263 matches
-
trimit la parnasianism, de care O. se distanțează totuși prin accentul liric imprimat versului, expresie a eului „avid de reurcare”, dar și printr-un „danț pe-abise”: „Tu vei danța în negrul șir/ Pe drumul spre metamorfoze” (Flori de sânge). Visare, spleen, arome producând extazul, simboluri, analogii atestă și influența simbolistă (Vibrațiuni,Yahtul negru). Printr-o ușoară notă parodică la adresa propriei figurații simboliste, O. îl anunță pe Ion Minulescu. A cultivat cu insistență sonetul și rondelul, „poème exquis”, cum îl numea Théodore
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288502_a_289831]
-
și a morții, Isis-Pantheea, patroană a evoluției sufletului în timp și în spațiile sale interioare, alegorizate de „Dacia hibernală”, de Veneția, Roma și „Byzanțiu”. O. a scris un poem dramatic, Astrela, și a lăsat libretul unei „opere feerice”, Sabaru. SCRIERI: Spleen, București, 1891; Rondele, București, 1892; Sonete. 1888-1916, București, 1916; Dacia noastră, București, 1919; Himere, București, 1927; Pantheea, București, 1927. Repere bibliografice: Polit [Ștefan Orășanu], Alexandru Obedenaru, București, 1891; Chendi, Pagini, 576-580; G. M., Sărbătorirea poetului Alexandru Obedenaru, DMN, 1934, 10
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288502_a_289831]
-
recuperare a lor este, în manieră postmodernă, introducerea acestora într-un text dialogic, ironic și parodic. Tratarea ironică se regăsește la Constant Tonegaru aproape de fiecare dată când se abordează una din temele considerate multă vreme serioase, așa se procedează cu spleenul, cu motivul dublului, în fond cu poezia de introspecție: "Eram noi doi: Eu și cu Mine,/ pe urmă de atâta plictiseală ne-am certat,/ apele erau calme și nimeni în parc/ afară de roșcove, încât l-am scuipat." (Noi doi). Un
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Macedonski. Era familiarizat cu orientările noi ale liricii franceze și, sub influența lui Baudelaire, se cristalizează una dintre temele dominante ale producției sale poetice, adunată în Fabule, 1883, Versuri, 1884, Făt-Frumos. Forme noi. Pygmalion. Din albumul ei. Poezii 1883-1888, 1889: spleenul, invazia pustiitoare a monotoniei și urâtului. Urâtul e, ca la Baudelaire, „fantasmă uriașă” devoratoare (Urâtul), viciile capătă coșmarești întruchipări bestiale (Conștiința). Poetul evocă un peisaj interior apăsat de monotonie, de spaimă și de moarte, în corespondențe care indică cunoașterea tehnicii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
de spaimă și de moarte, în corespondențe care indică cunoașterea tehnicii simboliste. Cu insistență se perindă vedenii ale pustiului, teritoriu înghețat sau deșert de nisip spulberat. Aici s-au pierdut „emiri fatidici”, simboluri ale unei vârste a iluziilor și îndrăznelii (Spleen; sonetul a fost considerat un posibil punct de plecare pentru Noaptea de decemvrie a lui Al. Macedonski). Chiar dacă în cazul lui deseori este vorba de simplă poză, D. se numără între cei dintâi „nevrozați” ai literaturii noastre. El este un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
traduceri. Precumpănesc transpunerile din romantici (Byron, Hugo, Lamartine, Musset, Bürger, Carducci, Heine). Numeroase sunt și tălmăcirile din poezia franceză simbolistă și parnasiană, prin care R.l. făcea, în linia „Literatorului”, atmosferă favorabilă curentelor moderne: Baudelaire (Poeme în proză, Abel și Cain, Spleen, Cântec de toamnă), Verlaine (Cânt de toamnă), Rollinat (Amanta macabră, Prăpastia, Biblioteca), Jean Richepin, José-Maria de Hérédia, Catulle Mendès. Alături de texte din Barbey d’Aurevilly, François Coppée, Paul Bourget, Georges Ohnet, Armand Silvestre, apar pagini din Zola, Maupassant, Flaubert, Tolstoi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289229_a_290558]
