218 matches
-
așa... Ce-nseamnă casa fără om! Lipsește mâna de bărbat! rumegă în cap firoscos. De, nu era el cruce de voinic?! În coasta casei află coșarca pomenită, adevărată vedenie de basm! Înaltă cât statul de om, acoperită cu țiglă roșie, spoită în alb strălucitor. Avea doar o ușiță dată cu galben ca de-alămâie și-o clanță ca un globuleț de sticlă. Un chenar din flori de crin dădea înconjur ușii. Lăuntrul era luminat de pereții și lespezile ca de cleștar
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
cleios, pe care cultura nu se dezvolta aproape deloc. Era găurit tot, plin de râpe și gropi făcute de ploi și de oamenii comunei care săpau să-și facă chirpici și cărămizi ori să-l ducă în bătătură ca să-și spoiască grajdurile și casele. A făcut contestații și plângeri. Au venit la fața locului oameni din Comisia județeană care se ocupa cu rezolvarea cererilor de împroprietărire. Primarul și cei care salvaseră o parte din actele Cooperativei Agricole de Producție de focul
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
în față nea Vasile își croia cu greu drumul. Și mânzului îi trecuse de joacă! Au intrat la timp în pădure, două vârticușuri au prins a se împleti și dă-i horă! Mărunțelul le lipsea! Numai ce-a răsărit luna, spoind cărările cu o luminiță gălbuie și-adâncind tainele pădurii. -Mă nărodule, mă, ține-te de mamă-ta c-aici te las! Lupii-s de tine! Numai din cauza ta m-o prins noaptea hălăduind prin pădure! Auzi? Că nu ești mâță
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
și Titi pe care i-a crescut, i-a dat la școli mari și s-au împrăștiat apoi prin lume lăsând-o singură pentru a se bălăbăni doar cu unchiașul aista al ei... Înconjură cu privirea camera și pereții proaspăt spoiți cu var... “Cât necaz și cu păreții ăștia! Și câtă muncă!” Întâi adunase balega uscată, lăsată de puținii cai pe uliță. Pe urmă lutul galben, clisos, de la Lutărie. Pe urmă călcase lutul, balega și apa frământându-le îndelung cu picioarele
MARELE PREMIU LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379417_a_380746]
-
vis gânduri și înfiorări, fără să știm cum, la imaginile din trecut, spre urzicile și ștevia abia răsărite pe lângă gardul din fundul grădinii, parcă simțim iarăși mireasma văzduhului răspândită de horbota florilor, mirosul de curățenie al varului cu care se spoiau casele, gardurile, pomii, podețele, parcă vedem curtea plină de mișcare, de zumzet de albine, de cotcodăcitul păsărilor, Fiorii renașterii naturii ne amintesc și de primii fiori treziți de chipul îndrăgit în taină în anii adolescenței, de surâsul cald pe buze
VIAȚA PRIN IUBIRE ȘI DĂRUIRE de MIRON IOAN în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381220_a_382549]
-
de soare ori de luna, doar ei doi, se țin de mână și fac saltul împreună. Și de mână, amândoi, să colinde lumi minune, să omoare zmeii răi doar spunând o rugăciune, să găsească nestemate culegând nectar din flori, să spoiască universul cu o mie de culori. Care mama nu-și dorește soarelui să-i dea ocol ? numai ea și copilașul pentru ea un mic miracol, care mama își dorește alt toiag la bătrânețe decât pruncul ce cu drag l-a
CARE MAMĂ ... de DORA PASCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380830_a_382159]
-
aveau delegații în interes de serviciu în Insulele Caraibe! Deodată unul dintre aleșii neamului țipă disperat: - A înviat Ceaușescu! În acel moment, îngroziți de spaimă, se înghesuiră aleșii poporului pe sub scaune și birouri, iar alții mai deștepți țâșniră pe ferestre spoind asfaltul străzii... În cele din urmă, după o ședință de vreo 12 ore prezidată de tovarășul Ceaușescu și după o muștruluială zdravănă din partea acestuia cu un vot de blam, ajunseră totuși la un consens. Tovarășul le propuse o soluție tentantă
A ÎNVIAT CEAUŞESCU! de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347451_a_348780]
-
m-am întors la Paris și cu toate că oamenii stimabili nu contenesc să mă felicite, (în urma apariției Chirei Chiralina, n.a.) eu nu încetez ca în fiecare zi, de câte zece ori, să urc pe o schelă de opt metri pentru a spoi zidurile Liceului St. Louis, din B-dul Saint-Michel 44, totul pentru 32 de franci și 50 centime, și asta fără ca tovarășii mei de lucru să se îndoiască de dubla mea piele �.” De ce datorie morală? Deși ar putea să sune retorică întrebarea
PARTEA I de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 668 din 29 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345518_a_346847]
