321 matches
-
să nu mai putem deosebi nimic de nimic? Cum a putut fi atât de crud? Cum a putut fi atât de inspirat? Nu știu, nimeni nu știe și probabil că nici nu voi afla prea curând răspunsurile acestor întrebări, așa spumegând și plin de cea mai cruntă ură cum sunt, deși, cum am spus, simt că tocmai astăzi, în ziua aceasta a morții, voi căpăta toate cheile cunoașterii. Aș vrea ca măcar acum cineva dintre prietenii, părinții sau frații mei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Asta a fost reacția lui maximă HA, HA, HORTENSE! — În regulă, mânjilor! — Scuturați-vă bine! Hei, fetițelor, ce-ar fi să mai lăsați jocul ăla idiot de cărți și să dați puțin din fund? — Hei, dansatoarele! Instructorul - președintele clubului Triangle - spumega neajutorat, cu fața roșie de Îngrijorare, trecea de la izbucniri furioase de autoritate la crize temperamentale de lehamite, când se așeza jos fără chef și se Întreba cum naiba avea să fie gata la timp cu spectacolul pentru turneul de Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
va ajunge cândva la fel, dacă nu poate fi împiedicată acum, la vremea potrivită. Dragostea o s‑o împiedice să ajungă așa. Cei din orchestra filarmonică nu cântă decât chestii reacționare, cum ar fi Schubert, Mozart și Beethoven, susține Anna spumegând de furie. Când l‑au ascultat pe Webern duminica trecută, au aplaudat ca idioții, deși în fond disprețuiesc genul ăsta de muzică. Publicul orchestrei filarmonice e mult prea binecrescut ca să‑l fluiere pe Webern, ei știu ce statut are acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ne întoarcem la căsuța noastră primitoare. Altfel doamnele or să ne rețină inutil cu vorbăria. Știi tu ce‑o să facem noi mai târziu, sugerează mama și‑l trage pe tata de‑acolo cu propunerea asta neexprimată. Acesta își ia avânt, spumegând de furie. Nu, nu vrea să fie reținut de cucoanele astea împopoțonate, fiindcă mai are încă multe planuri pe ziua de azi. E o pasăre mare care‑și face cu greu vânt de pe o cracă pe alta. Și uite‑așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
orizontul, Sandy îngrozise întreg mapamondul. Monstrul de poveste a pierit în noapte Și lasă în urmă poteci dezolate. MAREA ZBUCIUMATĂ Năvălește marea pe cheiul de piatră Pasărea furtunii țipă disperată Hula îndrăcită cheamă pescărușii Pe cerul ca plumbul zburdă spiridușii Spumegă anarhic valuri înnegrite La glasul stihiei nezăgăzuite Neguri ca de moarte acoperă malul Vântul devastează întreg litoralul Marea zbuciumată lovește cu sârg Maluri părăsite de întregul burg Nourii coboară înghițiți de ape A venit potopul, adio agape! Ascunse în grinduri
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
-ntreagă e Lumina! Nu sunt bătrân pentru surâsul tău, Miroase-a fân cosit acolo-n zare, Mă ninge floarea cu păreri de rău Din vârsta amintirilor ce doare... Ah! de-aș putea să fiu la cârmă iar, Corabia să-mi spumege pe ape! Sirenele mă cheamă, în zadar Cântecul lor se mistuie sub pleoape. Dar cine ești? frumoasa fără nume Îți tulburi chipul în fântâna mea, Acum e-atâta secetă pe lume, Dacă ți-e Dor, apleacă-te și bea. Vezi
DACĂ ȚI-E DOR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362979_a_364308]
-
Toate Articolele Autorului Între noi doi e-o mare de tăcere Și-un pod de jurăminte, dărâmat. O barcă-n zare freamătă și piere: E-un suflet pustiit și sfărâmat. Cobor genuni de crudă-nsingurare Înspre adâncuri fără de final. Iubirea noastră spumegă și moare, Lăsându-și trupul pe al vieții val. M-agăț înverșunat de poezie, Ca de-un refugiu magic, nesperat, Dorind să-mi ușurez din agonie În acest chip, probabil, demodat. M-acuz că nu mai lupt cu ghimpii sorții
