90 matches
-
medicală, rezultând din combinarea „fiziologiei” (normalității) cu „fiziopatologia” (anormalitatea) operează o „suprapunere exactă a corpului bolii și a corpului omului bolnav” (M. Foucault). În felul acesta spațiul configurației bolii și spațiului localizării suferinței devin superpozabile prin intermediul gândirii medicale. În această spațializare a bolii se disting trei grade: a) spațializarea primară care se referă strict la individ, la bolnav și la probleme acestuia; b) spațializarea secundară este cea care depășește persoana bolnavului, implicând colectivitatea, structurile medicale colective și experiența spitalicească; c) spațializarea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
anormalitatea) operează o „suprapunere exactă a corpului bolii și a corpului omului bolnav” (M. Foucault). În felul acesta spațiul configurației bolii și spațiului localizării suferinței devin superpozabile prin intermediul gândirii medicale. În această spațializare a bolii se disting trei grade: a) spațializarea primară care se referă strict la individ, la bolnav și la probleme acestuia; b) spațializarea secundară este cea care depășește persoana bolnavului, implicând colectivitatea, structurile medicale colective și experiența spitalicească; c) spațializarea terțiară se referă la ansamblul de gesturi prin
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
În felul acesta spațiul configurației bolii și spațiului localizării suferinței devin superpozabile prin intermediul gândirii medicale. În această spațializare a bolii se disting trei grade: a) spațializarea primară care se referă strict la individ, la bolnav și la probleme acestuia; b) spațializarea secundară este cea care depășește persoana bolnavului, implicând colectivitatea, structurile medicale colective și experiența spitalicească; c) spațializarea terțiară se referă la ansamblul de gesturi prin care boala, în cadrul social, este „privită” (atitudinea medico-socială). Având în vedere aspectele mai sus precizate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
spațializare a bolii se disting trei grade: a) spațializarea primară care se referă strict la individ, la bolnav și la probleme acestuia; b) spațializarea secundară este cea care depășește persoana bolnavului, implicând colectivitatea, structurile medicale colective și experiența spitalicească; c) spațializarea terțiară se referă la ansamblul de gesturi prin care boala, în cadrul social, este „privită” (atitudinea medico-socială). Având în vedere aspectele mai sus precizate, să analizăm în continuare aspectele particulare privind semnificația bolii în raport cu natura acesteia: somatică sau psihică. În cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de comunicare între „cunoașterea medicală” și „suferința bolnavului” (M. Foucault). În cadrul spațiului clinic se dispută vizibilul (persoana bolnavului) cu invizibilul (boala ca suferință) sau, altfel spus, „persoana” și „discursul”. În felul acesta, spațiul clinicii devine zona în care se realizează „spațializarea” și „verbalizarea” patologicului. Această verbalizare a suferinței, prin expunerea de către bolnav a acuzelor sale clinice, face vizibilă interioritatea persoanei acestuia. Nu putem înțelege boala fără vizualizarea interiorității bolnavului, decât prin verbalizarea acesteia. În felul acesta „obiectul discursului” bolnavului va deveni
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
uneori vizualități expresive, alteori dialoguri lipsite de sonoritate care contrazic evidența simbolică și care sunt generate de privirea atentă și exploratorie a spectatorului. Lewis arată că Ervin Panofsky accentuează importanța unor tehnici cinematografice din abordările lui Pacht ca dinamizarea spațiului, spațializarea timpului și privirea spectatorială. Panofsky crede că spectatorul: . În Narrative Lewis valorifică și altă contribuție majoră a lui Pacht la cercetarea narațiunii în imaginea picturală: lacunele sau golurile din manifestările narative. Fie că este vorba de text, imagine sau film
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
pentru care este în același timp secreția și principiul de pîrguire interioară". Iar această pîrguire se însoțește de o formă de risipire identitară a spațiului care urmărește, paradoxal, reconfigurarea unității originare. Rătăcitor într-o lume în metamorfoză, Fondane resimțea această spațializare ca afectivă, căci orice loc de identitate a unui subiect este un spațiu simbolic, oniric, angoasant sau securizant. Nu e vorba de spațiul fizicii și geografiei, dimensional și măsurabil, pe care Gilles Deleuze îl numește spațiu striat (Mille plateaux). Identitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
