246 matches
-
mai desăvârșit, dacă devine conștient de natura filosofiei sale). Inimosul dascăl vedea În filosofia românească o filosofie generoasă, „filosofia idealului”, care ne Învață că „rostul pe această lume este ca să realizăm Înțelegerea”. Filosofia românească era, În ochii săi, „o armonie spiritualistă sau un spiritualism armonic”. În optica ei - invocând principiul naționalităților pentru izbânda umanitarismului -, „când fiecare națiune va fi pătrunsă de sfințenia existenței alteia, atunci războiul de nimicire va fi Înlocuit prin Întrecerea În cultură; ceea ce este, netăgăduit, scopul ultim al
Prelegeri academice by Alexandru Husar () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92344]
-
concesii celor ce vizează ca prin economie și politică să cucerească lumea văzută. Presupunând că ați realizat acest deziderat, cucerirea lumii în sânul ființei naționale, ca entitate spirituală nu numai biologică, se va pune problema opțiunii pro sau contra conștiinței spiritualiste. Atunci va începe o luptă intensă în care va trebui să angajați toate neamurile. Și veți împărți lumea în două: în credincioși și necredincioși. De la cei credincioși Îl veți putea lua pe Iisus, și astfel va trebui rămășița să treacă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
posibil ca acesta să fi fost influențat de ideile și limbajul lui Moldovan 69. Programul lui Crainic, „Românie pentru toți românii și numai pentru români”, definește etnicitatea parțial În termeni biologici. Autorul adaugă Însă că „noțiunea de stat etnocratic este spiritualistă” și că legile sale trebuie să se bazeze pe principiile creștine fundamentale, așa cum sunt ele interpretate de teologia ortodoxă 70. În acest sens, principiile fondatoare ale lui Crainic diferă esențial de corporatismul științific care stă la baza viziunii lui Moldovan
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
și una singură de oligarhie, deși acest lucru este fals”. Apoi, ordinea formelor politice nu este determinată nici temporal, nici natural. Cu alte cuvinte, Aristotel nu mizează în ordonarea lor nici pe un determinism istoric de tip materialist (Marx) sau spiritualist (Hegel) și nici pe un determinism natural de tip biologic (darwinist) sau de tip cosmic (Hesiod). Totuși, morfologia politică aristotelică are în vedere și ea un fel de determinare, numai că aceasta este una valorică. Constituțiile de pe cele două axe
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
tinerei generații afirmate în deceniul al patrulea, care s-a constituit la București, sub denumirea Asociația de arte, litere și filosofie Criterion, organizată de Petru Comarnescu, și a activat public între 13 octombrie 1932 și 11 decembrie 1933. Reprezentând direcția spiritualistă a tineretului intelectual interbelic, C. a lansat un program cultural axat pe „noua spiritualitate”, definită printr-o viziune a sintezei între tendințele dominante ale diferitelor generații; Comarnescu o denumea, cu un alt termen de circulație în acei ani, „completitudine”. Mircea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
cea dintâi calitate mesianică uzurpată este regalitatea. Totodată, reconstrucția templului de către Anticrist va readuce istoria la vremea lui Isus, adică, la punctul zero. Să ne reamintim că Irineu urmărește simultan două scopuri: demonstrarea unității și organicității Scripturii și respingerea teoriilor spiritualiste. În atingerea primului scop, el dă dovadă de o erudiție biblică impresionantă, alternând citatele Vechiului și Noului Testament, într‑o ordine nicidecum întâmplătoare. Astfel, profețiile lui Daniel (îndeosebi cap. 2 și 7) sunt întrerupte de cuvintele lui Isus (In. 5
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
savant, uneori ironia, calitate, trebuie să recunoaștem, destul de rară printre coreligionarii săi. Recapitulare și concluzie Cartea a V‑a din Adu. haer., în care este inserat mitul Anticristului, se adresează unui grup de clerici din Asia Mică, atrași de exegeza spiritualistă a Scripturilor. Firul roșu al demonstrației sale este constituit de ideea armoniei celor două Testamente, armonie respinsă de eretici, îndeosebi de Marcion și discipolii lui. Această idee este reliefată în cartea a V‑a, pornind de la trei evenimente: întruparea, viața
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
tipologia). Interpretarea literală a capitolelor 20 și 21 din Apocalipsă se află, de exemplu, la originea concepției milenariste, atât de evidentă în cazul lui Iustin sau al lui Irineu, foarte discretă la Hipolit. La polul opus, „tradiția alexandrină”, elitistă și spiritualistă, este rezultatul întâlnirii dintre creștinism și filozofia greacă, în varianta sa platoniciană. Pentru a nu cita decât un exemplu, opoziția ontologică ϑ <≅0ϑς/ϑ ∀∅Φ20ϑς este reluată de Origen și transpusă în opoziția de ordin hermeneutic, sens alegoric - sens literal
