35,079 matches
-
deosebește de celelalte. Aproape toate au ca figură centrală un personaj ajuns într-un punct al vieții pe care, deseori fără să-și dea seama prea bine de ce, îl simte de răscruce. Este un moment în care un fel de speranță vagă se întâlnește în mod bizar cu împăcarea de sine. Starea de schimbare iminentă care se resimte în toate povestirile traduce de fapt apropierea, dacă nu chiar așteptarea morții. Sentimentul personajelor este un amestec de prudență, teamă și resemnare. Moartea
Despre alte morți "anunțate" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15416_a_16741]
-
o invitație la de-pășire, cum s-a spus deja, identificându-se ușa cu poarta și relevându-se mereu polisemia conceptuală. Per me si va... Se intră în alt spațiu, al durerii sau al bucuriei, al căutării chinuite sau al speranței luminoase, ca peste o punte magică între două lumi. Sensul ei de epifanie divină a fost nu o dată relevat. "Eu sunt ușa", ianua coeli, sună un verset evanghelic, regăsibil și sub alte forme. În timpul liturghiei, există un moment tulburător când
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
raiului. Folclorul nostru e plin de referințe consonante. Poarta maramureșeană, somptuoasă, are și o replică modestă, acea ușă strâmtă și scundă prin care se intră numai "lăturiș", silind pe oricine să-și vadă măsura. Un călător ostenit, un pelerin al speranței așteaptă parcă toate ușile. Din atâtea uși întâlnite în urbea unor osteneli cvasicincantenare, Val Gheorghiu a ales câteva, îndeosebi din spațiul civil, pentru a le fixa pe pânză și a le rândui apoi într-o expoziție, la Iași (1995) și
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
aparținând perioadei slavone, impregnate de spirit bisericesc, fără legătură cu o tânără cultură modernă și occidentalizată. Așa să fie? Oare nu puține din mentalitățile noastre de azi - lipsa de entuziasm pentru "capitalism", scepticismul, demonizarea averii, "egalitarismul", fatalismul, evitarea confruntării directe, speranța în personalitățile providențiale și paternaliste, fidelitatea față de biserică etc. - pe care le socotim "păcate, handicapuri congenitale" ale nației ar fi mult mai ușor de înțeles și de făcut profitabile dacă am încerca să zăbovim puțin asupra ghidului medievalității românești pe
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
nu am la ce trăi”. Nu voi iubi niciodată altă femeie și tu rămâi În mintea mea și În sufletul meu ceea ce ai fost totdeauna: visul de aur al vieții mele, singura mea aspirație, și viața cu tine, singura mea speranță”. Eminescu o prezentă pe stradă amicilor lui drept logodnica sa. Cercul „Junimea” s-a opus ostentativ. Maiorescu afirma că „nu merită această cinste”, deoarece ar fi o „ușuratică”. Pe deasupra este „o femeie fără avere”. Probabil Maiorescu nu i-a putut
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
de pe disc - L'Éternel Rétour, Florilegium și Simfonia a III-a - se observă preferința Doinei Rotaru pentru revenire. E o modalitate de a îmbrațișa, de a se întoarce asupra interiorității și a cuprinde într-un arc întreaga durată. Revenirea dă speranță, chiar siguranță și încredere, și oferă posibilitatea unei înțelegeri adâncite. Timpul, în acest caz, e iterativ și spiralat. Iată pe scurt caracteristicile muzicilor celor trei compozitori: timp linear la Anatol Vieru, timp ciclic la Doina Rotaru, netimp la Octavian Nemescu
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
Grass oferă însă cititorului și posibilitatea de a opera pe cont propriu unele analogii, de a decela chiar unele componente simbolice ale narațiunii: pachebotul reprezintă astfel reproducerea la scară redusă a celui de-al Treilea Reich, Tulla Pokriefke trăiește cu speranța că într-o bună zi fiul ei va scrie romanul pe care ea îl anunță ori de cîte ori povestește, stereotip, întîmplările de demult, Paul ziaristul își dă seama că tragedia scufundării navei se sustrage oricărei transcrieri în plan literar
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
discursului, ci un mijloc de a degaja forțele necunoscute ale adîncurilor ființei, de a-i "moși" mesajul latent. Sub etajul respingerii truismelor, prejudecăților, inerțiilor, se găsește un strat al afirmării unor elemente profunde, din "fondul primitiv al ființei umane - angoasă, speranță, energie creatoare - care se dovedește singurul rezervor inepuizabil de resurse" (Breton). Astfel dicteul automat își devansează statutul de practică literară, devine una spirituală, așa cum, bunăoară, pentru yoghini un anume tip de respirație e o practică a spiritului. Același pontif al
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
