103 matches
-
încă foarte buni prieteni sau, cu alte cuvinte, pe când era lupul oier și ursul cimpoier... Nu doar Stanciu căra pachetele de cărți de la depozit la librărie sau încărca mașina editurii. Exista și un al doilea hamal, un ins înalt și spătos ca un haiduc, bărbos și mai mereu cu un fes pe cap. Era Călin Angelescu, despre care am știut multă vreme doar câteva lucruri, în principal că scria și el poezie, publicase chiar un volum cu o cunună de spini
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
simțea la voia întâmplării ...aștepta. Europa prezenta aspectul unui ajun de război... Amenințările acopereau cu umbra lor toată întinderea bătrânului Continent. Cocoșii au cântat de miezul nopții... În marele Salon, întrunirea încă era în toi... Glasul puternic, al unui bărbat spătos, cu fața stacojie, cu gât gros și o coamă imensă, se auzea până afară, în Uluița mare. - Dar, dlor, alta este întrebarea... marea, chinuitoarea întrebare, care ni se pune, și ni se cere un răspuns... „Ce face România, în mijlocul acestor
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
era un flăcău arătos, chiar frumos, cioplit numai în oase și mușchi. Avea chipul întunecos, ochii încruntați, fața lată, puternică, bărbia despărțită în două felii și fruntea îngustă... Era cel mai strașnic flăcău din sat. O cruce de voinic, înalt, spătos, isteț și harnic cât patru... Abia lăsat la vatră, dădea fiori fetelor, chiar și nevestelor vădane, cele tinere mai ales. Când Lisandru le juca, aprindea jarul în ele... Le săltau sânii slobozi în bluzele de ațâcă, înflorate, cu ochii aprinși
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cursul căreia Ferdinand Sinidis servi cafele și țigări. Se trânti apoi în fotoliu și îmi vorbi despre pensiune: „Cred că doamna Leny Pipersberg a trecut de patruzeci de ani. Deși are o fiică de optsprezece, e încă tânără, brună, înaltă, spătoasă și plină. O recunosc și de la spate, după pata de culoarea ciocolatei, fixată ca o frunză de salcâm pe buca șezutului ei zdravăn. S-a născut cu semnul acesta pe care îl cunosc toți bărbații pensiunii. Intră în cameră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
răcnete, cruci, grijanii. Lângă una din barăci, doi ofițeri țin în mâini o hartă, urmărind atent detaliile topografice ale terenului. Recunoaște în cel care explică traseul pentru deplasare, un tip de treizeci și cinci de ani, cu părul tăciune, înalt și foarte spătos, persoana în fața căruia trebuie să ajungă. Domnule căpitan, am onoarea să mă prezint! Sunt locotenentul Marius Rădulescu, detașat la compania dumneavoastră. Cei doi ofițeri ridică privirile. Căpitan Victor Apostol. Răspunde la salut și prezintă pe ofițerul aflat lângă el. Locotenent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dosului palmei, răspunsei cu aceeași vigoare strângerii de mână a soțului ei "...Victor Petrini, Culala, șeful meu, mamă, fost asistent universitar la filozofie..." "Încîntați... Suzy ne-a vorbit despre dumneavoastră, luați loc...'' XIV Fata semăna cu tatăl ei (un ardelean spătos) și deloc cu mama. "Și ce film ați văzut?", zise ea. Avea un glas de o blândețe extremă și mi se adresă ca și când m-ar fi cunoscut de totdeauna. "A, da, exclamă Suzy, Marele cetățean, spune-i tatei, domnule Petrini
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
degetul mare de la piciorul stâng al Mariei are o dimensiune apreciabilă. Nu crescuse într-o noapte cât alții într-un an, dar parcă era mai amplu și mai rotund decât oricare dintre degetele pe care le întâlnisem până atunci. Zglobiu, spătos, cu-o aluniță fluturând victorioasă pe buric, îmi dădea cu tifla, convins că nu i se poate întâmpla nimic. L-am botezat Bismarck, după numele celui mai grozav vas de luptă din toate timpurile, și, din acel moment, am devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
purtau halate gri-șobolan și șublere în mâini. Nici ei nu semănau cu niște profesori, lumea le spunea: „Să trăiți, tovarășu’ maistru.“ Fetele din „Autotransport“ se dezvoltaseră și ele prematur. Nu-ți trebuia multă imaginație ca să le vizualizezi părinții: oameni încruntați, spătoși, cu care nu ții morțiș să discuți romantismul lui Filimon decât dacă-i absolută nevoie. Copilele se lăudau cu câte-un tată mecanic sau sculer-matrițer, golanii liceului le ocoleau cu prudență, din instinct sau din calcul (nu era recomandabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din cauză că se intimidase. De-abia apucă prințul să se spele și să-și pună cât de cât la punct toaleta, că ușa se deschise iarăși și apăru o nouă siluetă. Era un domn de vreo treizeci de ani, destul de înalt, spătos, cu un cap enorm și cu o claie de păr creț și roșcat. Fața îi era cărnoasă și rumenă, buzele groase, nasul lat și turtit, ochii mici, înotând în grăsime și ironici, de parcă ar fi clipit mereu spre cineva. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
