355 matches
-
o insultă adusă stîngii europene și implicit o ofensă adusă egalității dintre sexe: de ce neapărat Dumnezeu trebuie să fie de gen masculin și de ce Iisus nu se așază, cu smerenie filială, la dreapta Mamei? În fața unui așa torent de elucubrații sprințare, îți dai seama că cine prinde pofta deconstrucției sfîrșește la balamuc, iar Vattimo e în condiția intelectualului detracat pe care corectitudinea politică l-a adus în stadiul coconului steril. Optica lui e cea a unui hipiot de secol 21 încredințat
Paracleții declinului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5381_a_6706]
-
mică. De unde deduc că lumea nu e interesată de noile creșteri de taxe ci de povești de viață sau de chiloțăreală. Eu, financiar vorbind, nu sunt tocmai în capul listei de afectați când mai cresc niște prețuri. Deci pot ignoră sprințar subiectul. Și pentru că eu sunt în afacerea făcutului de audiență mă voi conformă sensului intereselor publicului”, a scris Badea pe Facebook.
Ce decizie a luat Mircea Badea după ce a avut audiență mai mică by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/63398_a_64723]
-
Pînă la urmă e o dramă la mijloc, aceea a unui scriitor avînd convingerea că e un intrus estetizant, fără predilecție pentru trăiri ominoase. Fără această dramă subiacentă, cartea ar fi rămas în ton minor, de peripeție bufă. Cartea e sprințară, dar nu e înaripată. E zemoasă sub unghi lexical, dar iremediabil plată sub unghi duhovnicesc, inapetența autorului pentru stihii obscure blocîndu-i ochiul lăuntric și încărcîndu-l cu tenta mată a unui turist ocazional, atins de clasica miopie a intelectului școlit sub
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
să se ajungă la o influență în adevăratul înțeles, și anume o influență asupra vieții și acțiunii.” O speculație ca aceasta are, fără îndoială, frumusețea ei și poate fi, la un nivel esențial, îndreptățită. Am, însă, mari dubii că publicistica sprințară de la noi chiar repetă, în mic, matricea nivelului esențial. Căci indolența nu e, și nu va fi niciodată, una dintre speciile de bază ale nihilismului. Cu aceasta, revin la broșura lui Dan C. Mihăilescu. Teza serialului editorial consacrat de el
Om cu noroc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4542_a_5867]
-
Gifford, al cărei întemeietor, lordul Gifford, spirit teist cu vederi liberale, și-a pus averea în slujba culturii, gest insolit dată fiind indolența magnaților față de eficiența spiritului. Acelor prelegeri Blackburn le-a adăugat textul altor conferințe, rezultatul fiind o carte sprințară, pe alocuri ironică, al cărei stil vorbit împrumută rîndurilor o curgere alertă. Dacă trecem peste subtitlul nefericit ales în românește, care te duce cu gîndul la acele broșuri mesianice cu care sectanții, împărțindu-le la colțul străzii, îți promit găsirea
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
lingvistică și artistică vădind virtuți contradictorii parcă: ținând să impună stilul dificil, niciodată întâlnit până atunci al originalului, și urmărindu-și îndărătnic scopul printr-o muncă fără răgaz sau odihnă până la victoria asupra cuvântului impropriu, Ș. Foarță zboară totodată avântat, sprințar dar lin, cu ușurința și forța unui vultur fără frică sau inhibiții, în țara visată a minunățiilor cuvântului trăznit, imaginativ, chiar aiurit, fantasmagoric, dar fără cusur, înmiit convingător, drag iubitorilor vorbirii cu șart. Jucăuș și provocator, traducătorul mai adaugă, din
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
