1,115 matches
-
să vină să-l spovedească. La spovedit a venit preotul cu dascălul ca să-l și împărtășească. Întâmplarea a făcut, nu știu cum, că acolo se aflau și rudele lui, pe care preotul le-a rugat să intre în casă pentru a putea spovedi muribundul. Oamenii au intrat cu toții în casă, lăsându-l pe muribund numai cu preotul. Curioși, au stat cu urechile ciulite pe sub geamurile de la cerdac și au ascultat toată spovedania. Spovedania sau mărturisirea Părinte, te rog, părinte, să mă ierți, părinte
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
aa părinte, ce zici? Ce Dumnezeu? Ce Dumnezeu? Nu, nu vezi, părinte, că mie îmi este rău? Rău, rău, părinte, rău. Da′ zici că vrei să te mărturisești! Ce faci? M-ai chemat doar să te văd? Sau să te spovedești? Da, da, spun părinte, spun, da′ nu ne aude nimeni? Dar mă ierți părinte? Mă ierți sau nu, ca să știu ... Te iert, fiule, cum să nu te iert, dar să știi că nu eu te iert. Cel ce iartă cu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Mi-am regulat fetele, toate nurorile și pe unele nepoate, nu pe toate, că acum nu mai pot, că de altfel nu le-aș ierta. Tot ce mi-a căzut nu am iertat. Acum, părinte, ce să fac? Să te spovedești, fiule, mai ai păcate? Să vezi, părinte, că într-o noapte cu lună plină, noapte de vară, când războiul era pe sfârșite, eu ... eu am fost capul bandei de tâlhari travestiți în ruși și, cu puști automate, cu măști pe
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
să fac, părinte? Ce mă sfătuiești? Să te pocăiești, fiule, să te pocăiești ... Da, nu mă ierți părinte? Nu mă ierți? Ba te iert, fiule, dar păcatele să ți le tragi, că multe ai mai făcut, fiule. Dar m-am spovedit, părinte, m-am spovedit! Și ce dacă te-ai spovedit. Numai Dumnezeu te poate ierta, eu doar te dezleg și te iert ca preot. Mult rău ai mai făcut ... Atunci la ce ai mai venit la mine? Hoțule și escrocule
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
mă sfătuiești? Să te pocăiești, fiule, să te pocăiești ... Da, nu mă ierți părinte? Nu mă ierți? Ba te iert, fiule, dar păcatele să ți le tragi, că multe ai mai făcut, fiule. Dar m-am spovedit, părinte, m-am spovedit! Și ce dacă te-ai spovedit. Numai Dumnezeu te poate ierta, eu doar te dezleg și te iert ca preot. Mult rău ai mai făcut ... Atunci la ce ai mai venit la mine? Hoțule și escrocule, să mă minți că
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
să te pocăiești ... Da, nu mă ierți părinte? Nu mă ierți? Ba te iert, fiule, dar păcatele să ți le tragi, că multe ai mai făcut, fiule. Dar m-am spovedit, părinte, m-am spovedit! Și ce dacă te-ai spovedit. Numai Dumnezeu te poate ierta, eu doar te dezleg și te iert ca preot. Mult rău ai mai făcut ... Atunci la ce ai mai venit la mine? Hoțule și escrocule, să mă minți că mă ierți ca să-ți dau bani
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
drăguț e ăsta! Eu nu sunt un om drăguț, eu sunt un om solemn. I-am spus eu părintelui Stăniloae că nu mă consider un Socrate. Dar cum vă socotiți? Popă, zic. Și unde aveți parohia? — N-am parohie, dar spovedesc pe unde pot. Și eu sunt un om greoi de munte, ca Eminescu, fără să am îndrăzneala să mă compar cu el — un pisc. Dar și eu sunt un om greoi de munte; și, de aceea, nimic nu se desface
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
refuzat? Întrebase mama. Din cauza mea nu-i așa? Bănuiam eu...te-ai sacrificat exagerat de mult, sunt mare... Aproximativ...da, dar am avut și alte motive... Care? Eu cum de nu le știu? Știi că nu-mi place să mă spovedesc și de altfel...intrăm În Constanța. Oh, salvată de clopoțel În ultimul moment, dar va trebui să mă pui la curent cu toate astea, nu mă las până nu-mi spui tot, adăugase Andreea, intrând În compartimentul unde erau puse
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
de a ucide puii, încât leoaicele să intre din nou în călduri, ca să-și asigure el „descendența”. Femelele se asociază și-și păzesc fragedele genituri. Domnul R. se simte vinovat și umilit, proiectat pe scara regresivă a speciilor. I se „spovedește” Teodorei. Ea îl completează zîmbind: „Dar și motanii fac la fel!” A văzut chiar ea. Însă nu continuă, din delicatețe. Deja a sugerat comparația cu un „motan egoist”, dominat de instinct. P.H.L. face aici o umilă încercare de a-și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
