318 matches
-
talentul sau intransigența morală au ceva din surplusurile ridicule și periculoase (...)? Să fie într-adevăr poetul un exemplar sortit să fie fatal și <<greu cenzurat de moarte>>?"422 Chiasmul existent în articol creează simetrie, nu uniformizare, element ce asigură aceeași spațialitate aproape arhitecturală pentru vastitatea romanului și la care am mai făcut referire. De asemenea armonios, două perechi de personaje, Fred Vasilescu/Ladima și Emilia Răchitaru/ D., marchează cei doi poli extremi ai capacității de evoluție creatoare și au fost relaționate
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
1987, 244-249. [121] MARINESCU, ILEANA; PETRE, ELENA; ȘOȘA, ELISABETA; VASILIU, ADRIANA, De la vocabularul fundamental la cel specializat, APPM, 1987, 179-188 [cu 2 an.]. [122] MARINESCU, ILEANA; PETRE, ELENA; ȘOȘA, ELISABETA; VASILIU, ADRIANA, O modalitate de prezentare a adjectivelor care exprimă spațialitatea (in domeniul medical), APPM, 1987, 218-224 [cu 2 tab.]. [123] MĂRIUCĂ, NATALIA, Receptarea mesajului patriotic al textelor literare din clasele III-IV, BuIIDMȘ Suceava, 1987, 5-9. [124] MEDELEANU, M., Despre predarea limbii și literaturii române . [dezbatere cu tema: Probleme specifice ale
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
peisajului (dar și a spațiului muncii agricole prin excelență). În acest joc cultural de sensuri, cuvintele „loc” și „câmp” sunt, fiecare În felul său, Într-o pâlpâire alternativă, mai precis sau mai vag decât celălalt, trimițând Însă, invariabil, la o spațialitate propriu-zisă ori la una energetică. Cât despre componenta timp a sintagmelor În discuție (loc al memoriei, câmp spațio-temporal), aici „memoria” trimite la un Înțeles subiectivizat al curgerii timpului, la o filtrare prin intermediul sensibilității individuale a fluxului, altminteri indiferent, al timpului
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
intre direct în contact cu cititorul pentru a-l obliga, în lipsa unei instanțe de enunțare explicite, sau, în mod evident, pentru a-și asuma enunțul, adică pentru a deveni părtaș la neghiobia personajului"250. 7.5. Mărci ale integrării lineare Spațialitatea textului nu se manifestă doar prin această decupare în paragrafe care impune o anumită delimitare în lectură. Există și elemente, mărci ale integrării lineare care urmăresc structurarea linearității textului, organizarea lui într-o succesiune de fragmente complementare care facilitează tratarea
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Manolescu, Nicolae, Arca lui Noe, eseu despre romanul românesc, , III, București, Editura Minerva, 1983. Manolescu, Nicolae, Istoria critică a literaturii române: 5 secole de literatrură, Pitești, Paralela 45, 2008. Negoițescu, Ion, Istoria literaturii române, București, Editura Minerva, 1991. Pamfil, Alina, Spațialitate și temporalitate. Eseuri despre romanul românesc interbelic, Cluj, Editura Dacopress, 1993. Perpessicius, Opere, II, București, Editura Minerva, 1975. Pillat, Dinu, Mozaic istorico-literar, București, Editura Albatros, 1998. Pop, Ion, ,,Studiu introductiv" la Max Blecher, mai puțin cunoscut, București, Editura Hasefer, 2000
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
folcloriștii din generația lui S. Fl. Marian (și ca avertisment) continua să rămînă: „Comorile noastre se prăpădesc”. Morala: să le adunăm cu grăbire, ca să dovedim că existăm cu adevărat. Și „lucrarea împreună” a probat că existăm; dar, cu deosebire, în spațialitate cosmică și mitică, în petrecerea grea de sens cuprinsă între viață și moarte. Este doar o spectaculoasă viziune de accent existențial, mit-istorie, cu părțile bune-rele ce decurg de aici, pentru aproximarea valorică a portretului sufletesc cu care se recomandă ființa
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
