106 matches
-
care intrau trunchiuri întregi de stejar, obosiți de nesomn, trăgeau pe rând concluziile. — Trebuie să părem amândoi obosiți și bolnavi, să scriem chiar și preafericitului patriarh la Constantinopol și să ne văităm. Dumneata, neică Dinule, iei legătura cu oamenii de la spătărie și le poruncești să mă înștiințeze de tot ce se întâmplă acolo. Cere-le copii de pe toate documentele mai importante. Da, ține minte, printre oamenii mei de încredere cel mai important este Nicola de Porta; noi i-am salvat viața
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tron împrumutat! Când împrumuți, te mai gândești să dai și înapoi. Să mergem la culcare, nu mă mai amărî că-mi alungi somnul cu totul. De când m-a scos vodă din divan și mi-a poruncit să stau departe de spătărie, nu mai pot dormi decât două, trei ceasuri pe noapte. Prea multă nedreptate: eu cu truda și Constandinul Stancăi cu folosul... Mâine punem totul la cale, scrisorile și ce a mai rămas. A doua zi, intrând în bibliotecă, spătarul Mihai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bătut și prins turcii la Prut, ce așa mare mirare? Acum Petru stă în smârcurile lui și chefuiește cu ai lui, înjurându-l pe Brâncoveanu, zicându-i „Iuda”, că din cauza valahilor ar fi pierdut el lupta. Numără scrisorile trimise de spătăria lui vodă și nu știe cum să-l mai pârască la turci ca să-l mazilească. Tot din stele, astrologiile voastre i-au spus țarului că el va fi izbăvitorul creștinilor din Răsărit. Bea, se îmbată și se jură că mormântul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
coborî cele câteva trepte care duceau în sala mare a casei doamnei Stanca în care locuia iarna de când îi murise soția. Salută cu un mormăit pe cei doi ostași și ridică întrebător din sprâncene. — Căpitanul Totoescu spune să veniți la spătărie, a venit un trimis de la Stambul, mai-mai să omoare în galop calul de sub el... Zice că are o scrisoare pentru măria sa. Căpitanul nu vrea să-l scoale pe vodă până nu vă dă de știre. — De la Stambul? De la Vlah serai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
somn la auzul tropotului copitelor cailor pe ulițele podite ale Bucureștiului. Dormeau boierii și negustorii, meșteșugarii și monahii, căci pentru ei zvonul făcut de trăpași în întuneric nu însemna decât o călătorie zorită sau întârziată. Când a intrat Ștefan în spătăria luminată abia, abia de un sfeșnic cu trei lumânări, călărașul istovit, în picioare cu capul sprijinit de un pupitru, dormea. Prințul tuși într-adins, tânărul tresări și salută imediat respectând tot protocolul, scoase de la piept scrisoarea pecetluită și spuse răspicat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un dorobanț. Ștefan privi încă o dată scrisoarea pecetluită și întrebă: — Beizadelei Constantin i s-a dat de veste? — Trebuie să sosească. Răspunsul fu confirmat de zgomotul unor pași pe sală și de salutul gărzilor. Frumos îmbrăcat, prințul Constantin intră în spătărie. Zâmbetul care-i înfrumuseța fața, mișcările ponderate și pline de grație, totul degaja calm și siguranță de sine. — Ei, ce-i? îl întrebă pe Ștefan. — Să vedem, răspunse acesta atrătând sigiliul nedesfăcut, sau îl trezim pe taica? — Se luminează de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
taica? — Se luminează de ziuă, dar taica mi s-a părut suferind, să-l lăsăm să se odihnească, era prea îndurerat de Stanca... Totoescu se plecă salutându-i respectos și se retrase împreună cu ostașii din gardă care mai rămăseseră în spătărie. Cei doi prinți se îndreptară spre polița pe care era sfeșnicul cu cele trei lumânări, deschiseră sigiliile și începură să citească scrisoarea grecului. Pe măsură ce parcurgeau textul, fața lui Ștefan exprima îngrijorare și aproape spaimă, pe când Constantin își păstra seninătatea și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe genunchi și o întreba: „Cine e cucoană mare?” — Ștefane, hai că s-o fi sculat taica. Lasă gândurile astea. Văzuși scrisoarea pe care i-a scris-o fericitului Hrisant despre Stanca? Hai să mergem, și amândoi prinții ieșiră din spătărie. Lumina cenușie a zorilor intra prin ferestrele înguste ale sălii făcând să pălească flacăra felinarelor din firidele zidurilor văruite. Domnul se trezise de-a binelea și prima lui reacție când îi văzu pe cei doi fii mai mari fu o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