se știau la acel moment despre ingeniosul „povestitor popular moldav”, pe nedrept lăsat în seama vreunui Țimiraș sau Emil Precup, analizat temeinic, dar fără suflu amplu, doar de G. Ibrăileanu. Altfel, totul despre Creangă ar fi plutit într-o anecdotică sprințară și frivolă, precum broșura lui Th. D. Speranția, Amintiri despre Ion Creangă (1927), unde povestitorul e văzut ca un înțelept doldora de vorbe de duh, arătându-și scrierile la unul și la altul, ca să-i mai „îndrepte” slova, unde era
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
imaginarul românesc al frontierei). Un țărm prea îndepărtat. Seducția frontierelor, frontierele seducției este un eseu literar comparatist, construit muzical, trecând, grație libertății speculative a spiritului analitic, de la simpla temă cu variațiuni la o fermecătoare artă a fugii. Într-un du-te-vino sprințar, autoarea sare de la potențialul fantasmatic al graniței concrete la acela al frontierelor simbolice, de la geopolitică la peratologie, atrăgând pe orbita centrală o întreagă constelație de motive (călătoria, grădina de dincolo, vânătoarea, erosul, pactul conjugal, seducția, aventura inițiatică, barbarul, Fata Morgana
Fascinația (absenței) frontierelor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3369_a_4694]
-
din care râsul, încolăcit acum, în must distrugător se va desfășura cândva. Dar bate lung lumină rece-n geamuri, corpusculi nemiloși, uscați, ce fac mai aspră dimineața când el colindă vesel și cifrat. Căci fața lui scânteietoare, verde, un clavecin sprințar, ascunde, în râsetul artizanal, înflăcărații iezi: cruzi, moi, proteici, zburdând în văi, întunecat, ca-n taină și surdină, nicicând ademeniți să stea pe loc. Convoiul lor mărunt veghează, neintimidat, iar îngerul, un Laokoon abil, se smulge dintre șerpi printr-o
Poezie by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/2747_a_4072]
-
singur de grijă cum o putea printre cititorii de diverse calibre și gusturi din ziua de azi. (C.B.) Calea ascetică Rătăceau prin hățișuri umbroase întîlnindu-se chiar cu imaginea lor răsfrîntă-n oglinda firii înșelătoare. Erau mulți încăierîndu-se verbal și nici o idee sprințară nu-i îndemna la echivocuri nici vreo veveriță grațioasă nu le tulbura privirea ființa cea de-o potrivă cu firea părea împresurată de frica de-a nu cădea în prăpastia uimirii de sine. Și erau mulți amuțind de-nfricoșarea de-a
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
interioru-i devastat de viziuni precare doar prin colțuri umbrite de spaimă se aciuiază demonii închipuirii ca niște fantasme din trecutul fugar. Pericol de moarte poezia prin inoculare sub limita sublimă a sensului hașurat prin coduri de bară care obturează rațiunea sprințară prin uitarea cuvintelor șlefuite bacovian în sufletele moarte. E un blasfem pentru creștinătate îmi zice seminaristul milenarist de la Neamț unde s-a mai pomenit decît în Gogol seraficul să se negocieze ceea ce doar Sfîntul Duh în nerăbdare ca să se fixeze
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
luat-o pe unde nu era înainte, dar parcă totuși... SUPLIMENTUL DE CULTUR|, numărul 73, din 22-28 aprilie, publică prima parte a unei discuții dintre Adriana Babeți și Otilia Hedeșan, antropolog și universitar timișorean. Destul de... fluid, de (primă)vară, și sprințar (că doar ocupă rubrica de Ars Coquinaria), interviul cîntărește mentalitățile în pliculețe de gallus: "acum 30 de ani era o chestiune de prestigiu să găsești vopsele chimice pentru ouă. Astăzi, cînd se pot lua din market toate nuanțele de coloranți
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10693_a_12018]
-