TĂCEREA DIN ADÂNCURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362493_a_363822]
-
o vizitase și profitase de ea. Când un altul, pe nume Fernando s-a dus pe plajă să profite fără nici o remușcare de ea, acel om de joasă speță la fel ca și ceilalți tovarăși ai săi, s-a întors spumegând de furie, considerându-se tras pe sfoară de cel de dinaintea lui și fără multă vorbă se repede la acesta, îl înșfacă de pe scaunul unde stătea satisfăcut și trăgându-i un pumn zdravăn îl aruncă pe podea, înjurând și proferând blesteme
PETRECERE NEFASTĂ(2-CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368508_a_369837]
-
una ca asta porumbiței aceleia, dacă m-ar accepta. Mai degrabă aș ucide cu mâna mea pe oricine ar încerca să o atingă. Afirmă privind fioros în jur încălzit de furie și de alcool. Marco îl privea cu gura căscată spumegând de furie și dă să-l pocnească, când Massimo îl oprește interpunându-se între cei doi care își aruncau flăcări de ură din priviri unul altuia, gata să se sugrume reciproc. - Calmați-vă imediat și concentrați-vă cum să ieșim
PETRECERE NEFASTĂ(2-CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368508_a_369837]
-
o scurtă discuție aprinsă cu proprietarul unei mașini Alfa Romeo neagră, parcat acolo de ceva timp, proprietarul în cauză a părăsit parcarea la bordul mașinii carabinierilor, în cătușe. Era chiar Marco cel în cauză și se vedea de departe că spumega de furie și nu reușea să înțeleagă de unde i se trăgea beleaua în care căzuse. Se pare ca denunțul deși făcut doar la noroc, lovise la țintă. Marco avusese asupra să probe compromițătoare, foarte probabil droguri. Maria Carla s-a
PETRECERE NEFASTĂ (7) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368514_a_369843]
-
de ele, pe cap sau în mână, iar bărbații țanțoși ca niște curcani, cu pălării de fetru și pană de cocoș la ele, țineu în mâini sticlele cu vin, scos din butoiul ori damigeana neîncepută din toamnă de la cules, care spumegau de bucurie ca niște șampanii. Cei care se sculaseră dis de dimineață și se împărtășiseră, dar mai aveau câte ceva de pregătit sau de îngrijit la treburile gospodărești (erau puțini dintre aceștia) erau cei care ne salutau cu: HRISOS A ÎNVIAT
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]
-
Strofe > Valori > MAREA Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1159 din 04 martie 2014 Toate Articolele Autorului Marea lumii astăzi este învolburată Fierbe ca într-o oală fiere și amar Mintea omenirii, grav avariată, Pare dezgolită de cerescul har. Spumegă anarhic, e prea multa ură, Pescarușii țipă, tărmul nu-l găsesc Dinspre miazăzi, vine iar furtună Cad năvalnic pietre, viața o lovesc. Țes mai marii noștrii, pănza se deșiră, Văntul nu-i prielnic, velele se rup, Mulți paienjeni vin cu-
MAREA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347630_a_348959]
-
apă încălzite, pe care le duse în grajd, să adape vitele. Se întoarse în casă, luă altă căldare, albă, cu care intră în grajd să mulgă cele două văcuțe. Se întoarse mulțumită în casă cu căldarea plină de lapte proaspăt, spumegând. Aveau o fată, Măriuca, care, de mică ce era, era lăsată să doarmă în pace, pe săturate, în odaia cea mai încălzită, cu căpușorul ei bălai pe o pernă mare, de puf de gâscă, și acoperită cu o cergă mâțoasă
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