până la Rusciuc, se scuză vodă. — Și de la Rusciuc vin unii, fără să știm noi, spre neica Mihai și alții în simbria noastră, cu caii noștri spre noi. Poștele sunt ale domniei. Întrebarea este: neica Mihai știe ce scrisori vin la spătărie? — Hai să aflăm, sugeră fericit domnitorul că poate abate în altă direcție atenția de la vestea propriu-zisă. Dar cu ce spune Corai că plănuiește Gin Ali Pașa, cum rămâne? întrebă prințul Constantin. Ștefan prinse cu privirile-i triste licărul ochilor tatălui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
închinăm de dimineață și să intrăm apoi în divan, acolo o să încerc să văz dacă știe de scrisoare. Ajunseseră miercuri și nu se ținuse nici un divan în săptămâna aceea, îi respectaseră durerea lui vodă. Erau întruniți toți marii boieri în spătăria mare, grăbiți să pună la cale treburile țării, căci duminica următoare fiind Floriile grijile vieții publice treceau pe alt plan, lăsând loc reculegerii și pregătirilor pentru Paște. După ce vărul și finul măriei sale marele logofăt Ștefan Cantacuzino anunță în ce pricini
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să fie minciună. Se culcă peste macatul țesut din lânică seină și se propti în perinile brodate. — O să trimit vorbă măriei sale să dea de lucru la toți tălmacii și scribii în alte părți ca de pe la chindie să fii stăpân pe spătăria mică. Te duci ca să nu te vadă nimeni și te-ncui pe dinăuntru, te și zăvorăști. Cauți toate hârtiile domniei și le scoți pe cele care ar putea face bănuială asupra măriei sale că l-ar fi hiclenit pe padișah la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca la tătari. Dar nu era obiceiul comentariilor și nici timp, pentru că dinspre odaia doamnei Marica apărură ceilalți doi prinți care, luându-și rămas bun, părăsiră iatacul femeilor Curții împreună cu Ștefan. Se făcuse noapte târziu și tot mai lucra în spătăria mică. Documentele, fiecare copie după scrisorile trimise sau primite, erau parcurse cu atenție și dacă aveau ceva compromițător din punctul de vedere al sultanului și al marelui vizir erau extrase de la locul lor și puse separat. Dădu și peste diplomele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
obținut la Adrianopol cu atâta chin de la Mustafa al II-lea -, și în sfârșit ultimele două de la Ahmed al III lea, fratele lui Mustafa. Ștefan desfăcu sulurile șnuruite ale firmanurilor și întinse pergamentele unul lângă altul pe masa mare a spătăriei; știa câte pungi și inele cu pietre rare costase fiecare, câte ploconeli, câți salahori spre cetățile turcești ca să fie întărite, câți armăsari de rasă cu harnașamente cu ținte de aur, câtă trudă... Și de ce? A dormit taica o noapte fără
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și încuie ușa în urma lui. Trecu ca o vijelie printre dorobanții căpitanului Totoescu. Nimeni nu-l salută cum erau salutați beizadelele. Câte unul se mira cu glas tare la vederea lui, întrebând: — Ce o fi căutând frâncul așa noaptea în spătărie? Ștefan știa că nu exista nici o asemănare între el și secretarul italian Antonio Maria Del Chiaro, dar mulțumea întunericului, tricornului și mantiei că putuse să treacă nerecunoscut. Ceasul din turnul străjii arăta că mai era o oră până la miezul nopții
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
toți frații și surorile lui, ba chiar i se păru că Ștefan cel de pe zid îl aprobă dând din cap, ieși, parcurse grăbit curtea până la clădirea chiliilor, intră în chilia sa și ascunse sub anteriu bocceaua cu înscrisurile luate din spătărie. În drumul de întoarcere spre biserică încercă să găsească o daltă sau rangă ca să poată urni puțin piatra mormântului arhimandritului, dar nu reuși. Intră în biserică și se lăsă în genunchi plecându-și trupul paralel cu pardoseala. Examinând îndeaproape, băgă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Târgoviște până la București fusese o adevărată desfătare. Mai ales că prințul considera că obținuse o mare victorie: îl făcuse pe ieromonahul Gherasim să-i promită că-l va vizita după Paști la Mogoșoaia. La curte era așteptat. Imediat ce intră în spătăria mică, cea cu stele, cum i se mai spunea, toate capetele se ridicară din documentele la care se lucra și câțiva din secretari recitară într-un glas: — Măria sa vă așteaptă și a dat poruncă să vă înfățișați degrabă în iatacul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să nu se întâmple ceva rău... După ungerea domnului urma să se facă sărutarea mâinii în semn de jurământ de credință din partea tuturor boierilor. Era o situație încurcată pentru că iatacul domnesc era ocupat de domnul prizonier și de familia lui, spătăria cu stele fusese răvășită de către oamenii lui Mustafa Aga în căutare de documente, iar