un cadru particular, dat de noțiunile-cheie din schemele sale discursive; scriitura, până acum văzută dintr-o perspectivă predominant filosofică, este mai curând istorică, socială și dinamică, fiind asociată cu puterea, cu practica și cu evenimentul. Mai mult, demersul "arheologic" determină spațializarea scriiturii, pentru a expune limitele dintre discursurile diferitelor societăți. Dacă reprezentanții grupului Tel-Quel au asociat scriiturii textul, Foucault studiază acest concept mai mult ca pe o practică discursivă sau ca un eveniment, în contextul unei mișcări ample de respingere a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o aporie (generată, s-a spus, de diversitatea semnificațiilor atribuite de filosofii greci conceptului de "imagine", eikon) care, dincolo de insatisfacția cognitivă, ne îndeamnă să acceptăm, resemnați, că nici memoria nu funcționează fără imaginație, nici imaginația fără memorie de unde și posibilitatea spațializării timpului și a comprimării lui în prezent (ca "prezență a absentului") cu ajutorul "amintirii-imagine". Ei bine, această "prezență a absentului" nu desemnează cumva chiar ipostaza privilegiată a eroului lovinescian, adică a intelectualului implicat în jocul vieții numai pe jumătate, asemeni spectatorului-actor
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
romanul proustian descoperea inconștientul și structura sa muzicală, desfășurată în spațiu ca formă arhitectonică, printr-o compoziție ciclic-serială de o rigoare extremă, fără nimic arbitrar (proustianismul nu înseamnă doar "autenticitate", "elan vital", "introspecție" sau "psihologism", ci și viziune organic-integratoare). Or, spațializarea "substanței invizibile a timpului", pe care Proust a încercat să o izoleze într-o "suită de romane ale Inconștientului", presupunea abandonarea psihologismului vulgar, de sursă biografist-individualistă (cultivat de prozatorii noștri declarați "proustieni") în favoarea descrierii fenomenologice a sufletului (entitate generică, transindividuală
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
exact, un proces cognitiv complex, constând în convertirea unei reprezentări schematice ("ale cărei elemente se întrepătrund") într-o reprezentare în imagini ("ale cărei părți se juxtapun")21. Pe scurt, transformarea a ceea ce Bergson numea "schemă dinamică" în "imagine" descrie fenomenul spațializării timpului și al constituirii amintirii-imagine, proiectând trăirea vitală, inconștientă, în orizontul conștiinței de sine. Numai că, pentru filosoful francez, această "conștiință de sine" nu e decât un moment tranzitoriu, ce se dizolvă la rândul său în "durata pură". De aceea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
stări conflictuale/tensionale) și ponderea diferitelor categorii de stări conflictuale (războaie anticoloniale, conflicte interne, conflicte interarabe, conflicte cu state vecine nearabe, conflicte arabo-israeliene), desfășurate în perioada 1950-2008 (vezi Tabelul nr. 42 și fig. 81 de la Cap. 3.2.6.1. Spațializarea generală a conflictelor/tensiunilor). - atributele teritoriale stabilite pe baza valorii indicelui de potențial geopolitic: arii pivotale (Arabia Saudită, Egipt, Maroc), arii periferice interioare (Algeria, Libia, Tunisia), periferii de contact (Irak, Kuwait, Bahrain, Qatar, E.A.U., Oman, Iordania, Siria, Liban, Teritoriile palestiniene
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3054]
-
sisteme de racord, între trei continente (Europa, Asia, Africa) pe de o parte și între două bazine maritime (bazinul atlanticomediteraneean și bazinul indian) pe de altă parte. Dacă pe latura strict economico-geografică, sistemele de transporturi au relevanță îndeobște sub aspectul spațializării fluxurilor pe care le vehiculează, pentru cuantificarea rolului strategico-teritorial al rețelelor de transport vom avea în vedere spațializarea suportului tehnico-material al acestora, adică al infrastructurii. Din punctul de vedere al organizării spațiului, geografizarea fluxurilor este o coordonată relevantă și obligatoriu
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
bazinul atlanticomediteraneean și bazinul indian) pe de altă parte. Dacă pe latura strict economico-geografică, sistemele de transporturi au relevanță îndeobște sub aspectul spațializării fluxurilor pe care le vehiculează, pentru cuantificarea rolului strategico-teritorial al rețelelor de transport vom avea în vedere spațializarea suportului tehnico-material al acestora, adică al infrastructurii. Din punctul de vedere al organizării spațiului, geografizarea fluxurilor este o coordonată relevantă și obligatoriu de abordat, dar din punctul de vedere al analizei de potențial teritorial, relevanță deosebită au infrastructurile-suport ce echipează
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
înapoi luând-o iar cu sârg pășind / pe sârma cântecului care cum bine știți / un capăt nu și-l poate prinde nicăieri” (Elegii solare, I). Poetul caută forme grafice aparte de scriere a versurilor, după un tipic oarecum insolit, cu spațializări între cuvinte, cu așezarea în trepte a acestora, totul înscris într-un soi de caligrafie manieristă. Practică, de asemenea, poemul în proză, ca în Nocturnalia, o carte ce dobândește, în discursul poetic, accente care duc spre fantastic, cu viziuni baroce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285926_a_287255]