continuare de drum. Nu mai avea nimic nici o valoare... Și nu mai scoase nici o vorbă, cu toate provocările lui Virgil și Vlad, dar mai cu seamă ale Ilincăi, pînă ajunseră la Piatra Domniței. Mare poznă și cu Bărzăunul ăsta, se spovedi Ilinca lui Tomiță într-o vreme. Se supără pe mine degeaba... foarte des se supără pe mine... Și măcar de mi-ar spune din ce cauză, dar tace mereu... La Piatra Domniței făcură un popas mai mare, se spălară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fără număr și făceau numai rele: ardeau satele, omorau bătrânii, furau vitele și grânele, răpeau copiii și fetele și Îi duceau În neagra pribegie și amara străinătate. Ștefan cel Mare postea post aspru, mergea În munți la Daniil Sihastrul, se spovedea și se Împărtășea, apoi suna din corn, Își aduna vitejii, Încăleca pe calul lui cel alb, Catalan și pornea război cu turcii. Flăcăii scoteau buzduganele, săbiile, arcul și săgețile de pe unde le puseseră și se avântau În bătălie cu dragoste
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
sunt mai puternice, obsedate de sex, că lumea merge spre pieire, că Satana este printre noi și că, deci, trebuie să ne îndreptăm către biserică. E adevărat, am devenit credincios și mă pregătesc pentru viața de apoi. Fac rugăciuni, mă spovedesc, mă duc duminica la biserică, mă închin la icoane... Camelia a fost cea care a reușit să mă facă să stau pe lângă casă și să-i slujesc pe toți. Mai rămâne să-mi pregătesc sicriul, mi-am spus eu! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Poate îți amintești părinte. Numele de familie îi era Didier. Avea o soră, artistă cunoscută, Eleonor Didier. Le știu. Artista nu prea calcă pe aici. Sora ei, în schimb, venea cam o dată sau la două luni. Odată pe an se spovedea. Nu avea mare lucru să-mi spună, era curată ca o ploaie de primăvară. Stătea îngenuncheată cam o jumătate de oră, se închina, punea bani la cutia milei și, la plecare, îmi întindea un acatist ciudat. De fiecare dată același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
rânduială - "Se botează robul lui Dumnezeu Nicolae în numele Tatălui - Amin, și al Fiului, Amin, și al Sfântului Duh, Amin" -, el și-a făcut semnul crucii, i-am turnat pe cap și pe umeri apă dintr-o căniță, apoi s-a spovedit, a spus crezul și fiecare a trecut pe patul lui. - Cum l-ați cunoscut pe Nicolae Steinhardt, în ce împrejurare? - Firește, în închisoare, la Jilava. Era pe la sfârșitul lunii februarie 1960, când deja avusese loc procesul meu la Tribunalul Militar
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
Heidegger și nu cine știe ce ghiuj ramolit și uituc -, în vreme așadar ce filozoful ațipește în dormitor sub povara vîrstei și beteșugurilor, cele două femei - fosta amantă și actuala soție - leagă o conversație pe cît de ostilă pe atît de terapeutică, spovedindu-se una alteia și retrăind, secvență cu secvență și otravă cu otravă, deceniile apuse ale vieții lor interbelice. Pus în fața unei cavalcade de amănunte incomode, cititorul asistă la rememorarea unor destine pe care personajele le povestesc cu propria gura, sub
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
Jilava, nu în cimitirul ortodox, ci la 20 de metri depărtare, în afara incintei închisorii. A fost dus într-o ladă comună, de către patru deținuți, patru frați de suferință. Cei patru confrați au săpat groapa. N-are cruce. N-a fost spovedit. N-a fost împărtășit. N-a primit ultima dezlegare, deși erau alături de el cei doi călugări catolici. Mormîntul este marcat de un țăruș de lemn, înfipt între bălării, care poartă numărul 8.274". Nu e de mirare că mandarinul adoptă
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
ducă la biserică. Primul meu duhovnic fusese bunicul după mamă care era preot la Mărășești, era paroh. De la doi ani de zile el mă punea pe biroul lui, nu mă ducea la biserică. Mă punea pe biroul lui și mă spovedea, mă întreba dacă am fost cuminte, dacă am supărat pe mama, pe tata, mă rog, dacă mi-am băut ceaiul, dacă mi-am mâncat covrigul ș.a.m.d. Și îmi dădea sfaturi: să fii cuminte etc. Îmi plăcea foarte mult
