188 matches
-
-ți poate citi gîndurile“, Îmi spun cu tărie. „Nu știe c-ai pus să fie urmărită. Nu are nici o dovadă că tricoul se referă la ea. Fă pe niznaiul.“ — Uite care-i treaba, Becky. Venetia Își golește paharul dintr-o sorbitură. — Hai să Încetăm cu șarada asta de căcat. Mă holbez la ea uluită. Am auzit eu bine, a zis „de căcat?“. — Am vrut să te scutim de partea neplăcută, se Încruntă Venetia și mai tare. Am vrut să fim... nu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
dintre viața lor și viața de odinioară. Acum, tânărul putea să judece singur. Duba veni foarte devreme, dimineața. Anna îl trezi pe Nikolai, care adormise așezat pe un scaun. A fost imediat luat. A avut doar timp, ca dintr-o sorbitură în grabă să țină minte ce lăsa în urmă: chipurile lor, fluturarea șovăitoare a unei mâini, lumina unei lămpi pe masă... În ajun, chiar înainte de începutul interogatoriului, judecătorul de instrucție declarase că președintele colhozului le spusese „totul, absolut totul“, că
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
sfârșit o excursie într-un loc lipsit de interes. N-a comandat cafea, ci o băutură cu lapte. Foarte spumoasă. Iar ultimele explicații (vorbea despre reușita melting-pot-ului: „La lumina soarelui, toate pisicile sunt bronzate, nu-i așa?“) erau însoțite de sorbituri gâlgâite și ritmice. Îmi spuneam că singurul argument în acord cu bonomia întâlnirii noastre ar fi fost să critic obezitatea unora dintre vilegiaturiștii din jurul nostru... Vinner se uită la ceas și se grăbi să încheie. — Am să văd ce pot
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
o imagine mai reală ca realul, un suvenir neprețuit, o piedică în calea uitării". N-avea nici o grabă. Avea toată noaptea înaintea lui. Se așezase pe bancă să simtă din plin gustul dulce al victoriei, pe care o savura cu sorbituri mici, plescăind din limbă. "Acum sunt propriul meu stăpân. Liber să aleg între viață și moarte. De fapt, să aleg drumul către moarte, gândi Carol, pipăind în buzunar frânghia aspră și bucata de săpun pe care le ținuse mult timp
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ochii de pește, prinse a bolborosi ceva ca o incantație pe care Bătrânul o desluși cu greu. Era un vechi descântec și sihastrul îl recita pentru a marca timpul de fierbere a izmei. Băură fiertura din căușe de lemn, cu sorbituri lungi, reglându-și respirația. Bătrânul privi împrejur. Spre deosebire de biserică, chilioara nu era trainic clădită. Ea trebuia să fie un locaș vremelnic al trupului, așa cum acesta e un locaș vremelnic al sufletului. Se surprinse controlându-se. îi era teamă că ar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o imagine mai reală ca realul, un suvenir neprețuit, o piedică în calea uitării". N-avea nici o grabă. Avea toată noaptea înaintea lui. Se așezase pe bancă să simtă din plin gustul dulce al victoriei, pe care o savura cu sorbituri mici, plescăind din limbă. "Acum sunt propriul meu stăpân. Liber să aleg între viață și moarte. De fapt, să aleg drumul către moarte, gândi Carol, pipăind în buzunar frânghia aspră și bucata de săpun pe care le ținuse mult timp
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ochii de pește, prinse a bolborosi ceva ca o incantație pe care Bătrânul o desluși cu greu. Era un vechi descântec și sihastrul îl recita pentru a marca timpul de fierbere a izmei. Băură fiertura din căușe de lemn, cu sorbituri lungi, reglându-și respirația. Bătrânul privi împrejur. Spre deosebire de biserică, chilioara nu era trainic clădită. Ea trebuia să fie un locaș vremelnic al trupului, așa cum acesta e un locaș vremelnic al sufletului. Se surprinse controlându-se. îi era teamă că ar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
râs. Și Mașa continua cu un glas ieșit ca dintr-un butoi, scurtând pasajul și sărind peste unele cuvinte: „M-ascund la vreo cumătră În pahar, sub chip de măr răscopt; și când la gură ea dă să ducă prima sorbitură; o Împroșc pe sânul veșted... Altă dată când deapănă o poveste-nfricoșată, mătușa credea că-s un scăunel și căta să se așeze-ncet pe el...“ „Ia-auzi, dragă Petea, ce-i trecea prin minte acestui Puck, chicotea bătrâna, dezgolindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Atena. Apreciez Încercarea ta dea-l ridica În ochii mei pe acel nemernic, dar Îmi pare rău, osteneala-i de prisos...!! Nimeni nu mă va putea Împiedeca să-i administrez ani grei de pușcarie. Ai Înțeles...?” Mai goli dintr’o sorbitura un pahar cu vin după care turmentat vizibil, se entuziasmă. „Câtă Îndrăzneală, mai bine zis obrăznicie, să reclami un colonel de miliție guvernului...? Ce credea imbecilul, vroia să mă sperie...? Să tremur de frică În fața lui, cerându-mi iertare...? Într-
