172 matches
-
asemeni unui suflu; sufletul ca sediu al sensibilității; legătura intimă dintre suflet și trup, de fapt, continuumul material în discontinuitatea structurilor atomice; despărțirea sufletului material de trupul material ca definiție a morții. Un asemenea material de construcție permite o adevărată soteriologie, în special în problema morții. -6- Moartea morții. în opoziție cu fabula din Phaidon al lui Platon care susține nemurirea sufletului, imaterialitatea acestuia, dualismul, separația dintre trup și suflet, pe principiul distincției nete dintre inteligibil și sensibil, dintre cer și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
fericit./ I-am lăsat pe toți să vorbească am lăudat înțelepciunea/ îngenunchind în acele cuvinte am fost fericit. Zile întregi/ împreună am petrecut zile întregi./ Dintr-o carte veche m-a speriat/ un hohot de plâns.” Se configurează o ambiguă soteriologie, pentru că, pe de-o parte, cuvântul este dătător de fericire, salvator, iar pe de altă parte, este malefic, ucigător: „Și doamne, ce cuvânt îmi rupe gura acum?” (Crucea talienilor); „Destule hârtii veninoase așteaptă să muște din mine” (În bibliotecă); „Stau
DUMITRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
de a proteja integritatea ființei umane în care se întrupează Logosul divin, ei făcând o distincție netă între prima și cel de-al doilea, pentru că mântuirea ființei umane presupune asumarea în întregime a acesteia de către Logos, cu suflet și trup. Soteriologia lui Chiril pune în schimb accentul pe transformarea ființei umane care, renunțând la păcat, devine Fiu al lui Dumnezeu; pentru el, acest proces presupune o foarte strictă asumare a dimensiunii umane - pe care Chiril o denumește de obicei în mod
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tradiției alexandrine și, mai mult chiar, sunt în spiritul teologiei lui Apolinarie din Laodiceea (cf. aici, pp. ???-???) a cărui formulă „o singură natură a Logosului întrupată” este adoptată de Chiril fără rezerve pentru că el crede că vine de la Atanasie. Pentru soteriologia lui Chiril este esențial ca Logosul să devină ființă umană (și nu să se pogoare într-o ființă umană), dar fără a înceta să fie Logos; concepția sa ontologică despre mântuire presupune o identitate de natură între Cristos, Dumnezeu și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de raportare la realitate: bunăoară, de la Emil Cioran luciditatea dureroasă cu care „scepticul de serviciu” scrutează tradiția și identitatea culturală a românilor, dar și iluziile omului occidental și ale omului în genere; de la Mircea Eliade dialectica sacrului, lectura „semnelor” și soteriologia, propuse omului secularizat pentru a-și depăși paupertatea ontologică. Cu toată încărcătura ei de disperare și de scepticism, literatura lui S. nu își refuză rostul de a provoca, de a neliniști spiritele și de a propune soluții. E unul din
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
de a proteja integritatea ființei umane în care se întrupează Logosul divin, ei făcînd o distincție netă între prima și cel de-al doilea, deoarece mîntuirea ființei umane presupune asumarea în întregime a acesteia de către Logos, cu suflet și trup. Soteriologia lui Chiril pune în schimb accentul pe transformarea ființei umane care, renunțînd la păcat, devine fiu al lui Dumnezeu; pentru el, acest proces presupune o foarte strictă asumare a dimensiunii umane - pe care Chiril o numește de obicei în mod
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mult chiar, sînt în spiritul teologiei lui Apolinarie din Laodiceea (cf. vol. II, t. 1, pp. 83-86), a cărui formulă „o singură natură a Logosului întrupată” este adoptată de Chiril fără rezerve, pentru că el crede că vine de la Atanasie. Pentru soteriologia lui Chiril este esențial ca Logosul să devină ființă umană (și nu să se pogoare într-o ființă umană), fără a înceta să fie Logos; concepția sa ontologică despre mîntuire presupune o identitate de natură între Cristos, Dumnezeu și ființele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în timp ce cuvântul „Anticrist” strălucește... prin absență. Impresia care se degajă este că, după recunoașterea religiei creștine drept religio licita, Lactanțiu, devenit teolog apropiat al împăratului, încearcă să evite anumite subiecte delicate, legate de destinul Romei. El se concentrează numai asupra soteriologiei creștine, alegând evident să treacă între paranteze eshatologia și ramurile învecinate, ca de exemplu anticristologia. Lactanțiu cunoaște scenariul eshatologic al poemului lui Commodian. Ca dovadă, reluarea ca atare a trei dintre motivele destul de puțin reprezentate în restul tradiției, și anume
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