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
cârpită peste tot Mai mult ață decât față se vedea în al ei port, De cânepă, de in și lână și de tot felul de tort, Fiind astfel îmbrăcată, nici mai bine, nici mai prost, S-a dus să se spovedească la un duhovnic în post..." Frazarea, ritmul, rima, impecabile. Păcătuiește, biata eroină a povestei, în plin post, mâncând de dulce carnea unei găini furate, mă rog, dar bagă deștile-n gură și-o varsă pă loc. Dar păcatul cu văduvița
Anton Pann by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9656_a_10981]
-
aducă bărbați, și stă de pază când vine unul, să nu dea peste el al doilea, și pe ăsta un al treilea... Duhovnicul ascultă și dă din cap, - grele, grele păcate... Și?... E și leneșă, leneșă de tot, părințele, se spovedește ea mai departe. " Că nu o văz niciodată lucru în mână luând, Ci oricând mă duc în casa-i o găsesc în pat șezând, Gătită, împodobită, hainele ei ochii-ți ia..." Și mai înșiră așa la păcate... Recunoscute și aspru
Anton Pann by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9656_a_10981]
-
impresia de saturație prin forțarea unui semn axiologic de către altul, poetul ia notă de faptul că universul e departe de-a fi perfect, că suficiente aspecte ale acestuia îl pot contraria, îndurera. Printr-o prismă îndrăzneț naturalistă, ajunge a se spovedi astfel: Am furat păsări. Am vorbit urît. Am preacurvit în pușcărie,/ într-o electricitate sordidă, locuind într-un așternut/ cu o fată nebună. Am umblat prin locurile/ unde varsă bețivanii./ Am batjocorit sufletul, Doamne./ Eu și neamul meu nu reușim
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
fecale. La rândul său, Celce este ros de o boală necunoscută care îl imobilizează la pat și-l face să putrezească. Nu se poate vindeca, după cum nu poate nici să moară; agonizează lent, ad infinitum, și tot vrea să se spovedească, în credința că sfârșitul e aproape. Prin contrast, Ileana este înfloritoare, veșnic tânără, dăruindu-se cu bucurie oricui, cu excepția bărbatului ei. Cumplitul Ică, tatăl Ilenei, a fost deja clasat ca un caz de "strigoi" de către sătenii pe care i-a
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
dat dinții când erau mici copii pe pământ, și să se facă îngeri. M|D|LINA STOICA, clasa a VI-a, 12 ani și 7 luni l Nu e bine să stai cu păcatul în tine, trebuie să fugi la spovedit, ca păcatul din tine să nu-și facă pui de păcați. ADRIAN IONIȚĂ, clasa a IV-a, 10 ani și 2 luni l Dacă vrei să te ia dracu în spinare ca să te treacă puntea, atunci când vei ajunge, îl vei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9783_a_11108]
-
sunt turnesolul acid al societății românești, oglinda dureroasă pentru mulți scriitori. Herta Müller a ales să părăsească România, traumatizată de infernul din ea, și să-l denunțe continuu. Schlattner a rămas în locurile care i-au mutilat viața și se spovedește calm, mărturisind totul, în detalii semnificative. Noi le-am livrat materia primă, Răul, iar ei l-au povestit altora, în germană. I-am recuperat timid după ce opera lor a fost recunoscută afară și s-a bucurat de succesul total. I-
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
nu știu în ce ligă joacă. — În liga a doua, îl ajută Liliane competentă. — ...am purtat numai costume gri - deși urăsc griul - ca să nu mă fac remarcat, am salutat primul pe toată lumea, am trecut strada numai pe verde, m-am spovedit la catolici - totul numai ca să ajung francez. Am regulat numai frigide, am devenit un vibrator cu față umană. Și acum, o să mor cu o zi înainte de-a fi francez. — Nu era mai simplu să te însori c-o franțuzoaică
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
se simțea în același timp încărcată de o bucurie fără seamăn: tatăl ei nu încetase nici o clipă să o iubească! Dacă în lumea de dincolo avea să se întâlnească cu cea cu care viețuise pe pământ, aveau amândoi a se spovedi în fața lui Dumnezeu, pentru că în fața oamenilor, nu întotdeauna judecata e cea mai dreaptă. 11 O ri de câte ori Simona venea la grădiniță să-l ia pe Răducu, mai ales în ultima perioadă, acesta îi reproșa: Mămico, sunt în grupa mare, râd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]