192 matches
-
Mihai Vâlvă La vechi hârtii luând azi seama, Găsii scrisoarea de demult, Era de-acasă, de la mama, Pe care n-am vrut s-o ascult. Scria atunci că sunt mai bine Și că grădina a dat spor, Scria cu litere stâlcite Să merg să-i văd, căci le e dor. Dar viața lor s-a dus departe, S-au rătăcit pe-al vremii zbor Și cine să-mi mai scrie astăzi Să merg să-i văd, căci le e dor? Citește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/344078_a_345407]
-
a fost vorba acolo despre resorturile unei prietenii reale în toată puterea cuvântului (a se citi scena din Postfața ”Jurnalului de la Păltiniș”), vii, ulterior, și întărești imaginea personală despre patria-mamă (unde ”balada mizeriei recitate în fața unui microfon într-o limbă stâlcită”, spune autorul, pare că se cântă la infinit de către un întreg cor de robi ignoranți ai destinului neprieten) la întoarcerea de pe meleagurile foșninde a civilizație și trai bun din Occident cu afirmația de vacanță a unui prieten parizian, cum că
HIPERBOLA INDUSĂ. METAFORĂ FĂRĂ FILOZOF SAU LIBERTATEA ŞTIRBĂ DE EXPRIMARE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380926_a_382255]
-
cu copilul ăsta, nu vrea deloc să mănânce! Cere nu știu ce, „cims și spițe” ... de unde să scot eu ce-i dădea maică-sa la București! - Dar ce anume vrea ? - Nu știu ! ... Cică ceva „cims” sau „spițe” și „banoni”, le pronunța bunica stâlcit. - „Sprite Energy” de un sfert, corectă Ionuț pe bunica sa. Și semințe de migdale necojite... - Nu știu ce să fac, mă doare capul! se tângui bunica. Vezi bărbate, când te duci mâine în sat, la prăvălie, să întrebi dacă nu au „banoli
MOFTURI LA MANCARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374321_a_375650]
-
ușa de la intrare, apoi pași nesiguri se apropiau de bucătărie. Soțul, beat, abia se ținea pe picioare,cu un ultim efort a reușit să se reazeme de tocul ușii. -Ce faceți voi aici? Mâncați? Glasul îi era nesigur, iar cuvintele stâlcite. -Am așteptat să vii, dacă am văzut că întârzâi ,am dat copiiilor să mănânce, eu nu am mâncat, am așteptat să cinăm împreună. -Pune să mănânc, adu-mi sticla cu țuică și două păhărele. Stai jos, bea, și-i întinse
DRACU* NU E AȘA DE NEGRU III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375535_a_376864]
-
cum a fost de fapt - o lovitură de stat. Au urmat alții la jaf. Au apărut patronii și s-au înmulțit nefecundați Ca ciuprcile pe bălegar, iar peste jumătate din populație A ajuns ca niște sculpturi în crengi de abanos, stâlcite și bolnave, Cheltuindu-și bănuții din nodul de batistă pe pilule de diabet și inimă; Legumele și feliuța de pâinea fiind hrană de lux; Magazinele fiind burdușite cu tot ce e mai scump din import. În timp ce noi suferim de minimul
O LOVITURĂ DE STAT de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347480_a_348809]
-
acum? Ori era avangarda soțului ei, ori simțea că scârțîie treaba între Eva Tibori și Theo Barna, pentru că nu putea crede că, pur și simplu, din senin îl apucase dragul de unica lui nepoată pe jumătate româncă. Îi ascultă lamentările stâlcite, cu toate că nu o interesa nici unde era plecat Barna acum, nici ce contract încheiase și cu cine pentru stagiunea teatrală viitoare și nici ce planuri de viitor avea cu Eva Tibori. Sau, o interesa? Deformare profesională, desigur. Strângea doar informații
(III) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376652_a_377981]
-
Trebuie să-mi spuneți mai multe lucruri: Cine sunteți, dacă aveți condiții acasă, dacă ați mai avut câini... știți... trebuie să discutăm toate acestea apoi, o să vă întocmesc și documentele lui veterinare, i-a explicat Buzov într-o engleză destul de stâlcită. - Da desigur dragul meu ai dreptate, i-a răspuns bătrâna, luând loc pe un scaun și continuând: - Eu sunt o rudă mai îndepărtată a Președintelui, una dintre mătușile lui din partea tatălui. De câțiva ani trăiesc și locuiesc singură în apropiere
CĂŢELUL PREŞEDINTELUI (NUVELĂ) de IOAN CÂRJĂ în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373185_a_374514]
-
cântăriseră încă nici meritele respective ale fronturilor lor, diferite toate trei, nici rolul lui Stalin în timpul războiului... Cearta aceea, simțeam, îi necăjea mult. Fiindcă știau că, oricare ar fi fost contribuția lor la victorie, zarurile erau aruncate: generația lor, decimată, stâlcită, avea să dispară în curând. Și infanteristul, și artileristul, și pilotul. Mama mea avea chiar să le-o ia înainte, urmând destinul copiilor născuți la începutul anilor ’20. La cincisprezece ani, rămâneam singur cu sora mea. În polemica lor era
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
