1,618 matches
-
frecvența de emisie a filmelor lui Lynch, cu imagini viscerale, monstruoase, sau cu detalii dilatate până la abnorm și terifiant ilustrând unul și același lucru, o angoasă profundă cu ceva din insolitarea oribilă a monștrilor. Lynch știe să creeze aceste efecte spectrale, psihedelice, care vibrează asemeni unui fluture de noapte izbindu-se bezmetic de geam, aceste momente halucinante în care fosforesecența putridă a viciului se întâlnește cu esența răului, unde, spre exemplu, aprinderea unui chibrit dobândește ceva malefic, apocaliptic. Pădurea fie ia
Ecce Homo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6914_a_8239]
-
luă pe dată înapoi și, înainte să ajungă la căsuța părintească, fu nevoit să petreacă o noapte în aer liber. Epuizat, căzu într-un somn din care nu se mai trezi. Pe când nefericitul bard își dădea ultima suflare, dublul său spectral își luă zborul spre Marion, ca să-i pretindă îndeplinirea promisiunii făcute, aceea de a se căsători cu poetul ori de a primi sfârșitul cerut de ea cerului, dacă s-ar fi dovedit infidelă. Tocmai atunci Marion se pregătea de bal
William Ross - iubirea ca fataliate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6918_a_8243]
-
spațiale, cu un decor minimalist care i-ar fi plăcut unui Le Corbusier, cu o cameristică postmodernă de video-instalație, cu o mulțime de gadgeturi, spoturi, uși glisante și spațiu liber în a cărui atmosferă plutește ca într-un acvariu lumina spectrală, siderală, redirecționată ca într-un spectacol de balet asupra personajului, creând un halou în jurul lui sau proiectându-l într-un univers alternativ. Casa devine un personaj în sine, ea reprezintă și scena de teatru pe care se desfășoară confruntarea dintre
Romancierul și actorul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6935_a_8260]
-
este revelată și de sub mască apare actorul, iar duelul continuă pe palierul umilirii soțului încornorat. Registrul cromatic-afectiv se schimbă și el, scena geloziei punctată de lumina verde se transformă aici într-un joc homoerotic condus cu finețe beneficiind de o spectrală lumină roșie de cabaret sau de bordel. Nici mai mult nici mai puțin, scriitorul îi propune actorului să devină asemeni unuia dintre personajele sale, să ocupe o cameră în apartamentul său și să rămână alături de el pentru totodeauna. Nici așa
Romancierul și actorul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6935_a_8260]
-
pe o scară a echidistanțelor sonore. Natura însăși oferă, însă, în această privință, o scară logaritmică ce dezvoltă raporturi inegale dintre sunete, dintre unitățile spectrului sonor. Asta am introdus din 1969. Eram la Paris. Mă refer la așa zisa tehnică spectrală. Se mai numește "just tuning". Sunt folosite înălțimi care corespund unor armonice. în plus operez un studiu aprofundat al macroformelor. Totul devine important. Atât la nivel micro, cât și la cel macro. Procesarea se produce la toate nivelele. Din punct
Horațiu Rădulescu în dialog cu Dumitru Avakian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8150_a_9475]
-
23 de flaute. Mă refer la "Outer Time", deci "Timpul exterior". Un alt nivel este cel oferit de "înlănțuirea microformelor", un altul de ritm. Apoi "Micro micro-time" este nivelul la care se produce informația cea mai mică, cea a transformărilor spectrale de timbru ce se petrec în timp, în fracțiuni de secundă. Sunt informații totuși perceptibile. D. Av. - Să evocăm perioada de acum patru decenii. Parisul anilor '60 - '70. Am fost împreună, în câteva rânduri, la Darmstadt, în Germania, acest centru
Horațiu Rădulescu în dialog cu Dumitru Avakian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8150_a_9475]
-
