96 matches
-
burdușită cu creioane. Fugi de-aici, i-a strigat Helen iritată, împingând-o cu cotul. Eu o machiez. Tu probabil că vrei să-i pictezi stele, sori și alte rahaturi din astea New-Age. Anna și-a afișat imediat o expresie spăsită. Nu, i-a explicat Helen mai îmbunată. Trebuie să pară că nu e deloc machiată. Că e frumoasă de la natură. Da, am sărit eu încântată nevoie mare. Așa să mă faci să arăt! De ce era Helen așa de drăguță cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
căsuță de păpuși. „Of, Doamne“, m-am gândit șocată, abandonând abrupt piciorușele lui Kate. „Ce vrea?“ Poate că nu-i venea să creadă cât de oribili erau pantalonii mei și venise să se mai uite o dată. —Claire, a zis el spăsit, putem să vorbim un minut? Adam stătea în picioare, așa de mare, așa de frumos și cu o expresie îngrijorată pe fața lui superbă. L-am privit și ceva s-a întâmplat în mine (nu! nu asta!), ceva minunat. Inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în trupele de grăniceri, ca și Nicanor, dar folosea, cu plăcere, bereta de fost vânător de munte, pe care o primise, odinioară, taică-său de la Regele Carol al doilea, Suveranul României burgheze. Nu trecu pârleazul, așteptând. Rămase dincolo, unde scotoci, spăsit, în pachetul de țigări. Alese, îndelung, una mai moale, o îmbălă cu limba și și-o puse, pe îndelete în gură, aprinzând-o, cu dichis. Pâcâi din ea de câteva ori, cu o atenție atât de concentrată, de parcă pentru asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Papa romană“. — Această scrisoare trebuie expediată imediat, spuse prințul, începând să se îngrijoreze. O duc eu. N-ar fi mai bine, n-ar fi mai bine, prea-curtenitor prinț, n-ar fi mai bine... uite-așa? Lebedev făcu o grimasă ciudată, spăsită; începu să se bâțâie grozav pe scaun, ca și cum l-ar fi înțepat cineva cu un ac; clipind șiret din ochi, făcea și arăta ceva cu mâinile. — Ce vrei să spui? îl întrebă prințul amenințător. — Ar trebui s-o deschidem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Preda (Al. I. Ștefănescu și Al. Oprea), poezia lui Mihai Beniuc (Paul Georgescu) și a lui Dan Deșliu (Mihai Gafița), piesa Vadul nou a Luciei Demetrius (Aurel Mihale). Criticată totuși în „Lupta de clasă” pentru unele „greșeli”, redacția își ia, spăsită, „angajamentul” de a purcede la o „grabnică lichidare” a lor (2/1950). Pe coordonatele ideologice trasate în anii 1948-1952 se merge într-un sens riguros liniar până la începutul anilor ’60. Revista introduce în sumar texte aparținând majorității membrilor Uniunii Scriitorilor
VIAŢA ROMANEASCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
Dar ce, eu sunt bătrân? - Nu, dacă ai chelie nu înseamnă că ești bătrân... A doua zi, Didier a prins un moment potrivit și s-a apropiat de Michel, care se plictisea din nou în fața casei. Copilul avea o mutră spăsită și nu știa cum să demareze o discuție, fie ea și banală. Fin observator, Michel l-a scos din încurcătură: - Salut, prietene, cum te simți după călătoria atât de plăcută de la Bergerac? - Foarte bine, Michel, dar... știi... ar fi o
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
tata a găsit de lucru la librăria Dobrogeana, de pe strada Mangaliei. La izbucnirea războiului s-au întors însă la Brăila, acolo socotindu-se mai feriți de bombardamente, cum au și fost, iar tata și-a reluat, îmi închipui că destul de spăsit, slujba la Teodor Manea. Acesta l-a reprimit, încredințându-i toate vechile atribuții și prerogative. După război, comuniștii veniți la putere cu forța și-au fixat, printre alte ținte mărețe, lichidarea comerțului particular, una dintre bazele de susținere ale clasei