bază o formă neatestată ”ga-vorgos”, compus din ”ga” care, în dialectul atic, este ”ge” care înseamnă ”pământ” și „ergon” înseamnă „muncă, lucru”. Astfel, prenumele George se traduce prin sintagma ”lucrător al pământului”. George este fiul lui Toma Bulbuc, băiat greoi, spătos, apt pentru munca câmpului. Dorește să se căsătorească cu Ana lui Vasile Baciu pentru că părinții lor, bogătașii satului, au hotărât acest lucru ca să-i domine pe agricultorii din zonă. Numele de familie a lui George este Bulbuc , nume provenit din
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
ne-ar fi făcut plăcere să mai rămâneți... Profesorul Loghin era la acea dată, așa cum constatasem și cu doar câțiva ani în urmă, în timpul studenției, un om arătos, la mijlocul vârstei, bine clădit și viguros, ca un Făt-Frumos de bărbat: înalt, spătos, cu obrajii rotunzi și fragezi, cu o mustăcioară neagră și deasă, tunsă scurt, cu niște ochi mari și albaștri, cu sprâncenele și părul des, muiate parcă în tuș, încât și Ea, colega mea de birou, îl sorbea din ochi cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
gușa lui sunt moi și palide, și are creștetul lins de niște plete ca de liceană care-l arată că-i artist la viața lui. E rotofei și atât de mignon, Încât lesne s-ar putea ascunde sub fusta cazematei spătoase care este doamna Bruescu. Amândoi sunt niște caricaturi de oameni, și eu cu romanul meu nu mă pot simți printre ei decât tot ca un personaj de desene animate. — Să nu crezi că am io ceva cu opera dumitale. Sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
zgârciuri de splină și bojoc amestecate cu scrum și mucuri de țigară, răsfirate de-a lungul culoarului dintre saltele. Acuma-l văd că-i mai Înalt cu cel puțin un cap decât oricare dintre noi și de două ori mai spătos decât mi s-a părut stând pe saltea. Mișcările lui emană o agilitate relaxată și par a se Încetini mult pentru a se potrivi cu mișcările lumii ce-l Înconjoară. - Da’ stai jos, Hansi, Îl Îmbie Andrei. Unde naiba te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de umbre, care se apropia în jurul său. Într-o liniște deasă, că-ți auzeai bătăile inimii, lanțul acela viu se strângea din ce în ce, în jurul gorunului... Un țipăt de pasăre sfâșie liniștea pădurii, făcându-l să tresară. Căpitanul Baltă, spătos, voinic și frumos, stătea rezemat la tulpina gorunului, fără să clipească... Doar, flacăra aceea de oțel, care se aprindea și se stingea mereu, ca un semnal tainic, în ochii lui negri, trăda că-i o ființă vie. Era ceva în
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
examen la limba română. Când profesorul Rizescu intră pe ușă, o tăcere grea se așternu, subit, în sala de clasă, de parcă cineva ni-ar fi rupt beregata la toți deodată. Profesorul de română, era un personaj cu totul fascinant. Înalt, spătos, cu o coamă neagră mare pe umeri, cu lavalieră nagră la gât, cu ochi negri pătrunzători... Dușumelele gemură sub pașii lui, rari și grei, în timp ce urcă la catedră... Apoi, ne învălui cu privirile sale cu sclipiri de aur, care ne
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pocăinței, Dai voință, iei putere, a celebrului părinte Nicodim Măndiță, sau Izvorul tămăduirii ; volumele mi se par a fi reminiscențe ale unui pietism popular din anii 1980, tolerat de autoritățile comuniste ale perioadei. Redactorul-șef al editurii este un individ spătos, cam la 50 de ani, o prezență impunătoare. Poartă cu naturalețe cușmă și vestă din blană de oaie așa cum un PDG din Paris sau Londra merge zilnic la serviciu în costum sobru și cravată. După ce cumpăr un Ceaslov și o
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
deci de ce să-și amintească de zeu. Numele înșeală: unele măresc, altele micșorează. Galaction povestește că atunci cînd a citit primele articole ale lui Anton Bacalbașa, care polemiza cu Hasdeu, și-a zis: „trebuie să fie un munte de om! Spătos, cu pumnii de fier și cu niște mustăți de arnăut! Adevărat Bacalbașa!...” Cînd l-a văzut aievea, a fost contrariat: „nu era mai înalt decît noi, elevii de clasa a patra liceală, care îl adoram, dar era slab ca un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
