91 matches
-
muream să mă afirm, muream să mă cunosc, Florine, spune tu, am plecat așa! bineînțeles cu trenul! viaductul nou la Beclean, căile spre Bistrița, ți-am zis că se văd luminile Becleanului, nu greșeam, marfa! cumpără ce se așteaptă, spațiul spațializării, pe cît de deformat feroviar, "bună seara, legitimațiile de călătorie!" incantație pe al doilea telefon Florin, "Patul lui Procust" cu cașcaval și un pahar de cabernet-sauvignon de Murfatlar, descărcările lirice în text, din discuția de cenaclu și de la lansare Mirel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
îl îndeplinește „bunul-simț” în alegerea opțiunii finale a interpretului, căutările sale fiind în mod necesar călăuzite de voința de echilibru și frumos, ca valori estetice supreme. Apariția celui de-al treilea material tematic (exemplul 117) produce un interesant efect de spațializare prin proiectarea sa la un nivel dinamic extrem de redus pp - lointain (pp - îndepărtat), noutatea evoluției melodice, schimbarea bruscă a planului tonal (re major), a structurii metrice (), precum și a valorii agogice (Modéré). Reacția disperată a chitaristului ce își vede întrerupt la
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
28 (vezi exemplul 166), imaginea de final va avansa 206 spre registrul extrem acut al claviaturii într-un tempo ușor trenat (un peu retardé), care, asociat indicației de dinamică extrem de redusă (pp lointain - îndepărtat), va sugera un efect sonor de spațializare ce își topește existența „materială” în orizonturile Nesfârșirii. Iar tăcerea ce îneacă delirul ultimului strigăt al pasiunii răscolite, e clipa Revelației ce ne inundă sufletul și ne deschide poarta tainică spre acea lume interioară, în care, cu puterea minții, ne
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
în înviat. Finalitatea gîndirii colective constă, aici, în memoria unei credințe. Această finalitate dirijează activitatea memoriei și căutarea topografiei imaginare din discursul religios. Această finalitate, în cele din urmă, explică legile memoriei, care se afirmă în Topografia ca legi ale spațializării. Topografia era prima replică dată de Halbwachs lui Marc Bloch. Lucrarea susține că nu există o contradicție între gîndirea finalizantă a sociologiei și gîndirea bazată pe cauze a istoriei. Istoria memoriei pelerinilor evidențiază legea memoriei ca efect al finalității colective
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
maximum, fără momente de respiro cotidian, banal, ineficient, de alt ordin decât cel stabilit inițial întâlnirii de la Plopi. Apoi, munca intensă de cercetare care s-a înfăptuit pe parcursul workshop-ului (vizionarea de reportaje, documentare, lecturi, exerciții, dramatizări, discuții, punere în situații, spațializare, interpretare etc.), indispensabilă actorului în a găsi coordonate juste pentru înțelegerea personajelor, situațiilor, relațiilor din această carte-piesă de teatru. Nu în ultimul rând, întâlnirea cu alți oameni din «breaslă» - structuri unice, personalități distincte, școli/formări diferite - aceleași idealuri, aceeași implicare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
a pedepsei. De aceea, pentru identificarea și poziționarea spațială a Infernului s-a realizat o sinteză dintre tradiția creștină, cea greco-romană și cea populară. Cu toate dificultățile de ordin teologic au existat momente în care s-a realizat și o spațializare a acestuia. Astfel, în secolul al VIII-lea Sfântul Willibald a identificat infernul într-o zonă din regiunea Calabria 15, iar în perioada secolelor XII-XIII localizarea a fost vulcanul Etna16. Nașterea ca imagine a purgatoriului amplifică posibilitatea de extindere și
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
care vin în completarea mesajului general de interculturalitate (Institut Français, la francophonie, af etc.). Semiotica argumentativă se dezvoltă prin alternanța dintre perspectivele de prim-plan și cele de plan secund, aerian, îndepărtat. Fiecare component al imaginii pare a fi individualizat, spațializarea fiind dată de șirurile inegale de afișe ce se mențin în arriere-plan, de formele geometrice descrescătoare. Arhetipul pe care se construiește argumentarea iconică este OCHIUL, devenit unitate figurativă centrală. Creatorul de imagine știe ce component al arhetipului să pună în
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
obligă pe flăcău să se rupă de lume și să ajungă într-un spațiu de frontieră între dimensiunea universului și cea a neantului, caracterizat de amorțire precosmogonică. Repetiția adverbului de loc are sonorități de incantație care rupe dimensiunea concretă a spațializării și așază acțiunea în nedeterminatul accesibil doar în timpul inițierii. Somnul animalului mitic este „nepomenitu”, explicația acestui atribut constând, după Mihai Coman, în etimologia lui „a pomeni”, care inițial însemna „a trezi”, ceea ce face somnul leului „fără de capăt, adică unul mortuar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
