203 matches
-
peste chipul torturat Într-un strat subțire, ce lăsa să i se Întrezărească trăsăturile ca printr-un geam mat. Ajutându-se cu vârful unei dălți luate de pe banc, poetul Îndepărtă o fâșie de ceară Închegată. Era vorba, Într-adevăr, de spițer. Îi deschise haina În dreptul pieptului, scoțând la iveală cinci tăieturi care Îl Însemnau cu un pentagon, ca acela al mozaicarului. Rănile păreau prea superficiale ca să fi fost mortale, iar alte semne pe trup nu se zăreau. Ceara clocotită fusese vărsată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
concentrase toată atenția asupra trupului chinuit. Privirea Îi alergă spre cufărul ferecat. Pe jos, dinaintea capacului deschis, zăceau foile pe care le zărise prima oară. Le culese cu aviditate, În timp ce constata că leacul miraculos dispăruse. Cel ce Îl ucisese pe spițer Îl sustrăsese, după ce Își executase macabra punere În scenă. Apoi trebuie că examinase foile, pe care Dante și le amintea legate, ordonat, cu o sforicică. Dezamăgirea Îi spori. Paginile erau albe, În afară de două. Pe prima era doar o frază scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
două. Pe prima era doar o frază scurtă, În timp ce, pe cealaltă, o mână așternuse cu semne grăbite câteva secvențe numerice al căror sens nu izbutea să Îl Înțeleagă. Poate că asasinul sustrăsese partea deja scrisă a prețioasei lucrări cu care spițerul se Îndeletnicea, odată cu recipientul cu lichid verde. Pe jos se găsea doar un fragment de pergament ros de vreme, cu urme de culoare ce Își pierduse strălucirea. Restul unui desen sau al unei hărți. Era sigur că ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sfârșitul Înfiorător al meșterului din Como putea fi doar un prolog tragic, o punere În scenă pentru a-i conduce pe toți pe o pistă falsă. Până În acel moment, căutase o rațiune pentru moartea lui Ambrogio. Dar acum, când și spițerul fusese ucis, va fi trebuit să descopere un element comun amândurora. Acel element care Îl chemase pe asasin. Exista unul, se gândi. Cercul de aur pe care meșterul din Como i-l Încredințase lui Teofilo. Aurul acela care, poate, fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cuprins de o bruscă senzație de greață, În timp ce Își recăpăta răsuflarea, aplecat pe vine. Dar mintea lui se străduia să traseze o hartă a locului. În spatele prăvăliei lui Teofilo se deschidea o magazie pe care, dintr-un motiv sau altul, spițerul hotărâse să o mențină În legătură cu spațiul principal. Iar asasinul lui trebuie să fi știut de asta. — Îl vezi? strigă iar Bargello. Masa de pânze Împiedica perspectiva. Dante spera că idiotul acela va tăcea, permițându-i să audă câte ceva. Uscătorul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-i nimic În care să poată fi implicați... În afară de două crime atroce! La aceste cuvinte, Bargello păru să Își recupereze ceva din siguranță. Se ridică, scoțând pieptul În față. — De aceea am venit să te anunț, că vinovatul pentru uciderea spițerului a fost arestat acum o oră. — Ce? exclamă Dante. Și cine... — Oamenii mei au surprins un pehlivan cunoscut, unul pe nume Giannetto, care cerșește de obicei la Santa Maria Novella, În timp ce Încerca să vândă În piața de pe Lungarno câteva recipiente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vezi, greșești când Îi bănuiești pe cei din Como. Dante Își imagină fața răvășită a lui Giannetto, În mâinile soldaților. Milogul acela nu avea nimic de a face cu crima. Cel mult, putea să fi prădat prăvălia profitând de moartea spițerului. Se pregătea să Îi ordone lui Bargello să Îl elibereze pe nenorocit când un gând Îi curmă vorba. Era just ca Giannetto să petreacă un sfert de ceas neplăcut, pentru viața lui imorală. Apoi, avea să intervină pentru a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ai afirmat că un cerc poate fi parcurs În ambele sensuri. Ambrogio și Teofilo se aflau pe același drum lipsit de speranță, și numai printr-o Întâmplare unul a murit Înaintea celuilalt. Asta voiai să spui, atunci când ai afirmat că spițerul a fost ucis al doilea numai pentru că moartea alesese calea cealaltă. Dar eu am fost orb, până când În seara asta mintea mi s-a luminat, la taverna celui de Al Treilea Cer, când ai comparat curenții marini cu vânturile năvalnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
gest de bravură, fără un ropot de aplauze la adresa ingeniozității lui. — Și nimeni din Cerul al Treilea nu te-a bănuit vreodată. Și nici pe Antilia, ascunsă Între zidurile Paradisului precum ultima prostituată. Dar de ce Teofilo? Cum a fost prins spițerul În plasa morții? Întrebă Dante. Ai fost cu adevărat abil. Să caute să-l măgulească putea fi singurul mod de a câștiga timp. — Cunoștea secretele metalelor. Ale pietrelor. Și bănuia ceva despre originea Antiliei. Văzuse cuprul pur În minele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