distincte cu același arabesc al liniei melodice superioare, constituie elemente de limbaj comune secțiunii introductive, asigurând astfel conturarea unei concepții unitare și coerente la nivelul viziunii de ansamblu a preludiului. Fragmentul ilustrat în exemplul 192 creează o pregnantă impresie de spațialitate prin menținerea prelungită a efectului de rezonanță, a cărui impresie sonoră va fi amplificată în mod semnificativ prin explorarea timbrală a frecventelor schimbări de registre. Revenirea secțiunii de început (măsura 38) va aduce succesiv restabilirea aceluiași cadru tonal de și
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
și înlănțuirile armonice parcurse (a II-a jumătate a acelorași măsuri). O nouă intenție de explorare a rezonanțelor extreme ale claviaturii prezintă ipostaza suprapunerii parafoniilor de acorduri majore din plan superior cu cele de cvinto-cvartă din baza discursului. Impresia de spațialitate astfel creată va fi echilibrată de intervenția vocilor mediane, ce contratimpează cu un atac marcato ritmul trohaic al planurilor extreme. Alternanța frecventă a diferitelor registre necesită stricta respectare a revenirii tempo-ului lent de început (mouvement du debut) pentru a
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
a unui segment extras din motivul tematic introductiv (măsura 3 - planul superior). Într-o configurație masivă a ansamblului de discurs, acordurile perfecte ( f ) ce descriu un ambitus de dimensiunea a patru octave, vor alterna registre opuse, generând un efect de spațialitate, subliniat în mod adițional prin rărirea tempo-ului ce survine concomitent (Retenu). Valorile de durată ale sunetelor din registrul grav vor indica modalitatea de pedalizare cu ample efecte de rezonanță, în scopul proiectării aceluiași caracter al aroganței și emfazei. Într-
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
personificat, ce lua, de cele mai multe ori, înfățișarea unei divinități sau a unei făpturi supranaturale. De aici s-au afirmat, treptat, acele definiții care înțelegeau creația ca o opoziție față de dezordinea inițială a materiei, conotațiile acesteia referindu-se și la aspectele spațialității, în sensul nemărginirii și infinitului, prin impunerea unui principiu al ordinii și perfecțiunii divine. În sens fizic însă, în comparație cu modelul acesta, procesul creator uman își dezvăluie măsurile spațio-temporale limitate, Creația divină (ex nihilo) prezentând un potențial infinit, nesupus vreunei limitări
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
geografia. Tentativele mai mult sau mai puțin reușite din domeniul științelor spațiului au determinat o schimbare de metodă, în care metafora conduce la ”altfel de spații,” altele decât acelea cu care operează științele clasice. Deși au impus un model de spațialitate, interpretarea acestor spații din perspectiva experimentării, trăirii, gândirii sau construirii altfel a condus la decădarea spațiului din statutul său ontologic, devenind spațiu scenic, spațiu de fază, spațiu social, spațiu vital, spațiu geografic, spațiu de manevră, spațiu organizat, neted, vag, cucerit
Apogeul by Mitrița Filip () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1815]
-
și se prăbușește în experiența unei resurecții individuale depline? Primejdia cărui sfârșit s-ar apropia aici? Cu frivolitatea acceptării tiraniei destinului sub care mă aflu înnrobit, pășesc în labirintul unei nefericiri ce mă întâmpină inevitabil pe drumul vieții. Resimt cum spațialitatea existenței mele este brusc restrânsă, cum îmi este redusă perspectiva de contact perceptiv și asimilare intelectivă la nivelul de coridor, de potecă încadrată prin ziduri ce opturează clastrofobic. La nivelul conștiinței mele, impactul cu noul mediu generează sentimentul de asfixiere
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
sa din viitor și are presimțirea acesteia în sensul că o vizualizează în avanpremieră drept un act care se va petrece implacabil. El simte situația complicată în care se află închizându-l precum cavoul ce-i așteaptă sosirea, circumscriindu-i spațialitatea proprie la limită, încarcerându-i pasul până la asemănarea cu neumblarea definitivă a celui decedat. Astfel, umbra morții sale viitoare îi bate la porțile conștiinței precum un pelerin sinistru aducător de rele vestiri prin nopți fără luminări de fosfor stelar. În
