3,241 matches
-
natura relației sale cu Suzanne. Cei doi au o legătură simbiotică, oferindu-și reciproc mijloacele pseudouitării ca singură modalitate de a combate amintirile, Îngropând trecutul și trăind unul prin celalalt. Moartea fiicei mai mari Într-un banal accident de mașină spulberă această legătură, iar viața de familie ia forma unui tipar susținut de rutină și de gesturi care dezindividualizează treptat pentru a tempera durerea. „Acest moment m-a obsedat În toți anii care au trecut de atunci. Și totuși există episoade
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92884]
-
fizică e privită ca finalul acestei vieți nu Înseamnă că este și singura modalitate de a avea la un moment dat sentimentul că ceva se sfârșește -poate și numai pentru că altceva tocmai Începe. În fiecare moment În care soarta ne spulberă, ne lasă inerți Întrun timp ce nu mai are măsură, care ne acoperă precum pământul aruncat peste trupul mort experimentăm sentimentul morții. Fie că este vorba de pierderea celei mai dragi ființe sau a rostului tău și implicit al vieții
ALECART, nr. 11 by Andrei Pașa () [Corola-journal/Science/91729_a_92879]
-
ale trupului<footnote Sf. Ioan Carpatinul, „Una sută capete de mângâiere”, cap. 50, în „Filocalia...”, vol. IV, pp. 138-139. footnote>. Foarte interesant de notat este și faptul că, Părinții relevă remediile fiecărui păcat capital. Astfel, arată că lăcomia pântecelui este spulberată prin post și înfrânare; desfrânarea, prin disciplină trupească și sufletească, prin dor dumnezeiesc și dorința bunurilor viitoare; iubirea de arginți, prin compătimirea și ajutorarea celor săraci; mânia, prin dragoste de toți și prin bunătate; tristețea, prin bucurie duhovnicească; slava deșartă
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
și degradarea tuturor proceselor de dezvoltare socială, iar prin comportamentul persoanelor ce conduc țara se distinge tabloul real al incapacităților de administrare și tabloul real ce contribuie negativ la dezvoltarea umană a societății. Astfel, succesele în prosperarea societății basarabene sunt spulberate pentru ziua de azi și pentru o perioadă nelimitată de timp, fiind prezent doar calvarul ce a împânzit întreaga țară. Amprentele unei asemenea guvernări își spune cuvântul ferm în spălarea de creiere a factorului uman și, respectiv, în nivelul de
Unitatea naţională – substanţă în salvarea societăţii basarabene [Corola-blog/BlogPost/94037_a_95329]
-
hulesc. Nu mai trebuie doar să facem aluzii indirecte. Ei o fac fără jenă. Ei ne-au pus pe listele lor negre cu numele nostru de botez. Așa că a venit vremea să dăm definitiv cărțile pe față și să le spulberăm cacealmaua”. Alături de alții, la fel de trist înainte plecați, precum Florin Constantiniu, Florin Dobrinescu, Augustin Deac sau Emanoil Emandi, Maestrul Gheorghe Buzatu este deja în Panteonul făuritorilor de conștiință națională, ziditori al dreptului nostru la demnitate, care se ridică în Timpul Superior ca
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
cameră, ușor, străveziu, fulgerat de lumini scînteietoare, fulgurante... făceam eforturi dureroase de concentrare, îmi adunam mințile în palmele strînse pe fruntea mea, pe fruntea ta... totuși reală, isteță, netedă... Nimic nu înlocuia prezența fluidă, veșnic în pericol de a se spulbera...de-a aluneca în altă parte... într-un spațiu paralel... Complotam să te sechestrez în flacoane uriașe, ca pe parfumuri, sub dopuri etanșe de cristal și să te păstrez în cel mai tainic raft, printre statuiete și mirodenii și cărți
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
un trandafir răsturnat // vorbește gesticulează înfulecă / bucăți de pâine și de text / bea mici înghițituri de ambrozie / înghite iarăși vorbește surâde / însă mai cu seamă țopăie / țopăie ca un pițigoi // la poarta primăverii având culoarea unui birou / pe nisipul orășenesc spulberat de claxoane / pe scrumul propriei sale umbre / zumzăitoare cum o albină // poetul F. M. cel atât de lacom / de propriile sale vorbe blajine / pe care totuși ca un făcut le risipește mereu / în coșuri de hârtii în receptoarele telefoanelor / pe scări
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]
-
mai multe grupuri și am rămas un marginal în fiecare dintre ele numai o parte a mea era comună cu ei cealaltă mereu descoperită și liberă între timp cei mai mulți dintre aceia care-mi acoperiseră o parte a sufletului s-au spulberat și a rămas și partea aia în libertate dar se uită lung după ei astfel îmi petrec eu zilele și nopțile noului mileniu ușile celuilalt s-au închis zgomotos ca acelea ale tunelurilor de metrou din St. Petersburg împotriva eventualelor
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/12621_a_13946]
-