limbă de foc care se ridica spre cerul negru, aidoma unui drapel funebru. Atunci Își aminti. Mai văzuse albeața aceea care Îți răpea vederea cu ani În urmă, pe vremea studiilor sale de alchimie, spre a fi admis În Arta spițerilor. O substanță care se aprinde și arde cu o scânteiere albă, dezvoltând o căldură cumplită, la fel ca gura iadului. Continuă să privească Îngrozit corabia: În doar câteva clipe, structura se mistuise și acum se scufunda, În timp ce mici flăcări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
centură tăblița cerată și, cu bețișorul, schiță iute o copie a tatuajului. Nu Întâmpină prea multe dificultăți: de tânăr fusese un foarte bun desenator, iar cunoștințele sale despre amestecul culorilor Îl ajutase considerabil În momentul când se Înscrisese În breasla spițerilor. Ar fi putut să se dedice cu succes picturii, dacă ar fi vrut. Și prietenul său Giotto era convins de asta și Îl Încurajase În mai multe rânduri. Poate că Într-o zi, când va fi devenit altul decât cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de opt ani. A fost distribuit în aproximativ 30 de roluri, dintre care amintim: Nica Oslobanu - “Amintiri din copilărie” de Ion Creangă Florindo - “Mincinosul” de Carlo Goldoni Pârcălabul Petrică - “Viforul” după B.St.Delavrancea Licheaua - “Amadeus” de Alexandru Vasilache Gregorio, Spițerul - “Romeo și Julieta” de W.Shakespeare Bufonul - “A douăsprezecea noapte” de W.Shakespeare Manilov - “Suflete moarte” după N.V.Gogol Gulita - “Cucoana Chiriță” după V.Alecsandri Bufalmacio, Vecinul, Guvernatorul - “Decameronul” după G. Boccacio La un moment dat, a simțit că vrea
VENTRILOCUL EDUARD SANDU SAU VOCEA DIN SPATELE UNEI PAPUSI CU SUFLET de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360370_a_361699]
-
valoare a culturii clasice, de care - în treacăt vorbind - el însuși e plin și căreia-i datorește creșterea sa și iubirea sa de adevăr. Conform teoriei de mai sus însă, Homer în zilele noastre s-ar fi făcut calfă de spițer și Shak[e]speare redactor la "Telegraful". Iată cu ce probe ne vine organul guvernamental în favorul mărginirii studiilor clasice. Noi însă zicem: nu cu doar și poate, nu cu alte dubitative se decid cestiuni atât de gingașe ca cele
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
să alungi boalele - consemnează Simeon Fl. Marian -, afumă casa cu fumul-pământului, că toate vor fugi” (13, p. 677). Este vorba de o plantă din familia Papaveraceae, numită și fumăriță (Fumaria officinalis). Unele dintre aceste plante „de afumat” se găseau la spițeri sau la băcani, profesii care, mai ales în Moldova, erau practicate în bună măsură de către evrei. Perso- najul lui Ion Creangă, jupân Strul din Târgul-Neamțului, „negustor de băcan”, pe lângă „suliminială” și „iruri” (alifii din plante medicinale), vindea în băcănia lui
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și oricine se credea îndreptățit să smulgă pipa contrave- nienților”. Pe la 1821, principele Suțu a avut chiar o altercație în cartierul brașovean Șchei cu un paznic de noapte care i-a smuls din mână o pipă aprinsă (193, p. 80). Spițerul J.M. Honigberger, care a părăsit Brașovul natal pe la 1815, trebuie să fi știut aceste reglementări. De fapt, el a inventariat multe dintre interdicțiile de mai sus, într-un poem împotriva „abuzului de tutun” : Urban al optulea, citim în pagina istoriei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
90). După modelul haremului turcesc (234), opiofilia a pătruns și în budoarul nevestelor de mari dregători din spațiul românesc. La 24 februarie 1813, de exemplu, Maria - soția domnitorului 509Narcotice și halucinogene în spațiul carpato-dunărean Moldovei Scarlat Callimachi (1812-1819) - scria unui spițer urmă- toarele : „Saor Lochmane, trimite-mi trei dram[uri] spirt de afion, că-ți voi plăti”. Semnat : „Maria Call[imachi]”. Nu știm în ce scop cumpăra de la spițerie prima doamnă a Moldovei circa zece grame de „spirt de afion”, dar
