340 matches
-
Părea în jur de treizeci de ani, înalt și mai degrabă slab. Hainele îi picau pe statura osoasă ca pe un umeraș; jeanși negri decolorați, o cămașă roz pal și un sacou albastru vechi sub o geacă de blugi la fel de spălăcită. Arăta de parcă în dimineața aia le-ar fi adunat pe toate de pe jos la întâmplare. îmi place genul de bărbați neîngrijiți, dar ăsta depășea limita înspre jerpelit, ca o pereche de teniși uzați. Am lăsat nivelatorul deasupra Irișilor nr.3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
scoți la iveală de pe unde s-o fi ascuns? Am găsit-o lângă Victoria Davenant, aceasta din urmă având de-a face cu un tânăr jurnalist. Cele două artiste contrastau: Susan Durrit era o chestie mică și slabă cu părul spălăcit și pielea lipsită de strălucire, pe când Victoria era mai degrabă tinerească. I-am transmis lui Susan mesajul cu care mă însărcinase Judith, iar ea a rămas încremenită la ideea de a-și întâlni cumpărătorii. —Du-te, Susan, a zbierat Victoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
începuse să se simtă ca un copil înspăimântat de furia mamei sale. - Acum trebuie să alegi între mine și Dumnezeul tău! îi strigase Judit hotărâtă. Era o femeie puternică, cu păr drept și lins de culoarea șoarecilor, cu ochi albaștri spălăciți. Se aprindea repede la mânie și în plus era o zgârie, brânză. Tonul vocii ei era aspru, dar în realitate mult mai inofensiv decât părea. Din acea zi, Judit n-a mai vorbit cu soțul ei. Noah își petrecea după-amiezile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și nu scotea nici un cuvânt. Inspectorul încercă și el să vadă ce îi atrăsese atenția tânărului agent. Câțiva metri mai jos, chiar la marginea unei grămezi de bolovani năpădită de tufele de boz, se vedea o cârpă de culoare albastru spălăcit. Din cauza acelor uscate de brad de care era plină nu o văzuse când trecuse mai devreme pe acolo. Fără să coboare, Toma se uită mai atent la obiectul de sub ei după care privi la versantul de dedesubt. Nimic nu părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și rămăsese încremenit în poziție de drepți, strângându-și în mâini boneta. După câteva momente de tăcere, care lui Boris i se păruseră lungi cât o veșnicie, Cerkatov se întorsese către tânărul soldat. Era un tip mic de statură, blond spălăcit și cu niște ochi cenușii, reci și total inexpresivi. Era îmbrăcat în uniforma de campanie și purta cizme negre. Boris nici nu îndrăznea să-l privească, își rememora faptele din ultima perioadă, încercând să-și amintească dacă nu cumva comisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sfanț. — Îmi pare teribil de rău, am spus, negăsind altceva de zis. Colonelul își dădu pe gât whisky-ul. Era un bărbat înalt și slab, la vreo cincizeci de ani, cu mustață pe oală și părul cărunt. Avea ochi albaștri spălăciți și o gură lipsită de fermitate. Îmi aminteam de la întâlnirea anterioară că are o față prostească și că e mândru de faptul că, zece ani înainte de a fi ieșit din armată, juca polo de trei ori pe săptămână. — Mă tem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
la noi întreaga poveste, subliniind majuscula cu suspine și gesturi, era trecut de șaizeci de ani și se pensionase cu un an înainte. Era un bărbat înalt și uscățiv, semăna cu o pasăre înghețată, maiestuoasă și îndepărtată. Avea doi ochi spălăciți ce păreau imobili și buze subțiri, fără mustață, o frunte înaltă și păr grizonat. V. se afla la douăzeci de kilometri de noi. Douăzeci de kilometri în 1917 era o distanță cât o lume întreagă, mai ales iarna, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
s-au prezentat unul altuia, comeseanul lui Amory dovedindu-se a fi nimeni altul decât „căposul ăla Îngrozitor“, Thomas Parke D’Invilliers, care semnase pătimașele poeme de dragoste din Lit. Avea, poate, nouăsprezece ani, umerii căzuți, ochii de un albastru spălăcit și, după cum Își dădea seama Amory din Înfățișarea lui generală, nu deținea cine știe ce concepție despre competiția socială sau alte fenomene Înrudite de mare interes. Oricum, Îi plăceau cărțile și parcă trecuse o veșnicie de când Amory nu mai Întâlnise vreo persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Îi simțeam parcă în preajmă ... Am trecut apoi pe lângă Eminescu, rememorând versurile-i dragi: „Mai am un singur dor/ În liniștea serii/ Să mă lăsați să mor/ La marginea mării” ... Și iată Cazinoul, frumoasa clădire de odinioară! De un bej-gri spălăcit și murdar acum părăsit, scorojit și el la fel ca sufletele celor care trebuiau să-l aibă în grijă ... În vara lui 1967 am dansat aici cu soțul meu. Era o ambianță tinerească minunată! A fost odată ca niciodată ... îmi
