268 matches
-
pe care un popor îl are: simțul său istoric, simțul de dezvoltare continuitivă și organică, acel simț pentru care în fiece an avem o zi mare: Moșii. Moșii - patres, moșia - patria, cu orînduielele lor bune și drepte, cu limba lor spornică și bogată, cu moștenirea lor intelectuală și socială întemeiată pe o mare epocă eroică și pe-o dezvoltare normală și sănătoasă, iată ceea ce nu mai avem și de-aceea civilizația Caradalelor seamănă cu cea adevărată precum ar semăna o servitoare
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
interne, combinate cu alte vederi de politică economică decât ale absolutului liber schimb cari au domnit pân - acuma ar fi poate în stare de-a ocupa brațele și inteligențele celei mai nouă imigrațiuni cu o lucrare mai folositoare și mai spornică decât precupețirea spirtului, care-n ultima linie nu se poate face decât în detrimentul sănătății și bunei stări a celei mai importante părți a poporului românesc, a țăranului. Cestiunea de căpetenie pentru istoria și continuitatea de dezvoltare a acestei țări este
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
De la anul acesta începînd, românii au pierdut simțul istoric. Cuvinte nouă fără cuprins, oameni noi fără trecut și fără valoare, o limbă păsărească în locul vrednicei limbe a strămoșilor, instituții nepotrivite cu trebuințele modeste ale țăranului dunărean au înăbușit frumoasele și spornicele începuturi ale unei literaturi într-adevăr românești, ale unui naționalism nu de fraze banale, ci d-un cuprins real, Nu-i minune dacă în mijlocul {EminescuOpIX 128} unei dezvoltări care, cu suflarea sa nelegiuită, au rupt fir cu fir toate tradițiile
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pentru însemnarea unei adunături de oameni fără legi și fără cultură. În Moldova [în] special boerimea nu mai semăna de fel cu Nistor și Grigorie Urechi, cu Miron Costin, limba naționala e într-o vădită decadență alăturată cu frumoasa și spornica limbă a cronicarilor. Țara nu mai este decât o moșie mare, administrată în felul unei moșii, un complex de latifundii în care dreptul privat e drept public, moștenirea averii teritoriale moștenirea puterei în stat. Pentru că nu există moștenirea primogenitului și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pe nevolnicul ăla de-acolo, că și acesta-i ființa lui Dumnezeu și se cere pe liber. Așa...! Doamne, a-ahh! Ce bunăciune tare! Există și lucruri faine, în locuri unde nici cu gândul nu gândești! plescăie Dănuț, după o dușcă spornică din rezerva strategică a lui nenea Kojak. Frige, băi! Te prăjește pe gât! Truism! îl taxează Vierme. Ce-ai zis, tu, mă?! Cum? Ce-ai zis?! Am spus: truism. Când afirmi că zăpada este rece și că tăria te arde
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Biroului Politic, colaboratorii institutului au fost intimidați, așa încât cei mai mulți n-au mai luat atitudine, și-au făcut chiar autocritica și, cu excepția a două persoane, au votat în favoarea propriei lor pedepsiri. În această ședință au fost amenințați cu consecințe politice Ana Spornic, ministru al Educației, și cei doi locțiitori ai săi. Ana Spornic a „zburat” din Ministerul Educației și din Biroul Politic, dar a rămas membru al Comitetului Central și după câteva săptămâni a ajuns ministru de stat în Ministerul Planificării, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mai luat atitudine, și-au făcut chiar autocritica și, cu excepția a două persoane, au votat în favoarea propriei lor pedepsiri. În această ședință au fost amenințați cu consecințe politice Ana Spornic, ministru al Educației, și cei doi locțiitori ai săi. Ana Spornic a „zburat” din Ministerul Educației și din Biroul Politic, dar a rămas membru al Comitetului Central și după câteva săptămâni a ajuns ministru de stat în Ministerul Planificării, iar fostul ei locțiitor, Rădoi, ambasador în Algeria. Numai pedagogii și psihologii
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ce sens mai are să-i cauți un sens? Mărturia unui abuz nesoluționat până în 2004 (Mioara Moțescu) În fostul Institut de Psihologie am lucrat 20 de ani (1962-1982), când, în baza Ordinelor MEI nr. 2685 și 2738/1982 semnate de A. Spornic, Institutul de științe Pedagogice și Psihologice a fost desființat ilegal, încălcându-se toată legislația în vigoare. Dând curs solicitării conducerii Institutului (Virgiliu Radulian), care a decis împreună cu MEI ca în ianuarie 1981 Nicolae Stoian (cetățean francez de origine română) să
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