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de anticriști din Biserică și din afara ei. Rezumat și concluzie Viziunea pe care o are Origen despre Anticrist este cu totul diferită de cea a predecesorilor săi, Irineu, Tertulian, Ciprian sau Hipolit. În cazul său, este vorba de o viziune spiritualistă, proprie tradiției alexandrine, care abandonează provizoriu cadrul eshatologic și plasează figura adversarului lui Cristos într‑un context „metafizic”. Așa cum adevăratul Cristos continuă să se întrupeze în Evanghelie (totalitatea Scripturilor) după învierea sa, tot astfel dușmanul său se instalează, încă de pe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
oferit lumii timpului său o doctrină completă, elementară, fără îndoială, dar caracterizată în toate componentele sale de unitatea unui principiu intern și capabilă să satisfacă spirite însetate de logică și de armonie. Nu mai este vorba aici de o metafizică spiritualistă, oarecum vagă, ci este dezvoltată o întreagă istorie a religiei, este afirmată o întreagă morală, este organizată o întreagă filozofie, dominată de dogma Providenței”. Ne aflăm în fața „unei veritabile Summa a primilor ani ai secolului al IV‑lea”. Oricât de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
este oglindirea aproape perfectă a ideilor esențiale critice ale jurnalistului Lippman și ale poetului Eliot, un aspect care probabil va îngrozi adepții Noului Criticism, mai ales că spiritualistul estetic Eliot poate ajunge să facă parte din aceeași categorie ca și spiritualistul materialist Lippman. Întâmplător, apelul făcut de ei la o literatură transcendentalistă și la un jurnalism care transcende subiectivitatea, s-a produs în același timp, în anul 1920, după Primul Război Mondial, aducând alte dovezi ale transformării ideilor critice totalitare într-
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
urmă implică eliminarea a tot ce constituie individualitatea și chiar personalitatea umană, bunul cel mai de preț pentru occidental și pentru creștin. Din acest punct de vedere, concepția indiană, care s-ar putea defini în genere ca un absolut monism spiritualist, coincide cu concepția opusă a materialismului istoric, care tinde și ea, pe terenul materiei, considerată ultima și unica realitate, la aceeași nimicire a personalității umane. I. Viața materială În cadrul amintitei tendințe fundamentale indiene, ni se pare că este mai ușor
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
anul 1892. Manifestă un mare interes științific pentru un medium, Catherine Élise Müller, cunoscut în literatura de specialitate ca "Hélène Smith", prezentat într-o cunoscută lucrare intitulată Des Indes à la planète Mars. Théodore Flurnoy publică cercetările sale asupra fenomenelor spiritualiste în anul 1900 și reia de la poetul, eseistul și parapsihologul britanic Frederic William Henry Myers, fondatorul Society for Psychical Research în anul 1882, ideea conștiinței subliminale pentru a explica stările creative ale Elenei Smith. Caută să ia distanță științifică față de
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
a ajunsă să stăvilească și zidul despărțitor reprezentativ pentru psihofiziologia lui Müller existent, dintre modalitățile senzoriale și cele de mișcare. Contribuțiile lui Helmholtz au fost recunoscute în mod egal de Secenov, ca și de Wundt. Deseori ele au fost reinterpretate spiritualist, așa cum a făcut-o Schopenhauer. Faptele psihice rămân încă un apanaj al cabinetelor filosofilor. Deseori aici este minimalizat rolul obiectului în producerea reflectării, fapt care de fiecare dată reface prăpastia dintre reflectarea conștientă și realitate. Cu toate că Helmholtz a încercat să
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
psihologiei, să studieze problematica răspândită a isteriei, pe cea a hipnozei sau sugestiei, tot ceea ce interesa câmpului reflectării clare a conștiinței și a efectelor acesteia asupra organismului. Totul se întâmpla într-o epocă dominată de o seamă de alte tendințe spiritualiste, oculte, metafizic sterile, ale căror aplicații se aflau sub cea mai serioasă acuză de șarlatanie. În ceea ce privește problematica inconștientului, prioritatea poate să-i fie acordată medicului și filosofului Pierre Jannet (1859-1947) care, în teza sa de doctorat asupra automatismelor psihologice, susținută
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a artistului se hrănește din individuația unor principii ale reflexivității, adică primește contribuția în mod surprinzător "calculată" a instanței regulative supreme. De aceea, în virtutea unui paralelism frecvent utilizat, conștiința de sine reproduce la scară subiectivă o intervenție de natură pan-spiritualistă a idealității în materia umanității istorice și reia cu arme individuale tema legăturii strânse care trebuie să existe între talent și cenzorul său. Apoi, simetric, receptorul creației artistice reverifică în forul său interior, într-o considerație exigentă a operei, tot
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
restrictivă a exercitărilor lor contribuția unui impuls preponderent aptitudinal, de instinctivă raportare la o realitate în esență permisivă (care poate teoretic îngădui o evoluție axată pe mecanica aplicată a răspunsului tipic). Se presupune, atunci când reflexivitatea își intră în atribuția sa spiritualistă, că obiectivitatea deja a devenit în chip sensibil solicitantă și că reverberațiile sale în subiectivitate reclamă replieri avizate ale cogniției interioare, menite să suplinească dificultatea pe care o poate întâmpina conștiința morală generală pe latura sa legată de imperativele actului
