102,196 matches
-
publicat în revista „Cuvîntul" un text dureros și pe alocuri patetic despre inutilitatea actului critic în atît de bezmetica noastră perioadă de tranziție. în chip firesc articolul se încheia cu anunțarea intenției autorului de a renunța la cronica literară, o specie publicistică foarte solicitantă pentru cel care o practică, dar aflată, la vremea respectivă, ca și acum, într-un evident deficit de cititori. Exagerînd puțin se poate spune că, în general, cronicarul literar al perioadei de tranziție a ajuns în situația
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
moartea prematură a copiilor, de abandonurile silite ale celor care se iubesc, de o soartă nefericită etc. Scriitorii care profită de noi în acest fel nu pot să scrie decît opere false, care nu le pretind nici un efort literar. O specie a melodramei este literatura sentimentală, din care nu lipsește happy-end-ul, nu obligatoriu în melodramă. 2. Literatura moralizatoare. N-are încredere în morala implicită a situațiilor de viață (care nu corespunde adesea standardelor de bine și de rău ale moraliștilor) și
Literatura proastă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14453_a_15778]
-
Nabokov spunea că pornograficul este o copulație de poncife. Doar că poncifele nu sînt morale, ci imorale. Nici viața, nici literatura nu sînt de la sine morale sau imorale: abia un anumit parti-pris al scriitorului le face să fie astfel. O specie a pornograficului este trivialul. Literatura trivială este aceea în care un mod vulgar de a gîndi relațiile dintre oameni ori psihologia lor dă la iveală prin toți porii sudoarea concupiscenței și a scabrosului. Nu numai în suferință, dar și în
Literatura proastă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14453_a_15778]
-
cu "mari" ai culturii europene actuale, de la Herta Muller la Allain Robbe Grillet, de la Aglaja Veteranyi la Sorin Alexandrescu și Nicolae Balotă, de la Ismail Kadare la Francois Furet și Mario Vargas Llosa. Se poate spune că Rodica Binder transformă o specie jurnalistică în ceva mai important, în urmă de viață, perspectivă și unghi de refracție pentru niște biografii îndeobște mai puțin comune, precum cele de scriitori. Fiecare dintre interviuri e precedat de o schiță biobibliografică oferind cititorului un maximum de informație
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
origine în context european, obsesia reflectării de care suferim toți. Excepțional mi se pare interviul luat lui Allain Robbe-Grillet, un dialog plin de nerv (și de nervi) în care acest pontif al Noului Roman îi expune jurnalistei teorii incisive despre specia literară ca atare și rolul jurnalismului în câmpul literar: " Trei pătrimi din ceea ce se scrie în ziare sunt prostii. Jurnalismul nu este făcut pentru a scrie lucruri inteligente, ci este făcut pentru a trezi interesul publicului și a-i face
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
critici de tip reader response. în final aș cita opinia unuia dintre interlocutorii Rodicăi Binder, Richard Swartz, corespondent pentru o perioadă al unui ziar suedez în Europa de Est și care circumscrie perfect libertățile și limitele dramatice ale unei opere (paradoxală!) în specia efemeră a jurnalismului, devenite inerente, în sens ontologic și nu estetic, Dialogurile salvate de Rodica Binder: "Din punctul meu de vedere, jurnalismul și literatura sunt lucruri fundamental diferite. Nu cred că arta, literatura pot schimba ceva. Literatura poate cel mult
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
totalitare ale secolului XX, în acțiunea lor devastatoare. Cum se face că instaurarea încrederii în forța nelimitată a rațiunii și a ideii de progres care, odată cu primele cuceriri ale științei moderne, a luat locul credinței în supranatural, creînd postulatul unității speciei umane în locul perierarhizării ei, cum se face că aceste teze de sorginte carteziană a secolului Luminilor au dat naștere regimurilor totalitare cele mai implacabile din istorie, care nu s-au sfiit să le batjocorească, să le pervertească și denatureze cu
Umanitatea pierdută a secolului XX by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14483_a_15808]
-
filosofice: Cât adevăr poate îndura cineva fără a fi distrus de acest adevăr?" în termeni mai generali și mai filosofici, întrebarea e, în formularea lui Safranski, "dacă cunoașterea și voința de adevăr sunt cu adevărat subordonate "instinctului de conservare a speciei", sau dacă voința de adevăr se poate elibera de viață și chiar îndrepta împotriva ei." (p. 236) Această chestiune ține, fără îndoială, de moștenirea schopenhaueriană, dar felul în care ea a fost reformulată de Nietzsche, patosul și intensitatea pe care
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