de Matei, ci de un Filip mic, unit cu Filipul mare (ca și Mateii, la rîndu-le), ca două clone legate de-o parolă: Băiuț. Prima identitate a Băiuțului, așa cum i-o servește cartea, e-aceea de ,ocol" în care cresc sprințare melancolii. Da, e o ușoară tristețe în cămara borcanelor cu muștar (din alea pe care le spălai bine și le foloseai, pe urmă, ca pahare) din care ies omuleți-miracol, genul de miracol al unei lumi din care fuga de plictiseală
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]
-
de sirenă...” (Îndemn) Vizualul străpunge, prin îmbrățișare, celestul (care „înstăpânește firea”) și teluricul (ființa rătăcind, dezorientat): „Se strâng, iubito, stelele ciopor / de parc-ar ține sfat întru mirare / ca niște fete care râd pe-un nor / știindu-se frumoase și sprințare. Un Soare, iată, se uită veșnicind / după un deal de aur ce străluce / și trece blând un înger surâzând / fără să știe sigur încotro se duce...” (Vitalul tablou) În Visările serii, surprindem o viziune sinuos-halucinantă, aflată la granița dintre lucid
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
superficial, agitat, clamoros al ,nemulțumirii", id est al cîrtirii, al relativizării (pitorești, dacă o măsurăm de la distanță) cu iz caragialesc. Miticii pot fi nu doar amploaiații ori politicienii strălucind de incultură, ci și unii intelectuali bine informați, cu un condei sprințar, în neînfrîntă speculație ori simplă divagație, umplînd halba paginii mai mult cu spumă decît cu lichid. Proteicul personaj apare nu o dată sub fizionomia unor artiști, filosofi, cărturari cu o netăgăduită înzestrare ce acordă cafenelei distincție, elevație. O constelează cu poantele
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
cu mare vervă și cu mare plăcere, se vedea, de toți interpreții. Toți inspirați și toți simpatici, chiar și cei trei "bădărani", pe cât de făloși și de intratabili, pe atâta de naivi, trași lesne pe sfoară de șiretele lor neveste, sprințare și gureșe. Prezentele rânduri nu sunt o cronică, ci doar consemnează o impresie de spectator. îmi iau de aceea îngăduința numai să înșir aici numele acelor tineri actori talentați și ale personajelor goldoniene pe care le-au întruchipat, cu mult
Notă după un spectacol by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/10836_a_12161]
-
criză de timp și fără chef de conversație sau de glume. E bine ca femeia să fie oricând gata de-o glumă, de-o poveste tihnită a aventurilor din armată, la un pahar de vin, de-un joculeț spiritual și sprințar, de vizionarea cu interes a unui film plictisitor cu avioane, de-o bătaie jovială cu perne sau chiar de-o sănătoasă sesiune de gâdilături. Ai avut o zi epuizantă la birou, urmată de mers la sală, de un lung șir
Ce frumos e să fii femeie! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18559_a_19884]
-
CEC, intru fericită în bancă, le spun ce vreau, mă întreabă din ce sector, la spun că 3, “Ah, păi pentru sect 3 plătiți direct la poliție, nu la noi” :(:(:(:(:( grrrhhhhhh! Zâmbesc acru și plec spre secția 12. În pas sprințar, 10 minute. Ajung acolo, cativa pierduți că și mine completau formularul de cerere de eliberare buletin. Mă felicit în gând că l-am descărcat de pe net și l-am completat în avans, dar arunc o privire furișa spre formularele completate
Aventuri în ţara lui Papură Vodă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19009_a_20334]
-
facă riduri. Dar să revenim la bălți. Cum ziceam, Bucureștiul e sub ape, iar cei care s-au aventurat azi pe străzi au trăit aventuri palpitante. Cine s-a simțit, totuși, perfect în largul lui? Cine a mers în pas sprințar, fără să ocolească vreo baltă și fără teama că va ajunge să care după el, în cizme, o consistentă ciorbă de șosete? Piloții de elicoptere, care au avut treabă numai prin aer, și... șii... șiii... posesorii de cizme de cauciuc
