225 matches
-
ceva, a zis mama puțin stânjenită. —Ce? — Nu știu dacă ar trebui să-ți spun. —Ce? Ce nu știi dacă ar trebui să-mi spui? Spune-mi, pentru numele lui Dumnezeu, am strigat. — Păi, a spus ea cu o privire spășită, Adam ăla te-a căutat la telefon. Adam! Mi s-a strâns inima. Sau poate c-a fost stomacul. În orice caz, ceva mi s-a strâns. — Când? am întrebat cu răsuflarea tăiată. Eram încântată, amețită, fericită. Înțelegeți? Așa cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
orice caz, ceva mi s-a strâns. — Când? am întrebat cu răsuflarea tăiată. Eram încântată, amețită, fericită. Înțelegeți? Așa cum ar fi trebuit să mă facă James să mă simt. —De mai multe ori, a recunoscut mama cu o figură foarte spășită. Ieri dimineață. Ieri după-amiază când dormeai. Aseară când ai fost plecată. De ce nu mi-ai spus? — Am considerat că nu aveai nevoie să-ți fie distrasă atenția în timp ce-ți limpezeai problemele cu James, mi-a răspuns ea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
tipurile de puteri ale ochilor. A lor se dovedea fragilă și dezlânată, fără nici un efect asupra mea. Notele tot eu le puneam, era suficient să le vântur foile de catalog, ca pe-un dosar de Securitate. Ieșeau primii din sală, spășiți, îngrijorați de ce încercaseră. Eu nu plecam nicăieri. Aveam micul meu univers, pulsând în ritmul isteț al gândurilor. Toți studenții mei figurau acolo, pălmuiți și îngenuncheați. Îi studiam fugind, înghesuindu-se să scape din sală ca balerinele după o scenă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Artă: o aduseseră de curând din Turcia, păzită de doi haidamaci. După o săptămână, o încărcaseră înapoi pe TIR, cu tot cu vitrină. Priveam scenele de pe monitor nemulțumit, aproape supărat. Dincolo de incendii și coliziuni, se petreceau lucruri serioase, mai grave decât vocea spășită a comentatorului. Bănuiam că, în spatele pleoapei, cu fiecare clipire, ochiul înregistra niște secvențe infime, invizibile, pe care le transmitea minții fără ca eu să-mi dau seama. Cineva îmi virusa creierul, descărcând datele, ca de pe-un calculator sănătos. Întâmplările strecurate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o ușiță minusculă, care se deschidea într-un fel de depozit. Ușa fusese plasată intenționat, la un capăt al sălii, lipită de perete: nu vedeai, dar erai imediat văzut. Holul de etaj se scufunda în beznă, așa că apăreai în cadru spășit, fantomatic, cu neoanele sălii sărindu-ți în ochi. Dacă nu-ți plesnea inima până urcai cele șase rânduri de câte patruzeci de trepte, clacai înăuntru, împiedicându-te de-o scară enormă de zugrav rezemată de perete, pe lungime. Treptat, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sau vreun unchi alcoolic, vorbind puternic, muncitorește; la ora patru, când ieșeau părinții de la serviciu, fugeau să-și facă temele la „Citire“ sau „Aritmetică“. Intrau la apă monstruos, se micșorau în drumul dinspre maidan spre casă și pășeau pe ușă spășiți, pregătiți s-o încaseze. În mod ciudat (de asta mi-am dat seama puțin mai târziu), creierele lor fuseseră deja atașate la bucățile de carne din pantalon: prematur, inutil, zgândărindu-le ca pe niște gângănii adormite. Se stabilise o relație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai mult nervii. Iar plecarea ta a răvășit-o cu totul. Nu poate accepta că ar avea vreo vină În tot ce s-a Întâmplat cu viața ei. Pentru ea continui să fii vinovat și, fără Îndoială, te vei Întoarce, spășit, căci tatăl tău nu poate să-ți ofere altceva decât aventură, lupte, pericole, și, firește, o avere inferioară celei deținută de familia Frassetti. Aceasta este viziunea ei, iar deocamdată n-am Încercat să i-o schimb. Bănuiesc că n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de inteligență, intelectualii sunt de o ferocitate extremă în conversație. Dincolo de politețea ipocrit-necesară à la francaise, la un moment dat simt nevoia să-și arate colții, pe care-i înfig unul în ceafa celuilalt până când unul dintre ei cedează, spunând spășit: "Nu sunt tocmai ce numim un specialist în domeniu..." Bătrânețea și urmele ei traumatice se văd parcă mai bine pe aceste chipuri artificial uzate, sculptate de-a lungul anilor de lumina rece a neoanelor din bibliotecă. În fine, îmi par