criterii teoretice, anumite cărți sînt considerate (și impuse ca atare) valabile și acceptate de cititori. Întîi și întîi cartea cu pricina trebuie să fie subintitulată roman. S-ar părea că nimeni nu mai contează pe succesul de casă al celorlalte specii. Apoi aceste romane trebuie să fie sentimentale, bazate pe realismul și pe psihologismul flasc al prozei de consum. E bine și dacă ele izbutesc să sugereze senzația de "trăit", de autenticitate personală și biografică. O mare parte a literaturii franceze
Idei franceze by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14534_a_15859]
-
de a ține piept în fața concurenței tot mai agresive declanșate de revoluția mass-media, singura incontestabilă, din 1989? Un original răspuns la această întrebare oferă romanul lui Bogdan Teodorescu, Spada*. Un roman care reface într-un fel statutul ante-revoluționar al acestei specii literare pentru că are ambiția de a fi o proiecție la scară redusă a societății românești actuale. Pornind de la un fapt divers (un ucigaș în serie taie cu cîte o singură lovitură de spadă - de unde porecla, devenită titlu al cărții - gîturile
Măști ale tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14541_a_15866]
-
recuperează un spațiu în același timp familiar și fabulos. Reprezentate cu o acuratețe care, de cele mai multe ori, trece cu mult dincolo de intențiile de identificare, aceste obiecte par colecționate dintr-o obscură pornire de etnolog, de muzeograf sau de arhivar. Asemenea speciilor pe cale de dispariție, reprezentate patetic prin cîteva exemplare, formele lui Dumitru au ele însele patetismul ultimului exemplar. Puse în pagină agresiv și rupte de orice context, ele sugerează, precum relicvele, realități abisale, narații vagi și lumi dispărute. Amprente ale unei
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]
-
frontieră. La finele anilor '60, frontiera literaturii se afla mult mai aproape decît astăzi de centrul cercului: altfel spus, literatura era un cerc cu o rază mult mai scurtă. La frontieră ori dincolo de ea roiau o mulțime de genuri și specii pe care astăzi noi le socotim a fi în interiorul cercului: de pildă, memorialistica, jurnalul intim, corespondența. Schimbarea de care vorbeam, pe care eu însumi, cititor profesionist, am trăit-o, tocmai aceasta a fost: absorbirea în literar a multor categorii de
Ce este literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14586_a_15911]
-
eu însumi, cititor profesionist, am trăit-o, tocmai aceasta a fost: absorbirea în literar a multor categorii de texte nonficționale socotite înainte paraliteratură. O observație asemănătoare se poate face nu numai cu privire la literatură în general, dar și cu privire la unele dintre speciile ei. Să luăm romanul: noțiunea este cu mult mai largă astăzi decît ieri. Prin roman s-a înțeles, mai ales în secolul XIX și în prima parte a secolului XX, o specie de ficțiune strict delimitată de o acțiune precisă
Ce este literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14586_a_15911]
-
literatură în general, dar și cu privire la unele dintre speciile ei. Să luăm romanul: noțiunea este cu mult mai largă astăzi decît ieri. Prin roman s-a înțeles, mai ales în secolul XIX și în prima parte a secolului XX, o specie de ficțiune strict delimitată de o acțiune precisă în timp și spațiu și de niște personaje determinate istoric și biografic. Cu alte cuvinte, roman era considerat doar romanul realist și naturalist. Ulterior, prin roman a început să se înțeleagă orice
Ce este literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14586_a_15911]
-
și implicit de prozodie (strofă, rimă, ritm și restul). Mai tîrziu prozodia a explodat și noțiunea de poezie a devenit mai cuprinzătoare. Cu o remarcă, totuși: cîștigul acesta a fost în parte contracarat de ieșirea din scena literară a unor specii pe care secolele anterioare le considerau poetice (epopeea, poemul epic, fabula, chiar balada, adică speciile didactice și epice), dar pe care secolul XX le-a exilat în afara poeticului, riguros suprapus în epoca modernă peste lirism. Numeroase granițe s-au "mutat
Ce este literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14586_a_15911]
-
noțiunea de poezie a devenit mai cuprinzătoare. Cu o remarcă, totuși: cîștigul acesta a fost în parte contracarat de ieșirea din scena literară a unor specii pe care secolele anterioare le considerau poetice (epopeea, poemul epic, fabula, chiar balada, adică speciile didactice și epice), dar pe care secolul XX le-a exilat în afara poeticului, riguros suprapus în epoca modernă peste lirism. Numeroase granițe s-au "mutat" mai cu seamă în deceniile din urmă. Postmodernitatea literaturii, a tuturor genurilor și speciilor ei
Ce este literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14586_a_15911]
-