art. 130, lit. i din Codul muncii), respectiv la 1 an și 4 luni după ce a avut loc acțiunea MT; • Institutul de Psihologie a fost desființat nu prin Hotărâre de Guvern, ci prin ordinul MI nr. 2738 semnat de Aneta Spornic; • nu s-a operat privarea noastră de libertate, deoarece nu a existat o bază juridică legală, ci a fost numai o pedeapsă politică; dosarul de la Tribunal nu conținea decât o așa-zisă „adeziune” (în fapt, anamneza completată de noi) și
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
îi subliniază un tâlc universal, legat de pasionalitate, timp și moarte. Dar punctul cel mai înalt al „mai dreptei cinstiri” promise de autor „lumii lui Anton Pann” e de căutat în Nastratin Hogea la Isarlâk, în care, pe fundalul de „spornică mulțime” la fel de pestriță („Veneau de toată mâna”) ca și pulpanele și „cârpelile” de pe „ciudatul caic”, se detașează imaginea nu atât a insului Nastratin („înghemuit pe-o bârnă, / Un turc smolit de foame și chin, cu fața cârnă, / Cu mâinile și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
bună și solidă direcțiune ce modelele antice pot da născândei noastre literaturi"225, precum și a trăsăturilor ce definesc stilul clasic: "Cu cât vor fi ideile mai simplu și mai lămurit expuse, cu atât ele vor fi mai aprețuite și mai spornic semănate în inima lectorului, cu cât cuvintele vor fi mai alese, cu atât ele îi vor susține mintea în sfere nobile și mai înalte." IV.6. Ardelenii Dintre personalitățile de marcă ale Transilvaniei pașoptiste, doi autori mai cu seamă proiectează
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
decât bărbatul, și asta din cauza naturii ei, adică „iute dă fire din dihonie fămăiască“, ea răspândește zvonuri și bârfe „după bănuiala și răutatea firii fămeiască“ sau din „proastă firea fămeiască“. Totodată, primește deseori următoarele calificative „muerea rea, limbută și gâlcevitoare, spornică la vorbe fără de rușinare“. Și pentru că este mai înclinată spre păcat decât bărbatul, ea trebuie supravegheată și pedepsită pentru a fi îndreptată. Biserica este întotdeauna alături de bărbat în această luptă de cu noaștere și stăpânire a naturii feminine. Bătaia și
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
tip de atitudine la crearea unei tensiuni permanente în interiorul micii comunități. Dacă există o tiranie masculină, documentele ne dezvăluie și o tiranie feminină. Ceea ce-i supără cel mai tare pe soți este ci că lea la. „Iute la fire și spornică la limbă“, soția vorbește și comentează orice, nu este îngăduitoare, nu se mulțumește cu nimic, răs pun de atunci când ar trebui să fie supusă, se răzvrătește atunci când ar trebui să se arate cu blân de țe. O a doua nemulțumire
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
placheta Visurile vieții, ce cuprinde douăzeci și opt de poezii. Influențate din lirica lui G. Coșbuc, versurile înscriu motive asemănătoare cu cele ale predecesorului său: frumusețea naturii și a traiului patriarhal de la sat (Casa mea, Noapte de vară), elogierea muncii istovitoare, dar spornice a plugarului (La plug). În primăvara anului 1940 S. avea sub tipar volumul Game. SCRIERI: Visurile vieții, Soroca, 1934. Repere bibliografice: A.D. [Alexandru David], „Visurile vieții”, VBA, 1934, 4; Rafail Radiana, Sergiu Sârbu, VBA, 1937, 18; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289494_a_290823]
-
e considerat un simplu obiect sau un nimeni ci este cineva care totuși este luat în considerare, care contează, dar e un obiect neunitar, fragmentat și nu un partener integru al reciprocității, a unei relații „eu-tu” armonice, transparente și spornice. Relația interpersonală nu funcționează nici în acest caz echilibrat, deoarece însăși persoana ce acționează e duplicitară și nu găsește un echilibru între zona sa intimă și cea publică de manifestare. Omul duplicitar și ambiguu e considerat ca neautentic iar autenticitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
românești ale ființei”. Cea care face mijlocirea este întrebarea, care aduce suspendarea și regenerarea, inversiunea, cu oglindirea, negația ca îndoială, nedeterminarea ca deschidere către o lume viitoare, caracterul indirect și „încărcarea”, sporirea lumii (pentru domeniul gnoseologiei semnificativ este conceptul „cunoaștere spornică”) cu posibilul. Din „orizontul întrebării”, cu cele șase modalități ale ei, se conturează șase situații ale ființei, pe care originalitatea limbii române le aduce pe lume în șase modalități ale verbului a fi: n-a fost să fie, era să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
ani în urmă, Rică fusese printre locuitorii greu încercați ai taberei incendiate de la Ponticelli, lângă Napoli. Două dintre molotoavele cu damf genocid explodaseră aproape de el, iar prin barăcile din placaj și carton presat înghesuite unele într-altele focul se întinsese spornic, tăind prompt căile de ieșire. Dar chiar mai iute ca el se răspândise zvonul că tabăra ar fi fost înconjurată de înverșunați extremiști italieni, în care caz fuga de incendiu ar fi riscat să-i azvârle pe prigoniți tocmai în