-
Deși le mai furau câte o gâscă, o găină, mai dau iama prin grădini și culegeau fasolea și pătlăgelele de pe araci, castraveții și ardeii grași buni de cules, sătenii îi tolerau, sporind însă și grija pentru averea lor. Lăieții le spoiau tingirile, le cârpeau căldările, le reparau povernele și câte și mai câte treburi. Țuica se face și s-a făcut întotdeauna numai în cazane de aramă și acestea erau meșteșugite numai de nomazii căldărari. Când a trecut pe lângă șatră, s-
ŞATRA DIN POIANA STEJERELULUI I de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372276_a_373605]
-
prin masca lui Aubrey de Vere, cu sulemeniri de o rară și aleasă extravaganță, cu palori de heruvim, sub fard conturându-se stigmatele nealterate Încă ale decadenței: „Pudra cu care Își văruise obrazul era albastră, buzele și nările și le spoise cu o vopsea violetă, părul și-l poleise, presărându-l cu o pulbere de aur, iar ochilor le trăsese jur-Împrejur largi cearcăne negre-vinete ce-i dădeau o Înfățișare de cântăreață sau de dănțuitoare”1. Înveșmântat fără cusur, În frac albastru
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
însă mai des fericirea... (iese) {EminescuOpVIII 432} HISTR[IO] În sfârșit, până la atâta a ajuns biata artea, ca să se măsoare cu cotul? O păpușărie // în zdrențe pestrițe și strălucitoare înlocuiește adeseori spirit, geniu și arte, o mască neci prea prea spoită cu alb și cu roșu ațâță simțirile, amuză. (merge la cămin de reațîță focul) De secăturile ei de vorbe am lăsat focul mai să se stingă. (pune un ibric la foc) Ahaha! acuma cred că s-o încălzi iar. SCENA
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
poeta se străduiește să inventeze tropi dintre cei mai curioși, de pură esență formalistă, ajungând până la urmă la următoarea imagine „originală” a păcii: «Să crească o pace nu strâmbă-n găoace, Ci aripă ninsă pe harta Întinsă, Nu șubredă, slabă, spoită-n tabără Ci dreaptă și darnică, Lungă și trainică». (Nina Cassian, Sufletul nostru, EPLA, 1949, p. 46). Pe cât de ermetică este această strofă, pe atât e de hilară. O pace care să nu fie «strâmtă-n găoace», nu «spoită-n
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
slabă, spoită-n tabără Ci dreaptă și darnică, Lungă și trainică». (Nina Cassian, Sufletul nostru, EPLA, 1949, p. 46). Pe cât de ermetică este această strofă, pe atât e de hilară. O pace care să nu fie «strâmtă-n găoace», nu «spoită-n tabără» ci «aripă ninsă / pe harta Întinsă» etc, este o idee pe care a Înțeles-o cel mult poeta. Poezia nu cuprinde imagini realiste; cuprinde - În schimb - imagism steril. (Ă). De unde provine formalismul poeziei amintite a Ninei Cassian? Din
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Nu-i nimic. N-avea timp, desigur, deși i se părea că se pot strânge toate ca un telescop și că le poți rezolva printr-un singur paragraf, dacă reușești să-l faci cum trebuie. Era o casă din bârne, spoită cu var, pe un deal deasupra lacului. Lângă ușă, agățat de un stâlp, era un clopot cu care se chemau oamenii la masă. În spatele casei se-ntindea câmpia și dincolo de ea Începeau pădurile. Un șir de plopi de Lombardia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-i plăcea, era foarte adevărat. Poate prea tânăr pentru a fi procuror cu fața tuciurie și ochii bulbucați afișa permanent un zâmbet flegmatic, avea să constate cu ușurință de fapt, acest individ era zămlisit din seminția celor ce umblă cu “Spoit tingiri...!” Dela bun Început, Tony Pavone realiză În acest procuror tendința ce nu prevestea nimic bun, interveni arțăgos. “N’am fost adus legat În fiare la acest organ de justiție unde se Împarte dreptatea să-mi ceară cineva părerea cu privire la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pentru dive un libret, o epopee Și-orice galeșă duduie voi o faceți semizee! Tot ce puneți pe hârtie vă citiți, ca-ntre colegi, Și așterneți în prefață bibliografii întregi, Rumegând cuvinte care ocolesc sinonimia, Propunând eseuri, teze care vă spoiesc mândria! Voi gustați doar poezie care nu se adresează Decât celor de-o anume pregătire și de-o vază; Ne impuneți în manuale ce să credem, ce să știm - Fără voi, cu siguranță, nu am ști cum să iubim! Voi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
