KorAP: Find »[drukola/base=spadasin & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...3 4 5 ...12 >

277 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627

vâlcea și să-i ucidă până la ultimul, combinând presiunea atacului cu lanțuri și buzdugane cu retrageri iuți, sub acoperirea arcașilor, și cu reveniri În șarjă cu cei mai buni luptători la sabie plasați În deschidere. În 1450, idila dintre tânărul spadasin Cosmin Oană și contesa Frassetti se transformase În căsătorie. Contele Matteo nu acceptase la Început, dar aflase că Oană nu fusese doar un student eminent al Universității din Padova, dar era și fiu de căpitan de oaste, ceea ce reprezenta, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
pribegie ai tuturor celor fugiți atunci de la Reuseni. Petru Ilaș Îl Însoțise la Veneția, apoi intrase În negustorie și plecase la Genova, și mai departe, În Ducatul francez Provence, și de acolo, ținând țărmul Mediteranei, În Însorita Spanie. Ajunsese un spadasin excelent și participase la câteva turniruri. Revenise la Veneția după doi ani, adică În 1453, imediat după căderea Constantinopolului. Intrase În rândurile Apărătorilor, În corpul de oaste pe care Îl pregătea Oană. Devenise Pietro, apropiat al familiei Frassetti, și mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Totul e să găsești oamenii care-ți pot fi alături pe acest drum. Și să lași În urmă tot ce se află În afara lui. Nu e altă cale. - Ce fac prietenii mei? Arturo, Francisco, Yves, bunul meu Yves, acest neîntrecut spadasin? - Luptă, antrenează alți noi Apărători... Nici unul de talia ta, din păcate... M-au rugat să Îți aduc gânduri calde. De altfel, pe unul dintre ei Îl vei revedea curând. Francisco va sosi la Suceava, În două luni, cu un transport

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Acestea sunt faptele din care se construiește istoria recentă a țărilor române. De la Mircea al Țării Românești și Alexandru al Moldovei, nimic grandios. Recunosc Însă un singur fapt. Căpitanul Oană e cea mai valoroasă achiziție a voievodului Ștefan. E un spadasin cum n-am văzut nicăieri. Locul lui era la Veneția. Ar fi câștigat toate turnirurile. - Se poate. Dar continui să cred că o Moldovă antiotomană ar dispersa forțele Islamului. Cetățile noastre de pe Coasta Dalmației se află sub asediul continuu al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
bătăi și după vin. Căruia nu i-a păsat niciodată de familie, de copii, fiindcă pleca uneori cu săptămânile și nici nu spunea pe unde umblă. Un bătăuș care a avut obrăznicia de a-l umili pe cel mai mare spadasin al Veneției, Montassini. - Iar vorbești mult. - Am multe să-ți spun... Iartă-mă. - Duci cam multe gânduri În suflețelul tău, Alexandru. Ești copil, bucură-te de copilărie și de frumusețea Veneției. Studiază cât mai mult, citește, Învață limbi străine, pictează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Apărătorilor. Au căzut și dintre ai noștri. O a doua echipă a eliminat gărzile chemate În jurul palatului. Multe săgeți. Au un arcaș extraordinar. Ascuns undeva În bărcile de pe chei. - Cred că l-am Întâlnit... murmură Oană. - A intervenit echipa de spadasini a lui Yves. Au fost lupte dure pe toate coridoarele. Dogele e În siguranță. Am blocat toate intrările. Nu știm Însă ce se Întâmplă afară. - Afară? Unde? - Dincolo de lagună. Am cerut vești urgente. Trebuie să vină În cel mult o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
de tablouri ale celor mai celebri pictori ai Peninsulei. În mijloc se afla o masă lungă, la care erau deja așezați generalii trupelor navale și de uscat. - Signori, spuse Angelo, Îl avem alături de noi pe bunul meu prieten și excelentul spadasin Cosmin Oană, cetățean al Serenisimei Veneții, comandantul frontului de est al liniei Apărătorilor! Cei de la masă Îl priviră cu interes pe Oană, iar dogele Cristoforo Moro se ridică, indicându-i un loc În apropierea lui. Dogele părea tulburat. Nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
luptă cu ienicerii! Sunt prea bine antrenați În lupta pedestră! - Apărătorii În linie, la babord! ordonă Angelo. Bloc de scuturi! Nu intrați În luptă decât după terminarea manevrelor de abordaj! Angajați lupta cu ienicerii, preluați controlul asupra cabinei căpitanului! Sunteți spadasini de douăzeci de ori mai buni decât ienicerii! Spulberați-i! - Capetano! strigă matelotul de cart. Fregatele lui Lorenzini au prins una dintre galere sub foc Încrucișat și au scufundat-o! A mai rămas doar una! - Falconetele babord, direcția punte și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
