176 matches
-
X-bar) DAT dativ DEF (articol) definit GEN genitiv IMPERF imperfect(iv) INF infinitiv NEG negație NOM nominativ O obiect OD obiect direct OI obiect indirect PERF perfect(iv) PL plural PREZ prezent PS perfect (simplu) S subiect SG singurar Spec specificator SUBJ subjonctiv V verb I Introducere 1. Prezentare generală Pornind de la observațiile din lucrările tradiționale românești (v. Densusianu 1961; Rosetti 1968; Dragoș 1995; Todi 2001; Sala 2006 i.a.), conform cărora ordinea cuvintelor (fie într-o privire de ansamblu, fie
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
lucrării este Gramatica generativă (Chomsky 1957 și urm.), Programul minimalist (Chomsky 1995, 2000, 2001 și urm.). Adoptăm ipoteza antisimetrică, propusă în forma Ipotezei bazei universale de Kayne (1994) și încorporată în minimalism. După Kayne, grupurile sintactice au un format fix: Specificator - Centru - Complement 26, iar deviațiile de la acest format sunt rezultatul deplasării sintactice 27; tot de la Kayne preluăm și ideea conform căreia constituenții se pot deplasa doar la stânga, adoptată implicit sau explicit de majoritatea cercetătorilor. În concordanță cu Chomsky (2000, 2001
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
def][1] [u] [val][2] ACORD După cum se poate observa, în modelul teoretic adoptat, relațiile sintactice se stabilesc prin procesul ACORD, nu prin deplasare sintactică; ACORDUL este poate fi urmat de deplasare, însă nu în mod obligatoriu. Deplasarea sintactică la specificatori (Comp-la-Spec în gramaticile cu centru final, v. §2.3 infra; Spec-la-Spec pentru alte forme de deplasare a grupurilor sintactice) este determinată de trăsăturile EPP35.Trăsăturile EPP cu care sunt înzestrate unele centre funcționale garantează că specificatorul grupului proiectat de respectivul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
obligatoriu. Deplasarea sintactică la specificatori (Comp-la-Spec în gramaticile cu centru final, v. §2.3 infra; Spec-la-Spec pentru alte forme de deplasare a grupurilor sintactice) este determinată de trăsăturile EPP35.Trăsăturile EPP cu care sunt înzestrate unele centre funcționale garantează că specificatorul grupului proiectat de respectivul centru este ocupat. Nu toate centrele funcționale prezintă trăsături EPP; proprietatea unui centru de a fi înzestrat cu o trăsătură EPP este parametrizabilă (v. §III.2.5.2). Trăsăturile EPP sunt, în esență, o modalitate de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Parametrul centrului nu se formulează pornind de la conjectura realizării complementului fie la dreapta centrului său (centru inițial), fie la stânga centrului său (centru final) (v. și Kayne 2013), ci se pleacă de la o bază universală cu centru inițial - formatul fiind deci specificator - centru - complement -, structurile cu centru final derivându-se prin deplasarea complementului în specificatorul propriului centru (Comp-la-Spec); acest tip de deplasare antilocală (cf. Grohmann 2003 pentru conceptul antilocalitate sintactică) este cunoscut prin termenul englezesc roll-upmovement, tradus în română prin "rostogolire" (Ledgeway
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
centrului său (centru inițial), fie la stânga centrului său (centru final) (v. și Kayne 2013), ci se pleacă de la o bază universală cu centru inițial - formatul fiind deci specificator - centru - complement -, structurile cu centru final derivându-se prin deplasarea complementului în specificatorul propriului centru (Comp-la-Spec); acest tip de deplasare antilocală (cf. Grohmann 2003 pentru conceptul antilocalitate sintactică) este cunoscut prin termenul englezesc roll-upmovement, tradus în română prin "rostogolire" (Ledgeway 2014: 13). Din punct de vedere tehnic, roll-upmovement presupune că centrul sintactic cu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
sa în mod transparent, FOFC exclude posibilitatea ca grupurile cu centru inițial să fie dominate de un centru final în limitele aceleiași proiecții extinse; termenul "dominate" are un înțeles strict în această situație: prezența unui grup cu centru inițial în specificatorul grupului cu centru final ca urmare a roll-upmovement. Așadar, din patru posibilități de combinare a unor grupuri sintactice în relație de dominare (59), structura în care un grup cu centru final domină un grup cu centru inițial (59d) este exclusă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
grupuri sintactice în relație de dominare (59), structura în care un grup cu centru final domină un grup cu centru inițial (59d) este exclusă de FOFC; reținem că structurile cu centru final se derivă prin roll-up movement (ridicarea complementului în specificatorul propriului centru). (59) a. XP b. XP 2 2 X0 YP X0 YP 2 2 Y0 ZP ZP Y' 2 Y0 tZP [EPP] centru inițial centru inițial domină domină centru inițial centru final c. XP d. * XP qp qp YP