căutat în Australia pentru crimă: "Pe podeaua camerei se aflau patru paturi, și Conroy moțăia într-unul, pretinzând între timp că citește Comoara fenicienilor. Ceilalți detectivi stăteau în jurul unei sobe de gaz fumând o țigară. Erau, în bună parte, înalți, spătoși, cu fețele roșii, foarte joviali și nu atât de bănuitori pe cât te-ai fi așteptat să fie" (Frank Norris, 120). Un alt scriitor prolific care a practicat jurnalismul literar narativ și care a fost în mare măsură uitat este Lafcadio
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
căutată în Australia pentru crimă: "Pe podeaua camerei se aflau patru paturi, și Conroy moțăia într-unul, pretinzând între timp că citește Comoara fenicienilor. Celălalt detectiv stătea în jurul unei sobe de gaz fumând o țigară. Erau, în bună parte, înalți, spătoși, cu fețele roșii, foarte joviali și nu atât de bănuitori pe cât te-ai fi așteptat să fie" (Frank Norris 120). În acest exemplu Norris își reprimă tendința de a se angaja în acel gen de retorică care ar reduce caracterele
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
o fată norocoasă, doi nepoți sprinteni, (că acum doi erau) iară sporul era dat de la Dumnezeu, dintr-un câștig făcut cu bine". Ana era „tânără și frumoasă”, „fragedă și subțirică”, „sprintenă și mlădioasă", Îl iubea pe bărbatul ei, „Înalt și spătos", se Înțelegeau bine și erau fericiți. Ghița este mulțumit când Își numără seara caștigul. Însă porcarii, cu apucături primitive, fioroși la Înfățișare, bandiții, stăpânii de turme, sau hoții și ucigașii plătiți alcătuiesc lumea ce se perindă pe la Moara cu noroc
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cu Irma și de aceea totuși cu contururi mai vagi, are altfel de conținut. Să nu fi împlinit încă patru ani când de acolo, din Călugărițelor, ordonanța tatei (ostașul rămăsese în serviciul mamei și al bunicilor), un flăcău voinic, înalt, spătos, cu figura atrăgător blajină, mă lua de mână sau mă ducea în cârcă la scaldă, la Someș, undeva în dreptul pădurii Hoia, la poalele ei dinspre oraș, unde apa, nezăgăzuită încă de maluri, se răspândea pe albia lăbărțată în nenumărate șuvoaie
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
lui, "totul este mitologizat"- a identificat-o pe Ana Pauker, prin descriere fizică și obiceiuri 425), respectiv zeița și replica ei desacralizată, descrise în cele două portrete. Portretul Oanei se conturează din două secvențe: la treisprezece ani, Oana este "voinică, spătoasă și frumoasă ca o statuie. Avea ochii negri, părul lung, bălai, lăsat pe spate, umbla cu picioarele goale și sărea de-a dreptul pe cai, fără șa ca o cazacă"426, și la optsprezece ani: "Era frumoasă ca o statuie
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Costache Conachi, spre a stârni, pe ulițele târgului, deopotrivă, admirația cititoarelor și praful (colbul) metafizic al podețelor de lemn domnesc: ,,Noaptea-și duce umbră la Ciric pe jos/ Tot mai sunt prin Cucu străzi patriarhale/ Pe sub dealul Bucium tandru și spătos/ Fierbe-n vinuri scumpe hanul Trei Sarmale/ Liniștea respira fir domnesc de nalba/ Neștiuți se musca ochii pătimași/ Luna Încălțata cu păpuci de tablă/ Numără băbește ziduri vechi din Iași”... (Romanticii mei gâscani). Unde s-ar Încadra literar Alexandru Tăcu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
prieten - [erau] socialiști amândoi - cu tata și dascăl al vieții mele În multe privinți, dar mai ales În ce privește rezerva cu care trebuie să privim, Îndeobște, acele legături pământești zise sacre și inviolabile. Doctorul Gabriel Robin era un bărbat Înalt și spătos, un gros bonhomme cu bărbuță și privire insistentă aplicată la treburile cele mai mărunte, dar și la marile curente generoase ale timpului. Socialist Încă din tinerețea lui săracă, ajunsese, prin muncă și viață sobră, proprietarul laboratorului atât de rentabil pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
interesa de bacili. Medicul care nu află nimic de tratamentul meu, era foarte mirat, când deodată descoperi sub microscop Împuținarea surprinzătore a bacililor, și opinia, că se Întâmplă câteodată, că natura de la sine Îndepărtează bacili. 3) Domnul M., un bărbat spătos și puternic, era deja de zece ani incapabil de a lucra și tot umbla cu gândul de a se sinucide, așa că trebuia să fie totdeauna observat. Fu cercetat de mai mulți medici și era de remarcat că opiniile tuturor coincideau
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]