luptei cu trupele pedestre... spuse străinul. Cu ienicerii. - Apărătorii au trecut Între robi și ieniceri. Unii aveau săbii lungi de două mâini. Alții mânuiau măciuci și buzdugane. Ienicerii n-au dat Înapoi, dar au Început să cadă uciși. Nu erau spadasini atât de buni ca aceia cu semnul scutului și al spadei. În Învălmășeala aceea, Mircea m-a văzut. S-a repezit, mi-a scos lanțurile și mi-a spus atât: dezlegi robii, iei armele și intri În luptă prin spatele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
scuze pentru câteva clipe și ieși din tavernă. Se Întoarse În scurt timp și continuă convorbirea, fără a da vreo importanță mesei la care se aflau Gentile Bellini și Alexandru. La câteva minute după Întoarcerea lui, pe ușă intrară trei spadasini care se așezară la masa vecină cu cea a pictorilor. Montassini urmări cu Încordare ușa. Așa cum se așteptă, ea se deschise din nou și În Încăpere intră un tânăr cu plete aproape blonde, Îmbrăcat ca un negustor, aparent neînarmat, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
străini ce păreau spanioli și patru marinari proaspăt Întorși din mările Indiei. Taverna era acum aproape plină, iar rumoarea vocilor se auzea, indistinct, În stradă. Treptat, una dintre voci Începu să se audă mai puternic. - Ei, și? Strigă unul dintre spadasini. Ce dacă mă aude? Să mă audă! E fiul unui porc de câine, pe care am să-l străpung cu prima ocazie! Alexandru tocmai gusta cu prudență din cupa cu vin, un Pinot Noir venețian, pe care Gentile Îl lăudase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
am să-l străpung cu prima ocazie! Alexandru tocmai gusta cu prudență din cupa cu vin, un Pinot Noir venețian, pe care Gentile Îl lăudase până atunci, când simți o mână grea pe umăr. Se Întoarse și văzu, surprins, cum spadasinul care vorbea mult prea tare Îl privea cu dispreț. - Dumneata, tinere, spuse spadasinul, chiar ești fiul acelui porc de câine care se cheamă Cosmin Oană? Gentile nu Înțelese la Început despre ce e vorba, dar Alexandru păli și răspunse sec

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
cupa cu vin, un Pinot Noir venețian, pe care Gentile Îl lăudase până atunci, când simți o mână grea pe umăr. Se Întoarse și văzu, surprins, cum spadasinul care vorbea mult prea tare Îl privea cu dispreț. - Dumneata, tinere, spuse spadasinul, chiar ești fiul acelui porc de câine care se cheamă Cosmin Oană? Gentile nu Înțelese la Început despre ce e vorba, dar Alexandru păli și răspunse sec: - Cred că ați greșit masa, signore. - Am greșit masa? se miră spadasinul, privind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
spuse spadasinul, chiar ești fiul acelui porc de câine care se cheamă Cosmin Oană? Gentile nu Înțelese la Început despre ce e vorba, dar Alexandru păli și răspunse sec: - Cred că ați greșit masa, signore. - Am greșit masa? se miră spadasinul, privind În jur. Am greșit masa? Cum să greșesc masa? Nu este oare Înălțimea Înălțimilor voastre tocmai fiul unui porc de câine pe numele său Cosmin Oană? Nici Alexandru și nici Gentile nu schițară vreun răspuns, Încercând să evite o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
În ajutorul lui Alexandru, care strângea cu putere cupa de vin. - Și oare nu a fost Înălțimea Înălțimilor voastre fratele unui mic idiot care a fost ucis de tătari și atârnat de tuiul cortului lui Ogodai, marea căpetenie a hanului?... Spadasinul nu sfârși ce avea de spus. Alexandru țâșni În picioare și, cu o forță pe care nu și-o cunoștea, ridică masa și o aruncă peste necunoscut, care se prăbuși sub greutatea ei. Ceilalți doi spadasini se ridicară și scoaseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
marea căpetenie a hanului?... Spadasinul nu sfârși ce avea de spus. Alexandru țâșni În picioare și, cu o forță pe care nu și-o cunoștea, ridică masa și o aruncă peste necunoscut, care se prăbuși sub greutatea ei. Ceilalți doi spadasini se ridicară și scoaseră săbiile. Unul din ei atinse cu lama gâtul lui Alexandru și apăsă până când văzu o dâră de sânge prelingându-se peste cămașă. - Domnilor! spuse Gentile speriat. E o neînțelegere! Vă rog să puneți săbiile În teacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Acest om este neînarmat! Montassini continua să privească atent fiecare client al tavernei. Nimeni nu se ridica În apărarea lui Alexandru. Poate că se Înșelase. Poate că, totuși, nu se afla sub protecția nici unei puteri secrete. - Acest tânăr domn, spuse spadasinul care Îl ținea nemișcat, cu sabia la gât, va veni cu noi și va Învăța cum