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a plecat în Austria la mătușa ei în realitate ea ar fi fugit cu un ofițer însurat de la Liceul Militar din Câmpulung și că s-ar fi destrăbălat cu el până când amândoi s-au plictisit. Și s-ar fi întors spășită, acasă... Eu nu pot ști ce-a fost adevărat din tot ce s-a discutat. Dar scriu ceea ce știu. Bițu a iubit-o mult și necontenit. Chiar dac-au mai fost vorbe între ei, nu s-au despărțit. Și nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Întâlnit cu prieteni care erau deja acolo și am lucrat undeva mai ușor. Da’ și acolo era foamea care era istovitoare, groaznică, și frigul... De Borcea vă mai amintiți ceva? Am văzut la „Memorialul Durerii” pe Borcea, de la Capu’ Midia, spășit și cu regrete. Că la el În colonie veneau distroficii, este și asta..., dar și el provoca distrofia. Cum? Erau oameni de 60 de ani, oameni În vârstă... Dacă vedea că nu mor destui, le punea În mâncare să provoace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
negrii și așa mai departe, și s-a comportat așa cum s-a comportat. După ce-a murit Stalin a venit Procuratura Militară, i-au rupt galoanele și l-au dat afară 2. Și acum l-am văzut la televizor ce spășit era... Măcar bine că regretă. Cum a fost eliberarea? M-au chemat la grefă, prin decembrie, prin ianuarie, nu mai știu exact, și mi-o spus: „Ar trebui să te punem În libertate”. M-am uitat așa la ei, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-l lăsau să se uite la televizor. Tata nu era adeptul bătăilor, iar cuvintele lui aspre erau mai usturătoare decît o palmă sau un furtun sau o vărguță sau o curea. Acum își trecea note mai mici. Și a denunțat spășit adevărul dublei sale corijențe. Tata nu l-a mustrat. Ba din contră, arăta ca și cum o mare tragedie s-ar fi abătut asupra capului lui. Uitîndu-se la ochii lui triști și la buzele căzute, îl inunda pe Marcu un val de
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
nu se putea programa și mai ales nu se poate manifesta atât de dezordonat. Concluzia: că l-a programat cineva care nu se pricepe. Radu: Sau a vrut să-l strice. ML: Să-l strice?! Gigel: (care apare din asunzătoare spășit) Eu, eu am vrut să...Dar nu să... Radu: Gigel?! Ce cauți tu aici?ML, este Gigel, fratele meu. ML: Ascultă piciule, dacă nu-mi spui ce cauți aici, te urechesc de-o să-ți crească ca la magar. Gigel: Am
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
vouă, pe la cârmă, șase conducători nepricepuți, trufași, abrași și mincinoși. Cinci au fost, v-au stors și s-au cărăbănit. Unul mai este, și vor mai fi iar doi ori, poate, trei, până ce vă veți redeștepta și vă veți întoarce spășiți, amărăștenilor, în pace, la răzorul vostru. Ori, nu veți mai avea nicicând un Vodă fals, dacă veți sparge mai curând oglinda mincinoasă a blestemului ca să gândiți și voi la ceea ce faceți și să faceți într-adevăr ceea ce gândiți, odată și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
era deloc sigură că-i așa. — Da. Iau Îmbucătură de keks și punci puțin, poate. Apoi simt mă mult mai bine. Ea Îl pofti să ia. Singura persoană la care chiar nu se aștepta să vină era Nigel. Intră destul de spășit - probabil din cauză că știa că Sylvia spusese familiei despre mica lor ceartă. O salută pe Ruby făcându-i cu mâna puțin stânjenit și se duse țintă la mătușa Sylvia. Chiar atunci un copilaș a Început să se joace Învârtind de butonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
înainte ca "masele" să călătorească și ca America să vină în trei ore... închipuiți-vă aceste săli de joc, baroc "stil Transilvania" tapisate catifea, zmeură și aur... te și așteptai la des Grieux ... Manon este în "repetiție"... zece Manon!... deloc spășite!... din ce în ce mai rău jucătoare!... cu roșu și negru... gene, țâțe, șolduri... și sutienul ăsta care tot alunecă! [...] orchestra lipsește... singurul zgomot același rrrrr!... al ruletei... și vocea de cantor ritos... "jocurile sunt făcute"... clienții gentilomi de țară de la Brenner veneau să
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
contrapunctice. Balans perpetuu! Privindu-se ritmic în oglinzi interioare, narcisistul se melancolizează; revenindu-și, tinde să reziste stărilor alienante, compătimind bunăoară "tristele orgolii" ale damnatului Laforgue. "Eu-l" și "Tu-ul" se vor afla pe aceeași baricadă; un Romanescu tandru, spășit, elegiac aspiră să se întregească prin Celălalt: "Eu, tu cel care am murit, / ascultă sunt eu mai departe acolo" (Șirul lui Fibonacci). Tentații bipolare în căutarea unui sens implică înșelări și inadvertențe. Moartea, "fată în casă a lunii, ciută plângând