spătăria mare era aproape devastată de covoare și de mobilier. La ieșirea din biserică, Ștefan Vodă Cantacuzinul ceru unui văr să caute printre hainele lui Brâncoveanu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în semn de jurământ de credință din partea tuturor boierilor. Era o situație încurcată pentru că iatacul domnesc era ocupat de domnul prizonier și de familia lui, spătăria cu stele fusese răvășită de către oamenii lui Mustafa Aga în căutare de documente, iar spătăria mare era aproape devastată de covoare și de mobilier. La ieșirea din biserică, Ștefan Vodă Cantacuzinul ceru unui văr să caute printre hainele lui Brâncoveanu un calpac îmblănit ca să și-l pună pe cap. Nici urmă de haine, doar ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ieșirea din biserică, Ștefan Vodă Cantacuzinul ceru unui văr să caute printre hainele lui Brâncoveanu un calpac îmblănit ca să și-l pună pe cap. Nici urmă de haine, doar ce a mai rămas în iatac, au luat turcii totul. În spătăria mare dorobanții și slujitorii pregăteau pentru primirea la domn, când Ștefan Vodă a intrat cu capul gol în sala iatacului domnesc. Deși auziseră cum paza de la ușă dăduse onorul la voievod, nici unul din cei prezenți în încăpere nu se ridică
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
felul acesta, fie voia Celui de Sus, dar dacă cele ce se întâmplă sunt urmarea unei vânzări, prețul acesteia să se răzbune asupra neamului acelui Iuda. Te văz în capul gol... — Da, și trebuie să-i primesc pe boieri în spătărie pentru sărutatul mâinii... — Se cuvine să-ți pui coroana de aur a voievozilor Basarabi, bunica noastră doamna Ilinca era Basarabă. — Coroana a luat-o din visterie Mustafa Aga s-o ducă la Stambul. — Cum? sări în picioare beizadea Constantin. — Coroana
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ridică de la masă adresându-le oaspeților rugămintea de a-l aștepta și ieși grăbit. La scurt timp, alt dorobanț veni, se apropie de locul unde stăteau la masă marele stolnic și spătarul Mihai, spunându-le că vodă îi așteaptă în spătăria mică. Când intrară în spătăria mică, spătarul, instinctiv, se trase în spatele stolnicului pentru a putea aprecia situația în liniște. Observă că vodă Ștefan era foarte îngrijorat. Doamna Păuna, după felul în care își scotea și își punea la loc în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
oaspeților rugămintea de a-l aștepta și ieși grăbit. La scurt timp, alt dorobanț veni, se apropie de locul unde stăteau la masă marele stolnic și spătarul Mihai, spunându-le că vodă îi așteaptă în spătăria mică. Când intrară în spătăria mică, spătarul, instinctiv, se trase în spatele stolnicului pentru a putea aprecia situația în liniște. Observă că vodă Ștefan era foarte îngrijorat. Doamna Păuna, după felul în care își scotea și își punea la loc în deget inelul cu pecete, părea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să-și stăpânească gândurile: „Oare de ce se crede Păuna Cantacuzină și nu Brâncoveană?” — Nu este nimic de râs, neică Mihai, hotărî doamna, îl așteptăm pe imbrohorul Rekiap să ne spună el, ca și cum n-am ști nimic. Ziceați că lipsesc din spătărie scrisorile cu rușii și că nu s-au putut găsi. Să ni le trimiță oamenii țarului, să le avem gata, ca să arătăm turcilor că Brâncoveanu l-a trădat pe padișah. Și asta repede... Când o să vă dea imbrohorul vestea, să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bucură stolnicul, pentru că într-o clipă înțelese că acesta era omul de care aveau nevoie. Doamna Păuna făcu câțiva pași, deschise ușa și porunci unui dorobanț să-l aducă din sala ospățului pe domnia sa banul Constantin Știrbei. Banul intră în spătărie și, deși bătrân, mersul său elastic și expresia șireată a feței stârniră admirația spătarului. — În cât timp poate să ajungă domnia ta la Stambul? spuse doamna Păuna direct, după ce răspunse la salutul lingușitor al vărului prin alianță. — Știu că dacă treci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Românească. Veștile de la Poartă erau proaste. Crudul Damad Ali intrase în război cu Veneția. Credea că astfel va pune mâna și pe aurul Brâncovenilor depus la Zecca Veneției. Antonio Maria Del Chiaro, rămas din vremea lui Brâncoveanu tot secretar la spătărie, mereu le amintea vorbele pe care, spunea italianul, le-ar fi rostit voievodul mazilit când pleca: „Dacă aceste nenorociri sunt de la Dumnezeu pentru păcatele mele, facă-se voia Lui, dar dacă sunt rodul răutății omenești pentru pieirea mea, Dumnezeu să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]