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
curții tăpșea mămăliga c-o lopățică, iar altul stătea c-un linguroi uriaș lângă cazanul cu fiertură de oaie. Oamenii ceilalți, cu străchinile, așteptau flămânzi, și nimeni nu băga în samă venirea străinului. Dar după ce se împărțiră feliile mari și sorbitura, după ce toți începură a mânca în tăcere - își ridicară ochii și se priviră prin luminile rumene ale focului. Atunci zăriră pe cel nou venit și intrară în vorbă cu el. În sara aceea străinul a răspuns multora, dar a ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tun, capturat de la dușmani de către o mână de soldați cutezători care se învoiseră, în schimbul a zece monede de aur, să-l târască până în grădina lui. Taică-meu duse la gură o cupă cu sirop de migdale și înghiți încet câteva sorbituri succesive, înainte de a continua, insensibil la starea de confuzie în care mă aflam. — Locuitorii Granadei nu avuseseră niciodată tunuri și, cum Astaghfirullah nu contenea să le tot spună că acea născocire diabolică făcea mai mult zgomot decât rău, se resemnaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
poveștile adevărate Încep și se termină Într-un cimitir, dar nu soiul de cimitir la care te gîndești. ZÎmbi așa cum fac copiii atunci cînd li se promite o cimilitură sau un truc de magie. SÎnt numai urechi. Am Înghițit ultima sorbitură de cafea și am contemplat-o În tăcere preț de cîteva clipe. M-am gîndit cît de mult Îmi doream să mă refugiez În privirea aceea fugară care se temea că e transparentă, goală. M-am gîndit la singurătatea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și o duse În bucătărie, unde Începu s-o Îmbuibe cu coniac, pînă cînd sărmana abia se mai ținu pe picioare. CÎnd cuvintele servitoarei Începură să devină neinteligibile, librarul Își turnă un pahar pentru el și Îl goli dintr-o sorbitură. — Îmi pare rău. Nu știam unde să mă duc... Începui eu. — Fii liniștit. Ai făcut bine. Soldevila e cel mai bun traumatolog din toată Barcelona, zise, fără să se adreseze nimănui În mod deosebit. — Mulțumesc, am murmurat. Barceló suspină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
venea Într-o altă sacoșă. Don Manuel, Înghițindu-și amarul, a urmat regulamentul. Vreți o cafea, don Gustavo? — Te rog. M-am dus după termos și i-am pregătit o ceașcă cu opt cubulețe de zahăr. O bău dintr-o sorbitură. — E mai bine? Îmi revin. Cum spuneam, fapt este că don Manuel era de gardă În ziua cînd a fost adus trupul lui Julián Carax la serviciul de necropsii, În septembrie 1936. De bună seamă, don Manuel nu-și amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Oferindu-i În sfârșit fetei ceașca de cafea deja răcită, Îl Întrebă pe elev: — Ei, și, ce-ai aflat? — A fost foarte interesant, zise Popescu și se opri. În tăcerea instalată brusc În cameră după vorbele lui se auzi prima sorbitură a fetei. Evitau să-și Întâlnească privirea, nu se știe de ce. Fata privea cu atenție desenul kitsch de pe ceașca de porțelan calitatea a doua. Grințu aștepta ca unul din ei să Înceapă să povestească. Era avid de informațiile lor. Popescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Încât Gotham Magazine Îl numise Cel mai dorit burlac din Manhattan din 2004. Dacă te gândești chiar și o secundă că o să plec fără pantofii mei, faci o mare greșeală, strigă Camilla, o moștenitoare a unui imperiu cosmetic, Între două sorbituri de Cristal. Patru zile, douăsprezece ținute și două schimbări posibile de pantofi pe ținută. N-am cum să renunț la nimic. —Vreau ca absolut toate cutiile mele să ajungă În avion, anunță Alessandra. Dacă mi-am amintit să-mi aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
conținut legionar, dar am întâlnit și cazuri când cei „otrăviți” de o propagandă „tulburătoare de suflete”, citind o carte legionară, și-au convertit cețoasa rătăcire și descoperind în legionari adevărul mutilat nu se mai desprindeau de „otrava legionară”, acum îngerească sorbitură, amintindu-și de acele zile negre învăluite în lacrimi și lipsuri, când nu găseau pentru pruncii lor o ceașcă cu lapte, o linguriță de zahăr pentru ceai, o fructă. Trăiau sihastre zile precum schivnicul din munți, în rugă, așteptare și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
