506 matches
-
pătate cu sânge, și eu scriu: te rog. fă lucrul ăsta special pentru mine. te rog. dacă chiar vrei să mă faci fericită. Sari la Evie instalată ca la un talk-show sub luminile direcționale dogoritoare, în centru la Brumbach’s, sporovăind cu mama ei și cu Manus și cu noul ei soț despre cum a întâlnit-o pe Brandy cu ani întregi înaintea noastră, a tuturor, într-un grup de sprijin al transsexualilor. Despre cum toată lumea are nevoie de-un mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și bărbații, uită-te la ei..." Leonard nu se uita la ei, la cei ce-l înconjurau pe Italo Balbo, pentru că nu-și putea desprinde privirea de pe chipul prințului. Exprima o adevărată și adîncă tristețe. Iar mai mult decît ce sporovăiau tinerii ofițeri, mai mult chiar decît ce perora Italo Balbo îl interesau cuvintele lui Șerban Pangratty. "Toate sînt pentru el în afara sfîrșitului. Sînt convins că Italo Balbo ar vrea să moară în avion, cu mîinile pe manșă. Chiar și această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
biroul său) se extindea peste masivul Ural până la Moscova și Petrograd, „asemenea aortei care duce până În inima problemei“ - va scrie un contemporan nostalgic. Prin lingușiri, mituiri, urmăriri, vicleșuguri, ca și grație cinelor În care „șampania curgea În torente, iar oamenii sporovăiau ca niște coțofene“, Racikovski va descoperi, spre sfârșitul anului 1890, o organizație revoluționară secretă care confecționa bombe În atelierul unui lăcătuș dintr‑o suburbie pariziană. Bombe pentru teroriștii din Rusia. Secția a treia a poliției țariste va reuși astfel să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fără ferestre. Și după ce stai într-o clădire un timp îndeajuns de îndelungat, uiți cum e afară. Fără oglindă, ai uita cum arată propria ta față. Domnul Whittier nu părea să observe cum dintre noi lipsea mereu cineva. Nu, el sporovăia în timp ce unul dintre noi se strecura jos să distrugă toate pungile de Mylar care aveau printre ingrediente ardei gras. Așa s-a întâmplat. Fără să știm că fiecare avea același plan. Cu toții voiam doar să ridicăm puțin miza. Să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nu reuși să-l întreacă. Fu dezamăgită. Știa că, în alte condiții, ar fi putut s-o facă. În timp ce se încălțau aștepta, emoționată, momentul tainic ce urma să vină. Dar Ernest o luă de mână și tot drumul până acasă sporovăi verzi și uscate. Inima Luanei se zbătea într-o dilemă dureroasă. De ce nu o săruta? Își uitase promisiunea sau n-o plăcea și regreta rămășagul făcut? Undeva, în spatele blocului, un părculeț cu leagăne și balansoare îi făcu să se așeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o savurau împreună, în timp ce bărbatul o punea în temă cu mersul lucrurilor din fabrică. Amabilă, politicoasă și reținută, Luana făcu impresie bună printre colege. Într-o dimineață, se întâlni în stația de tramvai cu două dintre ele și până la fabrică sporovăiră întruna. În fața lor, doi bărbați încadrau o femeie atât de gălăgioasă, că le acoperi discuția. Se agita ca pusă pe ace și gesticula în toate părțile, râzând zgomotos, cu o frenezie matinală nemaiîntâlnită. Se agăța de însoțitorii ei ciupindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
trezești! Radu Noia ridică privirea goală, se uită la Ștefan absent, îl văzu prăbușindu-se în genunchi, cu mâinile încleștate ca la rugăciune. Te rog, Luana, revin-o printre noi! Întoarsă lângă perete, numai și numai din vina bărbatului ce sporovăia cu încăpățânare, fetița știu cine-i vorbește. Cunoștea această voce, îi fusese, cândva, foarte dragă. Pe măsură ce-și aducea aminte creștea, ca o altă Alice în Țara Minunilor, se transforma din copil în femeie. Recunoscu glasul lui Ștefan, ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Europa. — Eu aș zice c-ar trebui să te duci la culcare acum, i-a spus ea când se făcuse foarte târziu. A insistat să-l culce În dormitor și n-a acceptat refuzul lui. Ea avea chef să mai sporovăiască o vreme cu Mick și nici nu-i displăcea să doarmă pe canapea. Jumătate de oră mai târziu s-a dus să controleze dacă a adormit, apoi din nou, după o oră, grijulie să-l știe odihnit cât se poate
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