primul rând experiențe spirituale și nu doar șaradic-detectivistice. Și Viorel Sergovici, și Constantin Dinu, și Dan Pița au încercat și parțial au reușit să recupereze ceva din atmosfera prozei eliadești cu un București încărcat de mistere, având scufundat în el, spectral, Bucureștiul altor timpuri cu magia sa sau cu o "viață la țară" colorată de prezența vampirului, reziduul malefic al unui timp care-și exercită necontenit seducția asupra lui Eliade. Revăzut, filmul Domnișoara Christina al lui Viorel Sergovici apare ca iremediabil
Visul chimeric al tinereții eterne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6979_a_8304]
-
de 130 l/oră. Fără a intra prea mult în detalii tehnice, în formule și calcule matematice, trebuie totuși să amintim de influența fenomenelor atmosferice asupra radiației solare, care scad randamentul unei asemenea instalații. Astfel, atmosfera modifică intensitatea și distribuția spectrală a radiației solare prin două mecanisme: absorbție și difuzie. În general, radiația absorbită este transformată în căldură. Iar radiația difuză este retrimisă în atmosferă în toate direcțiile. O mare influență asupra radiațiilor solare la suprafața pământului o au factorii meteorologici
Agenda2006-09-06-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284811_a_286140]
-
prefațează Manifestul Partidului Comunist, - „O stafie bântuie astăzi prin Europa: stafia comunismului” - frază reformulată semnificativ. În cazul de față, stafia este cea a capitalismului. Ce vrea să spună această repunere în context? În primul rând, că însuși capitalismul a devenit spectral, a rupt contractul cu realitatea, generând ecuații și funcții tot mai complicate în raport cu umanul, construind un viitor în epură, un viitor populat de simulacre. Anarhismul bakunian, marxismul în formula sa militanto-revoluționarutopistă constituie deopotrivă expresii ale iraționalului, instituindu- se ca heralzi
Apocalipsa cosmopolitană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4249_a_5574]
-
deja mort, deja imolat în limuzina-sarcofag din care iese asemeni unui vampir în scurte și ratate incursiuni revitalizante. Discuția despre partiționarea infinitezimală a timpului devine relevantă în rapiditatea cu care se dezintegrează imperiul lui Eric și Eric însuși. Capitalul devine spectral în operațiunile financiare ale bursei, o formă de energie care se deplasează dintr-un loc în altul. Iar magnatul pare să fi pierdut deodată magnetismul care este sursa puterii sale, printr-o priză de conștiință care-l face să realizeze
Apocalipsa cosmopolitană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4249_a_5574]
-
întunericul, salva de lumină reteză cizmele neamțului, proiectându-le pentru o clipă, urieșește, în rotirea ei hiperboreană, și se șterse prăbușind întunericul și mai dens deasupra lui. Miluță mai săltă o treaptă căutându-și cu spinarea un sprijin stabil. Vedenia spectrală, despuiată-n lumină, și-ntunecată la loc, îl trăgea-n sus ca un miraj. Neamțul, un tip, probabil, înalt și slăbănog, judecând după cizme, cânta dintr-o muzicuță de gură cu destulă pricepere și bătea tactul, ritmic, cu călcâiul. Gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
personajul este Ana Kar(en)ina, acel en adăugat nefiind altceva de cât un ne întors, acesta fiind o marcă a necunoscutei. Și Karina vrea să se sinucidă... Dacă nu e așa, Ana este oricum umbra Karinei. Karina, bovarică, clorotică, spectrală uneori, are atitudini preromantice, visând mult și leșinând ușor. Iată cum decurge un dialog despicat dintr-un monolog interior: -Nu te înțeleg. Dacă tot ești atât de curioasă, de ce nu ai deschis blestemată aia de cutie? -Pentru că orice apropiere
