286 matches
-
corăbiile Megarei (cetatea din Pelepones al cărei tratat cu atenienii expirase, Megara revenind în alianță cu Sparta) nu mai puteau intră în niciun port ce aparținea Ligii de la Delos, ceea ce reprezenta o catastrofă economică pentru megarieni. Timp de 2 ani, spartanii au refuzat să le acorde sprijin corintienilor și megarienilor pentru a porni un război împotriva Atenei. La Atena, Pericle a convins adunarea cetățenilor că o confruntare cu lacedemonienii era inevitabilă, și că momentul era favorabil Atenei. În 432, spartanii le-
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
ani, spartanii au refuzat să le acorde sprijin corintienilor și megarienilor pentru a porni un război împotriva Atenei. La Atena, Pericle a convins adunarea cetățenilor că o confruntare cu lacedemonienii era inevitabilă, și că momentul era favorabil Atenei. În 432, spartanii le-au trimis atenienilor un ultimatum prin care cereau să ridice asediul Potideei și să anuleze decretul contra Megarei, să redea autonomie completă cetăților din Liga și să-l alunge pe Pericle din cetate. Atenienii au refuzat. În primăvara lui
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
au trimis atenienilor un ultimatum prin care cereau să ridice asediul Potideei și să anuleze decretul contra Megarei, să redea autonomie completă cetăților din Liga și să-l alunge pe Pericle din cetate. Atenienii au refuzat. În primăvara lui 431, spartanii, la comandă regelui Archidamos, au invadat Atica Războiul Peloponesiac începuse. Strategia propusă de Pericle și acceptată de atenieni a prevăzut refugierea tuturor locuitorilor Aticii în interiorul Zidurilor Lungi , ignorarea invadatorilor și atacarea Peloponesului de pe mare. Spațiul maritim devenea astfel esentian și
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
restitui Amphipolis, iar atenienii nu s-au retras din Megara. În 418, ostilitățile reîncep. Atenienii, sub îndemnul tânărului și ambițiosului Alcibiades, se confruntă cu Spartă. O nouă liga, constituită la Argos, Mantineia și Eleia , a fost sprijinită de Atena, dar spartanii o înving în bătălia de la Mantineia. Atenienii au găsit un nou teren de confruntare în Sicilia, unde în iarnă 416-415, Segestia a cerut ajutor Siracuzei. În ecclesia, confruntări vehemente îi opun pe partizanii lui Alcibiades și ai implicării masive în
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
-l ducă înapoi la Atena pe tânărul general. Peste noapte, Alcibiades a reușit să fugă cu o corabie și se refugiază direct în Sparta, unde destanuie toate planurile ateniene, care i se datorau lui însuși , reușind să-i convingă pe spartani că nu trebuie să ignore expediția din Sicilia, ci să intervină în sprijinul Siracuzei. În primăvară lui 414, flota ateniană a părăsit Catania și a încercuit Siracuza, dar spartanii și corintienii o încercuiesc la rândul lor flota ligii. În primăvară
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
care i se datorau lui însuși , reușind să-i convingă pe spartani că nu trebuie să ignore expediția din Sicilia, ci să intervină în sprijinul Siracuzei. În primăvară lui 414, flota ateniană a părăsit Catania și a încercuit Siracuza, dar spartanii și corintienii o încercuiesc la rândul lor flota ligii. În primăvară următoare, sunt trimise de la Atena alte 73 de corăbii comandate de Demostene, dar cucerirea Siracuzei se dovedește imposibilă. Nicias întârzie retragerea din cauza unei eclipse, și siracusanii distrug întreagă flotă
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
413, mulți au fost luați prizonieri și duși la carierele de piatră lângă Siracuza, unde mor deshidratați, flămânzi și bolnavi. Nicias și Demostene au fost executați. Înfrângerea catastrofală a fost provocată de un lanț de eșecuri chiar în Atica, unde spartanii au asediat și cucerit Dekeleia, blocând accesul spre minele de argint de la Laurion, în vreme ce corăbiile spartane, construite pentru prima dată în istoria Spartei, cu bani de la regii persani, ocupă sau atrag contra Atenei cetăți importante din liga. În 411, nemulțumirea
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
luptele cu perșii, Alcibiades este înlăturat de la comanda oștirii, se refugiază în Frigia și este ucis din ordinul satrapului Fanabazos. Lipsită de cei mai importanți aliați și sărăcită de război, Atena nu mai putea reface flota, și este asediată de spartani întreagă iarnă, este impusă blocada, iar cetatea e înfometată. Atena se preda, și Theramenes pleacă în Spartă pentru a negocia condițiile de pace. Corintienii cereau distrugerea completă a Atenei, dar spartanii aleg să impună o pace extrem de dura: atenienii sunt
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
