34,645 matches
-
sintetizează o perspectivă lingvistică, încercînd să răspundă la întrebarea fundamentală - care e chiar cea asupra existenței sau nonexistenței unui limbaj caracteristic Internetului, a unui Netspeak (termen deja creat, după modelul orwellianului Newspeak). Răspunsul e afirmativ, în măsura în care se ține seama de specificul fără precedent al noilor mijloace, de raportul special pe care ele îl imprimă situației de comunicare (cel puțin, arată autorul, așa cum au făcut-o, rînd pe rînd, tiparul, telegraful, telefonul, radioul și televiziunea). Crystal subliniază însă existența unor diferențe mari
Stilurile Internetului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15135_a_16460]
-
numeroși autori, jurnalul a încetat să fie intim. A devenit o specie literară, ca o provocare: a te expune așa cum ești în fundul sufletului, adică rău. Impulsurile primare ale individului sînt agresive. Individul devine om în măsura în care lucrează asupra lor. Prin artificiu - specificul care-l desparte de animal -, el deturnează dinspre manifestarea imediată impulsul natural". Spre a se apăra (existența e resimțită ca un proces ocult, de factură kafkiană), autorul își asumă (dacă nu și exagerează!) slăbiciunea sub varii chipuri. Își îngroașă cu
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
plin exercițiu al autorității. Investigație și posesiune Expoziția de la Muzeul Cotroceni este dedicată spațiului italian. La prima vedere, ea ar putea trece drept un reportaj plastic, o sistematizare a impresiilor turistice și o încercare legitimă de înțelegere a unui anumit specific al locului. în cele peste două sute de lucrări, realizate, în majoritatea lor, în tehnici mixte, Ilie Boca desfășoară o impresionantă acțiune de cucerire a unui teritoriu cu o dublă identitate. Pe de o parte, el încearcă să pătrundă în ambianța
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
spațiul culturii, al reprezentării plastice, al limbajului propriu-zis. în mod cert, imaginile pe care artistul le propune sînt italiene, formele peisagistice și cele arhitecturale pot fi ușor citite și identificate ca atare, elementele, atmosfera și lumina poartă și ele un specific inefabil, însă dincolo de aceste date imediate totul se înscrie într-o civilizație specifică, pe care doar Ilie Boca o reprezintă și o ilustrează în spațiul artelor noastre vizuale de astăzi. De altminteri ca în tot ce face, indiferent de cadrul
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
aceste date imediate totul se înscrie într-o civilizație specifică, pe care doar Ilie Boca o reprezintă și o ilustrează în spațiul artelor noastre vizuale de astăzi. De altminteri ca în tot ce face, indiferent de cadrul acțiunii și de specificul limbajului, de la creația propriu-zisă și pînă la acțiunile administrative și manageriale, el este un narator, o conștiință cumulativă, un generator de lumi în plină dinamică și niciodată epuizabile. în această perspectivă, Italia sa este un spațiu interior, expresia nemijlocită a
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
în caietele de teză ale unor bieți elevi de școală profesională, cum crede Ioana Pârvulescu. Și încă o diferență față de Ioana Pârvulescu. O prejudecată nu se corectează prin verdicte nemotivate, unele absurde la rândul lor, ci prin testul adecvării la specificul disciplinei în care a fost enunțată. Așa de pildă, prejudecata "adevărului parțial". În ultimul deceniu, cei mai curajoși dintre scriitorii postbelici (curajoși și în sensul artelor lor poetice) au fost arătați cu degetul de a nu fi spus "totul", fără
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
estetice. Interpretarea "fără sfârșit" Problema este, de fapt, de a formula adevărul în termeni de semnificare. Ceea ce, la drept vorbind, nici nu este chiar atât de spectaculos pe cât mă voi strădui eu să demonstrez în continuare - ține în fond de specificul criticii literare; cu asta s-a ocupat ea dintotdeauna - dar, după letargia ultimilor doisprezece ani, e important să redescoperim dramatismul (și expresivitatea, frumusețea) operațiilor exegetice. O necesară gimnastică a minții. În ceea ce mă privește, sunt interesată de hibrizii metodologici între
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
Pim Fortuyn, ciracii lui CVT au implorat ca acestuia să i se asigure o gardă de corp, fiindcă, vezi Doamne, Vadim e în primejdie. Nu e. * Pe litoral au fost plantați primii palmieri dintre cele cîteva sute care vor întări specificul național, în viziunea ministrului Agathon. Probabil ca să crească mai repede, fiecare palmier a fost dotat și cu un agent de pază care să-l ude și să-l ferească de obrăzniciile cîinilor din România insensibili la frumosul exotic, dar și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15233_a_16558]
-
