164 matches
-
Eu mă ocup de prostiile lui Mini! Cel mult ca să probez ce departe e această persoană - de altfel inofensivă - de bunul-simț comun. Cu ochi care surâdeau mereu aiurea, Mini își scotea abia paltonul, când baba intră tiptil, cu ochii holbați sperios spre ușa lui Rim. - Birjarul, duduie! Birjarul! șopti cu mâna făcută pâlnie la gură. Ochii lui Mini se măreau din ce în ce! - Care birjar? . . . - Al matale . Cică mai sade? . . . - Ce? Vrei să pleci? întrebă Lina. - Mai stau! declară Mini
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu aere vechi din cauza modei așa cum era purtată de bravii mahalagii și a pozelor înfipte și smerite. Păreau de acum o sută de ani, cu atlazurile rochiilor, cu lanțurile de ceasornic și brățăriie, cu pieptănăturile ticluite și cu aerul acela sperios. Mâinile, firește, erau împreunate pe ceintura taliei scurte. Drăgan, bătrânul, era roșcovan, zdravăn și mojicos. Mini recunoscu cu plăcere pe baba Smoala. Impunătoare, cu sute de cute pe obraz, necruțate de pictor, cu urechile ieșite din părul lins, adunat într-
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cerut să vadă cerceii, dar avea parte să nemerească la Hallipi mereu când erau necăjiți. Baba Smoala avea ochii mici, vioi, și gâtul gros. Mâinile harnice le ținea bine încrucișate pe pântece. Fetele, mai sfioase, le împleticeau stângaci, urâțele și sperioase de a se vedea "închipuite pe pînză"; fratele defunct părea ofticos. Mini ar fi vrut să întrebe de portretul doamnei Calliope și de pianul de la moșie, dar nu cuteză. Erau cele două obiecte care credea ea că trebuiesc strămutate la
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
a noutăților, păreau îmbălsămate în ceară. . . Era, în fine, o pânză mare pe care Mini o avea dragă. O femeie cu rochie de satin albă și cu o pană fabuloasă la pălăria neagră, având alături o ciută strânsă grațios și sperios în faldurile adinei ale fustei mătăsoase. ... Și mai erau azi, într-un colț, un domn și o doamnă drept orice vizitatori. . . O pereche după toate aparențele. . . și când Mini se uită mai bine. . . o pereche deloc banală: Doru Hallipa și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
vizitiu de nădejde, după ce a deshămat iepele de la sania cea bună și le-a adăpat, când le-a băgat în grajd să le lege la ieslea lor, nu se știe cum și ce, dar s-a pomenit cu iapa roaibă, sperioasă, că începe să sară în două picioare, ș-apoi să zvârle din copite până tot l-a zdrobit pe bietul om de I-au scos pe cergă afară. Așa că nu-i chip să mai iasă dânsul cu sania, iar ceilalți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
s-o fi părut boierilor din mașină, ce nu li s-o fi părut, Dumnezeu știe, destul că a oprit deodată și neamțul a sărit jos și a dat fuga spre copii; Nicușor al lui Vasile, mai micșor și mai sperios, a zbughit-o în ogradă, spre norocul lui, că altfel pătimea și el poate mai rău. Dacă nu se știa cu nici o vină, Costică a stat liniștit, ba încă se și mira ce-o fi vrând neamțul care trâmbițează la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bat oamenii în jurul nostru? Aș vrea să fie toți fericiți. Ba. nu, vorbesc prostii. Ce bine îmi pare că e așa, ce bine îmi pare... Începu să râdă. Mă trezii cu o Maitreyi din iarnă, cu acea fată inocentă și sperioasă, vorbind discontinuu și paradoxal. Se ștersese parcă întreaga ei experiență, care o maturizase, o adunase, o apropiase de femeie. Am înțeles în zilele următoare că logodna aceasta îi redase liniștea și patima ei de joc, de liberă bucurie. Din ceasul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
casă și, când trebuia totuși să ies, mă temeam să nu mă arate cineva cu degetul. Uneori aveam senzația că sânt un spectator rătăcit pe o scenă unde se joacă un spectacol de neînțeles. Căpătasem, cred, un aer vinovat și sperios deoarece lumea mă privea din ce în ce mai intrigată. Mă așteptam, în orice moment, să aud pe cineva zicînd: "Ce vrea ăsta? De unde a apărut?" Și tot mai des mă întrebam dacă nu cumva îi deranjam pe ceilalți și-mi ziceam că până la
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
vinovați. De ce ne aflăm aici. Nu asta vroiai? Când eram copil, am urmat o școală de înot. Dintr-un motiv de neînțeles pentru mine, am învățat să înot extrem de repede, mai repede decât alți copii. Eram un copil amărât, timid, sperios și chinuit, n-am sesizat progresul meu și nu i-am dat nici o importanță. Ceilalți copii însă nu m-au iertat. Și, într-o seară, în care întîrziasem în bazin, când am intrat în cabină să mă îmbrac, m-au