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Ouderkerk; numai maică-sa, dusă cu treburi pe la o soră din Rotterdam pentru câteva zile, lipsise de-acasă în fatidica noapte de 31 ianuarie. Îl trezise din somn un muget greu, rostogolindu-se peste câmpuri în tonalități grave și înecând spornic în sine sute de alte glasuri cu mult mai înalte, căci disperate, ale suflării din sat. Cavalcada copitelor infernale venea din toate direcțiile, răpind cu o singură manevră și posibilitatea de orientare, și calea de scăpare. Dăduseră cu toții buzna în
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
jur, și-și zicea că, la rându-i, și noaptea permeabilă de dinainte-i trebuie să-i fi auzit venind și să le fi ieșit cumva în întâmpinare. Cât din noapte poate fi întâlnită? O aripă catifelată de buhă ștergea spornic stridențele stârnite de întrebare; trupul lui înregistra epitelial cum pipăia ea expert văzduhul fluid în clipita încăpătoare și cum se lăsa să lunece de-a lungul fileurilor lui subțiri, ce se înfășurau în urmă-i într-un turbion păstrător de
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ce are oroare de apartenența la ea. Operele marilor autoexilați afară din mentalitatea timpului lor nu coroborau ideea nefericirii, ci mai degrabă pe-aceea a unei delectări sarcastice și condescendente, ce împărțea darurile-i bogate pentru a se propulsa mai spornic în direcție opusă, departe de primitori: "Vă dau o capodoperă, numai dezbrățișați-mă îndatoritor, semeni neasemenea!" Materializată în creație, delectarea asta distantă nu se sinchisea defel de atragerea atenției publice. Ca și cum suferința n-ar fi fost punctul terminus în care concluzia
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cumva pe măsura Ei, egal, sau fie doar și eligibil ca egal? Admițând că moartea e mare, cât de mic poate fi cel ce-i cuprinde măreția indiferent ca o cutie de insectar, privind-o fără ecrane protectoare cum dă spornic din picioare și fălci înăuntru-i? Pe scurt, în chestiunea Olandezului zburător, redevenise, ca în copilărie, mai mult curioasă decât angajată; în oceanul mondial de plictiseală, fantoma avea aerul unui vecin de palier. Mediatoare între el și lume s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ajutători, cu focul, metalul,etc. Ca iluminatori, adică cei care Înmulțesc conștiința, ei Înving Întunericul, adică starea anterioară inconștientă.” Cel care vrea să o smulgă din vraja și din visul de luceferi pe fata de Împărat este un iluminator, un spornic al conștientului, al trăirilor primare, mundane „căci amîndoi vom fi cuminți/ vom fi voioși și teferi/ “. Jung traducea În termenii psihologiei arhetipale „infans Înseamnă ceva care vrea să devină independent”. Important În această analiză jungeană este faptul că arhetipul infans
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
și, la sfârșit, o ceată de nimfe și una de secerători, care se prind în dans. În feeria aceasta mitologică sunt cuprinse și două cântări nupțiale, conform cu atributele tradiționale ale celor două divinități: Iunona le urează tinerilor o căsnicie onorată, spornică, mulți urmași, Ceres - rodnicia pământului. Aceste producții, destul de convenționale, ca toată masca de altfel, sunt, nu încape îndoială, concepute de Ariel. Tot el, pe lângă regia alegoriei, și-a asumat rolul lui Ceres, de unde opt versuri ale partiturii acesteia, față de numai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
inițierii. Precum atunci și azi întocma: Mărunte lumi păstrează dogma. Să vezi, la bolți, pe Sfântul Duh Veghind vii ape fără stuh, Acest ou-simbol ți-l aduc, Om șters, uituc. A morții frunte-acolo-i toată. În gălbenuș, Să roadă spornicul albuș, Durata-nscrie-n noi, o roată. Întocma dogma. Și totuși la început a fost cosmosul sau haosul? Pentru că poetul luând simbolul oului reînnoiește ciclul: Încă odată: e. Oul, celui sterp la fel, dar nu-l sorbi. Curmi nuntă-n el. Și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
prin munca omului de știință își dezvăluie semnificația socială ca să redevină valori în viața prezentă. Mai clar: reconstituind estetica vestigiilor, arheologul urmărește să populeze orizontul societății contemporane cu obiecte frumoase: "a răspândi în societatea română acel cult al frumosului, acea spornică varietate de cugetări și de adevăruri filosofice, ce nasc din studiul adâncit al treptatei și multiplei activități omenești"73. Odobescu își imaginează un fel de școală a cultivării gustului public, al cărei obiectiv principal îl constituie educarea estetică a națiunii
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]