91 matches
-
în care s-au lăfăit, în comunism, indigestele figuri, prim-secretarii județului (nevisînd ei, cînd sugeau țîță ilegalistă, că vor ajunge cîndva să beneficieze de-așa confort). Pe ce mi-au căzut ochii la trecerea pragului? Pe două... repere: un spăimos și complicat panou, chiar la intrare, centrala telefonică, asta una la mînă, doi: cele două splendide băi ale casei (nu știu dacă preexistente amîndouă venirii mandarinilor nomenclaturiști sau... plusate de aceștia, ca puseu al higienei parvenite. Deci, dintr-o dată, o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
e puterea turbulentei Rusii ci slăbiciunea ei. Nouă ne crește inima cît o jimblă cînd auzim că Rusia-i slabă, dar cu asta n-am rezolvat nimic. Și se pare că nimeni din Europa nu poate găsi o soluție la spăimosul paradox. Singure, Statele Unite sînt în stare, peste capul Europei, să rezolve periculoasa ecuație. Cum? Vom vedea. Cînd? Foarte curînd. Mai curînd decît se așteaptă rușii înșiși. Și, poate, chiar noi. "Dacă între membrii PUNR vor exista membri luminați și fără
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la malul mării. 26 iulie Cînd, prin anii șaizeci, vedeam, pe malul Nevei, în acel Petersburg care-și pierduse demult identitatea imperială, cîntatul Călăreț de aramă, cine din grupul nostru, din milioanele de grupuri care se lăsau fascinate de statuia spăimoasă a lui Piotr Velichii, își imagina că va veni o vreme cînd ea va fi alternativa-șantaj la mumia lui Lenin din mausoleul roșu? Sîntem norocoșii martori, hărăziți de hazard, să asistăm la amurgul unui imperiu, rusesc și sovietic, supus, ca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
specifice. De văzut cum, sub vraja stilului, pierdem puterea de a judeca lucid... mesajul. Cine, în anii pustiului realist-socialist, nu s-a lăsat vrăjit de performanța stilistică a unui Petru Dumitriu, în "Cronică de familie", proză atît de reconfortant-compensatorie în spăimosul cîmp sterp al falsei literaturi impuse! Sub horbota, neegalată, în acel moment, stătea pitit însă (ne-am dat seama de asta mult, mult mai tîrziu) un mesaj tezist în cea mai perfidă notă a luptei de clasă. Caricatura și batjocura
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dezmățat, elogiul unui tărîm triumfal inexistent, spațiile dintre blocurile-mamut, intersecțiile marilor șosele erau populate cu dinozaurii sculpturii de maeștrii artei și artiștii poporului. Arhitectura anilor de avînt și împliniri avea și ea un reper luminos: orașul ideal al molohului roșu, spăimosul Phenian, transpus, la scară micuță, în Casa poporului, de pe Bulevardul Victoriei Soc... asupra... Sîntem noi, cu adevărat martorii acestui oribil retuș aplicat obrazului țării? Noi, cei care nu mai credeam să existe salvatorul antidot? Da. Noi sîntem. Și dacă un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în încăperile fostului Muzeu național (în care, de altfel, s-au consumat momentele fierbinți ale tronului României), încăperi ciuruite în același decembrie telegenic, ci în față, în incintele dinspre Piață. Ale căror ferestre, într-o seară lugubră, îmi amintesc, erau spăimos luminate: se desfășura acolo vizita nu știu cărui buzat african, congener întru dictatură de-al Ceaușeștilor. Deschid princiara ușă și mă aflu, subit, în lumea "ochioasă" a insolitelor pînze. Trecînd pe lîngă santinela albastră, flăcăul-stană-de-piatră, cu fața lui părînd a nu înțelege
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
perechea). În contrapunct, excepțiile: Radu Câmpeanu, Dan Amedeu Lăzărescu, Mircea Dinescu. Cuvîntul lui Câmpeanu așternea liniștea peste sală. Dacă le era frică de cineva moștenitorilor întru spirit ai lui Ceaușescu, ăsta era desantul occidental, cu topica lui interbelică, atît de spăimos sunătoare vechilor urechiști. Mă vedeam cu unul din ăștia pe la Hală și simțeam cum, provocîndu-l cu subiectul Câmpeanu, își pipăia reflex buzunarul de la spate. Ceilalți doi îi binedispuneau strașnic pe noii călușari scorniceșteni. Fiecare în felul lui. Lăzărescu, enciclopedie ambulantă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
muncesc, tu te faci că mă plătești", sau cam așa ceva, oricum, lipsind determinarea, finalitatea, munca însăși era una leneșă, autotrișîndu-se, într-un secret consens leninist-caragialesc. Ce putea genera o astfel de structură leneșă decît artă leneșă, mimînd avînt și energie? Spăimoase la o primă ochire, cearșafurile pictate, mozaicurile, statuile, aținîndu-ne calea cu arătătorul lor bolșevic, indicator de ideal unic, monstruozitățile astea toate nu erau altceva decît lene programată, aducătoare de bănuți în buzunarele harnicilor artiști ai poporului. Din păcate, pecinginea dăinuie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