închise. Danny puse receptorul în furcă, își șterse sudoarea de pe gât și se gândi la niște apă cu gheață. Văzu frigiderul, se întinse și îi deschise ușa, apoi, când văzu ce era înăuntru, se aruncă spre chiuvetă. Doi globi oculari spoiți cu un jeleu transparent într-o scrumieră. Un deget uman retezat deasupra unui pachet de fasole verde. Danny vomită până ce începu să-l doară pieptul și stomacul i se goli de tot. Deschise robinetul, se spălă până când apa începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de cuvinte? Un astfel de scriitor este după părerea mea acel scriitor înzestrat cu talent literar care n-are nimic de spus și care face cuvinte pe toate temele date, cu predilecție însă pentru natură și dragoste. Firește că el spoiește cu cuvinte și restul realității, dar asta o face cam plictisit și cu o dispoziție evidentă, pe care nu și-o ascunde, că îi displace această îndeletnicire de a face "analiză", sau alte mofturi de același gen, cu atât mai
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
zile Începuse să se audă zgomot de car dinspre codrul de la Apusul Satului nostru cu Sfinți. Oamenii erau nițeluș tulburați și scoși din ale lor căci, cu destulă vreme În urmă, ziua și noaptea Își Încurcaseră Între ele culorile și spoiseră cerul cu cenușă. Se lăsase și o liniște fioroasă: păsările zburătoare nu mai voiseră să iasă din cuiburi, cele de prin curți se ghemuiseră În fundurile cotețelor; dobitoacele mari se Încăpățânau să stea nemișcate În grajduri ori În țarcuri; porcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de-a gata. Câți copii din țara asta aveau la dispoziție, numai pentru ei, câte un apartament cu trei camere, Înzestrat cu tot confortul care putea fi imaginat pe vremea aia? Păi, toată viața lui de Învățăcel - Întâi licean și spoi student - și-o dusese În camere cu zeci de inși, În paturi cu saltele de paie și În cantine În care i se dădea mai totdeauna un sfert de pâine neagră și un castron de zeamă lungă. Ba, Încă, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ectoraș să poarte echipament de protecție. De la fratele mai luminat la minte al Îngrijitorului de școală Figaro cumpăraseră câteva măști dintr-un plastic subțire, care se spărgea ușor, Înfățișând niște iepurași dințoși și urechiați, cu zâmbete destul de omenești, dar tâmpite, spoite pe față. Peste mască, În dreptul ochilor, Ectoraș trebuia să-și pună niște prăpădiți de ochelari de motociclist, cu sticlele zgâriate, ramele din aluminiu strâmbate În fel și chip și prinși pe după cap cu un elastic lat și Îngălbenit, furat de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dughenile să le fac pe această măsură și să le fac ferestri după cum îi va plăcea și cu ușile lor și paturi, laviți, tot eu să le fac după plăcere și să le lipescu, însă bîrnuit să fie, să le spoiesc și să fac sobe, hogecuri după plăcere, și să le lipescu, atît pe gios, cît și în pod tot eu. Și toate fiarăle ce ar trebui la uși, la ferestri, tot eu să aibu a le face. Și, între dugheni
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
o zarvă păstoasă și de soarele iute al amiezii, care făcea să fiarbă sângele și să se zbată-n priviri, gata parcă să sară pe zidurile afumate ale blocurilor inscripționate cu lozinci suprapuse, șterse și modificate în fel și chip, spoite cu bidineaua cu var, cu grund, cu vopsea de toate culorile: Jos Dictatoru’, Jos Iliescu, FSN = PCR, Jos Rațiu, Jos Câmpeanu, Noi nu ne vindem țara, și uite-i ajungându-i din urmă un cârd de femei, vreo zece, dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
există în acest loc . Pe plajă nu era absolut nimeni și a mâncat liniștit pâine cu măsline , friptură picantă și nu a văzut țipenie de om . După amiază a mers pe jos până la vilă , în spatele căreia a descoperit o bisericuță spoită în alb . Pe fereastra fumurie a văzut un sfeșnic fără lumânări , o cruce aurită agățată în perete . Apoi s-a întors pe plajă, lăsându-se în voia solitudinii. Privea cerul, se bucura de căldura nisipului fierbinte și deodată avu sentimentul
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
că zboară -, porumb cu bob mic, orz, linte, rapiță și-i explică în ce fel trebuie hrănită Pestrița și cum să-i facă o casă mare și luminoasă. Reintrară și ei în casa mică și cam întunecoasă a portarului, dar spoită cu var alb și ținută curată de nevasta lui nea Cercel. Femeia nu suporta porumbeii, fiindcă, zicea ea, au și sufrageria și privata și promenada în același loc. — La primăvară vii să-i cumperi perechea, porumbeii se vând câte doi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]