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ca prin minune... se făcea liniște în clasă. Colegul nostru abia aștepta acest moment, pentru a scăpa de istorie și pleca pușcă, de parcă ardea chioșcul lui Goras, din parc, dar... venea abia la sfarsitul orei... cu o înfățișare tristă și spăsita... aducând trofeul: țigările salvatoare... Pe atunci liceul de băieți din Rădăuți avea o activitate sportivă intensă, pe care o realizau mai mulți elevi printre care și Țurcan Ion, sub îndrumarea profesorului Victor Botocan. Ei au câștigat multe competiții sportive în
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93335]
-
ei. Ăsta o să fie bărbatul meu, ce dracu’ să mai fac, îl târâi acasă, cu valiza lui cu viori și mezeluri. „Hai, Gabriel, să mergem de-aici“. Se lăsa frigul. Nu zise nimic violonistul ei cu șoseta roșie. O ascultă spăsit, își înfășură bucata de pâine rămasă în hârtie și o trânti în valiza viorii. „Unde mergeți, porumbeilor? Ați făcut aici antren, ați instigat lumea la revoltă și acum vă luați tălpășița, ai?! Și aud că nu e prima dată tovarășul
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
un car funebru“ (adică emigrarea și Ceaușescu). Odată, în timpul unei astfel de audiții ilicite, a venit tovarășul director al stabili mentului și l-a luat pe Biță și i-a frecat ridi chea rău de tot ; tipul s-a întors spăsit și a schimbat repede Phoenix-ul cu o lăbăreală gen Queen. Ei bine, la o astfel de activitate a oamenilor muncii am cunoscut-o pe Ioana. Ea era bucureșteancă și venise în Pitești la sora unui prieten de-al lui
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
nu se putea altfel atâta timp cât scopul declarat al acestor filiale comuniste era acela al desființării organizațiilor sioniste ce promovau migrarea În masă a evreilor În Palestina (apoi, Israel). Dar, cum o nenorocire nu vine niciodată singură, președintele CDE Huși declarase spăsit că „La acestea s-au mai adăugat și alte slăbiciuni ale organizației de Partid locale” dând ca exemplu organizația de partid comunist din Răducăneni unde „...fostul șef al poliției legionare, Robert Faraoan, care a maltratat și deposedat de averi populația
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
În cazul acesta ne punem și noi Întrebarea: de ce au mai intrat În PCR? Pentru vreun gheșeft care s-a dovedit a fi iluzoriu?! La capitolul „Activizarea comitetului și a secțiilor” situația era mai mult decât dezastruoasă și raportorul scrisese spăsit următoarele cuvinte nemuritoare: „Privitor la activizarea Comitetului am ținut 4 ședințe Însă pe teren nimeni din Comitet nu vrea să’și ia În sarcină vre’o muncă. Secțiile le avem toate pe hârtie (subl.ns.)”. Parcă pe la Începutul acestui document
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Întreb dacă Max n-a simțit o oarecare ușurare când, În toamna aceluiași an (1909), a părăsit scena aventurilor lui nocturne pentru a ne Însoți În a doua călătorie la Biarritz. Și-a luat două zile libere pentru a vizita spăsit și cucernic Lourdes-ul, În compania frumușelei și ușuraticei fete irlandeze care era guvernanta Colettei, tovarășa mea de joacă preferată de pe plajă. Max ne-a părăsit În anul următor pentru un post la secția de radiologie a spitalului din St. Petersburg