nu mai putea reface flota, și este asediată de spartani întreagă iarnă, este impusă blocada, iar cetatea e înfometată. Atena se preda, și Theramenes pleacă în Spartă pentru a negocia condițiile de pace. Corintienii cereau distrugerea completă a Atenei, dar spartanii aleg să impună o pace extrem de dura: atenienii sunt obligați să distrugă Zidurile Lungi, au primit interdicita de a formă alianțe, și-au rechemat toți exilații, se vor limita la o flota de 12 corăbii. Ecclesia acceptă aceste condiții, și
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
atenienii, exceptând thetii. Prima victorie la Naxos și adeziunea Corcyrei sporesc numărul aliaților. Liga tessaliana, reformată de Iason din Pherai, că și Liga Chalidica, reconstituită în jurul cetății Olynthos, adera la alianța ateniană. În 373 i.en., tebanii distrug Plateea, iar spartanii își reînnoiesc jurămintele din 386 și atacă Beotia, dar în bătălia de la Leuctra, din 371, strategul teban-Epadimondas, că autor al unei inovații tactice și participant la reforma internă a lui Pelopidas, obține o victorie răsunătoare. Forța Spartei și mitul invincibilității
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
Corcyra, iar alianța de cetăți maritime, inițiată de regele Cariei, Mausolos, și de rodieni, îi înfrâng definitiv pe atenieni în 356 în bătăliile navale de la Hellespont și Embata. În bătălia de la Kynoskephalai contra tiranului tesalian, Pelopias moare, iar în Peloponesm spartanii aliați cu cetățile ostile arcadienilor, îi obligă pe beoțieni să intervină, dar în 362, în bătălia de la Mantineea, Epaminodas moare și totul se transformă într-o înfrângere.
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
trădat pe greci, arătându-le perșilor o cărare care ducea în spatele pozițiilor grecești. Dându-și seama că oamenii săi erau încercuiți, Leonidas a trimis înapoi grosul armatei grecești și a rămas pe loc să le acopere retragerea cu 300 de spartani, 700 de thespieni, 400 de tebani și probabil încă alte câteva sute. Aproape toți au fost uciși. După această confruntare, flota aliată de la Artemisium a primit vestea înfrângerii de la Termopile și s-a retras la Salamina, întrucât strategia inițială se
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
femeile și copiii din Atena au fost evacuați în orașul peloponeziac Troezen. Armata persană a avansat fără grabă prin Tracia și Macedonia, dar în luna august veștile apropierii iminente a perșilor au ajuns în Grecia. În acea perioadă a anului, spartanii (liderii militari "de facto" ai alianței) celebrau sărbătoarea Carneia. În timpul acestor festivități, activitatea militară era interzisă de legea spartană - cu ani înainte, spartanii ajunseseră cu întârziere la Bătălia de la Maraton respectând-o. Era de asemenea vremea Jocurilor Olimpice și a armistițiului
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
în luna august veștile apropierii iminente a perșilor au ajuns în Grecia. În acea perioadă a anului, spartanii (liderii militari "de facto" ai alianței) celebrau sărbătoarea Carneia. În timpul acestor festivități, activitatea militară era interzisă de legea spartană - cu ani înainte, spartanii ajunseseră cu întârziere la Bătălia de la Maraton respectând-o. Era de asemenea vremea Jocurilor Olimpice și a armistițiului olimpic, astfel încât armata spartană ar fi comis un dublu sacrilegiu pornind la război. De această dată, eforii au hotărât însă că pericolul era
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
precum și un număr mai mare de trupe auxiliare aduse din alte părți ale Lacedemoniei (incluzând hiloți). Scopul expediției era să strângă cât mai multe trupe aliate de-a lungul marșului și să aștepte sosirea armatei principale spartane. Legenda spune că spartanii consultaseră Oracolul din Delfi mai devreme în acel an. Oracolul profețise una din două: ori cetatea Lacedemoniei va fi jefuită de „fiii lui Perseu”, ori întregul ținut Laconian avea să jelească pierderea unui rege, descendent al marelui Hercule. Herodot relatează
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
ținut Laconian avea să jelească pierderea unui rege, descendent al marelui Hercule. Herodot relatează că Leonidas, știind de profeție, era convins că merge la moarte, întrucât armata pe care o comanda nu îi dădea sorți de izbândă, așa că alesese doar spartani care aveau deja fii în viață. În drum către Termopile, armata spartană a fost întărită cu contingente din diferite orașe astfel că număra mai mult de 5.000 de oameni atunci când a ajuns la trecătoare. Leonidas a ales să-și
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