HAIBUN: TU, DACĂ TRECI PE-ACOLO... de GABRIELA GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362423_a_363752]
-
mângâia claviatura placată cu fildeș a prețiosului instrument. „Vă place Mozart?” se întorsese brusc musafirul, parcă simțind că el se oprise îndărătul său. Era un om nu prea înalt, cărunt, cu părul stufos în dreptul tâmplelor și cu o privire albastră, spălăcită. Purta o haină gri, cu croială deloc obișnuită, îi reținuse privirea reverul ei lat, având paspoal de catifea neagră. „Mozart?...” bâiguise nedumerit. „Da, Mozart”, îi replicase străinul, cu un zâmbet ironic în colțul buzelor, întinzând spre partitură mâna. Degetele acestuia
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
expoziție de perle autentice încrustată între buzele arcuite și ferme. Tenul măsliniu al lui Corcodușe te ducea cu gândul spre povești de dragoste mediteraneene sau chiar din zone și mai exotice, mai ales după ce îi cunoșteai părinții știuți - niște blonzi spălăciți. Amândoi niște oameni... cuminți. Mă-sa, Gherghina, zisă Bibilica - o mignionă blondină, posesoarea unui chip frumușel, dar inexpresiv, și al uni corp bine ticluit, sta cuminte, la locul ei... sub oricine. Așa de cuminte era, din acest punct de vedere
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
a mașinii și provoca mai apoi o zbatere ușoară a câtorva pungi de plastic atârnate de un fel de cârlige agățate de ochiurile unei plase vechi întinsă pentru a primi bagaje ușoare. Se oprea definitiv în panglica de un negru spălăcit al unei pălării ce amintea de un violet suav, cândva apreciat pentru strălucirea lui vioaie. Pălăria acoperea capul unei femei a cărei față nu se vedea. Pe unul din cele patru scaune de pe ultimul rând, ea stătea chircită cu capul
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367148_a_368477]
-
fluviale, am observat că pe peron existau multe bufete cu bere rece și mici proaspeți, ce împrăștiau un miros apetisant, de-ți dădeau junghiuri prin stomac. Cum aveam și timp destul de așteptat, am așezat bagajele lângă gardul de un albastru spălăcit al unei grădini de vară, confecționat din șipci încrucișate, cu vopseaua coșcovită și am făcut o comandă mobilizatoare, de mici și bere rece. Eram mai destinși, dar nerăbdători să părăsim malul cât mai repede, așa că am servit prânzul cu gândul
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
m-am îmbătat cu bere rece, pentru a uita, pentru a nu mai simți nimic... Mi-am găsit, în cele din urmă, un mic refugiu într-un parc. Acolo am citit câteva ziare și mi-am odihnit privirea ce ajunsese spălăcita în întinderea lacului. Era să adorm, când ceva total ieșit din comun m-a făcut să sar în picioare, mai atent că niciodată la ceea ce se petrecea în jurul meu: l-am văzut pe tipul de la volan. A cumpărat un rebus
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
bivolul și ciolănos ca un elefant, nu ți se mai pare nimic ciudat, văzând parascovenia cu pricina. În discordanță cu hoitul descris mai sus, căpățâna lui Silviu e mică și rotundă, ca o ghiulea și e împodobită cu un păr spălăcit și țepos, mai tot timpul tuns scurt, ca la ocnă. Nu e vreo frumusețe deosebită, nu e un Narcis de la țară, dar te surprinde, când îl vezi prima oară, limpezimea privirii lui nevinovate, ca vioreaua, puțin misterioasă, ca apa din
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
partea stângă și provoca, mai apoi, o zbatere ușoară a câtorva pungi de plastic atârnate de un fel de cârlige agățate de ochiurile unei plase vechi, întinsă pentru a primi bagaje ușoare. Se oprea definitiv în panglica de un negru spălăcit al unei pălării ce amintea de un violet suav, cândva apreciat pentru strălucirea lui vioaie. Pălăria acoperea capul unei femei a cărei față nu se vedea. Pe unul din cele patru scaune de pe ultimul rând, ea stătea chircită cu capul
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
JIANU - POVESTEA CELEI MAI URÂTE FLORI DE PE PĂMÂNT Autor: Liviu Florian Jianu Publicat în: Ediția nr. 1561 din 10 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului A fost odată o floare urâtă. Nu avea culoare, nu avea petale, nu avea miros, era spălăcită și diformă, și toate florile, și toți trecătorii care o priveau, își ziceau: uite ce floare urâtă! Floarea ar fi vrut să aibă și ea ceva de oferit soarelui, florilor, și oamenilor. Dar nu avea nimic, nimic, de dat. Până
POVESTEA CELEI MAI URÂTE FLORI DE PE PĂMÂNT de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365524_a_366853]