-
se înseriază simboluri și parabole caracteristice: Nimicul (Marele Zero al depărtării), Golgota și Infernul, Marele pește imperial și noul Hamlet reapărând într-o putredă Danemarcă. Lumea e demitizată, desacralizată, încât chiar Dumnezeu, „cuprins de o presimțire, / Ros de-ndoieli, de spleen și disperare,/ Renunță, trist, la propria-i zidire”. Viziunile se axează pe miturile biblice, fiind materializate în formule neoclasiciste, cu unele note de autoreferențial postmodern, S. preferând sonetul, elegia, balada și colindul. Strategiile postmoderniste sunt prezente și în versurile din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290005_a_291334]
-
ales un florilegiu de poezii, cu următoarele titluri, cuprinzând atât creație originală, cât și traduceri ale Lucreției Andriu: „Predoslovie”; „La casa luminilor noastre”; „Invocare”; „Cânt de reculegere”; „Neastâmpăr”; „Definiții”; „Moldova mea”; „Din zori de zi...”; „Echinocțiu”; „Te văd...”; „Către soare”; „Spleen”; „Gândește luna...”; „Moment lucid”; „Cumpănire”; „Ceasului de față”; „Cântare plopului”; „Prinos”; „Ligeia” (Poem, după povestirea lui Edgar Allan Poe); „Corbul” (traducere din Edgar Allan Poe); „Cântec de moarte” (Pentru Vitezslav Nezval) (traducere din L. Aragon); „Cântec de partizan” (Din vol
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
programul prescriind 7 studii de caz obligatorii: Latinitate și dacism Formarea conștiinței istorice Rolul literaturii în perioada pașoptistă Criticismul junimist, etc. Ex. Simbolismul european Direcții de investigație * Tehnici poetice simboliste (simbolul, sinestezia, vagul și sugestia) * Stări și atitudini (sentimentul efemerității, spleenul, apăsarea monotoniei existențiale, trăirile obsesionale, artificializarea și estetizarea vieții) * Forme poetice (muzicalitatea repetitivă, poezii cu formă fixă, experimente metrice și prozodice, versul liber, poemul în proză) * Teme și motive (disoluția, boala, recluziunea, camera, parcul, orașul, călătoria imaginară, parfumuri, culori, muzica
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
ca unitate), lor însă nu le spun nimic, așa că ei trag concluzii de-a dreptul hazardate. Dar sînt rigizi. Ai afirmat - tot de la ei știu - că mă apreciezi și că sînt un băiet bun. Să știi că sînt. În rest spleen, nesiguranță, insatisfacții. Tu știu că ai bucurii. Calitățile pe care le cunoașteam, și ți le apreciam, sînt din plin cultivate. Ești însoțit de siguranța că strădaniile tale poartă în ele fructul realizării. Acest lucru înseamnă mult. Mă bucur enorm cînd
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
a fost și este privită cu reticență și îngrijorare. În prozele lui Joyce ("Oameni din Dublin") orașul, personaj central, nu-i altceva decât un loc al alienării, un țesut patologic paralizant, caracterizat de stază, înfrângere, provizorat, sărăcie, izolare, monotonie, morbiditate, spleen. Orașul-azil n-ar duce decât la ratare materială și psihică, de unde și sentimentul difuz al evadării necesare, mereu stopată de bariere psihologice. Pentru Joyce, Dublinul în special și orașul în general ar fi de-a dreptul infernale, datorită eterogenității, nesiguranței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Nu era buletinul de București visul visurilor generației '70? Deocamdată însă, orașul românesc este departe de condiția megalopolisurilor lumii, rămânând mai aproape de proporțiile orășelului din Peloponez care a furnizat, fără prea mare vină, numele generic. Nu putem vorbi despre un spleen al orașului Milișăuți, despre alienare urbană la Hârlău, despre "gnomon" și sofisticare la Fălticeni. Și prin eterogenitatea locuitorilor, și prin derizoriul peisajului stradal din cartierele mărginașe, orașul românesc încă mai e o combinație între rural și urban. Singura realitate ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Mihail Zamfirescu a murit, ca și Eminescu, într-o casă de sănătate din București, în 1878. 