Xerxes morții, "erau acolo și hiloți", dar nu spune câți și în ce fel au participat la luptă. Astfel, diferența dintre cele două cifre ar putea fi explicată prin presupunerea (fără dovadă) că 900 de hiloți (câte trei la fiecare spartan) au fost prezenți la luptă. Dacă au fost acolo și hiloți, nu există nici un motiv să punem la îndoială că au participat în rolul lor tradițional de slujitori armați ai fiecărui spartan. Altfel, cei 900 de oșteni 'pierduți' de Herodot
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
că 900 de hiloți (câte trei la fiecare spartan) au fost prezenți la luptă. Dacă au fost acolo și hiloți, nu există nici un motiv să punem la îndoială că au participat în rolul lor tradițional de slujitori armați ai fiecărui spartan. Altfel, cei 900 de oșteni 'pierduți' de Herodot ar fi putut fi perieci, regăsind astfel cei 1.000 de lacedemonieni ai lui Diodorus. Ambiguitatea exprimării lui Diodorus (cei 1.000 de lacedemonieni includeau cele 300 de spartani?) nu ajută la
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
armați ai fiecărui spartan. Altfel, cei 900 de oșteni 'pierduți' de Herodot ar fi putut fi perieci, regăsind astfel cei 1.000 de lacedemonieni ai lui Diodorus. Ambiguitatea exprimării lui Diodorus (cei 1.000 de lacedemonieni includeau cele 300 de spartani?) nu ajută la clarificarea acestei probleme. La un moment dat, el spune "Leonidas, când a fost numit în fruntea oastei, a anunțat că va lua cu el doar o mie de oameni". Mai târziu însă, spune " Erau acolo lacedemonieni o
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
La un moment dat, el spune "Leonidas, când a fost numit în fruntea oastei, a anunțat că va lua cu el doar o mie de oameni". Mai târziu însă, spune " Erau acolo lacedemonieni o mie, și cu ei trei sute de spartani", zădărnicind eforturile de lămurire. Relatarea lui Pausanias corespunde cu cea a lui Herodot (pe care probabil o citise) și în plus oferă numărul de locrieni, pe care Herodot nu-l estimase. Aflați chiar în calea persanilor în marșul acestora, locrienii
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
este doar un punct de vedere și multe alte combinații sunt plauzibile. Mai mult, mărimea oștirii s-a modificat apoi în luptă când o mare parte a oștirii s-a retras și doar aproximativ 3.000 au rămas (300 de spartani, 700 de thespieni, 400 de tebani, probabil 900 de hiloți și 1.000 de focieni amplasați deasupra trecătorii, mai puțin pierderile suferite în zilele precedente). Din punct de vedere al strategiei, prin apărarea trecătorii de la Termopile, aliații greci își foloseau
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
Grecii au omorât atât de mulți mezi încât se spune că Xerxes a sărit de trei ori din scaunul din care urmărea lupta. După Ctesias, primul val persan a fost făcut ferfeniță cu doar două sau trei pierderi în rândul spartanilor. Herodot și Diodorus spun că regele, văzând cu ce dușmani are de-a face, a trimis în luptă cele mai bune trupe ale sale, „Nemuritorii” (un corp de elită de 10.000 de oameni), în al doilea atac al zilei
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
Nemuritorii” (un corp de elită de 10.000 de oameni), în al doilea atac al zilei. Cu toate acestea, Nemuritorii n-au izbutit o ispravă mai glorioasă decât mezii, nereușind să facă vreo breșă în zidul aliat. Se pare că spartanii au simulat o retragere și apoi s-au întors brusc și au nimicit trupele inamice care îi fugăreau. În ziua a doua, Xerxes și-a trimis din nou infanteria să atace trecătoarea, „crezând că dușmanii lor, fiind așa puțini, erau
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
spune că au sărit în picioare și au fost foarte uimiți. Hydarnes a fost, probabil, la fel de uimit să-i vadă cum se înarmează în grabă atunci când l-au văzut în fruntea trupelor persane, temându-se chiar că a dat peste spartani, dar Ephialtes l-a lămurit că nu erau. Focienii s-au retras pe un deal din apropiere pentru a-și organiza apărarea, întrucât credeau că persanii au venit să-i atace. Nevroind să fie întârziați de o luptă neprevăzută, persanii
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
încercuire a principalei armate aliate. Aflând de la un curier că focienii cedaseră cărarea din munți, Leonidas a convocat un consiliu de război în zori. Unii dintre aliați au susținut retragerea, dar Leonidas s-a hotărât să rămână în trecătoare împreună cu spartanii. Multe dintre contingentele aliate au ales apoi ori să se retragă (fără ordin) ori li s-a ordonat plecarea de către Leonidas (Herodot admite că există îndoieli cu privire la ce s-a întâmplat de fapt). Cei 700 de thespieni conduși de generalul
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]