-
câmp și s-a pierdut prin zăpada care se făcuse cam de o jumătate de metru. Băăă, Tobit, băăă,- repeat Durică,- am văzut moartea cu ochii. Se băga cu nasul în paie și sufla în foc. Pe pereți niște sfinți spălăciți se uitau la noi. Pusesem armele jos pe ciment și ne încălzeam mădularele sătule de-atâta frig și mers pe jos. Ee-eu, băăă Tobit, băăă, nu știam de ce ne spunea comandantul să ne deșertăm, băăă, deșerta-ți-vă, ne striga
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365205_a_366534]
-
Am mai spus că întreaga mea familie era alcătuită din oameni deosebit de frumoși. Nu eram nici eu urâtă dar nicidecum așa remarcabilă ca verișoarele mele. Aveau părul blond și ondulat, al meu era drept și de un blond mai închis, spălăcit, aveau ochii albaștri, corpul perfect, ar fi putut câștiga orice concurs de frumusețe. În acest context, sigur că mă simțeam altfel. E știut că frumusețea îți dă o siguranță de sine, poți străluci în societate fără prea mare efort. Iată
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
că orice efort este inutil, că ar trebui să blesteme muntele. Dar în vreme ce umărul său sângerează sub apăsarea stâncii, Sisif iși amintește de toate ceasurile când mirosurile verii i-au îmbătat trupul. Fericirea are uneori culoarea simplă a unui cer spălăcit, iar Sisif știe că n-are rost să reproșeze acestui cer faptul că va exista într-o zi fără el. În felul ăsta, el și-a cucerit o înțelepciune anevoioasă. A aflat că nu trebuie să risipească nimic din darurile
NOI APARIŢII EDITORIALE. O ALTFEL DE ANTOLOGIE. CONFESIUNEA POETULUI, PROZATORULUI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365759_a_367088]
-
Stai singur- mi se adresează Căprioara- eu mă duc să fac ceva mâncare cu mama. Priveam pe fereastră. Se înserase. O lună sălbatecă ieșise de după dealuri și-mi făcea cu ochiul, era un cer de sticlă, plin de un bleo spălăcit, se-azeau doar cocoșii cântând, un lătrat de câine și vântul care cânta o melodie zglobie, bătând în tinichelele de fier ale acoperișului casei. Ce dracului era cu mine aici, mă întrebam, în glastră la fereastră o floare albastră, toamnă albastră
RATACIRILE LUI ABEL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350625_a_351954]
-
să fie înmormântat exact lângă Cavoul Osetius Bagrationi, pe care Anastasia Rudaru și-l alesese drept reședință permanentă. Întoarcerea Porcului, un excelent profesionist, este triumfală: Ce mai faci, Vergilius? Deaconu Vergilius “Porcu'” o privi de după birou, cu ochii lui albaștri spălăciți, inexpresivi, ca de pește mort. Slăbise în mod vizibil și acest lucru îl avantaja: - Toate bune și nimic nou... rosti pe un ton șoptit. Cu ce treburi pe la mine? Anca își aprinse nervoasă o țigară. Vergilius “Porcu'” făcu un gest
CRONICA MARGINEANU SERBAN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356244_a_357573]
-
că la ora prânzului, în drum spre casă, venind dinspre atelierele de practică ale școlii profesionale, văzuserăm cu ochii noștri un drapel negru atârnând la poarta unei clădiri modeste, de pe fațada căreia tocmai era coborâtă o firmă scrisă cu litere spălăcite: IAN SIBLA SALON DE RAS, TUNS ȘI FREZAT Referință Bibliografică: Umbră pe tulpina unui nuc / Dan Florița Seracin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 322, Anul I, 18 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Dan Florița Seracin : Toate Drepturile
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
unei cine copioase. Am trecut pe la poștă să scoatem banii și ne-am continuat drumul. Îmi era simpatic acest băiat, nu că ar fi fost tot constănțean, ci fiindcă semăna cu mine ... nu ca înfățișare, el fiind brun-negru, iar eu spălăcit, dar aveam bani o dată pe lună, când îi primeam de acasă. În rest umblam zilnic, bezmetici pe străzi cu speranța că ne vom îmbogăți odată pentru totdeauna, însă deocamdată ne ajungeau infimele sume lunare primite de acasă. Speram că într-
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
albește, joc de cuvinte pe care uzul l-a erodat, autorul ne atrage atenția asupra sensului simbolic pe care i-l atribuie aici lui albăstrește. Albind cearșafurile îngălbenite, bătrînă ar vrea să recupereze, într-un anume fel, miraculos, albastrul cerului spălăcit, seninătatea din vremea cînd așternuturile imaculate erau în lada de zestre. E o activitate demodata, dar numai ea mai deține puterea magică de a însenina spiritul înălbind cearșafuri. stejar desfrunzit - o veverița ronțăie luna plină Cezar F. Ciobîcă Există o
HAIKU,REZULTATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355709_a_357038]