profesorilor americani, deși pretextul o interesase prea puțin - și găsise cu mare bucurie că și acea ocazie fusese la Înălțimea celorlalte. Își amintea că se simțise ca la ea acasă, flatată de privirile invidioase și bănui toare ale compatrioților pe când sporovăia veselă În indoneziană cu persoane din guvern, ba chiar Îi făcuse ochi dulci unui general de aviație. După ce trecuse de baricadele metalice, de sârma ghimpată și de porțile grele, fusese din nou copleșită de emoție, de astă dată Însă cauza
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mă bucur că ai venit! Mă plictiseam la greu! Câteva minute mai târziu, după ce soacra Elenei le servise cu cafea și dulceață, etalându-și serviciile scumpe, consideră că sosise momentul să le lase pe cele două surori singure, să poată sporovăi în voie, de-ale lor. Constatară, jenate, că nu prea aveau ce să-și spună. Elena întrebă de cutare și cutare colegă de școală, ea abandonase liceul, după mărturisirea ei și așa nu se prea prăpădea ea după învățătură. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să-ți depui scheletul sub plapumă. Sidonia vorbea aproape neîntrerupt, ca să umple golul, mimica îi era împietrită de oboseala acumulată, nu și-o mai controla, se apleca după cratiță, aducea cartofi, îi spăla cu pântecele sprijinit de chiuvetă, cu spatele la ei, sporovăind, se mișca plină de precizie, tinerește, uneori le arunca peste umăr un zâmbet, știa să plaseze expresii așa, între animozitate și tristețe și contrastul devenea incitant. Uneori ascultând, pierzând firul și găsindu-l din nou, Carmina se gândea că vorbăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Farmacistul venea cu taxiul, iar Horacsek și Gheretă pe jos. Condițiile meteo nefavorabile Îi obligară să plece de acasă mai devreme. Gheretă „dădea de citit”, altfel spus, aducea Glasul pe care Îl răsfoiau pe rând, bându-și liniștiți cafeaua și sporovăind. Lui Cain Îi mergea bine și vorbeau tot mai rar despre el. Scaunul său era Însă liber. Pentru orice eventualitate. Dacă Îl apucă din senin un dor de frig și zăpadă? Elveția e scumpă, iar Austria nu mai e nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
licitație originală de a cărei reușită nu se Îndoia din cel puțin trei motive: locul de desfășurare (propria sa casă, o garanție În plus a valorii tablourilor), ziua aleasă și, În sfârșit, implicarea Iolandei În această afacere. Eleonora Încă mai sporovăia În poartă cu poștașul Macavei. Povestea părea că va ține cât o telenovelă, Întrucât bătrânul cal Înhămat la sania Poștei din Feldiu se scufundase cu totul Într-un generos braț de fân ce trebuia dovedit acum, căci altă oprire atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
conceptual, un rechin. Se hrănește cu amintiri. Am coborât privirea spre degetele mele. — Ce altceva? Lucruri de ordin practic poate; cum să mă ascund de el, cum să-l păcălesc, cum să mă apăr. Nimeni se uită la dictafoanele care sporovăiau la marginea cercului nostru de lumină. Încuviință cu o înclinare meditativă din cap. — Ludovicianul e cel mai mare și cel mai agresiv dintre toți rechinii conceptuali, zise el. E un prădător de seamă, se află în vârful lanțului trofic. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lui ultim. Cum să mai cumpăr și albume de artă, și toate cărțile pe care le vreau, dacă primesc un ban și cheltui doi, pe gaz, pe apă și pe lumină? Cei mai săraci proprietari sînt proprietarii de metafore. Am sporovăit în trei (cu un Fluturel bosumflat între noi, de ziceai că stă să-i cadă-n cap biserica armeană) despre vechea "Oră" și intervențiile creatoare ale corecturii. Într-o notă despre spații verzi, se tipărise Porcul Libertății. Carmen Fericeanu făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
singur, cum am spus. La timp, cînd revista devenise mai goală (de atitudine polemică) decît Eva, dar era lăudată și de "Scînteia" mare, și de "Scînteia" mică ("Ce se taie nu se fluieră", rîdea sîsîit Leandru). M-am simțit bine sporovăind. Sporovăiala mai înseamnă (dacă mi-a adus starea de bine) un remediu. Pe vremea cînd înfloreau toți polimerii, a însemnat chiar un adăpost mental. Ne făceam unii altora pozne. Poznele ca o acnee juvenilă de la "Ora". O plăcuță cu Loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pustie Dar cine să mai citească acum poezie?" Ileana Mălăncioiu miercuri, 1 ianuarie, 2003 Trag o linie de zece puncte sub 2002. E foarte devreme. În lumea fioroasă/ de sub ceresc**********", guguștiucii guguie notele lor blînde. Îmi place să-i aud sporovăind pre limba lor, a dragostei. Limbă pentru doi. Numai gânduri albe