1,465 matches
-
ivea de după câte o stâncă un grup de arbuști. Era o liniște deplină că nici adierea vântului nu se simțea. Nu zări nici o vietate și nu auzi nici un tril de păsărele. În jurul său plutea o atmosferă apăsătoare. De după un abrupt stâncos îi apăru în fața ochilor masivul sterp, rece și amenințător. Câțiva fiori îl cutremurară, întrebându-se ce caută pe aceste meleaguri lipsite de orice urmă de viață. Privirea îi coborî lent de pe crestele amețitoare care se adunau în jurul său ca o
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Comoara_blestemata_ion_nalbitoru_1385371091.html [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
moș Martin Carpatin uitat de Dumnezeu? Vai de pielicica mea! Fuga înapoi până nu se trezește domnia sa! Dar înainte să pună în practică planul de refugiu, aruncă instinctiv încă o privire de ansamblu și observă cu surprindere că în peretele stâncos erau săpate câteva litere. Citi cu atenție: „Zona duhurilor rele”. - Eheee!... Asta înseamnă că a mai fost careva pe aici!... Sau să fie de sute de ani?... Imposibil! Doar nu aveau și atunci aceeași scriere ca acum!... Sau mai știi
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Comoara_blestemata_ion_nalbitoru_1385371091.html [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
o viață alerg și caut ale lumii margini. Poate mi-o fi dat să nu cad și să trec dincolo. Fă punte-n tine și-n anii care-i ai, ca să poți trece. Cândva ascultam predica unui pastor între Munții Stâncoși care grăia: - Fiilor, astă-noapte, Dumnezeu mi-a dat telefon și mi-a spus că: Mulți dintre voi câștigați peste cinci sute de dolari pe zi, iar alții, nu au masă pe care să mănânce. Spune-le acestora să-ți dea
TRUPUL TIMPULUI de VIOREL MUHA în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Trupul_timpului_viorel_muha_1334742461.html [Corola-blog/BlogPost/343710_a_345039]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > VIS DE PIATRĂ Autor: Dan Mitrache Publicat în: Ediția nr. 1181 din 26 martie 2014 Toate Articolele Autorului VIS DE PIATRĂ Vârf stâncos, uscat de soare cată gri-închis s-apară: Val înalt,născut din mare să-l umple de sare-amară Vânt nebun,plin de răcoare mângâind tăios,să-l doară Voalări de curcubeie în șuvoi de apă clară Voci perechi într-o chemare
VIS DE PIATRĂ de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 by http://confluente.ro/Dan_mitrache_1395853183.html [Corola-blog/BlogPost/353570_a_354899]
-
poalele sale. Cei curajoși se pot aventura pe creasta colțuroasă și sinuasă a giganticei stânci, de unde au o panoramă superbă în toate direcțiile. Legenda spune că potera pornise pe urmele haiducilor lui Pintea Viteazul. Aceștia s-au retras pe muchia stâncoasă ce se înalță deasupra masivului. Potera a luat urma haiducilor și a urcat după ei pe acele colțuri ascuțite de piatră. Atunci Pintea cu voinicii săi și-au dat drumul pe partea opusă, în hău. Legenda spune că ceata de
ALTARUL SPIRITUALITĂŢII ROMÂNEŞTI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Maramuresul_altarul_spiritu_ion_nalbitoru_1378061932.html [Corola-blog/BlogPost/340547_a_341876]
-
și mi-a scos în cale un alt om adevărat − ca o recompensă, poate, pentru duritățile de care am avut parte. Brațele lui mă ocrotesc de toate intemperiile vieții, căci și rădăcinile sale educative sunt la fel de bine înfipte în pământul stâncos al realității, iar pe umărul lui îmi voi găsi mereu liniștea pe care mi-am dorit-o, după ce prima căsătorie mi-o răpise. Azi, abia, pot spune că simt această siguranță, fără să mă mai pot înșela. Discuțiile noastre abordează
ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI ! de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 by http://confluente.ro/Maricuta_manciuc_toma_este_maricuta_manciuc_toma_1363066916.html [Corola-blog/BlogPost/342260_a_343589]
-
împotriva vânturilor și a secetei care au fost plantate în Bărăgan au fost furate iar acum sunt periclitate culturile agricole. Există o specie, molid-ul (pomul de crăciun cu cetină circulară pe rămurică) care crește, cu rădăcini superficiale în zone stâncoase, singura care, întotdeauna, a fost exploatată în ras, adică toți copacii din zonă. Dacă s-ar face răriri ca la celelalte specii pădurea ar cade la prima vântoasă. Copacii se doboară prin smulgerea rădăcinilor unul de câtre altul cum cad