341. Referire la volumul Cântece și plângeri (1874); poezia amintită de Bacalbașa poartă un alt titlu - La lună și face parte din ciclul „The Spleen“; cităm integral primele versuri: „Este noapte și tăcere! Prin fereastra-mi solitară / Eu te văz, lună frumoasă. Voi să dorm, ș-a mea amară / Suferință și durere în vis dulce s-o transform. / Însă tu te uiți la mine și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
prin excelență o proză de atmosferă, descripțiile fiind topite într-o unică tonalitate sufletească, a tristeții provinciale. Se întâlnește astfel cu o întreagă lirică, aptă să furnizeze, de la G. Bacovia la Demostene Botez și B. Fundoianu, o variantă locală a spleen-ului baudelairian. Altă sursă de poezie la S. rezidă în evocarea trecutului. Scriitorul a creionat încă din tinerețe povestiri și romane istorice. Pline de culoare romantică, având inițial ca modele pe Walter Scott și pe N. V. Gogol, cel din Taras
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
de primordialitate, ele subliniază opoziția sat-oraș, ieri-azi, bătrâni-tineri. Este descifrabil aici mesajul unui om însetat de absolut, dar care are parte numai de aparențe. În Conversația (1981), poetul desenează și mai apăsat stările sugerate în Evenimente - pesimismul, frustrarea, deprimarea, urâtul, spleen-ul elegiac, stârnite de simulacrul de confort. Contemporan cu începuturile optzecismului, poemul Cifrul este cel mai reprezentativ pentru acest volum ce adună chintesențele poeziei lui G. În 1998 publică noi poeme, sub semnul „timpului uitat”, ce vor fi adunate după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287228_a_288557]
-
luptă, ci și prin concordie. Dar, dacă omul perpetuează armonia indefinit, culcăndu-se pe lauri, și nu o folosește pentru pregătirea și amorsarea unui nou efort creator, poate ajunge la ratarea unei noi fericiri și, oricum, la o inconfortabilă stare de spleen. Consider, de asemenea, că, la fel de bine, fericirea poate fi generată și de activitatea orientată spre împlinirea sensului existenței, mai ales dacă avem conștiința că sensul urmărit este unul superior și că poate fi împlinit, sau, uneori, chiar și în cazul
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Andreea Doman () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2303]
-
și prin faptul că prima sa carte i-ar fi conținut în germene toată opera. În La Fântâna Castaliei se acumulau stări de spirit și imagini amintind de factura așa-zișilor poètes maudits: autoidentificări în registru macabru (Ecce homo, Oboseală, Spleen, Sentimentalism), atracție spre morbid (Ruga unui bolnav, Nevroză, Seara, Concert, Cu gândul aiurea), proiecții în demonic și titanic (Titanii, Cu senior Cristos de vorbă, Parafraza sărutării lui Iuda, Daemonica poemata, Povestea celui ce s-a dus) etc. Cerebralitatea discursului, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
rezistența și permanența spiritului moldav. Tradiția, natura și sentimentul creștin al românismului sunt motive constante, care atestă din ce în ce mai limpede un poet format, un bun tehnician al versului. Influențe bacoviene și argheziene continuă să se regăsească nu numai la nivelul motivelor (spleenul, oboseala, moartea), ci și în imagini, în construcții sintactice, în versificație. Poezia socială este și ea frecventată cu perseverență, avându-și, desigur, punctul de plecare în condiția socială a poetului, dar și în observarea unor diferențe sociale supărătoare, însă fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287783_a_289112]