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Revoluție) mai spuneau ceva într-o atmosferă îmbâcsită de scleroza propagandistică. Ultimul film înainte de Revoluție, Noiembrie, ultimul bal (1989) a rulat doar trei zile față de șapte câte erau programate și a fost scos din cinematografe. Îmi voi aminti acel film spectral în măsură să descrie cu o stilistică barocă o realitate viermănoasă, un blocaj care părea etern precum destinul desfigurat al condamnaților în infernul lui Dante. Este necesar să revenim la filmografia câtorva dintre cineaștii antedecembriști cu o justă măsură care
Panoramic românesc – TIFF 2009 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7208_a_8533]
-
de la înălțimea sa 1.70 aceeași cu a lui la potriviri mai mult sau mai puțin întîmplătoare într-o mandală kharmică. Dincolo de legendă avem un personaj hăituit, bîntuit de spaima de a fi prins, mutîndu-se dintr-un loc în altul, spectral, misterios, crepuscular. Regizorul a încredințat povestea unui narator care o spune minunat, pe un ton borgesian al ficțiunilor care nasc alte ficțiuni. Într-o curte cu iarbă înaltă îl găsim pe Jesse James cu doi șerpi în mînă, cărora le
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
Pasajul acesta ne trimite cu gândul la Urmuz, dar ceea ce crede "omul pierdut" despre lucruri îl apropie mai cu seamă de naratorul Întâmplărilor lui Blecher. Obiectele, în același timp semnificative și derizorii, populează aceste pagini cu prezența lor neliniștitoare, halucinantă, spectrală. Paharele, pălăriile, fotoliile de răchită, ceasurile-pușculiță, dulapurile, umbrelele, ligheanele, manechinele etc. devin vehicule de taină ale unei realități indescifrabile, depunând mărturie despre esența ultimă, incognoscibilă, a lumii. În aceste condiții achiziționarea unui fotoliu de răchită capătă o importanță crucială, echivalând
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
mântuire: "Mi-a venit un gând salvator. Voiam de mult să-mi cumpăr un fotoliu de răchită și acum aveam ocazia să o fac. Știam o adresă convenabilă și am pornit în direcția magazinului răcoros, ale cărui vitrine cu mobile spectrale îmi plăcuse întotdeauna să le privesc." Pălăriile însă îi trezesc suspiciunea, i se par obiecte antipatice, care vor să îl tragă pe sfoară, disimulându-și intențiile subversive sub alibiul funcționalității lor: "Ca o negare a acestui gând, odaia mi s-
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
ceva din imponderabilul reveriei, al visului cu ochii deschiși, contrazis însă brutal de logica realității, "a vieții ce se viețuiește". Maja desnuda, infirmiera, nebuna, prostituata, blonda Alcira, Desdemona, femeile-magnolie, vânăta vorbitoare, Matilde ș.a.m.d. sunt, în general, figuri misterioase, spectrale, lipsite de trăsături individuale, intrând în aceeași sarabandă a replicilor și gesturilor absurde ca și naratorul. Uneori, din conversații aparent lipsite de sens se ivesc posibile răspunsuri la obsedanta întrebare "cine sunt eu?": Am înțeles atunci că pe femeia aceea
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
fi servit ca desert între un foxtrot și un toast, sub forma unei prăjituri avînd aspectul grupului din fotografie, cu sos de căpșuni sau de ciocolată. În paralel, imaginile obsedante ale războiului se desfășoară în flash-uri vertiginoase, în lumina spectrală a unui continent sulfuros, trase în sepia care imprimă epidermei un aspect cadaveric. Doar sîngele și intestinele ies în evidență din cenușiul steril al peisajului stîncos, ca și sosul de căpșuni care face un contrast elocvent cu albul de frișcă
Glorie și popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9800_a_11125]
-
diferiți stilistic și atitudinal: Franco Donatoni (neoexpresionist, post-serialist), Tom Johnson (minimalistist, repetitivist), Kevin Volans (tradiționalist, adept al inspirației locale). Diamorphine are ceva din toate aceste direcții, la care se adaugă o anume manieră diagonală de tratare timbrală de proveniență deopotrivă spectrală și electroacustică. Seirse Bodley (n. 1933), considerat a fi unul dintre patriarhii muzicii irlandeze, s-a născut la Dublin și a studiat în Germania. De aici poate sinteza pe care o încearcă între avangarda europeană și tradiția irlandeză. String Quartet