la zintîi, îmi recomand. O să pun la gramofon vechile plăci ale tatei. Recitesc, a cîta oară, inscripția: Columbia. Made în England. Vita-tonal. Grafonola. Da, Invitație la vals de Weber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ai un ajutor de nădejde, așa cum avea copilul În cei doi cai care trăgeau din răsputeri căruța șubredă În care mai rămăseseră doar Va și uimirile sale, ceilalți, făcându-li-se milă de caii asudați, se dădură jos și mergeau sporovăind În urma căruței a cărei cai cunoșteau drumul și cu ochii Închiși. În dreptul magazinului sărăcăcios, drumurile oamenilor se despărțeau. S-au despărțit și ei, nu Înainte ca Victor Olaru să-l mai cinstească pe căruțaș cu un rom, o secărică și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
valoare și strălucire.“ Culmea este că la un moment dat Ionel Bandrabur însuși are un moment de luciditate și își dă seama că nu face decât să flecărească: „Flecăreala este plăcere. Cei care se indignează când îi văd pe alții sporovăind uită că și ei, de multe ori, sunt stăpâniți de aceeași irezistibilă tentație. Eu însumi, redactându-mi reflecțiile, nu fac altceva decât să stau la taifas cu mine însumi și cu lumea.“ Era bine dacă Ionel Bandrabur stătea la taifas
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
scurt din internatul altei școli În banca din sala de clasă din aceeași clădire, iar mai tîrziu, din căminele studențești În amfiteatrele și sălile de seminar ale universității. Numai În acel prim an am pornit-o În ceată la drum, sporovăind ungurește și din ce În ce mai românește pe măsură ce ne apropiam de școală, numai atunci am Întîlnit chipuri ce ne salutau Încîntate și amuzate, am numărat În joacă arțarii, teii, gutuii popii și castanii directorului, cuiburile de berze și cozile coțofenelor În zbor, ne-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe podelele lor, inspirînd adînc izul de Petrosin, semn de mare cură țenie. Mă jucam mai ales la telefonul cu manivelă. Răspundea de fiecare dată Herminke néni de la poștă. — Te vagy, Ráduka? Én vagyok, săru’ mîna! CÎnd ridica domnișoara Ilu, sporovăiam Îndelung În limba română, Îi răspundeam la toate Întrebările În legătură cu școala, mai Întîi cea din Rătești, iar În anii următori, cea din Cluj. Cealaltă latură a literei L mare de tipar cuprindea odăile noastre: tinda În care mă baricadasem de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de aseară, care se Întoarce, sau poate e alta?” - m-am Întrebat eu. Urmau cărarea știută. M-am făcut una cu omătul și abia răsuflam. Vorbeau destul de tare, dar, dacă eu nu știam rusește, de unde să-mi dau seama ce sporovăiau ei? Din câte am priceput, nu prea Îi interesau amănuntele din jur. Ar fi pus mâna pe „balalaică” doar dacă dădeau nas În nas cu inamicul. Altfel... ― Ce-i aceea balalaică? Ai mai pomenit o dată - a Îndrăznit să Întrebe Despina
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se dusese la înalt prea fericitul, să-l roage s-o mute la altă mănăstire, că la Pasărea nu mai era chip de stat. Virgil, care nu știa nimic de așa ceva, făcu o figură mirată și neîncrezătoare, dar socrul Grigore sporovăi mai departe, lăudându-se cât de bine se descurcase el cu gogoșarii și cu varza în toamnă, pe la piețele din București. După părerea lui și din câte putuse să-și dea seama, lumea se săturase de regimul lui Dej și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lovituri, ea a scos din buzunar cele trei bancnote. Au fost destul de cumsecade că s-au mulțumit cu o bancnotă fiecare și ne-au lăsat și nouă, una în afară de cele două ascunse la pieptul Ulitiei. După asta ne-au însoțit sporovăind voioși până la prăvălia satului. Izbele mici și sărăcăcioase se înșirau de-a lungul unei singure ulițe lungi. De după ferestre, simțeam sfredelindu-ne priviri curioase. Vânzătorul era în vârstă, purta ochelari fini cu ramă aurie care îi dădeau un aer distins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
amplu despre noi ipoteze asupra vieții și morții marelui poet. O să-ți dau și ție adresa sitului internet ca să vezi și tu. Și mama nu-i aici ca să se bucure ! Cât îmi este de dor de ea... Tăcere. Dorina a sporovăit și Victor e oarecum mulțumit că nu a avut când să-i spună. Va vedea ea acasă. Cele două femei se privesc lung, în tăcere. Fiecare din ele are senzația stranie că își vede imaginea în oglindă. Și cercul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]