-
este starea societății civile astăzi? Unii consideră că ea se află sub un asediu feroce al societăților închise și al guvernelor centralizate. Alții cred că, dimpotrivă, societatea civilă este mai înfloritoare ca niciodată. Nu lipsesc voci care vorbesc despre un „spleen” al societății civile, referindu-se la înclinația acesteia din urmă de a dezvolta o sterilă „cultură a protestului”. De o bună bucată de vreme, analiști politici și sociologi menționează necesitatea ca societatea civilă să își recalibreze arsenalul atât de eficient
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
cadru natural, la munte, pe malul unui lac. Improvizând actul II, ca să captăm senzația de caniculă și aparentă plictiseală, le-am propus actorilor să se Întindă pe plajă și să se relaxeze la soare, leneș, nefăcând nimic. La drept vorbind, spleenul și inactivitatea nu prea se potriveau cu hărnicia japoneză bine cunoscută. Actorilor nu le era deloc naturală această plictiseală à la russe. Doar când le-am sugerat că dedesubt se ascunde o imensă neliniște și dorința de a trăi, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Cu ocazia asta, îmi achit restanța pe care-o aveam de când mi-ați spus bancul cu „Just, tovarășe“. Doi bătrâni se plimbă seara prin București. Întuneric, teamă prelingându-se din ziduri, oa meni puțini și abătuți pe străzi, mohoreală dickensiană, spleen baudelairian, localuri goale, piețe pustii. Unul din tre bătrâni clatină din cap și-i spune celuilalt: „Ehe, dragul meu, dac-am avea și ceva de mâncare, ar fi exact ca-n răz boi.“ În afară de cele evocate deja, ce amin tiri
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Dar toți, fără excepție, nu era dispuși să facă nimic, venirea mea trezindu-i dintr-un week-end prelungit de 2-3 ani, la care nu erau dispuși să renunțe. Și în situația respectivă ce soluții aveam: să mă asociez și eu "spleenului" colectiv, să propun Centralei schimbarea (am propus, dar nimeni n-a fost rechemat în țară). Îmi aduc aminte că, prin 1993, fiind în Brazilia, i-am solicitat Ministrului Comerțului Exterior, aflat în vizită la Rio de Janeiro, să-mi schimbe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pentru o cinzeacă de țuică, cu Ioachim Botez, să visăm pe malurile Căldărușanilor. Amețit de căldură și de zdruncin, rătăcisem frumusețea de carte printre cocenii și paiele scitu lui, mult pomenit de Herodot - soartă nevisată vreodată de tragicul poet al spleenului și exemplu tipic al barbariei noastre prezumțioase. Parnasienii editați de Lemerre ornau câteva rafturi din libră ria Alcalay, unde priveam, Într-o zi din această epocă a lavalierei, cu interesul și neastâmpărul nervos al clientului fără parale, când se apropie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
capela românească din Jean de Beauvais cu ..... .“ Ce face Cinci? Sunt obosită iar... și mâine de dimineață am iar lecții... Astă seară vreau însă să știi că te iubesc nespus de mult, că sunt beată de singurătate, de melancolie și spleen; că viața aici mă încercuie, mă înlănțuie cu miile ei de griji mărunte, că tu ești acum pentru mine un ideal intangibil, că o știu dar nu vreau să o simt și că mă amăgesc ca un întemnițat cu nădejdea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
te va bucura. Vei spune: „Nu e singură“... M. 18/1947 II 29 noembrie 1947 Ce vei fi făcând acolo? Toate posturile de radio comentează greva cu pronosticuri mai mult sau mai puțin sumbre. Eu ascult și macin tristețe și spleen; mă gândesc că toate obstacolele ce s’au interpus între tine și Paris vor fi avut vreun rost, că am silit destinul, că poate nu trebuia să pleci. Aici [am fi fost] amândouă, cu nădejdi și spaime, dar amândouă. Apoi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]