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Trebuie să recunosc că n-a fost deloc greu. ― Probabil că te așteptai la vizita mea, i-am spus așezîndu-mă pe un scaun la o distanță convenabilă, înainte de a fi poftit. Pe fața lui se citea neliniștea, ochii îi jucau sperioși în orbite și chiar tremura. (Dacă era teafăr, cred că ar fi luat-o la sănătoasa.) Frica bietului omuleț îmi aducea apă la moară. ― Nu trebuie să te temi de mine, am continuat pe ton înalt, protector. N-am venit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
șoferul nu e obligat să fie politicos și cu mine. Eu nu sunt decât un mic țărănoi care e rudă cu "domnul subdirector". Sunt tuns zero, cu mașina, fiindcă nimeni n-are freză în Lisa, și ars de soare. Sunt sperios, dar foarte mândru de bocancii mei soldățești. Tata se urcă în mașină și el, să meargă până în capătul din jos al satului unde e vila "unchiului George". Mama a ieșit în curte și, încrucișîndu-și brațele, se uită lung la mașină
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Atlasul l-am moștenit de la tata, ce avea hobbyul ăsta. Animalele, după Dobrovolsky și Czampar Dobrovolsky: Mai omor timpul cu o pisicuță și hamsteri. Pe Vasilică l-a cumpărat colegul meu de cameră, era mititel și vai de steaua lui. Sperios - și l-am îngrijit și acum a revenit pe făgașul normal. Mai e o ocupație, îl mai înjuri, mai aia, trece timpul cu el. A fost și bolnav vreo trei zile, deoarece a lins insecticid de gândaci. L-au vaccinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
locuia pe strada Frémicourt de vreo zece ani; se obișnuise cu locul, cartierul era liniștit. În 1993, simțise nevoia unei companii, să fie Întâmpinat de cineva, seara, când revenea acasă. Alegerea lui se oprise la un canar alb, o vietate sperioasă. Canarul cânta, mai ales dimineața; cu toate astea, nu părea bucuros; dar poate un canar să fie bucuros? Bucuria este o emoție intensă și profundă, un sentiment Îmbătător de plenitudine, resimțit de Întreaga conștiință; Îl putem compara cu beția, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
semăna cu o capră. Rumega. Păștea, dar nu iarba care se afla din belșug În vale, ci frunzele și fructele din copaci. Trăia În turme, iar mărunțeii lui N’jamo se și pregătiră să doboare unul. Animalele erau atât de sperioase Însă Încât o luară la fugă de Îndată ce ne văzură de la marea Înălțime a ochilor lor. - De ce nu mai vorbești cu mine, Krog? veni Enkim În noaptea aceea lângă mine. De când a venit Logon cu noi, toiagul lui Moru nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ciorbă? Ah, ciorbele... Să se căsătorească, e clar. 171 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI neînfrînări veziculare, în locurile publice), cumpăra un buchet consistent de trandafiri și se ducea cu el, de exemplu, la madame Zaharia. Asta da, văduvă, liniștită, sperioasă și aproape nu știa să vorbească. - Să vă dau cu puțină dulceață, domnule Ulpiu? strecura sâsâita, după ce, două ore, se priviseră ochi în ochi. - Să nu-mi dați cu nici o dulceață, madam Zaharia, îi venea să răspundă, fiindcă aveți o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
metodologia rezolvării grevelor foamei. La metodologia stingerii unui protest sexual... Dar nădragii, după-o scurtă vreme, au 380 DANIEL BĂNULESCU brele și pelerine, care-l scrutau și ele și care se împrăștiară cu agilitatea pâlcurilor de fum ale unui trib sperios. Interesul păcătos pe care-l stârnea atât în cartier cât și dincolo de frontierele versatile ale cartierului se lățea și se îngroșa zi de zi, ceas de ceas, și-n proporție înmărmuritoare de masă. Oameni de toată mâna, ce înainte
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
La început fură stingheriți și unii, și alții. Aglaia vorbea pentru toți: c-o fi, c-o păți, că boul bălții. Se vedea bine că mai cununase oameni. - Da fata pe unde e? se miră ea prefăcută. - Dincolo, e cam sperioasă, nedusă-n lume, s-a rușinat, zise dogarul, și strigă la ea: Lino, ia vin, tată... De alături se auzi o mișcare abia simțită, dar nu se ivi nimeni. Stere privea peste prag, doar o zări-o. - Tu n-auzi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și ruginită poarta, sui scările înguste în sus și intră într-o cămară nalt boltită în mijlocul căreia se afla o masă de piatră sură și un scaun vechi, a cărui îmbrăcăminte de piele era toată ferfenițită... Numai luna se uita sperioasă pin fereasta veche, năruită* și fără obloane, care sămăna mai mult [cu] o găvăună de piatră de la o vizunie. Bătrânul sur se uita uimit la lucrurile ce-l încunjurau... un pas instinctiv îl dusese în această vizunie... el găsise cheia