Mă tem că se înșeală. "împămîntenirile" trecute s-au petrecut la nivelul unei populații puțin instruite și în cvasi-absența variantelor scrise. Cine poate crede că se va scrie vreodată pretaporte (și eventual se va citi cu accentul pe penultima silabă, specific limbii noastre!), tocșou sau imeil !? Numai domnul Pruteanu... De altfel, în toate limbile există astfel de împrumuturi, chiar acolo unde funcționează orgolii mult mai mai mari decât cel al românilor. De exemplu, în ciuda istoricei adversități franco-engleze, englezii spun și scriu
Cum protejăm limba română ? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15236_a_16561]
-
la vremea înregistrării discuției, în plină derulare, teologul croat Jakov Jukiæ trage, cu inocență, spuza pe turta croaților. Argumentele sale ar putea stîrni zîmbete celor aflați, cît de cît, în cunoștință de cauză. Profesorul croat face o distincție între naționalism (specific celor care invadează un teritoriu străin) și dragoste de țară (specifică celor care își apără propriul teritoriu). Pe baza acestei logici este lesne de înțeles, în cadrul războiului iugoslav, cine au fost naționaliștii și cine cei mînați în luptă doar de
Laptopul și Evanghelia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13412_a_14737]
-
Astfel, despre Cupa de șampanie a Adinei Dabija, o excelentă farsă fantezistă (scrisă splendid), construită gradat pe un artificiu metaforic în genul unei mici povestiri a lui Marquez din volumul Douăsprezece povestiri călătoare, citim că ar fi o „nesocotire a specificului, a particularului, șcareț conduce la o autarhie a generalului, reducând indivizii la instincte, la serie, absorbându-i într-un haos primordial al energiilor iraționale. În lipsa cogito-ului și a alegerii individuale, neantul dă buzna în existență." În timp ce despre Un tramvai numit dorință
Antologia prozatorilor internauți by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13411_a_14736]
-
de cuvinte, vol. Oul și sfera: „Doar ele, actele epurate ale logosului din manifestarea sa verbală, vor satisface trecerea deplină de la noțional spre poeticitate și vor asigura o cale ce anulează incompatibilitatea dintre abstract și concret prin cedarea reciprocă a specificului. ș...ț Acest fapt se întâmplă într-un mod paradoxal: nu printr-o elevare eterică, ci printr-o pogorâre în straturile primitive ale limbii, nu prin repetate devieri de la sensul imediat, ci prin succesive contrageri ale puterii de iradiere semnificativă
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
sumar. Se găsesc aici francezul Apollinaire, italienii Marinetti și Modigliani, spaniolul Picasso, rusul Kandinsky, nemți, români și chiar apatrizi... În Dialog între un birjar și o ciocîrlie, semnat Huelsenbeck și Tzara, se anunța viitoarea apariție a unei noi reviste cu specific Dada. Una din replicile ciocîrliei este: Pentru că primul număr al revistei dada apare pe 1 august 1916. Prețul: 1 fr. Redacția și administrația: Spiegelstrasse 1, Zürich, ea nu are nici o legătură cu războiul și încearcă să introducă o activitate modernă
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
în mass-media pe tema poluării solului și a apelor patriei, nu țin minte să fi auzit mai mult de două-trei voci ale lucrătorilor din acest domeniu al vieții oricărei societăți civilizate despre poluarea fonică. Fenomenul nu e, de astă dată, specific românesc, el atingînd, după cît îmi dau seama, proporții globale (în ce ne privește, însă, noi românii, avem și aici un trist „trend” ascendent!). Mă refer la ceea ce se înțelege prin „muzică” „tehno”, „hip-hop”, „rap”, „disco”, „rock” etc., produsă „live
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]
-
oferă acum o contribuție care, cu trecerea timpului, va deveni fără îndoială de referință: La pensée du roman este o veritabilă poetică a artei romanești, de la originile ei alexandrine și pînă astăzi. Lumile ficționale (1988) materializau o fertilă meditație asupra specificului artei literare; Arta îndepărtării (1996) se transforma într-o inteligentă sinteză contemporană asupra clasicismului; iată-l acum pe autor construind o poetică a romanului. Se pare că el se decide să atace un subiect nu doar în funcție de miza teoretică a
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
la jumătatea configurării sale: epilogul (un fragment dintr-o scrisoare unde Ghica scrie lui Dimitrie Sturdza, la 1868, că „Intriga, minciuna, calomnia și toate celelalte proaste obiceiuri n-au fost niciodată mai active ca astăzi”, fixînd contextul unei epoci și specificul unor mentalități) funcționează ca o prolepsă pentru că, iată, fapte ar mai fi fost pentru alte volume: călătoriile în străinătate (Anglia, Franța, Italia), diversele funcții importante (prim-ministru, ministru de Externe, președintele Consiliului de Miniștri, director general al teatrelor, ambasador la
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
Revărsare de poezie, cu sentimentul eliberării ei, îndărătnic afectată o vreme de prejudecăți și restricții, alternată de fascinanta lucrare de atelier istorico-literar. Neclintire în căutarea precisului și durabilului din documente. Implicare și reflectare pe marginea unor valori majore care, în ciuda specificului lor strict de informație, nu lipsesc întregul de imaginație creatoare. De jubilație firească de după timpul dificil al căutărilor, dar și de valorificarea timpului prezent al memoriei lor. Pe asemenea ton de respect față de regimul constiturii unei ediții, se desfășoară metodic