de o gargantuescă disproporție aplecați asupra lor - ca și cum aceste avioane ar fi fost speciile unor animale misterioase și funeste, nici dresate, nici domesticite, ci, deocamdată, inofensive - dincolo de somptuoasa și lapidara înșirare de nume, de isprăvi sau pur și simplu de speranțe. Jiggs intră în magazin făcând să scrâșnească repede și aspru tălpile sale de cauciuc... - Cizme? întrebă vânzătorul. Cele expuse? (...) - Mda, făcu Jiggs. Cât? (...) (sar treizeci de rânduri n.n.) - Douăzeci de dolari și jumătate, spuse vânzătorul. - E-n regulă! Le iau
Tocmeala by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15496_a_16821]
-
din țară și putea identifica orice text ostil dactilografiat". Fără îndoială, lovitura de grație (pentru cititor) vine o dată cu zilele 15-20 decembrie 1989. Misteriosul V. Cristescu dă în continuare rapoarte amănunțite despre Tănase. Omul crede neclintit în sistem - notează totul cu speranța că efortul din acele zile grele îi va fi răsplătit. Există posibilitatea să vi se facă milă de domnul Cristescu: este înghițit fără speranță de o mașinărie infernală care continuă să funcționeze haotic și cînd pe străzi se trage în
Teroarea pe înțelesul copiilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15493_a_16818]
-
Cristescu dă în continuare rapoarte amănunțite despre Tănase. Omul crede neclintit în sistem - notează totul cu speranța că efortul din acele zile grele îi va fi răsplătit. Există posibilitatea să vi se facă milă de domnul Cristescu: este înghițit fără speranță de o mașinărie infernală care continuă să funcționeze haotic și cînd pe străzi se trage în populație. Nimic din agitația de afară nu intră în ritmul egal al notelor lui V. Cristescu. Foarte multe personalități importante sînt personaje și în
Teroarea pe înțelesul copiilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15493_a_16818]
-
n-ai fi putut vedea portretul lui Ceaușescu la aceste mitinguri. Acum, una sau alta dintre aceste centrale își inflamează mușchii agățîndu-se de cîte un miting de fabrică sau lipindu-se de vreun miting precum cel al transportatorilor și taximetriștilor. Speranța baronilor centralelor sindicale că revenirea la putere a PDSR-ului îi va ajuta să-și recapete propria lor putere în rîndurile sindicaliștilor se dovedește o primejdioasă iluzie. Astfel că una dintre aceste centrale, Blocul Național Sindical, nu se mai mulțumește
Viitorul portretului lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15508_a_16833]
-
al materiei, precum un nostalgic semn al normalității spulberate. Ritualurile cotidianului reprezintă disperate tentative de apărare, după cum concentrarea pe detaliul devenit obsesiv, absorbant, constituie o pavăză împotriva generalității malefice, a primejdiei omniprezente în articulațiile unei obști dereglate și văduvite de speranță: "De departe mă uitam la tuciul uriaș de săpun cum fierbea în curte. Mama îl potrivea îl vrăjea, mama îl apuca în clocot de pe pirostrii negru tot de funingine, îl punea la răcit pe pietrișul alb de calcar// Curînd începea
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
niciodată măsură, ca orice franțuzoaica știa să provoace și accepta complimentele ce-i demonstrau artă de a flirta, dar nu-și permitea cochetării ieftine, ca usuratecele băbuțe pofticioase ce uită că nu mai sunt copile și se lasă Împinse spre speranțe de amor În acel Paris atotpromitător care, cu Înaltă știință a frivolității, ajunsese să ridice mult peste cutumele obișnuite baremurile vârstelor amoroase. Parisul acela lipsit de prejudecăți, oferind midinete drăgăstoase pentru moșnegii aproape damblagii, dar importând și italienescul termen de
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
și aici, și la afaceri și la vreo funcție - fie universitară, fie în avocatură, fie în vreun consiliu de administrație al unei firme de stat ale cărei profituri agonizează, dar care găsește bani pentru a plăti obrazele subțiri. Asta în speranța că obrazele subțiri nu vor lăsa firma să moară. Și de obicei n-o lasă. Amintiți-vă de scandalul privatizării SIDEX-ului, în care toți cei care aveau ceva de pierdut - printre ei și parlamentari - s-au străduit să compromită
Coridoarele și tribuna Parlamentului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15529_a_16854]
-
Pantelimonul își trage fermoarul și unde zeci de navetiști așteaptă zilnic să se îmbarce de ocazie pentru cine știe care așezare din Bărăgan, între buza șoselei și malurile sordide ale lacului, se adună, duminică de duminică, mii de oameni, cu tot atîtea speranțe, bovarisme și utopii. Se adună în cel mai important și mai spectaculos talcioc din cîte se pot imagina. Toți cei migrați de pe defunctele maidane de la Valea Cascadelor, de la Moghioroș, de la Vitan Bârzești și cine mai știe de pe unde, au afluit
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15540_a_16865]
-