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sânge viu Care să fie plină de Voința adevărului O voință de fier de carne adevărată O lume a omului De la un om care a fost trecut prin lume Știu tot Tot ce poate să existe între oamenii cei prea sperioși Oamenii Care nu au vrut să mă aibă Voioșia mea au zidit-o într-un coteț de câine în fața unei case calde și lașe Voioșia mea a fost mereu o jignire puturoasă în fața caselor omenești care urau cu atâta avânt
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
apă. Contra speriatului (tulburare psihică de ordin emotiv), se pune buruiană de speriat pe cărbuni aprinși și se așează bolnavul cu pieptul dezvelit deasupra, astfel ca fumul să fie inspirat, timp de câteva minute. Pentru "lipitură" (când o persoană este sperioasă și tresare noaptea prin somn, Înspăimântată sau plânge), se bea vin alb În care s-a plămădit lingura zânei, pisată. Formele ușoare ale bolilor de nervi, se tratează prin administrarea ceaiurilor de argințică, buruiana cinci degete, de dânsele, pătlagină, podbal
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
Îndrăzneț, chiar cu mânie, ești aspru și duios, și rece, darnic, cinstit și trădător, viteaz, fățarnic, vioi, tânjind, trăind o moarte vie; loc, tihnă doar Întru iubire-ți fie, vesel și trist, Înfumurat, slugarnic, viteaz, fugar, și-apoi plângând amarnic, sperios și mulțumit; și josnicie. Nu vrei să vezi o limpede-amăgire, otravă-ți pare-a fi dulce licoare, folosul spre-a pagubei iubire, că-n iad Încape-un cer Îți pare, viața și suflet dat pe-o nălucire: iubirea-i; de-
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
ineficient consolidată, sar fi prăvălit deodată, făcând să vibreze nemilos aerul până departe, îi lovi dureros timpanele, prelungindu-se apoi în ființa sa, cu ecouri repetate, nebănuit amplificate . Tresări violent și în piept i se strânse convulsiv ceva mic și sperios ca o pasăre de pădure prinsă în laț. Așa auzise și atunci, pe la începutul anului, în acea lună februarie atât de albă și înghețată. Cu priviri speriate căută în jur spre dealul plin de vișini al cărui rod fusese cules
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
satul lor era înconjurat din trei părți de pădure, joaca lor încă de când erau mici fusese prin pădure, însă de fiecare dată se trăgeau spre casă odată cu ultimele raze ale soarelui ce trecea după culmea dealului Bogdanei. Culai era mai sperios, sau cum zicea Niță, mai prăpăstios și tocmai din această cauză căuta de obicei să-i mențină adormită imaginația sa, predispus catastrofică, îl contrazicea ponderat doar atunci când Culai o lua razna și observă cu bucurie că procedând astfel prietenul său
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
a tremura de frica pedepselor de după moarte, trebuie să crezi în aberațiile religioase. Platon confecționează o mitologie utilă pentru a-i menține pe oameni într-o stare de frică, angoasă și teroare. Aceste temeri și cutremurări furnizează o umanitate maleabilă, sperioasă, ușor de condus. Alienată, desigur, dar docilă, disponibilă pentru ascultare, supunere și renunțare la sine. Epicur nu vrea astfel de oameni: el îi vrea autonomi, vindecați de superstiții, dezrobiți. Moartea nu e ceva de care să te temi. Metempsihozele și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
perspectivă; pesimist; petrecere; pierdere; pisică; pîrît; nu pe plac; plăcut; plictisitor; ploaia; ploios; plouă; pocit; pozitiv; preconceput; problemă; profesor; puțin; Radu; rasism; rece; recunoscător; refuz; respingător; ridos; sărac; scîrbă; sec; semn; sentiment; sex; silă; sincer; singur; slab; soartă; sobru; speranță; sperios; spiritual; spîn; spînu; spus; stigmatizat; straniu; străină; stricat; strîmb; subiectivitate; la suflet; sufletist; supărare; șarpe; școală; șerpi; șoarece; șoarecele; șobolan; tare; tată; teamă; tiran; tocilar; trăsături; tricou; țigan; țipătură; umilit; unic; ură; vedenie; verde; vesel; viață; vînt; vopsea; vorbe; vorbește
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]