produc. În acest caz, fie proiectez cauzele asupra răutății oamenilor, fie o corelez cu o pedeapsă divină. În ambele situații este vorba de o atitudine morală din partea mea, prin care eu refuz de a accepta suferința. Ei i se opun, soteriologii utopice, compensatorii sau soluții social-politice salvatoare etc. Față de cele de mai sus, din care rezultă complexitatea durerii, se pune totuși În mod firesc Întrebarea: care este semnificația durerii? Am arătat deja că durerea nu este o formă de manifestare simplă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
15.3. Viziuni, accente, poziții și simptome curriculare postmoderne 306 15.3.1. De la criticism la postmodernism 306 15.3.2. „Stafia rezistenței” și repudierea „reproducției sociale” 311 15.3.3. McCarthy și imposibilitatea curriculumului multicultural 313 15.3.4. Soteriologia curriculară a Satanei postmoderne 317 15.3.5. Max van Manen și cercetarea curriculară fenomenologică 319 15.3.6. Elaborarea hermeneutică a curriculumului fenomenologic 325 15.3.7. Cherryholmes și utopia curriculumului poststructuralist 330 15.3.8. Doll jr. și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pe „cercul anankeic” al vieții, ilustrat și de Homer în Odiseea. Cercul orfic descria însă „cursa infernală” a existenței între naștere și moarte, plină de încercări și eșecuri. Reforma orfică presupunea „mistere” menite să evite cercul infernal și să mântuiască. Soteriologia orfică îi ajută pe inițiați să o facă pe Persefona să constate că aceștia s-au transformat în zei24. 2.5.4. Misterele pitagoreicetc " 2.5.4. Misterele pitagoreice" Misterele pitagoreice au beneficiat de o școală riguros organizată, întemeiată în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sunt cât se poate de veridice, putând fi explicate științific, și este de presupus că erudiția lui Pitagora și cunoștințele sale secrete împrumutate de la egipteni îi permiteau să facă unele jonglerii șocante 36. Atunci de ce nu a supraviețuit pitagorismul ca soteriologie mistico-epistemică? Se pare că tocmai din cauza nivelului elevat atins de cunoașterea științifică și de acuratețea etică. Elevii învățau mânuirea armelor, memorau sentințe filosofice, studiau muzica și cântau, aprofundau matematicile, duceau „modul de viață pitagoreic” și aspirau la athanasia și metempsihoză
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
se armoniza perfect cu o teorie a destinului metempsihotic - aceasta din urmă împrumutată, probabil, din îndepărtate influențe indo-ariene. Credința în metempsihoză - postulată ca realitate cosmică - avea darul de a anula caracterul tragic al destinului athanasic și soluționa problemele grave ale soteriologiei și eshatologiei care chinuiau pe omul elin și care, mai apoi, vor sfâșia sufletul celui creștin. (Similitudinea dintre mitul prehomeric al androginului fulgerat de Zeus și mitul veterotestamentar al Adamului izgonit de Dumnezeul mozaic din Grădina Edenului este totală; înainte de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
prin eroizare; eroul care pierea glorios în luptă devenea nemuritor și fericit, rămânând în memoria urmașilor; chiar și învingătorul olimpic avea parte de eroizare. În elenism s-a cristalizat credința în posibilitatea recuceririi athanasiei prin cultură. Paideia era așadar o soteriologie. Eroizarea prin educație și cultură, care conferea nemurire, echivala cu recâștigarea condiției androginice, fiind așadar o mântuire. Acest privilegiu îl avuseseră mai mulți. Totul pare să fi început cu confirmarea doctrinei metempsihotice a lui Pitagora: când marele philosophos a murit
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
este considerat, de către istoricii Bisericii, Antonie cel Mare (cca 250 - cca 356). La vârsta de 20 de ani, acest tânăr bogat și-a vândut averile, a împărțit banii săracilor și s-a retras într-o peșteră pentru a medita asupra soteriologiei hristice. Admirația pe care a stârnit-o i-a atras discipoli. S-a constituit o comunitate care îi imită modul de viață ascetic, dar Antonie nu a organizat-o într-o instituție: fiecare sihastru și-a găsit o peșteră în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
urmă, în insula Lérins. Era o practică răspândită. Insulițele Mediteranei Occidentale găzduiau mulți asemenea asceți creștini; în Capraria, Gorgona, Palmaria, Galinaria și Hyare își mortificau trupurile prin asceză severă, recitând psalmi, meditând la textele sacre numeroși creștini care aspirau la soteriologie prin imitatio Christi. Era o experiență totală, o peak experience mistică, profundă. La Lérins se crease deja o ceată, o „sectă” de cenobiți 10. Dar nu-i includea pe toți creștinii insulei. Cei care se simțeau suficient de puternici pentru
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și de arhiepiscopul salvadorian Óscar Romero, a intrat în dispută cu papalitatea pe problemele religiei libere, educației religioase libere, noii cosmologii (care admite existența extratereștrilor), ale unei noi eshatologii (care pune la îndoială justețea „judecății de apoi”), ale unei noi soteriologii (care admite că omul se poate mântui prin el însuși) ș.a.m.d. Curricula religioase tradiționale ale diferitelor culte creștine din America de Nord au rezistat acestor idei noi până în anii ’90; încet, dar sigur, principiile toleranței și liberalismului pătrund în școlile