trebuie să se poarte cu o mare spadă a Veneției, prietenul nostru Luigi Torcello. Între timp, Luigi reușise să iasă de sub masa prăvălită peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Între coaste, și o voce calmă spuse: - Se pare că avem aici o problemă de comunicare... Toată lumea se Întoarse uimită. Bătrânul de la ultima masă scosese o spadă fină, lucrată la Florența, cu gardă aurită, și o proptise, din stânga, În coastele spadasinului. Cel care Îl amenința pe Alexandru se Întoarse brusc, cu o lovitură care ar fi trebuit să taie pieptul bătrânului, dar acesta eschivase liniștit și, cu o simplă mișcare de Încheietură, făcuse sabia agresorului să zboare În celălalt colț al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
se Întoarse brusc, cu o lovitură care ar fi trebuit să taie pieptul bătrânului, dar acesta eschivase liniștit și, cu o simplă mișcare de Încheietură, făcuse sabia agresorului să zboare În celălalt colț al tavernei. Cu un țipăt, al treilea spadasin se năpusti asupra bătrânului, dar Își simți picioarele retezate de tăișul fin al spadei florentine. Montassini era fascinat de această intervenție, dar nu era cea la care se așteptase. Îl cunoștea pe bătrân și Îi purta un imens respect. - Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
bună spadă a Veneției? Nu cred că am auzit vreun răspuns. - Da... spuse Alexandru, apăsându-și cu mâna rana de la gât. Sunt Alessandro Frassetti, fiul căpitanului Oană, comandant de oști al Măriei Sale Ștefan al Moldovei. - Atunci, spuse bătrânul, acest brav spadasin are dreptate să fie supărat pe Domnia Ta! Tânărul Îl privi nedumerit. - Te afli la Veneția și nu treci pe la fostul profesor de scrimă al tatălui tău, messer Fabio Foscolo, de la Universitatea din Padova? Bătrânul puse spada În teacă și Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
puse spada În teacă și Îl Îmbrățișă pe Alexandru, care Înțelegea cu greu ce se petrece. Gentile se apropie și el, privind totuși cu prudență spre grupul celor trei, care ieșeau discret din travernă. Deși nu știa nimic despre lumea spadasinilor, Gentile Își dădu seama că numele lui Fabio Foscolo și ușurința cu care rezolvase o situație complicată nu Încurajau nici o altă Încercare de agresiune. Era, se pare, un maestru recunoscut. - Prieteni, spuse Foscolo, cu un zâmbet larg, vă poftesc la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
tăcuți de la mese. Nu Înțelegea nici el cum de ajunsese să riposteze și de unde găsise puterea de a ridica o masă mai grea decât un om. Știa doar că momentul În care Își pierduse orice control fusese cel În care spadasinul necunoscut vorbise despre fratele său. Era punctul fragil, durerea ascunsă, speranța că Ștefănel trăiește undeva și că, Într-o zi, va reveni. La gândul acesta, Alexandru simțea un nod În gât, ca și cum ar fi izbucnit În plâns. Același plâns care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
pădurile din jur. Remarcaseră trăsura oprită În fața unui han. Nu era o trăsură deosebită și nu purta Însemnele nici unei case nobiliare. Dar era prăfuită ca după un drum lung, și Înăuntru avea urme de sânge. Căpetenia celor nouă iscoade, faimosul spadasin Genki Tachibana, rămase pe gânduri. Se părea că trăsura plecase din Kyoto În timpul luptelor care se dăduseră cu o noapte În urmă. Probabil că transportase un rănit. Dar de ce trebuise ca acel rănit să fie scos din capitală? De cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
În bucăți armura, despicând, literalmente, În două partea de sus de partea de jos a corpului, și se opri În fața ultimului rămas. Totul durase cât o clipire. O străfulgerare În care un singur om din nouă reușise să scoată sabia. Spadasinul Genki Tachibana, câștigător a cel puțin douăzeci de dueluri În Edo, rămase Încremenit. Își reveni repede și spuse: - Ninja... Codul onoarei Îți cere să lași adversarul cel puțin să scoată sabia din teacă. Apoi, Într-o altă fracțiune de secundă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Căzu În genunchi, așa cum făcuse, cu nici un minut mai devreme, Shigeru Morishima. Platoșa metalică Îi alunecă, tăiată oblic În două jumătăți egale. Apoi, sângele Îi țâșni de la baza gâtului și se Întinse peste piept, de-a lungul tăieturii adânci. Vestitul spadasin căzu Încet pe burtă, exact așa cum căzuse tatăl fetiței, fu scuturat de un spasm și Încremeni În neființă. Câteva clipe grele se scurseră fără ca altceva să se mai Întâmple. Oan-san rămase și el nemișcat, cu lama sabiei coborâtă spre pământ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]