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
omogenizate de subiectul uman pe parcursul actului vizionar, după cum observa cu subtilitate Amala M. Hanke: "conștiința spațiotemporală subiectivă constituie o forță integratoare, capabilă să unifice dimensiunile spațială și temporală într-o experiență de întrepătrundere omogena a duratei, a continuității și a spațialității. [...] În momente privilegiate, constiinta subiectivă poate stopa curgerea timpului, oferind experiență eternității temporale, în care viața este percepută în totalitatea ei [...]. Și, în cadrul unor experiențe cu adevarat vizionare, mintea poate chiar percepe eternitatea per se" (1981, pp. 5-6). În lumea
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Francis Ford Coppola 65 Emanuela ILIE, Omul din vis vs. Glissando sau despre cum uneori filmul bate cartea 87 Maria Cătălina RADU, Valori morale și convenții sociale în adaptarea românului Mansfield Park 105 Andreea CĂTĂLINA, Jane Austen Între linearitate și spațialitate 119 Diana GRADU, Liaisons dangereuses au XXI-ème siècle. Relecture de Laclos à travers leș mutations des perceptions et des pratiques corporelles contemporaines 127 Ana-Maria ZLĂVOG, Tipologii literare în românul Enigmă Otiliei de G. Călinescu (abordare didactica interdisciplinara text-film-fotografie) 138 Adina
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
2002. 7) Troost, Linda and Sayre Greenfield. "The Mouse that Roared: Patricia Rozema's Mansfield Park". Jane Austen în Hollywood. Ed. Troost, Linda and Sayre Greenfield. 2nd edition. Kentucky: The University Press of Kentucky, 1998. JANE AUSTEN ÎNTRE LINEARITATE ȘI SPAȚIALITATE Prof. Andreea CĂTĂLINA Școală nr. 28, București Relația dintre literatura și film a fost obiectul a numeroase reflecții și analize. În ciuda diversității lor, cele mai multe dintre aceste cercetări au un punct de plecare comun. Atât literatura, cât și cinematografia sunt moduri
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
întemeiază pe anumite premise native, cum ar fi însușiri de tip nervos, particularități ale analizatorilor, dispoziții preoperaționale și coordonative. Taxonomia aptitudinilor este încă discutată, identificânduse unele aptitudini intelectuale primare: înțelegerea, percepția rapidă, gândirea deductivă și cea inductivă, memoria, raționamentul numeric, spațialitatea, fluiditatea verbală. Ca aptitudine generală, valabilă în cele mai multe domenii de activitate, este socotită a fi inteligența. CHESTIONAR DE APTITUDINI Aptitudinile tale facilitează învățarea unor deprinderi. Va trebui ca atunci când vei răspunde la întrebări, să ai în minte nu numai ceea ce
Ghidul Mentorului by Teodora Ruginosu, Angela Sava, Doina Buraga, Cezar Daniel Humelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/1288_a_2202]
-
1988, 17 (semnează Jacques Bouet, Georgeta Horodincă, Nicolae Balotă, Carol Iancu); Ramona Fotiade, M. Blecher și proza lucidității, RL, 1989, 38; Constantin Trandafir, M. Blecher și cogito-ul scriitorului, ATN, 1990, 6; Pop, Avangarda, 391-396; Negoițescu, Ist. lit., I, 356-358; Pamfil, Spațialitate, 156-180, 229-250; Diana Adamek, M. Blecher. Asfințit în panopticum, TR, 1993, 23,24; Gheorghe Glodeanu, Literatura ca antidestin, TR, 1993, 24; Micu, În căutarea, II, 101-110; Constantin M. Popa, Max Blecher sau Tragismul sincerității, R, 1995, 9-10; Radu G. Țeposu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
de afecte și de acțiuni imediate și masive. "Nexus-ul seamănă destul de mult cu un vis", subliniază Rouquette: "Reprezentarea alimentează sau motivează dialogul, în timp ce nexus-ul rămîne întotdeauna în amonte: în general nu se discută" (ibid., p. 72). 2.3.2. Temporalitate, spațialitate și RS Istoricii Școlii Analelor (în special Marc Bloch și Lucien Febvre), dar și un curent mai recent al istoriei culturale (Roger Chartier, Alain Corbin, Jean-Yves Mollier sau Pascal Ory) pun studiul reprezentărilor pe primul plan. Să semnalăm și contribuțiile