AMINTIRI DIN PĂDURI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 by http://confluente.ro/emil_wagner_1466712564.html [Corola-blog/BlogPost/378895_a_380224]
-
ce se rostogoli la vale spre hău asemenea unui glob în flăcări. „Imperatorul” fu catapultat în afara autovehiculului, părăsit și neputincios. Forța care-l stăpânise, dispăruse brusc. Cădea liber și aștepta din clipă în clipă să se strivească de vreun pinten stâncos. Dar deodată ceva plescăi în jurul său și un val de apă îl înghiți. Căzuse într-un lac. Continua să se scufunde în acel tău fără fund. Ridică privirea din instinct, și deasupra sa zări doi ochi aprinși ai unui pește
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1431609503.html [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
și duhurile de orice fel. Cunoștea o vrăjitoare care, fiind alungată de oamenii satului din pricina învrăjbirii și vrăjitoriilor sale, se adăpostea într-o grotă în munții din apropiere. Trecuse de miezul nopții și baba dormea sforăind de se zguduiau pereții stâncoși ai peșterii. Fantoma lui Vlad nimeri ascunzătoarea, alunecă tiptil ca o boare pe lângă pereții sălașului cotoroanței și o învălui ca o mantie întunecată, strecurându-se în interiorul acelui trup hidos. Deodată, aceasta tresări speriată. - Cine-i acolo? - pițigăi sărind din culcuș
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1431609503.html [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
scriu două - trei cuvinte!? - Nu te preocupa! Vei avea tot ceea ce-ți dorești! Cotoroanța aprinse încă o feștilă nevenindu-i să creadă că vorbește cu ea însăși. Privirea îi alunecă într-un ciob de oglindă sprijinit pe un prag stâncos. - Ce gânduri amăgitoare! - își zise ea decepționată. Cât de urâtă și zbârcită sunt... - Închide ochii, numără până la cât vrei și deschide-i! Baba se supuse și în oglindă apăru un chip frumos ca de prințesă. - Este o vrajă! - exclamă uimită
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1431609503.html [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
Lincoln”. Imaginea lui Robert Richarsdon e „clasică”, în tonurile roșiatic-maronii ale marilor westernuri de demult, fără procesări digitale, în ciuda multelor efecte speciale și are momentele ei de grandoare, încadrând spațiul teatral, hanul lui Minnie, într-un cosmos american al iernii stâncoase - omagiu lui The Searchers, John Ford. Ca să nu mai vorbim de diligență... În sfârșit, mai avem un personaj, al nouălea ticălos: muzica lui Ennio Morricone, care mai trăiește ca să-și fi pus, din nou, după decenii de tăcere, acordurile minunate
The Hateful Eight – Optarul de inimă neagră sau The Force Afakens by https://republica.ro/the-hateful-eight-optarul-de-inima-neagra-sau-the-force-afakens [Corola-blog/BlogPost/339015_a_340344]
-
Joyce, cu „umorile dumitale fantastice“ (p. 197). Între „textier“ ? (v. Mallarme) și „textologic“ (Valéry) e mică distanță. Epigrama crispata, dar extaziata caracterologic, cum și trebuie, devine în periodica volumului, jurnal de bord pe un ocean gotic (cuiburi grafice în munții stâncoși !). Autorul are meritul de a nu încurcă păserile - exemplarul sau specia. Noroc că nimic nu dispare, inerțial. „Scriitura corporală“ sau doar scriitura, lucrata într-o etică și o estetică sinuoase. Numai că nimeni nu stie ce se întâmplă cu textul
PLUMIERA – DESPRE URZICILE LUI ION PACHIA-TATOMIRESCU de MARCEL TURCU în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Marcel_turcu_plumiera_de_marcel_turcu_1386718595.html [Corola-blog/BlogPost/354716_a_356045]
-
natură pe scena munților. Reîntors în mica stațiune turistul poate lua telecabina și de la înălțime să admire panorama încântătoare care se desfășoară sub el sau, dacă este cu mașina, să urce pe șoseaua ce șerpuiește ca o panglică printre pintenii stâncoși. În stânga se ridică pieptul de piatră al versantului, iar în dreapta se deschide valea parcă fără de sfârșit și versantul opus, pe alocuri plutind în ceață. Spectacolul văii frapează prin priveliștea ce încântă privirile care alunecă pe fiecare colț de stâncă ce
TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 by http://confluente.ro/Transfagarasanul_si_splen_ion_nalbitoru_1369562557.html [Corola-blog/BlogPost/354934_a_356263]
-
de nori, ceață, stânci, arbuști și cer, creează prin neuniformitatea lor o imagine plină de armonie. La coborâre ești întâmpinat de cascade al căror tumult se propagă în unde sonore către creste în timp ce șuvoiul de apă se lovește de pintenii stâncoși. Părăsind înălțimile sterpe pătrunzi în cheile Argeșului cu splendorile lor. Șoseaua se prelinge pe lângă abruptul stâncos, de partea cealaltă deschizându-se valea adâncă. Vârfurile semețe ale Făgărașului rămân undeva sus, iar mașina pătrunde în pădurea de brad pe conturul lacului
TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 by http://confluente.ro/Transfagarasanul_si_splen_ion_nalbitoru_1369562557.html [Corola-blog/BlogPost/354934_a_356263]
-
La coborâre ești întâmpinat de cascade al căror tumult se propagă în unde sonore către creste în timp ce șuvoiul de apă se lovește de pintenii stâncoși. Părăsind înălțimile sterpe pătrunzi în cheile Argeșului cu splendorile lor. Șoseaua se prelinge pe lângă abruptul stâncos, de partea cealaltă deschizându-se valea adâncă. Vârfurile semețe ale Făgărașului rămân undeva sus, iar mașina pătrunde în pădurea de brad pe conturul lacului de acumulare. După mulți kilometri ajungi la barajul Vidraru. De pe coronamentul barajului în arc, cu o
TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 by http://confluente.ro/Transfagarasanul_si_splen_ion_nalbitoru_1369562557.html [Corola-blog/BlogPost/354934_a_356263]
-
Sunt reședințe carstice care surprind, răsărite ca dintr- un vis, pe post de salut jucăuș din lumea lui Hades. Dealtfel, locuințele subterane nu sunt deloc un fenomen rar nici pe teritoriul Spaniei continentale. Atracția magnetică pe care o exercită terenul stâncos și găunos din Extremadura sau din vecinătatea Granadei asupra locuitorilor cavernelor are ceva aproape visceral, patetic, ca o declarație de dragoste imposibilă între protagoniști, om și natură. Dacă românul e frate cu codrul, ei bine mă încumet să zic că
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/spania-subterana/ [Corola-blog/BlogPost/93054_a_94346]
-
spiritul luminat al lui Vladimir Ghika (1873-1954), dar, așa cum sună pilda cristică a semănătorului: Pe când semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum și au venit păsările și au mâncat-o. O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc...O altă parte a căzut în pământ bun și a dat rod: un grăunte a dat o sută, altul șaizeci și altul treizeci. Sister Celine
„Noi nu alegem pacienții, așa cum boala nu alege bolnavii după religie...” Un exemplu despre cum se pot reconcilia spitalele cu catedralele by https://republica.ro/znoi-nu-alegem-pacientii-asa-cum-boala-nu-alege-bolnavii-dupa-religie-un-exemplu-despre-cum-se-pot-reconcilia [Corola-blog/BlogPost/338750_a_340079]
-
Autor: Dania Badea Publicat în: Ediția nr. 1969 din 22 mai 2016 Toate Articolele Autorului De dor... Te- am visat și mi- e dor, Cu ochii tăi verzi și frumoși De aici, dintre umeri de nor, Dintre brazi și munții stâncoși. Dorul e viu, mătăsos și curat Și mă- mbracă- n mantii discrete Cu țesături de tafta si brocart Foșnind unduios în trupu- mi și-n plete. Te simt, te port, te duc cu mine oriunde Ești în genele mele și-
DE DOR... de DANIA BADEA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 by http://confluente.ro/dania_badea_1463939537.html [Corola-blog/BlogPost/378989_a_380318]
-
Arnăutu cercetează împrejurimile. În depărtări vede un vârf înalt, pleșuv, a cărui culme joacă într-un orizont confuz în arșița zilei. CĂPITANUL ARNĂUTU: (către căpitanul Sasu) Acolo trebuie să fie palatul! CĂPITANUL SASU: Până acolo e cale lungă printre pinteni stâncoși, cascade, văi cu râuri repezi ale căror ape se rostogolesc într-un zgomot infernal în prăpăstii. CĂPITANUL ARNĂUTU: (cu entuziasm) Ăsta-i Regatul lui Dracula! CĂPITANUL SASU: Și al urmașilor săi! CĂPITANUL ARNĂUTU: Și noi suntem din neamul său! Oare
