115 matches
-
atent, formată de fapt din alte desene, la o scară mai mică, iar acelea din altele, toate strălucitor de clare, imediat cum ochiul le atingea, așa încît te puteai scufunda la nesfârșit în spectacolul lumii adâncind perspectivele unui fir de sprinceană, și puteai explora ceruri cu alte stele, alte raiuri și alți zei explorând un pixel din imensitatea obrazului. Era Totul, și totul curgea în inima totului, și mâna reală și cea virtuală se desenau una pe alta, schimbîndu-și densitatea și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ajungea până sub ele emana o mireasmă înăbușitoare de regina-nopții. Câțiva fluturi de noapte intrau și ieșeau din cercul de lumină al felinarului, hrănindu-se apoi, în zbor nemișcat, de colibri, din nectarul florilor. Intrară pe sub o boltă ca o sprinceană și se găsiră într-o-ncăpere îngustă întinsă pe toată lungimea casei, zugrăvită-n alb și luminată slab de lumânări de seu. La o masă foarte lungă ședeau (Vasile îi știa pe mulți) muscali scopiți, de rit vechi, prigoniți în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și apărată/ De brațe tari, muncitorești". La sfârșitul cântecului, tovarășa Dogaru, care dirijase însuflețit cu mânuțele ei pline de inele, făcu un gest de parcă ar fi prins o muscă din zbor, la care copiii tăcură mâlc. La un semn din sprinceană, președinta, Pena, ieși în fața clasei și dădu raportul tovarășei, salutând. Tovarășa salută și ea. Briza caldă, filtrată prin duzii scorburoși din curtea școlii (cu un an înainte Mircea găsise într-o scorbură sute de ascuțitoare de plastic viu colorate: girafe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu orice preț. COR DE PĂSTORI (tenori și bași) Vedea-vom, vedea-vom ce lucru greu Să facă e-n stare de dragul tău. COR DE FETE (sopran și alt) Nu vine, nu! Nu vine, nu Și îl aștepți zadarnic tu. Sprinceana ta la ce încrunți? Întoarce fața de la munți. IONEL Marie scumpă! Nu-n zadar Tu te-ai uitat spre munții mari. Se rătăcise-un mielușel Pe un ponor de stînce goale, Pe pajiște l-am dus pe el L-am
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu orice preț. [COR DE PĂSTORI (tenori și bași)] Sumeațo, vedea-vom ce lucru greu Să facă e-n stare de dragul tău. COR DE FETE (sop[ran] și alt) Nu vine, nu! Nu vine, nu! Și îl aștepți zadarnic tu, Sprinceana ta-n zădar o-ncrunți, Întoarce-ți fața de la munți. [IONEL] Marie scumpă, nu-n zădar Tu te-ai uitat spre codrii mari! Se rătăcise [-un] mielușel {EminescuOpVIII 393} Pe un perete gol de stâncă, La mamă-sa l-am
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu orice preț. COR DE PĂSTORI (tenori și bași) Sumeațo, vedea-vom ce lucru greu Să facă e-n stare de dragul tău. COR DE FETE (sopr[an] și alt) Nu vine nu, nu vine nu! Și îl aștepți zadarnic tu! Sprinceana ta-n zădar încrunți, Întoarce-ți fața de la munți. IONEL Marie scumpă, nu-n zădar Ai ridicat tu ochii mari! Se rătăcise-un mielușel Pe un părete gol de stâncă, Eu l-am scăpat, l-am dus pe el La
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
viața aș vrea să-l văd! Dară mă simt prea slab și turburarea de astăzi și-așa a fost prea mare. (strigă din ușă) Lizetto, vin pîn' la mine!... Fără să mă cuget mult, parcă-l văd cum avansează cu sprinceana încruntată: "A fi sau a nu fi, asta-i între-barea... daca e mai nobil a răbda în sufletul său toate săgețile, toate loviturile unui destin turbat, sau de-a se arma în contra unui // ocean de suferințe, de-a 5r
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
capăt. Vorba ceea: „Nu mor caii când vor câinii... Ajuns la primărie, a intrat ca o furtună în încăperea unde lucra Petrache. Oamenii, veniți cu treburi, au rămas descumpăniți văzându-l pe Costăchel - ca niciodată - cu o cută adâncă între sprincene, călcând apăsat și abia răspunzând la binețe. Petrache! Vezi ce treburi au oamenii pe la percepție și, când termini, vii la mine. Abia a rostit ultimul cuvânt și a ieșit, cum intrase... Numai el cu gândurile lui învălmășite în neștire. Toate
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
palpitația cu vocea ei neașteptată: - Ești bun! Spune Noricăi să intre să ia ceaiul cu noi. Drăgănescu făcuse semn fetei, ce se strecurase în spatele iui, ascunzîndu-se stupid și dispărând îndată după o canapea, pe când Elena, cu o ușoară încruntare de sprincene, așteptă pentru a redeveni olimpică să se termine cu intrarea ridicolă a acelei mici imbe-rile, incapabilă să se deprindă cu manierele de lume. In ziua aceea Drăgănescu simțise mai puternice acele lovituri în piept, cu o amorțeală în brațe și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