să trec prin apă spre ceresc chip desfigurat de înger, palid și mult prea singur. Apa s-a înroșit. Eu înotam voios, cerul se prăvălise în gene. Vedeam ce încă nu văzuse nimeni, dune imense, pe care pașii inițiatici se spulberau. Și ele purpurii. înșelătoare existență. De ziua sosirii mele pe pământ Afară vântul tremură. Adulmec trupul ei ca pe un vânat straniu. Nu cred în vânătorii de imagini iluzorii. Nu vreau, nu vreau să-mi omoare oaspetele! Mă interpun stării
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
Poate că așteptarea posedă un ideal Altfel decât uman, Și atunci îi pot da porunca De a mă învia. De m-ar face nu carne și nimic, De m-ar face cutremurare și revelație. * Acum toate lucrările pământului m-au spulberat. Aud numai pe jumătate, Văd numai pe jumătate, Pâinea zilnică e cu mucegai, Merg șovăind către nimeni Și hârâie prin gâtlejul meu respirația Celui din urmă timp. Stau cu mine însumi de vorbă despre părăsire Și creștere. Vino cu mine
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
ți vine-n minte, ce-alegi din toate Cât nu se-ntunecă, din cât se mai poate Drumul de țară, căratul pe roate Dealuri suite-n genunchi și în coate Oricât ai crede și oricum ai spune că... Ceva se spulberă, câtva se-ntunecă. Ieși-le-n cale ploilor verii Cât mai alunecă și nu te mai sperii Melița bate, fuioare puzderii D�nsus de casă lăsate vederii Oricât ai crede și oricum ai spune că... Peste pământuri norii alunecă. Dar
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
că... Peste pământuri norii alunecă. Dar să te tângui, căror altare Cât nu se-ntunecă și peste hotare Nu se cufundă pe veci în uitare Ce mai rămâne din depărtare Oricât ai crede și oricum ai spune că... Ceva se spulberă, câtva se-ntunecă Peste pământuri norii alunecă. Pân-o să pierd... Pân-o să pierd și bruma de gând, până-ntr-o oară Când n-o să știu ce semne mai cată să mă doară Pe drumul care suie, de dincolo de moară Până la
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
considerat scrierea drept o "datorie de război ". Rezultatul: "...o carte care nu era a mea ", ibid.). Treptat, autorul se îndepărtează, încet dar sigur, de țara lăsată în urmă. Naționalismul naiv și "românismul " perioadei în care-l admirase pe Codreanu se spulberă complet. Dacă la 10 august 1943 refuza încă ideea expatrierii definitive deoarece "nu am inima suficient de împietrită ca să renunț la românism pentru o altă cultură " și declara ritos că: "Fără neamul meu, nimic nu mă mai interesează în istorie
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
statale, Țiganiada ni se relevă ca literatură antiutopică. Într-o formă sau alta, direct sau mascat în alegorie, ideile doctrinare sunt parodiate, pentru că realitatea ori nu le-a primit, ori le-a ruinat. Tratate ironic, idealurile umanitare, prea exaltate, sunt spulberate în aventura ridicolă a mulțimii. În fine, acum avem traducerea integrală, în versuri franceze. Inițiativa, mai mult decât lăudabilă, întrucât face un imens serviciu literaturii române, aparține domnului Valeriu Rusu, profesor de română la Aix-en-Provence. Este o ediție bilingvă, româno-franceză
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
iar să mă așez în mine ca-ntr-un hățiș, la pîndă, și să aștept zile, uneori săptămîni, cu sufletul pe trăgaci, cuvîntul care să-mi declanșeze poezia? Nu-i mai bine, mai liniștitor, să recitesc Frații Karamazov, să-i spulber în scrisori către dumneavoastră, să-i miros chiloții Grușencăi și să beau cu nemiluita cafea? Ce culcuș! Numai că bestia ce-mi ronțăie viscerele nu se lasă: ce lectură, ce culcuș, ce cafea, - scrie, dom’le! Chestia e: ce să
“În dulap erau hainele lui mama și el s-a îndrăgostit de ele!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13299_a_14624]
-
afară din pielița vineție în care așteptau ghemuite. Din aroganță mi-am zădărnicit mai vechea hotărâre de a mărturisi: ecoul versurilor pe care le-am smuls din sucurile și carnea micului animal doborât la marginea zidului de lut s-au spulberat într-un irepetabil joc de artificii în ziua când zăpada începuse a se topi de pe scheletul atât de schimbat al memoriei noastre comune. Acum aștept, dedublat, între limba maternă, zimțată ca un crenel negru gata de atac împotriva celor două
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
nene urât și rău, bunicule, și-a zis să ne luăm tălpășița din casa noastră!” se auzi glăsciorul isteț al Anicuței. Nedumerită, fetița se întoarse spre mama ei. “Ce-i aia tălpășița, mami?...” Nimeni nu socoti de cuviință să-i spulbere nedumerirea. “Norica, eu v-am luat locuința asta cu acte în perfectă regulă. M-am împrumutat la bancă, iar creditul l-am lichidat peste câțiva ani, după ce am vândut hectarul de pădure de la Colibași. Toate astea se pot verifica. Am