prin oraș. Începe să simtă că a căzut din nou în picioare. — Servește-te din lassi-ul meu special, zice Ma-ji, ciupindu-l de obraz și întinzându-i o cupă de metal. E foarte bun. Pran bea lassi-ul gros dintr-o sorbitură, sub zâmbetele lor aprobatoare. Ma-ji și Balraj au treabă, așa că îi sugerează să se odihnească, înainte de a începe să lucreze în decursul zilei. Cei doi se ridică, închid ușa și îl lasă singur. Curând, începe să se simtă foarte obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se răspîndi în toată încăperea. - Cotnariul pare, între vinuri, un Shakespeare. Trebuie săl deguști picătură cu picătură; o strecori sub limbă și pe urmă o răspîndești în cerul gurii; doar așa îl umpli de savoarea ei. Dacă deșerți dintr-o sorbitură cana, ingurgitarea nu merită respect. Bătrînul se complăcea de-o viață în așezarea lui de moșneni. Prefera să-și petreacă vremea în livadă. Împrejmuită cu gard de ostrețe, pe temeliile de piatră, casa era umbrită de brazi printre care părea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
din galop calul, cu frâul strâns în mână. — Este satul Jizo. — Suntem aproape de tabăra din Kinomoto. Răspunsurile proveneau de la unii vasali din jurul lui. Hideyoshi rămase în șa. — Dați-mi puțină apă, ceru el. Luând polonicul oferit, bău apa dintr-o sorbitură și se întinse, pentru prima oară de când plecase din Ogaki, după care descălecă, pornind cu pas iute spre baza turnului de veghe, unde privi cerul. Turnul nu avea acoperiș, nici scară. Soldații se cățărau pășind pe proptelele de lemn fixate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
reluă nerăbdător profesorul. Să-ți spun eu despre ce e vorba. Altfel, matale precis o iei pe departe, pe la Katmandu... Ai nevoie de cameră, zi-i de-a dreptul. Trebuie să eliberez cavoul, așa-i? Musafirul aproape se înecase în sorbitură. — Nu, nu, deloc. Voiam doar să, să te anunț că... se fac masive reduceri de personal. Va conta și dosarul. Ca în anii ’50. Asta e, concedierea nu e glumă. Și nu mai am cum să te ajut. Vorbise repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
da, înțeleg. Serviți, serviți. Domnul Vancea se destinse în fotoliu. Își desfăcu fularul de la gât, își descheie încă un nasture de la gulerul cămășii negre. Venise direct de la serviciu și era cam zăduf. Sorbi din cafeaua dulce și tare. Încă o sorbitură, ridicase ceșcuța mică de pe farfurioara aurită, încă o sorbitură lungă, gata, ioc cafea. — Să vă mai torn puțin, domnule... — Vancea, Anatol Vancea. Venera se ridică, luă ibricul de pe scrin, turnă în ceșcuță. — Anatol Vancea Voinov. Mama se numea, ca fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fotoliu. Își desfăcu fularul de la gât, își descheie încă un nasture de la gulerul cămășii negre. Venise direct de la serviciu și era cam zăduf. Sorbi din cafeaua dulce și tare. Încă o sorbitură, ridicase ceșcuța mică de pe farfurioara aurită, încă o sorbitură lungă, gata, ioc cafea. — Să vă mai torn puțin, domnule... — Vancea, Anatol Vancea. Venera se ridică, luă ibricul de pe scrin, turnă în ceșcuță. — Anatol Vancea Voinov. Mama se numea, ca fată, Voinov. N-a renunțat la nume, tocmai fiindcă devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
treptat, să înțeleagă. Liberi? Mai liberi? Suntem mai liberi? Mai liberi decât bănuim? Mai liberi decât credem, mutulache? Mai liberi decât credem. Răspunde, javră, răspunde... puișor. Vorbea rar, se oprea după fiecare cuvânt. Se auzea și un plescăit, parcă, o sorbitură, un plescăit. Tolea mai avansase, crispat, încă un sfert de pas. Prin dunga ușii se vedea acum o fâșie de oglindă, buzele roșii ale Venerei, țuguiate, pe dunga paharului. — Spune, hai, spune, potaie. Ni se pare? Ni se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
rumoare, aș zice, primejdioasă. Poate mi s-a părut, știu eu. Nu suntem obișnuiți cu știri de acest tip în presa noastră... Articolul avea ecou, m-am convins, multă lume comenta. Vorbește dintr-o suflare. Golește paharul repede, dintr-o sorbitură. Repede, neatentă. Vocea adâncăanulează, parcă, ezitările, cere un răspuns, o confirmare. Are nevoie de glasul și vorbele imediate, imediate,ale cuiva care să-i confirme că vorbele existaseră, într-adevăr, că seara asta există, terasa, tăcerile, vinul sunt reale, cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]