Stăruința pe document by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13596_a_14921]
-
specialiști în Mitteleuropa, s-au organizat colocvii și conferințe internaționale, s-au inițiat cursuri de masterat în temă și cîte și mai cîte. Neprețuit e și ceea ce a făcut și face Grupul de istorie orală și antropologie socială pentru memoria specificului multietnic și plurilingv al Banatului (volumele semnate sau coordonate de Smaranda Vultur cuprind istoria trăită și povestită a bănățenilor în sec. XX). l Am făcut această lungă introducere fiindcă revista ORIZONT nr. 6, sub genericul Comunități deschise. Redescoperirea diversității, se
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13608_a_14933]
-
acestui titlu apărut în ZIUA au fost publicate de mai multe cotidiane centrale. Ce a înțeles Cronicarul din destul de încîlcita poveste de la Vama Veche e că un anumit tip de turism - cu cortul sau, oricum, încercînd să păstreze un anumit specific al locului, a ajuns în conflict cu turismul manelistic și cu propagatorii săi, cu ce interese locale. Cu tot regretul, probabil că învingător din acest conflict va ieși turismul manelistic. Și asta nu atît din cauza intereselor locale, ci din pricină că turistul
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13608_a_14933]
-
și varietate, a inițiat colecția "Ethnos", în cadrul căreia, dacă nu mă înșel, una dintre primele apariții este antologia călinesciană deja numită în subsolul acestei pagini. Ideea mi se pare extrem de benefică, întrucât conceptele că să nu spun cuvintele de națiune, specific, patriotism au fost oarecum neglijate în ultima vreme și datorită faptului că prin exagerare și denaturare, ele fuseseră demonetizate în vremea lui Ceaușescu. Cum observă și Constantin Schifirneț în studiul introductiv, G. Călinescu n-a elaborat studii teoretice, din care
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
Ralea. Observațiile lui sunt oarecum spontane, când se raportează la realitățile naționale și sociale, de obicei, prin intermediul culturii, mai exact, al literaturii. Ideea de națiune se leagă strâns la G. Călinescu de aceea de autohtonie, de vechime, de tradiție, de specific. Într-un târziu ( 1946), va da o definiție simplă conceptului de națiune: "O comunitate de simțire, exprimată într-o limbă obștească, un sentiment de legătură între generații. Națiunea e o familie mai mare" ( N. Iorga). Încă din 1939, criticul vorbește
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
s-a menținut printr-o "tradiție culturală neîntreruptă", văzută eminescian: "ea nu înseamnă altceva decât înaintarea organică după legi proprii și nu este îndoială că organicismul există în literatura română ( Prefață la Istoria literaturii române). Etnicitatea și tradiția au generat specificul, care nu se capătă cu vremea ( și aici, G. Călinescu polemizează cu M. Ralea, după cum polemiza cu E. Lovinescu în problema sincronismului), ci este "un cadru congenital". Specificul, cum bine remarcă și C. Schifirneț, nu e o normă, ci o
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
literatura română ( Prefață la Istoria literaturii române). Etnicitatea și tradiția au generat specificul, care nu se capătă cu vremea ( și aici, G. Călinescu polemizează cu M. Ralea, după cum polemiza cu E. Lovinescu în problema sincronismului), ci este "un cadru congenital". Specificul, cum bine remarcă și C. Schifirneț, nu e o normă, ci o particularitate a unei culturi, caracterul ei inconfundabil, personalitatea ei. De aceea pentru marele critic "Istoria literaturii române nu poate fi decât o demonstrație a puterii de creație române
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
Prefața citată cu admirabila frază: "Și după toate, după o prea lungă desconsiderare de noi înșine, e timpul de a striga cu mândrie, împreună cu Miron Costin: «Nasc și în Moldova oameni»" Reluând mai târziu, după 23 aug. 1944, conceptul de specific, G. Călinescu va veni cu noi precizări utile, distingând între acesta și rasism, pe care-l combate: "Așadar, deosebirea rasială și națională și specificitatea sunt concepte ce nu trebuiesc confundate cu rasismul. Alte elemente sunt periculoase și pseudoștiințifice în legătură cu rasismul
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
iubire", în ochii lui "geniali" citindu-se nici mai mult, nici mai puțin decât "bunătatea ". Ce a vrut autorul antologiei să demonstreze n-am înțeles în ruptul capului. Revenind la tema cărții, rămânem cu ideile capitale despre națiune, vechime, tradiție, specific din Istoria literaturii române, despre psihicul și mentalitatea românului din alte câteva articole antebelice, conferințe și fragmente de monografie, unde sunt ilustrate adesea în mod strălucit. Restul cred că e mai bine să fie uitat, înmormântat în presa și antologiile
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]