Music from Ireland by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9926_a_11251]
-
exprimă o suferință atroce. Gesturile nevrotice, anxioase, febrile, imposibilitatea de a se fixa, coșmarurile care explodează în fragmente nebuloase nu creează nicidecum profilul clasic al justițiarului cu litera legii înscrisă în suflet. Jodie Foster reușește să dea naștere unui personaj spectral, bîntuit, fiecare crimă adăugînd un plus de suferință. O bună parte din filmele actriței Panic room (Camera de refugiu, 2002) al lui David Fincher, Flightplan (Jurnal de bord, 2005) al lui Robert Schwentke, The Silence of the Lambs (Tăcerea mieilor
New York, NewYork... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9064_a_10389]
-
buze, falange, jarul aprins al unei țigări etc. din care se desprinde o senzualitate groasă, respingătoare. Inserturile psihedelice sunt uneori de o mare frumusețe, o parte din ele mi-au amintit de tablourile pictorului maghiar Munkacsy din ultima perioadă, tablouri spectrale de o incomesurabilă tristețe. Cadrele de interior și cele de exterior se succed halucinant, iar regizorul blochează orice evadare din spațiul claustral al obsesiei. Personajul intră, asemeni lui Tezeu, într-un traseu labirintic unde, mai devreme sau mai tîrziu, se
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
este prea puternică, este fizică, lumea trebuie curățată de visătorii paradisiaci, trebuie redată neantului - și fiecare om este potențial vinovat de această nefericire. * Atât pe îndrăgostit, cât și pe ucigaș, singurătatea îi deter mină să se investească în această întreprindere spectrală care este înstrăinarea de sine. Dacă Divinul a triumfat împotriva neantului, înseamnă că neantul a ocupat poziția de căpătâi în această „confruntare“ sau, altfel spus, neantul va fi fost o „stare“ de singurătate divină. Renegat acum, neantul poartă întreaga singurătate
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Or, tocmai acest lucru reușește să-l realizeze Babluani, personajul său se distinge în tot acest carusel ucigaș prin inocența sa și o forță a trăirilor cu atît mai relevantă cu cît tot ce se petrece este absurd pînă la spectral. Personajele arată ca niște radiografii scoase pe folii de celofan, pelicula apare impresionată parcă de razele X, ticurile nervoase ale jucătorilor, ca și tremoloul care scutură piciorul maestrului de ceremonii desenează spectrograma întregului tablou. Încordarea generală este punctată de comenzile
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
o întreagă echipă de asistenți se ocupă cu reîmprospătarea forțelor lor, înainte de a-i retrimite în ring. Regizorul marchează aceste pauze, ritmul convulsiv al evenimentelor aduce în prim-plan figuri bizare, pergamentoase, marcate de o oboseală eternă, figuri stoarse, vitrificate, spectrale, damnate. Uși se deschid și se închid, mîinile tremură pe deschizătoarele servietelor diplomat pline cu bani, tensiunea care crește exponențial în timpul jocului nu încetează pe parcursul momentelor de respiro, cinismul este la locul lui aici, ca și un calcul rece al
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
împușcarea mai tuturor personajelor ce ne deveniseră familiare: toate aceste "evoluții" nu fac decât să destrame și mai mult senzația abia dobândită de certitudine. Cu toată masivitatea și soliditatea lui, romanul atât de original al lui Petru Cimpoeșu e unul spectral, fantasmatic, deplasând, reconstituind și deșirând iar liniile de forță ale realului. Firele și fibrele lui intime. Cine citește să înțeleagă, își intitulează autorul, pe jumătate ironic, penultimul capitol.
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]