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în construcțiile perifrastice, fapt puternic contrazis empiric 4. Predicțiile de linearizare incorecte sunt încă un argument împotriva formării de centre complexe. O altă soluție (implicită la unii autori, explicită la alții) de a explica efectele de adiacență este presupunerea că specificatorii proiecțiilor din domeniul flexionar nu se proiectează (Avram 1999; Alboiu 2002; cf. și Dobrovie-Sorin 1994). În formatul pe care îl oferă teoria X-bar, conform căreia proiecțiile sintactice au formatul universal Specificator - Centru - Complement, este greu de înțeles și de explicat
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de a explica efectele de adiacență este presupunerea că specificatorii proiecțiilor din domeniul flexionar nu se proiectează (Avram 1999; Alboiu 2002; cf. și Dobrovie-Sorin 1994). În formatul pe care îl oferă teoria X-bar, conform căreia proiecțiile sintactice au formatul universal Specificator - Centru - Complement, este greu de înțeles și de explicat de ce unele proiecții nu au specificatori. Problemele de acest fel impun o regândire a modului în care privim deplasarea verbului în proiecția verbală extinsă. Acesta este și cel de al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
se proiectează (Avram 1999; Alboiu 2002; cf. și Dobrovie-Sorin 1994). În formatul pe care îl oferă teoria X-bar, conform căreia proiecțiile sintactice au formatul universal Specificator - Centru - Complement, este greu de înțeles și de explicat de ce unele proiecții nu au specificatori. Problemele de acest fel impun o regândire a modului în care privim deplasarea verbului în proiecția verbală extinsă. Acesta este și cel de al doilea obiectiv major al capitolului de față. Vom aduce argumente pentru o analiză în care verbul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
portugheza braziliană și sugerat de Laenzlinger și Soare (2004) pentru română. Avantajul sincronic direct este că, în conjuncție cu ridicarea înaltă a verbului în română, strategia de deplasare XP explică în mod direct efectele de adiacență a componentelor nucleului verbal: specificatorii proiecțiilor din domeniul flexionar se proiectează, însă sunt ocupați de verbul însuși deplasat ca grup. Mai mult, cel puțin prin raportare la româna contemporană, deplasarea de tip XP a verbului poate fi văzută ca o stategie de satisfacere a trăsăturii
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Avram 1999: 34) (11)5. În această structură, a cărei funcție principală este de a legitima interogația directă (totală sau parțială) în limbi ca engleza și franceza (12)6, verbul auxiliar se ridică la C și subiectul rămâne într-un specificator din domeniul flexionar ([Spec, IP] prin convenție). În primul rând, dacă strategia de deplasare a verbului este XP, nu X0, în construcții perifrastice cu ridicare la C, constituentul verbal deplasat va fi verbul lexical, nu auxiliarul, după cum se poate observa
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
și de ne-. Înainte de formula analiza, este necesar să menționăm că adoptăm ipoteza centrului verbalizant v (Hale și Keyser 1993; Chomsky 1995) și, implicit, perspectiva conform căreia domeniul lexical verbal se alcătuiește dintr-o serie de proiecții funcționale ai căror specificatori introduc argumentele verbului (Pylkkänen 2008). Spre deosebire de alte argumente, generate ca specificatori ai unor proiecții funcționale (e.g. obiectul indirect se generează ca specificator al unui grup aplicativ, APPLP, Marantz 1993), argumentul extern (subiectul) se generează în [Spec, vP], iar obiectul direct
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
adoptăm ipoteza centrului verbalizant v (Hale și Keyser 1993; Chomsky 1995) și, implicit, perspectiva conform căreia domeniul lexical verbal se alcătuiește dintr-o serie de proiecții funcționale ai căror specificatori introduc argumentele verbului (Pylkkänen 2008). Spre deosebire de alte argumente, generate ca specificatori ai unor proiecții funcționale (e.g. obiectul indirect se generează ca specificator al unui grup aplicativ, APPLP, Marantz 1993), argumentul extern (subiectul) se generează în [Spec, vP], iar obiectul direct se generează în poziția de complement al (soră la dreapta a
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
și, implicit, perspectiva conform căreia domeniul lexical verbal se alcătuiește dintr-o serie de proiecții funcționale ai căror specificatori introduc argumentele verbului (Pylkkänen 2008). Spre deosebire de alte argumente, generate ca specificatori ai unor proiecții funcționale (e.g. obiectul indirect se generează ca specificator al unui grup aplicativ, APPLP, Marantz 1993), argumentul extern (subiectul) se generează în [Spec, vP], iar obiectul direct se generează în poziția de complement al (soră la dreapta a) verbului. Tot în domeniul lexical este găzduită și proiecția care asigură
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
și rafinată în cercertările ulterioare; dintre cele mai relevante rezultate pentru analiza noastră, menționăm ipoteza vP (Hale și Keyser 1993; Chomsky 1995) și ipoteza aplicativă (Marantz 1993) (v. Pylkkänen 2008 pentru o prezentare detaliată). Astfel, obiectul indirect se generează ca specificator al unei proiecții applicative (ApplP), superioară proiecției VP (ApplP > VP); subiectul (argumentul extern) se generează ca specificator al grupului verbalizant v, de asemenea superior VP (vP > VP). Din această perspectivă, doar obiectul direct se generează în poziție de complement al