Flacăra mov a cizmelor de cauciuc by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19538_a_20863]
-
Înclinat, parcă-aud cum mă ceartă brândușa cu glasu-i violet ca dorul de crud: „ Cum de-ai cântat, în pădure, cu sufletul acoperit? Oare tu niciodată n-ai fost îndrăgostit?” OARE DE CE? „Ne întâlnim diseară. Neapărat o să viu.” și a plecat sprințară, ca-ntotdeauna în grabă. Oare de ce atât de mult o iubesc? Nici buzele mele nu știu dar curioase, a nu știu câta oară, pe ale ei le-ntreabă încet, stăruitor și pe furiș. Oare de ce...? ROMANȚĂ DE-NCEPUT NOIEMBRIN Unde
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
anotimp străin. Ce flăcări 'nalte! Copacul de sărut oprit s-a preschimbat în trandafir din începutul noiembrin! FÂNTÂNA FERMECATĂ „În mijlocul pădurii e fântâna din care buzele lunii se adapă lăsându-și inelul, plătind pentru apă. Zic unii...” Dar cea mai sprințară, din câte știu dintre fete, îmi face cu ochiul zâmbind - zbor de lăstun printre pleoape: „Dă-mi mâna că taaare mi-e sete! Nu-i așa că-i aproape?” CÂNTEC DE DRAGOSTE Pentru că iubește muntele își dăruie chipul și luna în
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
pumn năprasnic, sigur de victorie. Primul rund se termină nedecis, căci după directa lui Tudorel Stoica, venise acel upercut al lui Vișan, chiar înainte de gong. În rundul doi, greul caută lovitura decisivă, își urmărește oponentul prin tot ringul dar mai sprințarul nostru mijlociu evită, lasă bărbia în piept, eschivează mereu, nepierzând însă din ochi bărbia adversarului. Și lovitura câștigătoare vine în ultima repriză, croșeul lui Păltinișan. Puncheurul mai masiv se clatină, întreaga sală - publicul lui - înmărmurește văzându-l căzut într-un
Agenda2005-38-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284216_a_285545]
-
de seară Chiar din prima clipă în care-ai apărut Și-ai sosit în pripă în ceas neprevăzut, Renăscând paloarea florilor de ceară. Brumă peste rouă, în noapte ai cernut Și-asmuțind vâltoarea, văi se înecară, Distrugând savoarea verii cea sprințară Rătăcită-n ploaie cu picuri de sărut. Dar ai dat pădurii nouă-nfățișare, Rod bogat în cramă ca-n trecute timpuri Și ai luat căldurii fructe-n maturare. Dulce miere-n ramă între două cicluri Ai adus tu gurii să
ACEASTA-I TOAMNA! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384404_a_385733]
-
alcătuiesc un ciclu al lunii, în care se pot identifica două dimensiuni - una în notă ludică, alta, într-o notă gravă. Perspectiva antropomorfizantă din Luna îndrăgostită trimite la legenda Lunii și a Soarelui, însă Olimpia Sava îi dă o notă sprințară pentru ca irizările tensiunii dramatice să dispară în lirismul cald, învăluitor: „O steluță călătoare/ Se îndreaptă către Soare,/ Să-l invite la serată/ Când e bolta înstelată// Ar dori ca el să vină/ Cu o trenă de lumină,/ S-o așeze
DE ANA DOBRE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384419_a_385748]
-
Nu știam cum se va finaliza întâlnirea și nici că voi avea deosebita plăcere de-a te avea ca oaspete. Atunci să mergem să vedem “harababura” ta la ceas de noapte! Și mi-a cuprins mijlocul cu brațul, puțin mai sprințar și parcă, mai grăbit... În cîteva minute eram în fața ușii mele, la parter. Nu-mi găseam cheile de emoție și nici nu nimeream yala cu ele... Neonul din hol se reflecta cu irizări albăstrui în părul ei de culoarea spicului
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382213_a_383542]