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
sa esențială. El a protejat Franța de subversiunea comunistă, a deschis o eră a progresului social, a pus bazele Europei unite și a separat pentru totdeauna spiritualul de reacționar. El a permis, în toată această perioadă, ralierea la Republica tradiției spiritualiste, atît în moravuri cît și în inimi". Fără să fi jucat un rol dominant de tipul celui jucat de Partidul Radical înainte de 1940, MRP-ul a participat la toate guvernările (cu excepția a trei) între 1945 și 1958. El a acționat
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Marino (Metodă și cunoaștere literară), Al. Piru, Cornel Regman, Ov. S. Crohmălniceanu (Franz Kafka). Lui Ion Pillat îi aparține Simbolismul ca afirmare a spiritului european, un studiu asupra celor trei etape istorice din evoluția curentului, subliniindu-i caracterul liric și spiritualist, antimaterialist, care venea după excesele romanului naturalist și formalismul pur plastic al parnasienilor. Eseistica de la R.F.R. conferă elasticitate și mobilitate atitudinilor critice, fiind o alternativă la demersurile de tip universitar sau foiletonistic: Camil Petrescu (Noua structură și opera lui Marcel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289212_a_290541]
-
încearcă să reconcilieze așa-zisele contradicții, în special aceea dintre cultură și tehnică. Provocînd prin seninătatea cu care se distanțează atît de iluzia politico-culturală, cît și de cea tehnicistă, ambele fiind parțiale și încărcate axiologic, Debray se delimitează de doctrinele spiritualiste și umaniste. Instrumentele spirituale (les outils spirituels) creează ele însele o lume care acționează în mod subtil asupra produselor suportul tehnic, ne atenționează Régis Debray, nu este niciodată atît de inocent cum credem noi, ci el influențează puternic structura obiectului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
început principiul-resort al expansiunii sale. Această reflexie a medium-ului în mesajul însuși face din creștinism poarta de intrare obligatorie a disciplinei noastre. Raționalismul modern, care ridică probleme acolo unde nu există decît evidențe, are tot interesul să chestioneze "soluțiile" spiritualiste. Dar demistificarea Întrupării ca expresie mistică a unui invariant logic nu înseamnă să distrugi totul dintr-o trăsătură de condei, ci să deconstruiești cu grijă, metodic. Misterul este o rațiune grăbită. Lenea raționalistă va putea compensa întîrzierea prin recuperarea timpul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
spune limpede în Jurnalul său), căutînd să se demarce de proliferarea abuzivă a unui anume tip de fantastic în literatura secolului al XIX-lea, precum și de orientarea ezoterică tradițională în Europa. Eliade nu recurge la magie sau la alte practici spiritualiste pentru a da un sens Naturii, pentru a descoperi hierofaniile și structura religiozității cosmice; atingerea sacrului, după cum afirmă într-o notă de Jurnal, i-a devenit posibilă printr-o meditație asupra experienței obișnuite a țăranilor români și bengali. Sacrul nu
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
V. Voiculescu, continuă sămănătorismul, fie în sensul elogiului patriarhalității , fie al confruntării frumosului cu divinitatea. Ortodoxismul ajuns la un limbaj încrâncenat și găunos a umbrit și acele distincții care n-au căzut în ierarhizări sau exclusivisme fatale. De pe o platformă spiritualistă, gândirismul a încercat să stăvilească o sumă de compromisuri cu ideologia burgheză. Numai că încercând să opună civilizației cultura a făcut eroarea de a denunța democrația și raționalismul , N. Crainic punând accentul pe „mit și mister” a împins uneori spre
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
jurnal, care descrie etapele apropierii de Shambala, tărâmul fericit al spiritualitații curate. Pe acest tărâm descindeau numai inițiații. De aceea, printr-o muncă titanică, care cere multe exerciții puse în practică, doctorul Zerlendi va experimenta transa hipnotică și alte metode spiritualiste, cercetând biografia doctorului sas din Brașov, Hönigberger. În jurnal sunt descrise amănunțit o parte din aceste metode spiritualiste. Una din experiențe constă în ritmarea respirației pranayama, concentrand mintea într un singur obiect. După mai multe exerciții, Zerlendi reușește să dobândească
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
De aceea, printr-o muncă titanică, care cere multe exerciții puse în practică, doctorul Zerlendi va experimenta transa hipnotică și alte metode spiritualiste, cercetând biografia doctorului sas din Brașov, Hönigberger. În jurnal sunt descrise amănunțit o parte din aceste metode spiritualiste. Una din experiențe constă în ritmarea respirației pranayama, concentrand mintea într un singur obiect. După mai multe exerciții, Zerlendi reușește să dobândească o neobișnuită stare mentală. Însuși doctorul notează cele dintâi senzații pe care le simte: „Nu-mi dau prea
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]