iar robotul care-l însoțește are o vestimentație cosmică despre care o să revenim. Cosmonautul își ia casca de pe cap; surpriză mare: un cap, un chip nemaivăzut; o față extrem de netedă, de culoare gri, doi ochi mari de culoarea chihlimbarului și sprincene ca de sidef, o gură normală, cu un nas potrivit. O frunte înaltă de la care pleacă un fel de puf capilar argintiu care se termina la spate cu mai multe șuvițe de păr lung de o culoare alb-argintie. In rest
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
zori. Rareori, însoțea vreo pițipoancă în curs de dezvoltare. Un paj chel și volubil, întreținând alertețea, mulțumit cu surâsul pisicuței, înviorat de briza fustelor lungi și plisate. Un sezon întreg se dedicase, totuși, statuarei soții a maiorului! Studia cicatricea de la sprinceana sotului sau a sotiei? Se împrietenise și cu mustăciosul artilerist, ieșeau în trei, parcă pentru a oficializa scandaloasa legătură pe care localnicii o urmăreau cu invidie și revoltă. Anatol Dominic Vancea Voinov numit Tolea figurează ca un fel de permanență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
atunci. Cei doi se priveau și gândurile nu voiau să se Îndrepte către caiet. Maria era cea mai bună la Învățătură dar și cea mai frumoasă fată din clasă. Șatenă și cu ochi mari și negri. Gura frumos arcuită și sprincenele rare. Părul Îl purta prins În „coadă de cal”, gâtul Înalt și niște urechiușe ... Ochii băiatului, dar și ochii minții căutau asemănări și deosebiri cu Marinița . Erau suficiente și mai era și acea nonșalanță și naturalețe În gesturi: Nu sta
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cu Întregul său chip angelic. Rică nu știa ce să admire mai Întâi, părul ei șaten și cârlionțat, tuns scurt și care lăsa la vedere gâtul frumos și lung diamantat cu un pufușor bălai și ademenitor sau ochii ei cu sprincene arcuite, cu gene lungi și extrem de mari și luminoși, cei mai frumoși ochi care știau să vorbească fără cuvinte și să Înfioreze imediat. Gura ei, ah, gura ei! Greu de descris, mică, buze cărnoase și umede, dinții albi și mici
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
o djalubă neagră din care nu se putea vedea nimic, doar pe sub glugă se zărea un iașmac negru, o broboadă ce-i acopera complet capul și avea doar o fantă micuță care lăsa la vedere doi ochi verzi și două sprincene negre. Era deziluzionat vizibil și chiar Încerca să găsească o formulă amabilă de refuz când privirea intensă a celor doi ochi Îl străpunse făcându-l să se răzgândească. Făcu gestul de invitație să ia loc, fata se conformă, Îl privi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
neagră iar când supliciul s-a terminat, Ștefan Girovescu a rămas uimit, În timp ce o mare fericire Îi lumina chipul și o mulțime de Întrebări Îi inundară câmpurile sale cu neuroni. De după iașmac Își făcură apariția cei doi ochi mari, cu sprincene negre și mai verzi decât apele Atlanticului din apropiere, cei doi ochi ai directoarei Amina, cea care știa românește și care studiase la Iași! Ștefan și-a retras mâinile respectuos și a luat o mină de om vinovat, a rostit
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mulțumi și abia atunci observă ce „profesoară” minunată era. Avea părul roșcat-auriu foarte intens, cobora În bucle foarte mari până mai jos de umeri, arăta proaspăt coafat, strălucea și Încadra o față rafaelică, ochii mari și genele lungi și rimelate, sprincenele frumos arcuite. Poate cel mai mult l a impresionat și l-a uimit gura delicată, buzele mici și mai groase, Înnobilate cu un ruj sidefat și conturate cu creion dermatograf maro, mereu surâzândă angelic, tenul obrajilor era unul alb, pudrat
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