căi drept una mai întinsă și mai greu abordabilă decât se anticipa anterior. Se cuvine a menționa că aici formulele străbatere în scurt timp și deplasare mai lentă, într-un timp mai îndelungat vizează numai temporalitatea, fenomenul deplasării abstracte și spațializarea specifice iubirii întru eros, care aparțin doar experienței de trăire a îndrăgostirii. Dragostea a cărei experiență o trăiesc aparține ultimei tipologii, se încadrează în clasa iubirilor diminuate care atunci când își proiectează formula te iubesc din esență lor pulsativă îi imprimă
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
discursive a spațiului și al geografiei politice, Michel Foucault analizează relația cunoaștere/putere și modul în care puterea operează în cadrul unui aparat instituțional care este întotdeauna înscris în jocul puterii, dar care este mereu în legătură cu anumite coordonate ale cunoașterii și spațializării simbolice a puterii. Viziunea sa asupra istoriei deschide în mod necesar preocupări multiple pentru modul în care spațiul și locul au o legătură inextricabilă în cursul istoriei 46. Concepția lui Foucault asupra aparatului instituțional al puterii include elemente precum discursuri
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
și fără contracte de muncă, mai ales în condițiile închiderii spațiului poluant de depozitare ca urmare a încălcării standardelor UE de gestiune a deșeurilor. [1] Interviurile la care se face referire în eseu sunt realizate în cadrul proiectului de cercetare SPAȚIALIZAREA ȘI RASIALIZAREA EXCLUZIUNII SOCIALE (<b>http://sparex-ro.eu/</b><b>). </b>Proiectul își propune descrierea și<b> </b>interpretarea fenomenului constituirii sociale și culturale a „ghetourilor țigănești” urbane din România în context european, mai precis a spațiilor rezidențiale marcate de
Antropologie performativă. Cazul ghetoului Pata Rât (partea I) () [Corola-website/Science/295677_a_297006]
-
Ion Pachia Tatomirescu ne mai încredințează: «Numeroși alți critici / istorici literari, abordând poezia lui Cezar Baltag, au mai remarcat: apolinicul / solaritatea versului, o anume geometrizare a logosului, din unghiuri neîntâlnite la Ion Barbu, chiar un „spectacol grațios-liric“, un „controlat“ narcisism, spațializarea eului (cf. PPg, 126 sqq.), îndeosebi, în volumul din 1966, "Răsfrângeri" („în flacăra drumului“, „de nuntă“, „în memoria soarelui“, „de umbră“, „cu spini“, „de dragoste“, „de solstițiu“, „de fulger înnoptat“, „de arbore lacom“ etc.), spațializarea eului fiind specifică întregii generații
Cezar Baltag () [Corola-website/Science/299724_a_301053]
-
spectacol grațios-liric“, un „controlat“ narcisism, spațializarea eului (cf. PPg, 126 sqq.), îndeosebi, în volumul din 1966, "Răsfrângeri" („în flacăra drumului“, „de nuntă“, „în memoria soarelui“, „de umbră“, „cu spini“, „de dragoste“, „de solstițiu“, „de fulger înnoptat“, „de arbore lacom“ etc.), spațializarea eului fiind specifică întregii generații a resurecției, chiar o „maximă expansiune a eului“, o anume „somptuozitate“, o anume „epurare a concretului“, cerebralizarea / rafinarea pitorescului folcloric, dar și o anume „destindere ludic-folclorică“, „resuscitarea miturilor“, agresarea eului (cf. "Odihnă în țipăt"), „nervalianul
Cezar Baltag () [Corola-website/Science/299724_a_301053]
-
inclusiv pendularea eului între diferite praguri ale conștiinței sale. Situată între două dimensiuni : “The body is your interface”(William Gibson, Mona Lisa Overdrive ) și “There is no there there”(idem), lumea ciber dinamitează orbită referențiala definitiv. Dacă modernitatea propunea o spațializare a timpului, această variantă ontologica postmodernă retemporalizează spațiul și locul în spațiu, supunându-se unei mobilități descentrate dată de circulația infomațională și de deplasarea nelimitată a plasamentului. Ubicuitatea absolută, “fleet în being” (Paul Virilio) devine “locația” unui stadiu postuman a
Cyberpunk () [Corola-website/Science/302951_a_304280]
-
după clasificarea lui 'Nicolaie Manolescu', "Craii de Curtea-Veche" zugrăvește nobilimea crepusculară, o lume decadentă, a orgiilor și a personajelor dantești, ieșite parcă din tablourile lui 'Hieronymus Bosch'. Toate metaforele acestei lumi se construiesc sub semnul decadenței totale, a lipsei de spațializare a sentimentelor, orizontul intelectual al personajelor limitându-se la dimensiunile lumii cu mistere a Bucureștilor, începând să fie ilustrată tematic pe la mijlocul secolului al 'XIX'-lea de 'Pantazi Ghirica' sau ' G.A.Baronzi'. Construcția romanului ține mai mult de arhitectura unei
Craii de Curtea-Veche (roman) () [Corola-website/Science/319103_a_320432]
-
unui aspect care contrastează cu o ordine a realității. În persană strucutura "mundus imaginalis" este redată prin "Nă-Kojă-Abăd"( „ținutul de nicăieri”) un loc marcat de ideea utopiei și necunoscut occidentalului, marcat de "reflexul agnostic". Prezența omului în lume determină posibilitatea spațializării unei alte lumi din jurul său. Aici intervine aclimatizarea individului la lumea sa prin intermediul celor patru puncte cardinale, în funcție de care este clasificată conștiința prin simboluri ale: nordului, sudului, estului și vestului, dominate de lumină și de natura perfectă. Conștiința imaginativă este
Henry Corbin () [Corola-website/Science/331984_a_333313]