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a pleoștit musteața! Că Ștefan... continuă ea, dar, brusc, se întrerupe cuprinsă de panică. Măria sa Doamna... șoptește și repede furișează alăuta sub bancă și, de prea mult zor să pornească vârtelnița, răvășește feșile pe jos. Voichița se ridică în picioare, spăsită, cu ochii în pământ. N-ai prea avut spor, Voichițo, constată Maria cu o dojană îngăduitoare reținându-și un zâmbet. Cam înfocate serenade, frățioare! îl amenință apoi cu degetul pe Alexandru. Zăpăcești fata! Tocmai îi povesteam Voichiței despre Mangop... Dacă Vodă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o fatalitate. De doi ani, ostatică în turnul din latura de miazăzi a cetății, mă străduiam să te urăsc pentru tot răul ce ni l-ai făcut... Da, am tăiat câțiva boieri, atuncea... spune Ștefan și lasă capul în jos, spăsit. Rău îmi pare... Da' ce puteam face? Prea se vânduseră turcilor, vânduseră și țara... Erau niște hicleni. Mă străduiam să te urăsc și nu puteam... Mă urcam în turn, mă ascundeam după metereze și te urmăream, te petreceam cu privirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
facă negoț bun, cu câștig. Pot veni în Moldova cu inima ușoară, că n-au a se teme de vreo sminteală: drumurile-s sigure, vămile după pravilă, și negoțul cinstit"! Mi-am pus obrazul!... Și iată! Măria ta! intră Mihail spăsit, ploconit. Poruncit-am să fie stârpiți tâlharii din Țara Moldovei?!?! Da au ba?! exclamă sever Ștefan. Și când se încruntă Măria sa... Tăutu îi sare în ajutor, cu glas moale: În vreme de zurbă, tâlharii scot capul... Scot capul... se agață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
au plătit! Unii au dat bir cu fugiții și s-au desțărat. Au trecut anii... Și iertarea... Mă bate gândul să dau al doilea salvconduct de bunăvoință boierilor pribegi din Polonia... Un gând bun ce face cinste Măriei tale, spune spăsit Stanciu. Să pleci chiar domnia ta la Cracovia, să le spui că "Domnul Moldovei îi cheamă; că toată mânia și toate răutățile trecute au fost lor iertate și alungate din inima noastră". Să se întoarcă acasă; n-au a se teme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Au plătit pentru faptele lor. Ceilalți, dac-au văzut că nu-i de șagă cu "diavolul" aista, și-au dat palme că s-au lăsat prostiți de un mucos, au vărsat fiere, au luat blana de oaie în spinare și, spăsiți, s-au ploconit behăind înaintea tronului. Behăiau ei, dar în sinea lor urlau ca lupii... Prea bine știu: de-aș scăpa fiara din lanț, m-ar sfâșia, bucăți m-ar face. Nu-i ușor să te glodească pumnalul sub căpătâi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
De ce te-ai băgat de te știai slab de țâțână?! Numa' tu mi-ai adus căcatu-aista pe cap! se întoarce el acuzator spre Alexa. Numa' tu! Dracu' m-a pus să mă bag în cârd cu Cârpă-n-cur, aista, îngână Alexa spăsit. Acu... acu, ce facem, ce facem cu boier Cârpă aista? se agită Isaia. Cupcici cade în genunchi, îl imploră: Nu spui! Tac mâlc! Mormânt! Jur! Pe pruncii mei! Jur!... Apăi, nu merge așa, sare și Alexa furios. Jur! Jur! Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Oamenii... oamenii murmură... Murmură?! răbufnește Ștefan, gata-gata să se mânie iar, dar se stăpânește. Adică?!... Toader își frământă căciula, transpiră, mormăie: Oamenii... oamenii cârtesc... Cârtesc?!?! Nu... nu mai vor să... Zic că, dacă... dacă... își înghite cuvântul și pleacă ochii spăsit. Ceee?!?! strigă Ștefan mânios mușcându-și musteața, vânăt, cu tot sângele năvală în cap, amenințător. "Nu mai vor?!?!" Ce "nu mai vor?!?!" Cum "nu mai vor?!?!"... E vreme de război, nu-i pe vrute au nevrute!! E după poruncă!! Altfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îi propune lui Cliff să aleagă fiecare câte o carte, iar cel ce va alege cartea cu valoarea cea mai mare câștiga patul din spate. Prima carte, cea trasă de Cliff, s-a nimerit să fie chiar asul de pică; spăsit și ofticat, Kirk accepta să doarmă în patul de lângă șofer. Mai tarziu, în aceiași seară, Kirk nu poate dormi din cauza unor zgomote ciudate. Spatele autobuzului se balansă, filtrul cu cafea fierbinte se varsă peste James trezindu-l, dintr-odată tot
Metallica () [Corola-website/Science/299797_a_301126]