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
toate verbele aflate la diateza pasivă, funcția de complement de agent: „Îngânat de glas de ape/Cânt-un corn cu-nduioșare.” (M.Eminescu, I, p. 103) Mai participă direct la realizarea dezvoltărilor semantice ale acuzativului funcția de circumstanțial (de temporalitate și spațialitate) realizată prin substantiv fără prepoziție: „O oră să fi fost amici,/ Să ne iubim cu dor.” (M. Eminescu, I, p. 191) Prin intermediul recțiunii prepoziționale, acuzativul caracterizează și substantivele - constituenți ai unor sintagme nominale iar planul său semantic cunoaște cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poate lumina lunii odată s-o vezi/și-apoi s-o trădezi/intrând în întuneric?” (L. Blaga, p. 338), „Voi sunteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni!” (M. Eminescu, I, p. 151) Sensul de ‘apartenență’ maschează uneori sensuri circumstanțiale: • spațialitatea (genitivul locativ): „Amețiți de limbe moarte, de planeți, de colbul școlii,/Confundam pe bietul dascăl cu un crai mâncat de molii.” (M. Eminescu, I, p. 140), „ În cenușa vetrei veghea un motan cu șapte capete...” (M. Eminescu, P.L., p. 12
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în planul paradigmatic al limbii; cu el adverbul vine în planul sintagmatic al textului, unde primește sensul concret. Adverbe pronominaletc "Adverbe pronominale" Adverbele pronominale sunt adverbe situaționale al căror conținut semantic concret este fixat de coordonate deictice (protagoniști, temporalitatea și spațialitatea comunicării lingvistice) și de coordonate ale textului - obiect al comunicării lingvistice. Sub aspect semantic, adverbele pronominale intră, alături de pronume, în clasa substituenților, iar sintactic, pot avea - și au cel mai adesea - întrebuințare anaforică: „Alături cu bordeiul era sub pământ o
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cantitate: mult, puțin, destul, cât de cât, îndoit, întreit, de două ori, de cinci ori etc. • adverbe de frecvență: din trei în trei, a doua oară etc. b. Adverbele circumstanțiale situează acțiunea pe una din coordonatele actului lingvistic (temporalitate sau spațialitate) sau într-un raport semantico-sintactic cu textul (componente ale textului) în care apar, dezvoltând sensuri dependente de situația de comunicare sau constante, independente, preexistente textului. În funcție de planul lor semantic, se disting: • adverbe de timp exprimând timpul, ca moment, interval, durată
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al termenului dependent prin trăsăturile lor semantice definitorii (sau prin una din fascicolul de trăsături din care se constituie planul lor semantic). Aceste trăsături semantice se înscriu cu deosebire în principalele câmpuri semantice, descrise în plan sintactic de un circumstanțial: spațialitate, temporalitate, cauzalitate, finalitate etc. Se adaugă asociativitatea, în diferitele ei variante sintactice. În interiorul acestor câmpuri semantico-sintactice, descrise, adesea la un nivel general, de termenii prin care se realizează funcțiile sintactice (mai ales termeni adverbiali: acasă, aici, acum, acolo etc., dar
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nivel general, de termenii prin care se realizează funcțiile sintactice (mai ales termeni adverbiali: acasă, aici, acum, acolo etc., dar și substantivali): Mă duc acasă., Plec acolo chiar acum. etc., prepozițiile descriu, prin trăsăturile lor semantice proprii, diferite aspecte ale spațialității, temporalității etc. Aceste aspecte condiționează compatibilitatea (sau continuitatea) regent-prepoziție - termen dependent. Termenul caracterizat prin autonomie lexicală poate introduce în câmpul sintactic al regentului (verb, substantiv) o dimensiune semantico-sintactică generală - spațialitatea, de exemplu; conținutul semantic deplin, bine determinat, al funcției sintactice
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]