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
încă nu s-a sfârșit și că viitorul va continua să rămână, multă vreme, la fel de imprevizibil ca și în mileniile trecute. Imposibilitatea conceperii unui curriculum multicultural este o amenințare mai mare decât suntem deocamdată dispuși să credem. 15.3.4. Soteriologia curriculară a Satanei postmodernetc "15.3.4. Soteriologia curriculară a Satanei postmoderne" Postmodernismul nu este o modă trecătoare, ci e cea mai mare pacoste cu putință. Mințile care îl propagă nu sunt minți „normale”, clasice sau moderne, ci minți diabolice
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
va continua să rămână, multă vreme, la fel de imprevizibil ca și în mileniile trecute. Imposibilitatea conceperii unui curriculum multicultural este o amenințare mai mare decât suntem deocamdată dispuși să credem. 15.3.4. Soteriologia curriculară a Satanei postmodernetc "15.3.4. Soteriologia curriculară a Satanei postmoderne" Postmodernismul nu este o modă trecătoare, ci e cea mai mare pacoste cu putință. Mințile care îl propagă nu sunt minți „normale”, clasice sau moderne, ci minți diabolice, ale căror gânduri prevestesc anarhia și dezastrul mondial
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sociale prin prestigiu financiar (kenodoxia), atunci capitalismul rămâne compatibil cu navigația dificilă a corabiei Bisericii între mările binelui comun și portul Binelui suprem. Teodor Baconsky discută apoi avalanșa mediatică a neantului - intoxicarea imaginației cu simulacre ale fericirii - la care singura soteriologie disponibilă rămâne isteria ecologistă. „A trăi local, a gândi global” se încheie într-o notă pesimistă care amendează militantismul naturist de coloratură neopăgână. Deși identifică dezechilibre clare în ritmurile biosferei, partidele „verzilor” occidentali propun sistematic soluții salvatoare doar pentru natură
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
atemporal ce nu poate fi maculat de politică sau de interpretări politice. Vezi Cristian Bădiliță, „Gânduri despre școala de la Păltiniș”, Aldine, supliment al României libere, 12 decembrie 1998, pp. I-III. Ideea salvării prin cultură este în mod evident o soteriologie seculară. În Jocul cu mărgele de sticlă, părintele Jacobus, un călugăr creștin erudit, crede la început că cercul interior al Castaliei, Ordinul Castalian, este o „imitație blasfematoare” a ordinelor monastice creștine (p. 164). Bădiliță consideră că Noica și discipolii săi
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
nu-l mai satisface pe autor. Cuvântul nu doar răsfrânge, el încearcă să întrupeze. Trecerea de la hermetism la orfism e trecerea de la inițierea în ordinea lumii la încercarea de a o restabili, trecerea de la o hermeneutică a misterului la o soteriologie. Poetul nu mai inițiază, ci speră să salveze. De fapt, el inițiază acum într-o terapeutică a miracolului. MIRCEA MARTIN SCRIERI: Comuna de aur, pref. Paul Georgescu, București, 1960; Vis planetar, București, 1964; Răsfrângeri, București, 1966; Monada, București, 1968; Odihnă
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
produc. În acest caz, fie proiectez cauzele asupra răutății oamenilor, fie o corelez cu o pedeapsă divină. În ambele situații este vorba de o atitudine morală din partea mea, prin care eu refuz de a accepta suferința. Ei i se opun, soteriologii utopice, compensatorii sau soluții social-politice salvatoare etc. Față de cele de mai sus, din care rezultă complexitatea durerii, se pune totuși În mod firesc Întrebarea: care este semnificația durerii? Am arătat deja că durerea nu este o formă de manifestare simplă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
deci de unde m-am oprit când am fost întrerupt de amabilul nostru amfitrion. Dacă, așa cum spuneam, poezia e prin excelență metodă politică, și este ultima metodă politică pe care o mai putem încerca, poezia este într-un anumit fel o soteriologie, o doctrină a salvării. În acest caz, întîlnirea de astăzi echivalează, pentru mine - și, repet, numai pentru mine, care sânt poet - echivalează cu o revelație. II Comandante se întoarse, urmat de trei chelneri costumați, purtând imense tăvi de argint, încărcate
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sărută lung. - Iubirea mea, șopti. Asta s-a întîmplat la Viena. Îți aduci aminte... -... Și-ți explicam de ce e atât de greu, continuă Adrian zâmbind. Pentru că, neînțelegînd sensul mesajului lui Orfeu, nimeni nu înțelege că poezia este nu numai o soteriologie, dar și o tehnică politică. Numai poezia ne mai poate mântui, mai poate schimba omul... - Iubirea mea, șopti Leana, strîngîndu-se aproape de el. - Dar știi ce i s-a întîmplat lui Orfeu. Știe toată lumea. Știam și eu asta, demult. Și, ți-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]