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
și Keyser 1993; Chomsky 1995) și ipoteza aplicativă (Marantz 1993) (v. Pylkkänen 2008 pentru o prezentare detaliată). Astfel, obiectul indirect se generează ca specificator al unei proiecții applicative (ApplP), superioară proiecției VP (ApplP > VP); subiectul (argumentul extern) se generează ca specificator al grupului verbalizant v, de asemenea superior VP (vP > VP). Din această perspectivă, doar obiectul direct se generează în poziție de complement al lui V (i.e. soră la dreapta a lui V)14. Astfel condiția ca verbul să se deplaseze
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
rezultatele din Pesetsky și Torrego (2004, 2011). Se cuvine să subliniem că, în afara verbelor tranzitive și inaccuzative, celelalte clase nu întâmpină această problemă a "evacuării" VP. De asemenea, tipul de deplasare XP pe care îl avem în vedere este deplasarea specificator - la - specificator a VP (pe modelul operațiunilor de topicalizare VP / vP de la Müller 1998, 2004 i.a.), nu deplasări generalizate complement - la - specificator de tipul celor care funcționează în derivarea complexelor verbale (pe modelul Koopman și Szabolcsi 2000); acest al
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Pesetsky și Torrego (2004, 2011). Se cuvine să subliniem că, în afara verbelor tranzitive și inaccuzative, celelalte clase nu întâmpină această problemă a "evacuării" VP. De asemenea, tipul de deplasare XP pe care îl avem în vedere este deplasarea specificator - la - specificator a VP (pe modelul operațiunilor de topicalizare VP / vP de la Müller 1998, 2004 i.a.), nu deplasări generalizate complement - la - specificator de tipul celor care funcționează în derivarea complexelor verbale (pe modelul Koopman și Szabolcsi 2000); acest al doilea tip
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
a "evacuării" VP. De asemenea, tipul de deplasare XP pe care îl avem în vedere este deplasarea specificator - la - specificator a VP (pe modelul operațiunilor de topicalizare VP / vP de la Müller 1998, 2004 i.a.), nu deplasări generalizate complement - la - specificator de tipul celor care funcționează în derivarea complexelor verbale (pe modelul Koopman și Szabolcsi 2000); acest al doilea tip de derivări necesită, într-adevăr, un proces de evacuare sistematică a tuturor subordonaților din domeniile care alcătuiesc complexele verbale. 2.2
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
VIITOR.3SG vrea.INF DEF jucăria.ACC DEF copii-la ' El/ea va vrea să arate jucăria copiilor' (maghiară, propoziție neutră; Koopman și Szabolcsi 2000) Astfel, ipoteza de analiză prezentată de autoare (extracția subordonaților verbului și deplasarea sistematică a VP în specificatori verbali superiori, i.e. o deplasare complement - la - specificator generalizată) rezolvă problemele de adiacență în derivarea complexelor verbale din limbile analizate. Româna nu prezintă efecte de adiacență de acest tip, astfel că deplasarea ca grup a verbului are loc într-o
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
copii-la ' El/ea va vrea să arate jucăria copiilor' (maghiară, propoziție neutră; Koopman și Szabolcsi 2000) Astfel, ipoteza de analiză prezentată de autoare (extracția subordonaților verbului și deplasarea sistematică a VP în specificatori verbali superiori, i.e. o deplasare complement - la - specificator generalizată) rezolvă problemele de adiacență în derivarea complexelor verbale din limbile analizate. Româna nu prezintă efecte de adiacență de acest tip, astfel că deplasarea ca grup a verbului are loc într-o manieră diferită: deplasarea VP este de tip specificator
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
specificator generalizată) rezolvă problemele de adiacență în derivarea complexelor verbale din limbile analizate. Româna nu prezintă efecte de adiacență de acest tip, astfel că deplasarea ca grup a verbului are loc într-o manieră diferită: deplasarea VP este de tip specificator - la - specificator, de același tip cu deplasarea obișnuită a grupurilor nominale. 2.4 "Object shift" și derivarea propozițiilor VOS și VSO în română și în limbile romanice Pe baza unei bibliografii impresionante, care include și studiul asupra românei al Gabrielei
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
rezolvă problemele de adiacență în derivarea complexelor verbale din limbile analizate. Româna nu prezintă efecte de adiacență de acest tip, astfel că deplasarea ca grup a verbului are loc într-o manieră diferită: deplasarea VP este de tip specificator - la - specificator, de același tip cu deplasarea obișnuită a grupurilor nominale. 2.4 "Object shift" și derivarea propozițiilor VOS și VSO în română și în limbile romanice Pe baza unei bibliografii impresionante, care include și studiul asupra românei al Gabrielei Alboiu (1999
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]