Publicat în: Ediția nr. 997 din 23 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului umbrela-mi duc iarăși plângând ascult doar pașii mei curgând pe-alei de-un ruginiu prea blând doar așteptare... și printre stropi de vise alergând mi-ascult infernul spumegând un felinar șoptește vag, plăpând doar așteptare... prin frunze doar suspinele se vând și vântul unduie șuvitele de gând mă oglindesc în ploaie-adulmecând doar așteptare... grăbesc spre casă alungând idei născute rând pe rând și simt iar toamna aducând doar
DOAR AŞTEPTARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 997 din 23 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365086_a_366415]
-
jeturile lor fierbinți. Le aprinseră pletele lățoase, îi orbiră, le arseră fălcile, încât bieții lățoși o luară la fugă urlând de durere. Viscorilă se înecă și el, începând să tușească agitat. Ochii-i ardeau în orbite, iar foalele fălcilor îi spumegau. Se-nvârtea pe loc ca un uriaș titirez, suflând în neștire. Zărindu-l, Mărțișor alergă spre Viscorilă, ridică paloșul și-l trăsni în moalele capului, spulberându-l într-o perdea de fum contorsionată, care luă diferite forme, fie de rotocoale
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
în timpul coridei, decât o femeie rănită în amorul propriu, în propria ei iubire. -Nu mai rămân niciun minut sub același acoperiș cu o femeie de stradă, pentru că numai o femeie de joasă speță se lăsa purtată goală prin casă. -Profesoara spumega, se plimba de colo până colo prin uriașul living, de câteva ori s-a oprit în dreptul ușii de la baie de parcă ar fi vrut să intre peste cealaltă. Bărbatul terminase toate argumentele, evidența era cu totul alta, ori tocmai ceea ce văzuse
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365667_a_366996]
-
Sonetul unui vis pe clape...”: „Se-aude un pian în înserare/ Și-n plânsetu-i amurgul se răsfrânge,/ Un pianist tăcut, cu-obraji de sânge,/ A înnoptat în stele și-n uitare.// (...)// Un vis a curs pe clapele iubirii/ Când valuri spumegau la răsărit,/ Îngenuncheat la țărmul nemuririi// Un cânt divin sorbea din infinit.// Pianul a străpuns hotarul firii/ Și lacrima-i se stinge în zenit.” Anotimpul predilect al poetei este toamna, cu întregul ei cortegiu de tristeți peste care arunci năframa
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
sub brazdă. De aici pornesc toate razele sfinte ale Crăciunului și ale Paștelui spre inimile blagoslovite de Dumnezeu. Deschideți porțile singurătății voastre și o să găsiți aceleași minunate cuvinte la care poeta Eleonora Stamate a purces a le da viață: ”Și spumegă fereastra unei păduri/ ca o limbă de clopot/ când cazi la icoane”. Ce poate fi mai frumos și mai adevărat decât a te învoi să trăiești iubind aceste imperii de liniște: Dacă n-ai fi noapte.../ nu ți-aș mai
UN FLUTURE, O CARTE, O POETĂ ... SAU DE CE PLÂNG FLUTURII ÎN FA MINOR DE ELEONORA STAMATE (ED. ARMONII CULTURALE, 2013) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351928_a_353257]
-
de curând, o nouă carte intitulată DE CE PLÂNG FLUTURII ÎN FĂ MINOR (poeme), a poetei tecucene ELEONORA STAMATE Întoarcerea la rădăcini, la stările arhetipale ale ființei, în poeme interogativ-exclamative, ea se mărturisește lumii pe care o recreează, chiar dacă presimte cum spumega fereastră unei păduri că o limbă de clopot (În ploaie). Eleonora Stamate își asumă durerile lumii, dar nu se lamentează, nu face din durere un spectacol. Metaforele țâșnesc din toate zonele ființei sale, fantezia poetei este debordanta, sondând și prelucrând
„DE CE PLÂNG FLUTURII ÎN FA MINOR” DE ELEONORA STAMATE (TECUCI, GALAŢI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351989_a_353318]