fi parcurs-o. În orice caz, amândoi aveam în ființele noastre câte un mic nebun care trebuia să fie închis. Numai că nebunii noștri, înfuriați de lanțuri și cătușe, sfărâmaseră temnița ieșind afară, în libertate... ... Când la orizont se ivi sprinceana de lapte a zorilor, amândoi zăceam istoviți, cu trupurile dogorind ca jarul. Suflam din greu, sacadat, aerul nu ne mai ajungea. I-am trecut ușor o mână pe cosițele inundate de nădușeală. Ea nu sesiză mângâierea, rămase inertă, departe de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mării, vei ajunge în scurt timp la un han, unde sarazinul Brunello va sosi curând după tine. Ai să-l recunoști ușor după statură are mai puțin de patru picioare după capul lui disproporționat de mare, după ochii oblici și sprincenele groase ce se prelungesc până-n barba-i stufoasă. Vestmântul său, mai cu seamă,care este acela al unui curier, ți-l va indica. Îți va fi ușor să intri în vorbă cu el dându-te drept un cavaler care a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
în cazul de față avem de-a face cu o critică de la stînga. O „fiziologie” caricaturală a politicianului mic-burghez oferă — sub indicativul „Note“ — Ernest Poldy în Ionaș Grădișteanu. Incipit-ul cvasiurmuzian indică dezumanizarea personajului: „Un trup inert și nevertebrat... Sub sprincenele lăsate ca un accent circomflex, ochii mici, ca două orificii, cu pleoapele lăsate ca perdelele unei case clandestine”. Acumularea de analogii grotești trimite cu gîndul la pamfletele argheziene: „Personalitatea dlui Grădișteanu ne evocă omul care mănîncă 12 kilograme de carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
loc de luptă în păduri de nori ș-argint; Printre stâlpii suri s-arată coifuri mândru așezate Pe pletoase frunți divine - pavezi de-aur ridicate, Lănci ce fulgeră în soare, arcuri ce se-ntind în vânt. {EminescuOpIV 136} Joe-ncruntă-a lui sprinceană și ca un copil tresare Vechiul glob - munții se clatin, ceruri tremur, marea moare. E semnalul cel de luptă între-armiile de zei; Și Zamolx frânele lasă cailor lui de jeratic, Coama lor se îmflă-n limbe de-aur - tremur nebunatec, Bouri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ochii de Va Îl Întreabă cu un glas voios și cât se poate de blând: Dar tu, Hasmațuchi, ce-ai mai făcut? Năzbâtii? Da, răspunse copilul care nu auzise de „năzbâtii”! -Adică, de ce fel?, Întrebă bunicul Încruntând un sfert din sprinceana care se Îngălbenise de la „tiutiun”. -Am fost În Cociobana! Aneta a tresărit străfulgerată de un nod În gât și l-a fixat cu privirea unui condamnat la moarte pe nedrept. Și? Și-am ținut pe Marțolea de funiuță! Și mai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de perspectiva rămânerii În afara jocului. Te joci și tu cu noi,y pentru că tații trebuie să aibă cuc, iar noi n-avem! Ghidușă și autoritară, cu o luminiță vrăjită În ochii ei negri, rotunzi și cu gene care-i depășeau sprincenele, Ruzânița decretă: Eu Îs mama! Tu ești tata și hai treci la treabă! Ce să fac? Tu nu te-ai mai jucat așa? Nț! Ne făceam că te duci după lemne! Du-te! Copilul, Încercând să intre În joc și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
multimilenară, când simți nevoia de a privi cu coada ochiului un copil drag lui, care dormea liniștitul somn de dimineață al tuturor copiilor. De sub oghialul sărăcăcios ieșea un cap rotund și acoperit cu un păr țepos, nepieptănat și transpirat, cu sprincene parcă prea mari pentru cei aproape șapte anișori ai săi și cu o urmă de roz În obrăjorii săi dolofănei. Tot din treacăt, soarele mai observă că anemicul foc din vatra sobei nu reușise să dezmorțească aerul din bordeu, că
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nu-l va părăsit niciodată: Ochenoaia era Îmbrăcată cu rochie maron, În carouri, iar peste rochie purta un taior cafeniu, strâns În talie. Pălăria cu dantelă și pămblicuțe crem ascundea părul castaniu ce se arginta vizibil dar lăsa la vedere sprincenele frumos arcuite, simple și mereu bine Îngrijite, fața prelungă, pomeții ridicați, obrajii cu mici riduri bine mascate cu pudră, gura de la care Va „Împrumutase” colțul din stânga-sus mai ridicat decât omologul său din dreapta și, mai ales, ... ochii ei mari și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ști că ai veni, Cărărușa ți-aș plivi Și de iarbă și de nalbă, Ca să fii bădiții dragă.. 13 Frunzuliță ș-un burete, Câmpușor cu iarbă verde, Voinic umbra nu-și mai vede. Numai păserelele Își umbresc aripele Și puica sprincenele Și voinicul armele. Armele - își punea Și din gur - așa zicea: 138 {EminescuOpVI 139} - Frunzuliță iarbă mare, Ce m-aș ruga Dumitale Ca la un frate mai mare, Să-ți întinzi o aripioară Să mă duc și eu la țară
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]