adică speciile didactice și epice), dar pe care secolul XX le-a exilat în afara poeticului, riguros suprapus în epoca modernă peste lirism. Numeroase granițe s-au "mutat" mai cu seamă în deceniile din urmă. Postmodernitatea literaturii, a tuturor genurilor și speciilor ei, se dovedește mai generoasă decît modernitatea. Atît în sensul acceptării modurilor de a concepe operele, cît și în sensul acceptării unor rude istorice ale speciilor actuale. Dacă moderniștii rescriau trecutul după chipul și asemănarea lor (și primeau în familie
Ce este literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14586_a_15911]
-
mutat" mai cu seamă în deceniile din urmă. Postmodernitatea literaturii, a tuturor genurilor și speciilor ei, se dovedește mai generoasă decît modernitatea. Atît în sensul acceptării modurilor de a concepe operele, cît și în sensul acceptării unor rude istorice ale speciilor actuale. Dacă moderniștii rescriau trecutul după chipul și asemănarea lor (și primeau în familie doar rudele în vîrstă ori decedate care aveau o fizionomie comună cu a lor), postmodernii se scriu adesea pe ei după chipul și asemănarea trecutului, primind
Ce este literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14586_a_15911]
-
generație cu autorul și cu o boemă pestriță, jumătate poză, jumătate cu substanță, unii beți, alții aroganți, oricum, surprinși cu talent și vizibilă implicare afectivă. Evenimentele exterioare, vizita lui Gorbaciov, fuga nu-știu-cui în străinătate sunt repere ce aduc consistența reală speciei reportajului și datează discret amintirea. Sunt aproape cele mai bune bucăți de proză. Anchete mult educative, cu calcule prozaice și utile asupra unor chestiuni arzătoare de genul: cât timp lucrează scriitorii actuali la o carte, estimarea cheltuielilor făcute pentru scrierea
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
Cristian Teodorescu În România a apărut o nouă specie de cerșetori: bolnavii cu rețete compensate. Cerșetori ghinioniști, fiindcă milogul clasic mai înduplecă pe cîte cineva chiar și în zilele lui cele mai proaste. Bolnavul cu rețetă compensată și banii numărați în buzunar n-are crezămînt la nimeni. Pentru el
Banii de protocol și banii de "compensate" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14051_a_15376]
-
valorile majore sunt reduse la proporții minore sau chiar desființate, ce noroc au avut acești minori (dintre care unii sunt mult mai mult) să fie ridicați pe pluta salvatoare și reanimați cu cerneala unui critic de talent, scotocitor prin anticariate. Specie rară. Florin Faifer, Pluta de naufragiu, Ed. Cronica, Iași, 2002
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
mod care, cine știe?, va stimula vreo reflecție, vreo inițiativă. Ceea ce lipsește sunt nu competențele, chiar împuținate la cota de avarie, fie din "vechea gardă" (cu personalități remarcabile încă active), fie potențiale. Din zecile, dacă nu sutele, de autori ale speciilor multiple de ediții lansate pe piață, câțiva, poate, o duzină, au șanse de a accede la profesionalism. Sigur că există mult amatorism, improvizație pompoasă, chiar impostură, chiar gafe cu pretenții "științifice". Sigur că, în ce privește edițiile de clasici români se resimte
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
corpul meu (...)". În experiența aceasta de scriitor, regăsim tema cea mai importantă din toată opera, aceea de a fi "diferit". Este maniera în care își trăiește iudaitatea, după experiența scriiturii și cea a amintirii: "Sunt un evreu de o altă specie. Ce specie? Niciuna. De multă vreme, nu-mi mai caut nici patria și nici identitatea. Sunt diferit de ei, diferit de ceilalți, diferit de mine." (Altul. Cronica unei metamorfoze.) În același mod se referă Kertész și la identitatea de scriitor
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
În experiența aceasta de scriitor, regăsim tema cea mai importantă din toată opera, aceea de a fi "diferit". Este maniera în care își trăiește iudaitatea, după experiența scriiturii și cea a amintirii: "Sunt un evreu de o altă specie. Ce specie? Niciuna. De multă vreme, nu-mi mai caut nici patria și nici identitatea. Sunt diferit de ei, diferit de ceilalți, diferit de mine." (Altul. Cronica unei metamorfoze.) În același mod se referă Kertész și la identitatea de scriitor maghiar, constînd
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
-se, finalmente, în căsuțele desfășurătoarelor statistice, la rubricile sutelor de mii, a milioanelor de subiecți. Pier ei de tot? Trăim în epoca pregătirilor în care (înainte de a se pierde totul, nimic nu se pierde), se perfecționează metodele de resuscitare a speciilor dispărute, mult regretate de cei ce le-au exterminat, de la tigrul tasmanian la mamuți, al căror ADN a fost recuperat într-un leș acoperit de zăpezi milenare. Vor fi clonați, dispăruții vor reapare - în câteva generații de însămânțări celulare. Altfel
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]