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Radu Rosetti, „în vremea lui Scarlat Calimah și a lui Ioniță Sturdza” exista într-adevăr în centrul Iașiului, chiar în fața palatului domnesc, o „spițerie Lochman” (199, p. 109). De altfel, Nicolae Iorga susține că a existat „o întreagă dinastie de spițeri ieșeni Lockmann”, atestată de la a doua jumătate a secolului al XVIII-lea până la începutul secolului XX (269, p. 253). Un farmacist cu numele Anton Lochmann este atestat la Iași la jumătatea secolului al XIX-lea. Era născut în 1826 la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Iași la jumătatea secolului al XIX-lea. Era născut în 1826 la Iași și inițiat în 1868 în loja francmasonică „Steaua Dunării”, întemeiată în 1850 la Bruxelles de „frații farmazoni” pașoptiști. S-ar putea să fi fost fiul sau nepotul spițerului Lochman de la care comanda „spirt de afion” prima doamnă a Moldovei în 1813 (252). Un spițer Lochmann este atestat în 1828 și la București (200, p. 39). în paranteză fie spus, nu știm dacă Lochman a fost inițial un nume
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
1868 în loja francmasonică „Steaua Dunării”, întemeiată în 1850 la Bruxelles de „frații farmazoni” pașoptiști. S-ar putea să fi fost fiul sau nepotul spițerului Lochman de la care comanda „spirt de afion” prima doamnă a Moldovei în 1813 (252). Un spițer Lochmann este atestat în 1828 și la București (200, p. 39). în paranteză fie spus, nu știm dacă Lochman a fost inițial un nume real sau un supranume legendar. În tradiția islamică (vezi Coran, XXXI, 12-19) apare un înțelept tămăduitor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pildă, Locman este un vraci legendar, care înțelege limbajul plantelor. El deține o plantă care vindecă toate bolile, ba chiar poate să-i facă pe unii oameni nemuritori (201). Este posibil ca porecla profesională Lochman (cu sensul de vraci sau spițer iscusit) să se fi transformat, cum am văzut că se întâmplă, în renume și apoi chiar în nume. Româncele din epocă foloseau într-adevăr afionul în diferite situații, inclusiv când se retrăgeau în pat. Ne asigură vornicul Nicolae Văcărescu într-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sate, casele sătenilor, adică a acelor proști birnici, sunt de zid, întocmai ca pe la noi, prin orașe, casele boierilor; iar orânduielile cele bune ale acestor sate nici să pomenesc pe la noi în orașe, căci acele sate au theatre, dohtori, gerahi, spițeri, școale, preoți vrednici de preoție" (Golescu, 1963: 63). Era un rural deja urbanizat, nivel la care nici măcar așa-zisele noastre așezări urbane nu ajunseseră. Desigur, acest fapt a fost interpretat diferit, dar ca fapt se păstrează, iar consecințele, în contexul
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Parisului, unde căuta odihna ochilor, liniștea și singurătatea, fugind de oameni. Credea în virtuțile curative ale naturii, în stare să purifice imaginația și să producă noi motive de iubire. Ierborizând, se declara împotriva clasificărilor lui Linné și a grădinilor �de spițer", prețuind în primul rând șirul de idei care însoțește botanica. Peisajele întâlnite, dar și oamenii buni cunoscuți pe când ierboriza îi revin în amintire când deschide herbariumul, devenit un adevărat jurnal. Atenția pentru lumea vegetală e un bun prilej de visare
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
Întreprinde studii serioase de indianistică În Occident. Din 2001, o expoziție permanentă la Amritsar (Panjab) e consacrată, cu concursul lui JeanMarie Lafont, maharajahului Ranjit Singh, din anturajul căruia a făcut parte intrepidul călător Honigberger. Cunoscut În Asia și În Europa, spițerul transilvan este Încă ignorat de farmaciștii români de astăzi, deși colegii lor istorici studiază rolul său În istoria epidemiologiei. Personajul suscită În zilele noastre interesul entuziast al tânărului Eugen Ciurtin, autor al unei teze de doctorat despre Imaginea și memoria
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Meulenbeld a avut amabilitatea să-mi confirme relevanța botanică a celui de-al doilea volum din Thirty-Five Years in the East (comunicare personală, 15.08.2002). 12. În text junany. Evident, este vorba despre sistemul medical musulman. 13. Medici (și spițeri) care practică medicina islamică. În mod oarecum surprinzător, se pare că numele provine din ebraicul hakaim, semnificând „păstrător al vieții”, cf. M.șaxineț Laignel-Lavastine, Jean Vinchon, „La médecine en Perse au XVIIe siècle”, În V. Gomoiu, Histoire de la médecine, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Hărman sau din alte Împrejurimi ale Brașovului. Descriind primordiile biografiei sale3, Arion Roșu reamintea acum patruzeci de ani că, fiind „foarte tânăr, resimte irezistibila chemare a Orientului”. Irezistibilă avea să fie și biografia sa asiatică. În jurul datei la care tânărul spițer Honigberger ajunge În București, și despre care nu avem decât amănunte vagi, doi doctori români susținuseră disertații doctorale medicale: Ioan Serafim 4, la Paris, și Teodosie Gheorghiade, la Halle, ambele publicate În 1815, având o evidentă legătură cu molima bucureșteană
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]