1883] ["DUPĂ CE ILIE ȚEPELUȘ... După ce Ilie Țepeluș, Ion Pelin și Vasile Bojoacă au demonstrat cu ghioagele plumbuite cetățenilor din Galați că e bună revizuirea și după, ce au spart opinia adversarului de 'mpreună cu capul, "Romînul" mai citește asupra celor stâlciți moliftele mari de "ducă-se pe pustii". Vorba ceea: unde-i doare pe ei, unde-i pipăie d. C. A. Rosetti? După ce de la un capăt al țării la celălalt s-a petrecut în aceste alegeri toate presiunile și infamiile câte
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
din toate straturile sociale / de toate confesiunile de toate sexele și culorile” ș.a.m.d. Implicat e cabotinismul grafic și lingvistic. Apar fraze întrerupte, citate în alte limbi, sigle, interjecții, vorbe ciuntite („frunz...”, „frun...”, „fru...”) sau rupte în două, vorbe stâlcite (unele țigănește): „o tot logogim / o logovrăjim și logongorim”, „foaie cu foaie foifăleau foisocoteau foigălbinau”, „foilofoaile”, „pâră kâr oichii ciobi-se-vor”, „tot o ciupearcă pe-o ciupearcioaică / de la micro- la macrociupercioaie / pâră la a cea de-a opta zi
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
numită în cărțile vechi viitor” (Nu spune nimănui), „Ziua de mâine zdrobește înalță la cer / un cazan cu simboluri - consoane / și vocale gem de mânie. N-o poți / ajuta: urmărești sclipirea / unui eveniment costeliv - / ascunzătoarea duhnește a moarte, / a sigle stâlcite, a dușmani lipsiți / de măsură. Printre primejdii / de primăvară ochiul vede zeii / mișcându-se. Neamuri întregi - / fără să înțeleagă ce trebuie - / se vor închina, mai târziu, / pe locul acesta” (Un fragment din vârtej). Odată destructurată (și astfel dezvăluită) imageria poetică
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
stătea și se uita În vale la Bursa, de parcă ar fi putut să găsească o confirmare vizibilă a spaimei sale invizibile. Dar confirmarea veni din interiorul casei, pe cale sonoră: fratele ei, Eleutherios („Lefty“) Stephanides, Începuse să cânte Într-o engleză stâlcită, fără sens. ― Din zori și până-n seară, așa-i că ne distrăm, cânta Lefty, așezat În fața oglinzii din dormitor, ca În fiecare zi pe la ora asta, punându-și gulerul nou de celuloid la cămașa albă nouă, storcându-și În palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În 1967 puteai să vorbești În interfonul din bucătărie și propria voce să nu ți se audă decât În dormitorul principal. Difuzoarele ne distorsionau vocile, așa că trebuia să ascultăm foarte atent ca să Înțelegem ceva, ca și cum am fi descifrat primele cuvinte stâlcite ale unui copil.) Capitolul Unsprezece a meșterit la sistemul pneumatic din subsol și și-a petrecut ore Întregi trimițând o minge de ping-pong prin casă, printr-un sistem de tuburi de aspirator. Tessie n-a Încetat niciodată să se plângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
atunci vei câștiga mânia naifului și a shōgunului. Ordinul Sfântul Petru a trimis deja la Macao cerere de punere sub acuzare împotriva ta. Te rog, ia aminte la acest lucru și fii prevăzător în ceea ce faci...” În lumina lumânării chipul stâlcit al misionarului părea și mai urât. Fusese în stare să-și stăvilească poftele carnale, însă tot nu-și putuse îndrepta firea iute. Uneori, apriga mânie a strămoșilor săi era o adevărată tortură pentru el. Chipul misionarului arăta mai tânăr decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
După masă, primarul puse o slugă să-i aducă din cabinetul său globul pământesc. Voia să-l întrebe pe Velasco unde se afla țara numită Japonia. Pe globul acela ca un ou de struț, doar India și China erau schițate stâlcit. Japonia era o peninsulă mică precum un strop de apă în prelungirea coastei de răsărit a Chinei. E greșit! Velasco strânse tare din umeri ca și cum nu mai putea îndura neștiința compatrioților săi și globul acela stâlcit. Dacă Japonia era privită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și China erau schițate stâlcit. Japonia era o peninsulă mică precum un strop de apă în prelungirea coastei de răsărit a Chinei. E greșit! Velasco strânse tare din umeri ca și cum nu mai putea îndura neștiința compatrioților săi și globul acela stâlcit. Dacă Japonia era privită cu dispreț, pentru Velasco însemna că țara pentru care el își pusese în joc întreaga viața era batjocorită. Japonia nu arată așa! Cât e de mare, padre? E o insulă mică. Poate chiar mai mică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