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
întunecat al scriitorului. Savoarea bulbucului necontrolat, umflat spontan pe deasupra paginii în chiar clipa-n care te fute dulce și fulgerător gîndul. Or, scrisorile lui în franceză, vorbind exact, foarte exact, nu mai țin de literatura română! A le traduce? Se spulberă și ce-a mai fost! Păcat, mare păcat că Odobescu nu și-a scris toate cele 3000(!) de scrisori cu țîța mamei în gură. Pe de altă parte, însă, scrisorile "franțuzești" ale lui Odobescu primesc o aromă specială, capătă un
Apoi cît de trist am fost by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14195_a_15520]
-
într-un "corp" iubit. Dormeam cu el în pat! Motanul siamez (Scămoșilă), gelos, de cîte ori doream să acopăr cu grafit o nouă coală albă, se așeza deasupra, torcea fericit că mi-a tras clapa, mi-a suflat, mi-a spulberat amorul Îl păcăleam, retrăgîndu-mă în bucătărioară, mîgzălind cu creionul, în genunchi, șervețele întinse lasciv pe taburet! Versurile cele mai reușite s-au închegat pe furiș, ascunzîndu-mă de oameni și de animale, plantele nu-mi agresau "opera"! Dimpotrivă, un măr, o
Catalog de nimfe (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14461_a_15786]
-
flagrante ale atâtor cărți și reviste din bibliotecile de institut sau seminar, ba chiar și din biblioteca universitară, lipsuri ce lăsau nepotolite poftele hulpave ale cititorului din mine, nu modestia didacticii universitare, a rutinei scolastice erau cele ce mă dezamăgeau, spulberând ironic proiecția ideală a Universității din orizontul așteptărilor mele. De fapt, aș fi putut să mă consolez cu gândul că nici Academia lui Platon sau Liceul lui Aristotel nu fuseseră adăpostite în palate asemenea Școlii din Atena pe esplanada căreia
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
culturii, folosind cuvintele lui Husserl, drept o împărtășire "im unzeitlichen Reiche der Ideen" " în imperiul intemporal al ideilor. Dar istoria, plină de larmă și furie, bântuia în timp ce noi contemplam ideile. În curând, timpul reușea să tulbure, dacă nu chiar să spulbere acel imperiu intemporal al Ideii. Universitatea noastră din Cluj intra în 1948 într-o zonă a turbulențelor anunțând distrugerea sa. Îmi amintesc cuvintele rostite cu un calm amenințător chiar în această sală, în fața cadrelor didactice de la Facultatea de Litere și
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
vicia c-o figură echivocă urbea culturii. Îmbobocește-ți memoria. Descotcodăcește-ți cugetul. A se scuti, urlă demențial îngerul mototolit, a se scuti de smiorcăieli lila, de văicăreli de feleșteoc clăbucărit în balige de pitulice, de bibilice. La baie, la baie! Spulberă-ți sensibilitatea în trei sute șaizeci și cinci de bucățele civile. Ba o iei înaintea boului, ba rămîi în urma cozii, ba te-așezi, mulțumit nevoie-mare, de-a-mboulea. Cînd în plus, cînd în minus, te-nmulțești, te-mpărțești, astîmpără-te, încrețești spațiul degeaba. Fraiere-confraiere, frecuș de-albuș
Îngerul mototolit (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14871_a_16196]
-
existența unei muște bețive. Azi ești “cel mai gras om cu mustață și iPhone din Dorohoi, care are preș verde la ușă”, mâine vine unul cu preș și mai verde sau mai gras cu 50 de grame și te-a spulberat. Te-a dat jos din top cu brutalitate și te-a aruncat direct în anonimat de unde nu mai ai șanse să ieși vreodată. Singurii care își păstrează poziția pentru mai multă vreme sunt cei din Cartea Recordurilor, însă prețul e
Dau un regat pentru un top! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21187_a_22512]
-
este (,Doamne, cum îi seamănă!") Ilinca? Altminteri, "purpura" e, la Mateiu, în, baremi, poeziile-i uitate, întotdeauna roșie. Un roșu, mai cu seamă, al norilor sau zării la crepuscul, sanguinolent și incendiar, din "sângele" și "rugul" căruia încheagă, ca să se spulbere în cele patru vânturi, mari "trâmbe de vedenii", mari iluzii (ca, zice-se, pe cerurile frânce, în zilele regelui Pepin cel Scurt 9), poetul cărora, magnific, nu doar în proză (,non prosa modo, sed etiam carmine") este Mateiu: "Sunt seri10
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
în odiseea Salmei, căci dorise să aibă mai multe piețe de desfacere în afacerile sale, doar se spurcase la bani și era orb atunci când voia să-i obțină. Situația Gildei îl punea la o nouă încercare. Dezvăluirile ei îi puteau spulbera notorietatea, de curând căpătată, arătându-i adevărata față. Tot ce construise cu migală un întreg sezon urma să se spulbere printr-o singură depoziție, la proces, dacă acesta îi era intentat ziaristei capturate. Avea prea puține minute la dispoziție, pentru
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]