trebuia. Limbă pe cît de incomodă pentru manipulatorii cu ochi albaștri, pe atît de stenică pentru imensa masă de români, retrasă noaptea la un semnal în case, răsucind cu mînă flămîndă butonul aducător de speranță. Unde mai e brațul ăla spăimos? În ce dimensiune s-o fi convertit? Magistrul Dima, jovial cu măsură, îți întindea în scîrboșii ani staliniști -, cînd brațul îți era scuturat cu un "noroc, tovarășe!" o mînă boieresc moale, în prelungirea taliei lui corpolente, frisonantă pentru fecioarele filoloage
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Justificat, nici vorbă, după o victorie care, obținută după atîtea jertfe, trebuia să impună o altă ordine mondială. Care ordine? Doar doi dintre protagoniști, americanul și englezul, o aveau în vedere pe cea normală. Rusul pritocise deja macabrul scenariu sub spăimoasa tunică închisă la gît. Bănuiau partenerii lui scenariul ce avea să-i aducă secolului cea mai nenorocită traiectorie? Poate. Preocupați însă, firește, de reașezarea națiunilor lor în făgașurile atît de traumatizate în conflagrație, se gîndeau să revină imediat acasă și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Dau peste o însemnare de-acum șase-șapte ani: Căciula rusească și Insula Șerpilor. Adică ne-au luat Insula, dar ne-au dat căciula cu urechi turanice. Lucrurile s-au mai schimbat. În sensul că Insula e tot a lor, dar spăimoasa căciulă a cam dispărut. Și nu numai la nivel de trotuar sau de tramvai, ci și la soldați (și ofițeri). Erau, după '90, niște parade în Piața Unirii, de credeai că veniseră iar să ne elibereze. Urechiatele băteau pasul ca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aflați aici nu atît pentru vreo înscenare de piesă moscovită, cît pentru însăși parada unui unic fashion pe puncte. În plin stalinism, impozantul edificiu din preajma Pieței Unirii, în veche structură baroc-neoclasică, numit nu 1 Mai (nici, vai, 2 Mai), ci, spăimos, 7 Noiembrie, adăpostea (cum oare!) sub restaurant o... bombă, total sustrasă corectitudinii comuniste. Dezmățul lumii! Pe la miezul nopții, își făcea aici apariția și celebrul... baron cu dichisitul lui coș cu garoafe și cu indefinibilul: aiurea! Vizavi, ceva mai sus, cinematograful
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în intențiile lui democratice, un mesaj franc elegant. Parada, așadar, care, din unghi rusesc, s-a vrut o reiterare a imperialismului ei latent, a fost o staniolată contrafacere în dulcele stil kremlinesc. Neînstare să mai sperie pe nimeni. Chiar dacă în spăimoasele atemporale camioane Molotov au fost înghesuiți, ca hamsiii, babacii îmbrăcați în decorații staliniste. Sau, poate, chiar de asta. Ce să fi căutat atunci Băsescu la Moscova? Sigur, era acolo numai lume bună: orice plasare într-o atare companie dădea/ îi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în a fi publicat caricaturi zeflemiste la adresa... doamne ferește, nu dăm nume. Camerele tv, tot așa, ca și cum i-ar fi filmat pe niște mușcați de cîini, au prins în inspirate gros-planuri fețe, de altfel, drăgălașe cînd dorm, dar teribil de spăimoase cînd se uită încrucișat în obiectiv. Luînd astfel pulsul locului. Un puls nu prea liniștit, tahicardic chiar, dacă știm că e accelerat de însuși acceleratorul atomic din zonă. Barem aruncătorii de pietre nu-și dădeau cu părerea despre inflamatul subiect
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Dar e, pur și simplu, o scrînteală? Nu asistăm aici conotația politică fiind transparent încifrată la secvențele unui proces de alienare? Așadar, încă o sustragere din real într-o extravagantă ficțiune, într-un insolit unde precum Eugen Ionescu grotescul și spăimosul se întrepătrund. A trăi... A te lăsa mințit... A (te) minți... Un coșmar treaz care, interferînd, în țesătura meșteșugită a piesei, firescul și nefirescul, te anihilează dacă nu găsești o rezolvare. Șanse, s-ar părea, încă mai sînt. Destul cu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
cine mor vulpile. Secvențe dintr-o copilărie marcată de traume psihice și fizice vin să ilustreze în Iarna, pentru cine mor vulpile de ce fluxul conștiinței își întrerupe uneori cursul la suprafață, străbătând spațiile incerte ale unui subconștient bântuit de fantasme spăimoase. Aflat la o răscruce, un tânăr își rememorează viața pentru a se clarifica și a decide cum trebuie să meargă mai departe. Percepții dureroase ale realității, o ambianță ostilă, despărțirea de familie, lipsa reperelor generează o derută permanentă. Personajul pare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]