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Regatul_lui_dracula_iv_sc_ion_nalbitoru_1390815168.html [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
vom duce lipsă. EXT./REGATUL MUNȚILOR/ AMURG Crepusculul cuprinde regatul munților începând cu văile cele mai adânci și terminând cu vârfurile cele mai înalte. EXT./ REGATUL MUNȚILOR / ÎN ZORI Este a doua zi. Călăreții în șir indian urcă printre pintenii stâncoși ai muntelui. EXT. / REGATUL MUNȚILOR / NOAPTE Treptat se întunecă și pe un mic platou oștenii își priponesc caii de niște pinteni stâncoși și apoi se tolănesc extenuați pe piatra dură a masivului muntos. Vuietul vântului se aude șuierând peste creste
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Regatul_lui_dracula_iv_sc_ion_nalbitoru_1390815168.html [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
mai înalte. EXT./ REGATUL MUNȚILOR / ÎN ZORI Este a doua zi. Călăreții în șir indian urcă printre pintenii stâncoși ai muntelui. EXT. / REGATUL MUNȚILOR / NOAPTE Treptat se întunecă și pe un mic platou oștenii își priponesc caii de niște pinteni stâncoși și apoi se tolănesc extenuați pe piatra dură a masivului muntos. Vuietul vântului se aude șuierând peste creste, iar din adâncul văilor se ridică urletele sălbatice ale lupilor. Luna inundă cu lumina sa albă și rece regatul munților, iar stelele
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Regatul_lui_dracula_iv_sc_ion_nalbitoru_1390815168.html [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
să vorbească și ne spune al cui este! MOȘUL . Până vorbește e bozul mare pe noi! EXT. / REGATUL MUNȚILOR / ZI Imaginea cade pe rând atât pe piscurile împădurite cât și de golurile alpine, pe o prăpastie din care ies pinteni stâncoși ce se ridică din versanți și coboară într-o vale cu o cascadă spectaculoasă. Prin chei aleargă în galop o ceată de călăreți. Deodată zările se deschid și pe un pisc îndepărtat se zăresc turnurile unui castel.Călăreții continuă să
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Regatul_lui_dracula_iv_sc_ion_nalbitoru_1390815168.html [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
plutească pe suprafața lui, dispare imediat. Numele lui este Oceanul Fără Sfârșit și aceasta doar pentru că nimeni nu a reușit vreodată să descopere unde se termină imensa întindere de apă de la capătul pământului. Oamenii se fereau să ajungă la țărmul stâncos, nu numai de teama de a nu dispare la cea mai mică adiere care sufla dinspre ocean, ci și din pricina regelui Algus, stăpânul apelor misterioase, un tiran după spusele celor mai mulți, care stârnea din senin furtuni cumplite, cu valuri mai înalte
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1442372158.html [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
locul în care fusese răpită Anemona. Perluță își simțea inima bătându-i în gât și micuțele aripioare înțepenite de emoție, căci bănuia că bătrâna mergea să-i ducă prințesei de mâncare. Nu peste mult timp, Coral ajunse în fața unui turn stâncos, păzit de uriașa caracatiță de care scăpase Perluță cu ajutorul Anemonei. Tentaculele erau întinse pe tot peretele turnului, iar corpul diform ar caracatiței acoperea mica deschidere care ar fi trebuit să-i țină prințesei loc de fereastră. Coral deschise poarta turnului
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1442372158.html [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
mare de locul în care era închisă fata lui Algus, așa încât uriașa caracatiță să nu-i poată simți. - Aștepați-mă aici, le șopti Arin, mă duc în recunoaștere. Caracatița adormise în vârful turnului, iar tentaculele îi atârnau de-a lungul pereților stâncoși, mișcate de curenții oceanici, ca niște ierburi, lăsând să se vadă deschizătura care ținea loc de fereastră. Prințul mărilor înotă cu grijă până în apropierea turnului și privi înăuntru. În încăperea mică, pe singurul pat așezat lângă perete, dormea o arătare
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1442372158.html [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]