-
mare, mare viitor! Fiii tăi trăiască numai în frăție Ca a nopții stele, ca a zilei zori ...................................... Căci rămâne stânca, deși moare valul, Dulce Românie asta ți-o doresc.” Astăzi, fiii țării par că-s derutați Deși în cupe le spumegă vinul, Iar unii dintre ei... sunt foarte bogați. Ei nu aud că țara geme de durere, Și nici rădăcini nu mai au, iar stânca piere... Au uitat de tine, au uitat de frați, Au format partide ce par niște coride
LA MULŢI ANI, IUBITĂ MAMĂ, ROMÂNIA! de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350922_a_352251]
-
autor. Plutește peste tot mireasma baladei în care Iovan Iorgovan se luptă pe viață și pe moarte cu balaurul cel înfricoșător. Cartea însăși stă sub spectrul acestei încrâncenări. Locurile-s încrâncenate, cu steiuri golașe, prin care fluieră vântul pătimaș, ori spumegă ape limpezi ca lumina, care se feresc îndeobște de ochiul comun, dar se dăruie spiritului superior. Duhul tainic și întunecat al muntelui este surprins în tablouri, ele însele în continuă mișcare, cu o eleganță și grație primitivă, desprinsă de-a
SAGA DESPRE IOVANA IORGOVANĂ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351697_a_353026]
-
Publicat în: Ediția nr. 794 din 04 martie 2013 Toate Articolele Autorului Dacă versul alb e verde Și cel verde-n alb răsare, Universu-n vers se pierde În amestec de culoare. Iar când roșu-n alb se schimbă, Albu-n roșu spumegând, Împreună-ncet se plimbă Prin lumină meditând. Și încet mă prind de verde, Albul vine suspinând, Roșul se aprinde-n gene Transformându-se-n cuvânt. Dacă versul alb e verde Și cel verde-n alb răsare, Universu-n vers se pierde
DACĂ VERSUL ALB E VERDE de DORU CIUTACU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345574_a_346903]
-
îngerilor în aceeași stare. (Mariana Vicky VÂRTOSU) *** „DE CE PLÂNG FLUTURII ÎN FA MINOR” de Eleonora STAMATE (Tecuci, Galați) Întoarcerea la rădăcini, la stările arhetipale ale ființei, în poeme interogativ-exclamative, ea se mărturisește lumii pe care o recreează, chiar dacă presimte cum spumegă fereastra unei păduri ca o limbă de clopot (În ploaie). Eleonora Stamate își asumă durerile lumii, dar nu se lamentează, nu face din durere un spectacol. Metaforele țâșnesc din toate zonele ființei sale, fantezia poetei este debordantă, sondând și prelucrând
NOI APARIŢII LITERARE ÎN COLECŢIA „LIRIK” A EDITURII ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352088_a_353417]
-
DACĂ VERSUL ALB E VERDE, de Doru Ciutacu , publicat în Ediția nr. 794 din 04 martie 2013. Și cel verde-n alb răsare, Universu-n vers se pierde În amestec de culoare. Iar când roșu-n alb se schimbă, Albu-n roșu spumegând, Împreună-ncet se plimbă Prin lumină meditând. Și încet mă prind de verde, Albul vine suspinând, Roșul se aprinde-n gene Transformându-se-n cuvânt. Dacă versul alb e verde Și cel verde-n alb răsare, Universu-n vers se pierde
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]
-
-n alb răsare, Universu-n vers se pierde Dăruind o nouă stare. Citește mai mult Dacă versul alb e verdeși cel verde-n alb răsare,Universu-n vers se pierdeîn amestec de culoare.Iar când roșu-n alb se schimbă,Albu-n roșu spumegând,Împreună-ncet se plimbăPrin lumină meditând.Și încet mă prind de verde,Albul vine suspinând,Roșul se aprinde-n geneTransformându-se-n cuvânt.Dacă versul alb e verdeși cel verde-n alb răsare,Universu-n vers se pierdeDăruind o nouă stare.... XX. POEM
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]