măcar, naivă. Nu mi-a trecut nici o clipă prin minte că, poate, eram figuranți într-un spectacol. Dimpotrivă, puneam bazele unei teorii care, ulterior, mi s-a părut frumoasă. Anume că revoluția română s-a născut din disperare, nu din speranță. Din acea disperare care, golindu-te de orice putere de a aștepta, te golește și de teamă. Nu mai ai ce pierde sau nu te mai interesează ce pierzi. Nu mai știi decât că “așa nu se mai poate”. Această
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
sau nu te mai interesează ce pierzi. Nu mai știi decât că “așa nu se mai poate”. Această disperare, mi-am zis mai târziu, a fost singura pe care Ceaușescu și Securitatea n-au mai putut-o stăpâni. Căci, împotriva speranțelor, armele erau de ajuns, dar cum să reprimi disperarea unei mulțimi? Se pare că teoria mea cade, însă, în ridicol, dacă e adevărat ce spun azi diverse voci: că, de fapt, Securitatea l-a dat jos pe Ceaușescu. Până acum
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
priceput cât de jos a căzut opoziția, aceea care cu insolență, imprudență, și deocamdată cu impunitate, a rupt-o definitiv cu comunismul. O dată ce cu cătușe au fost purtați Gheorghe Brătianu, Mircea Vulcănescu, doctorul Voiculescu o tradiție există și sunt îndreptățite speranțe că asemenea umiliri de intelectuali vor continua, spre încântarea maselor și bunul mers al fascinantei Românii. Afară numai dacă, actuala Putere, slabă în fața gurii de zdrențe a presei, va începe să dea înapoi. n menghina unor asemenea tensiuni au și
O mie și o sută de pisici sălbatice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14397_a_15722]
-
responsabilității, tinerețea care nu așteaptă pentru ideile ei noi încurajări din partea celor îngrășați de pe urma ideilor vechi, creatorul de teatru complet, cu un bagaj intelectual complex, gata să treacă oricând din scenă în culise și invers, sunt tot atâtea semne ale speranțelor pentru viitor. Nu mi-au plăcut integral toate spectacolele pomenite aici, m-au impresionat prin complexitate și subtilitate multe alte montări pe care nici nu știu cărei generații să le atribui, dar am simțit nevoia să scriu despre vocile tinere ale teatrului
Voci tinere by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14412_a_15737]
-
sacrilegiu, cartea muzicală a fost la Târgul Gaudeamus sublimă, dar absența (aproape) cu desăvârșire. Doar câteva volume (de umplutură?) răzlețite pe tejghele, ascunse privirilor de tot felul, de parcă ar fi fost ochii vreunei arăboaice scoasă în lume. Am căutat cu speranță teritoriul Editurii muzicale. Nici vorbă de așa ceva. Ca un Ardeal ori o Basarabie a anului 1940, el a fost cedat fără luptă. Probabil din indolență și ignoranță. Altminteri ne plângem - și pe bună dreptate - că suntem evitați, chiar trădați. Că
Sublimul și absența by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14444_a_15769]
-
Cristian Teodorescu Să mă ierte cititorul că la sfîrșit de an, în loc să scriu despre lucruri înveselitoare, mă opresc asupra avorturilor și a dreptului la carte al copiilor noștri. N-o fac din motive creștinești. Nici din speranța că anul viitor ar putea fi mai bine. Mi-e teamă de viitorul pe care ni-l pregătim. Cînd dintr-un milion de femei însărcinate în România, șapte sute de mii preferă să avorteze - vai de preferința lor! - asta nu mai
Selecția socială criminală by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14451_a_15776]
-
Marina Constantinescu Nu știu dacă neapărat această pagină dintr-un număr al revistei în care ne luăm rămas bun de la un an și-l așteptăm, cu emoție și cu speranță, pe cel nou este doar suportul unor observații despre un spectacol. Văzîndu-l și revăzîndu-l, a stîrnit în mine o lume ciudată a copilăriei și adolescenței mele, a trezit din adormire fraze întregi, mărci ale unor prejudecăți teribile, un cod lingvistic
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
textul nervalian la Universitatea din Bologna, iar mai tîrziu - nenumărate cursuri și conferințe, în Italia și în străinătate, unul dintre rezultatele cele mai interesante ale acestei asidue cercetări fiind un număr special al revistei VS, 31-32/1982 (Sur" Sylvie").Cu speranța că nu l-am solicitat prea tare pe cititor cu toate aceste detalii, vom stărui puțin asupra eseului amintit, indiscutabil unul dintre cele mai frumoase din volum. în primul rînd trebuie remarcată abilitatea cu care criticul ne face să descoperim
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
urmăream cu pasiune în anii șaizeci și șaptezeci ai secolului trecut bătălia pe care o duceau un Bukovski, Soljenițîn, Saranski, Amalrik, Zaharov și alții împotriva unui sistem pe care generația mea l-a cunoscut în plin. Mărturisesc că nu aveam speranța că acești luptători vor fi învingători: sistemul părea inexpugnabil. Și iată că miracolul s-a produs: târziu, mult prea târziu și încă nu complet, sistemul construit de Lenin și Stalin a ajuns o ruină, o ruină încă periculoasă care se
Vladimir Bukovski în România by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14455_a_15780]