tânără, se chinuise să Învețe acele răsuciri dificile ale limbii și dăduse examen după examen după moda europeană. Ascultându-l pe soțul ei, Își Îmbunătățise pronunția, așa că acum nu mai avea acea pronunție pe care o au studenții imitând dicția stâlcită a profesorilor lor, care nu sunt vorbitori nativi. Faptul că ajunsese să stăpânească atât de bine limba engleză era pentru ea o bucurie a sufletului, era ca și cum ar fi cântat la un instrument. Iar cele mai intime și personale amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Cei doi care îl escortau pe Gomer veniseră până aproape de ei; cel mai tânăr, care poate încă nu împlinise douăzeci de ani, ținea arcul pregătit, cu săgeata îndreptată spre Balamber; celălalt, masiv, cu mustăți blonde și stufoase, avea un ochi stâlcit, traversat în diagonală de o cicatrice adâncă ce pornea de la frunte și mergea, tăind pometul în întregime, până aproape de gât. El fu cel care se făcu ecoul căpeteniei sale: — Măi, să fie! observă. E ciudat. Dar solii nu călătoresc niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
neștiind de ce zâmbim, vor crede că o facem pentru că suntem mulțumiți de „noua așezare a vieții” despre care ne tot vorbesc. Spun asta pentru că dumneata ai prilejul, încă de pe acum, să modelezi viitorul, să-l faci să nu se nască stâlcit cum îl vor, e vorba de copiii pe care-i ai în față zi de zi, în băncile lor de școlari și cărora nu le spui niciodată minciuni, dimpotrivă, atunci când se poate... Totul cu prudență; e o știință a cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ai să mergi să-ți iei lucrurile chiar acum, ca să vii după mine! Încurajat de schimbarea de atitudine a Wardei, tatăl meu s-a apropiat și a spus: — Este soția mea! A spus-o în arabă, apoi într-o castiliană stâlcită. Juan l-a pălmuit zdravăn, expediindu-l în noroiul drumului. Mama începuse văicăreala ca o bocitoare, în vreme ce Warda țipa: Nu-i face rău! S-a purtat întotdeauna frumos cu mine! Este soțul meu. Soldatul, care o înșfăcase pe soră-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
întinseră în fața noastră. Cât ai clipi, ne-am pomenit înconjurați de vreo zece bărbați înarmați cu săbii și pumnale, printre care i-am recunoscut imediat pe cei doi vecini de la masă. Unul dintre ei scuipă câteva exclamații într-o arabă stâlcită; am priceput totuși că nu trebuia nici să vorbim, nici să ne mișcăm dacă nu voiam să fim străpunși pe loc. În clipa următoare, eram azvârliți pe jos. Ultima imagine pe care o mai țin minte este aceea a pumnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vâjâie pe lângă mine zi și noapte... E destul de interesant, cu excepția evacuărilor pe care le-am generat. Cam la o săptămână, am revenit instantaneu la proporțiile normale și am avut putința unui alt punct de vedere: orașul detenției mele era distrus, stâlcit și adâncit, oamenii mă priveau îngroziți. M-am cutremurat, dar am și răsuflat ușurat... pentru o clipă! Apoi... m-am expandat exponențial... Cercetătorii spun că Pământul descentrat va devia încet-încet de pe orbită. Ar fi apelat la Haniak, dar am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
știi ce-ai făcut? Te-ai ținut după mine. De parcă aveam să-ți dau ceva. Interesant, dar ce vrei de fapt, drăguță? Haide, mie poți să-mi spui. Îl privește drept în ochi. Când vorbește, vocea ei, accentul ei englezesc stâlcit începe să semene brusc cu al lui, s-a schimbat, este alunecător, îngroșat, mai cald. Toată gheața nordică și seul din lume se topesc. — Nimic, zice Bobby, care continuă același scenariu. Nu urmăresc nimic. Imediat, chipul ei parcă se închide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Într-o după-amiază, Jonathan îl ajută pe director să îngroape sămânța microscopică în straturi de gelatină apoasă, apoi să le ambaleze și să le introducă într-un fel de bidoane, vorbindu-le plantelor, pe un ton total diferit de vocea stâlcită pe care o folosește în discuția cu semenii. Aceste viitoare orhidee sunt împărătesele, reginele nopții sunt houris și zeițe în același timp, uluitoare „Madone cu sâni negri ale junglei“. Noble nu pare conștient că băiatul îl poate auzi cum își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și al dracului, Încă În putere, care o primea În casa lui la fiecare Întoarcere pe femeie, nu Înainte să o bată sălbatic, mai ales peste față, În nădejdea că, atunci când Ion se va fi Întors de la beci, chipul ei stâlcit l-ar fi făcut să n-o mai vrea Înapoi. Socotelile tomnaticului și gelosului ibovnic nu se dovediseră niciodată Întemeiate, căci Ion Găman, de cum se Întorcea - tânăr, frumos și puternic - În sat, primul drum Îl făcea la casa lui Simion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]