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ani. Orice întoarce e în țară le-ar aduce pedeapsa, întrucât legătura lor încalcă normele Bisericii. Traiul într-o lume străină, departe de casă și fără ajutorul familiei n-a mers așa cum se așteptau probabil, căci după cinci ani revin spășiți. Pentru a scăpa de pedeapsă, la 3 noiembrie 1791, ei se prezintă singuri în fața mitropolitului, se umilesc și se pocăiesc, susținând că n-au știut că au comis un păcat atât de grav. Oare i-a crezut Prea Sfinția Sa? Chiar erau
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
instituție de mediere. Soborul începe mai întâi cu vorbe duhovnicești și exemple biblice. Cum ar fi și greu să convingă, numai cu atât, „prelucrarea“ îmbracă și o formă coercitivă. După o bătaie zdravănă sau câteva zile de întemnițare, individul acceptă spășit orice, semnează orice, își cere iertare, promite că se va schimba. Certarea cu bătaie a soției greșite nu este văzută de soț ca o dezonoare. Nici intervenția puterii în propriile probleme familiale nu se percepe ca o știrbire a autorității
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
pe măsură, în acord cu profilul estetic al cărții. Ca atare, deși după noaptea de pomină Andrei pleacă spre țărmul italic în scop curativ, cu speranța vindecării de înjositoarea pasiune, e mai mult decât previzibil că el se va întoarce, spășit, la sofisticata Mab ce-i drept, nu înainte de a fi gustat puțin, atât cât să nu-și piardă stima de sine, din iluzia libertății. După cum era de așteptat, atunci când se vede constrâns să descrie călătoria eroului său, prozatorul nu inventează
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
aceea angajat al unei case de discuri, nu aveam timpul pentru asta, așa că abandonasem. Femeia asta trecuse prin tot calvarul așteptării, al interviului, câștigase postul după mult efort, după multă muncă. O respectam. Și mă miram de atitudinea ei cumva spășită, vinovată, de parcă ar fi dorit să treacă neobservată. Cum oare, când ai un asemenea job, să vrei să pari invizibilă? Apoi a intrat șeful cel mare și a început să o apostrofeze. În acea clipă s-a prăbușit un mit
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
despre ele, gară internațională în mijlocul Iașului, în raza kilometrului 0 al Moldovei pe care o cutreier! primul tramvai de linia 11, vagonul 223. Ora 5,18, în acceleratul Iași Ungheni-Moldova, în stația Nicolina, cînd a intrat Constantin Stere, toți stătuseră spășiți, armeanul și care mai era cu el, dar a sărit fiecare văzîndu-se în România, am fost deghizați anti-Ohrana! vagon-salon în lungul săgeții albastre Iași București, reportaj că tramvai interregional pe 407 km, acceleratul de 20 km pînă în Ungheni, liturghia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
întâlnit cu prieteni care erau deja acolo și am lucrat undeva mai ușor. Da’ și acolo era foamea care era istovitoare, groaznică și frigul... De Borcea vă mai amintiți ceva? Am văzut la „Memorialul Durerii” pe Borcea, de la Capu’ Midia, spășit și cu regrete. Că la el în colonie veneau distroficii este și asta... dar și el provoca distrofia. Cum? Erau oameni de 60 de ani, oameni în vârstă... Dacă vedea că nu mor destui, le punea în mâncare să provoace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
răi, negrii și așa mai departe, și s-a comportat așa cum s-a comportat. După ce-a murit Stalin a venit Procuratura Militară, i-au rupt galoanele și l-au dat afară. Și acum l-am văzut la televizor ce spășit era... Măcar bine că regretă. Cum a fost eliberarea? M-au chemat la grefă, prin decembrie, prin ianuarie, nu mai știu exact, și mi-o’ spus: Ar trebui să te punem în libertate. M-am uitat așa la ei, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
și Koffler) îngropate chiar la... locul crimei, în Valea Piersicilor. Probabil că variantele au apărut prin contaminare cu ecourile târzii ale uciderii lui Foriș (cu ranga, pe la spate). Anchetarea anchetatorilor lui Pătrășcanu a condus, cum era de așteptat, la recunoașteri spășite, toate cu aceeași motivație: ordinul de sus și presiunea malefică a consilierilor sovietici, care, potrivit declarației lui Teohari Georgescu, "făceau să iasă apă din piatră". Cu toate acestea, în faza finală a procesului, sovieticii au refuzat să se implice. Miron
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]