1,294 matches
-
gracilă care refuză compromisul, sprijinită fiind de soțul și copiii ei, care-i însuflețit nu doar speranța, ci chiar și strălucire. Despre demnitatea femeii ar fi fost vorba și în Brigitta, o ecranizare pe cît de prețioasă, pe atît de stîngace în care debutanta Dagmar Knöpfel cedează locul unui voyeurism pictural ce încețoșează dramă eroinei titulare, prezența oricum într-un alb/negru nuanțat doar în peisaje. Peisajul sufletului feminin se oglindește pe ecran în toată splendoarea să în Ciorile al polonezei
Femei despre femei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17990_a_19315]
-
mîine să fie al tuturor cetățenilor". Sînt surprinzători, de altminteri, termenii în care "vigilentul" J. Popper îl amendează pe Camil Baltazar, care se silea și el a fi "pe linie", termeni ce frizează antisemitismul "internationalist-nationalist!" (încă în 1949!): Cuvintele acestea stîngace sînt ale unui străin, ale unui om care e emigrat într-o țară nouă, pe limbă căreia nu știe încă vorbi, dar unde nici graiul ce l-a folosit atîta timp nu se potrivește". Nici adversarii de dreapta ai autorului
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
ani. Mă refer, pur și simplu, la faptul că nu pot face abstracție de iubirea pe care i-o port, iubire ciudată și îndelungată. Sergiu Filip, alias Paul Daian este un autor pe care eu reușesc să-l descriu, oarecum, stîngaci și reversibil (uneori ireversibil) și, în același timp, este autorul faptului că nu pot să-l ajung din urmă niciodată. Independent, mobil și fermecător și, totodată, rigid, imobil și autist, idealist și, totuși, gata să-și sacrifice idealul pentru o
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
nu cumva ar trebui însumate) sculpturi abia astăzi aduse la cunoștința publică, din care majoritatea ar fi în piatră? Nu este nici un răspuns serios la această întrebare. În afară, poate, de acela că sculptorul a considerat aceste opere de ucenicie stîngace și neaderente la spiritul creației sale mature. E drept că specialiștii care le-au contemplat în fotografiile tipărite de "descoperitori" neagă că mîna maestrului s-ar simți în ele, mai ales in figurinele că de turtă dulce atît de kitsch
Cazul Brâncusi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17580_a_18905]
-
ea în momente fugare și efemere, și arta este o modalitate de a eterniza (de a dori să eternizeze) clipele acelea de iubire sau de extaz; și fiindcă toate speranțele noastre se prefac, mai curând sau mai târziu, în realități stângace; fiindcă suntem cu toții frustrați într-un anume fel, și dacă triumfăm într-o privință eșuăm în alta, căci frustrarea este destinul inevitabil al oricărei ființe care s-a născut spre a muri; și pentru că toți suntem singuri, sau rămânem până la
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
1961, fiind înmormântat în curtea bisericii din Lăncrăm de ziua lui aniversara, 9 mai, când ar fi împlinit vârsta de 66 de ani. În monumentala „Istorie a Literaturii Române”, criticul literar George Călinescu scrie că „în genere, poemele luminii sunt stângace, pătate de considerații filozofice și de un nietzscheanism zgomotos”, ignorând cu desvârșire eseurile filzofice și dramaturgia lui. Acest lucru nu este surprinzător deoarece marele critic literar a fost până în ultima zi a vietii deputat în Marea Adunare Națională, unde și-
Eu cu lumina mea sporesc a lumii taină Lucian Blaga. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_231]
-
descopere, să găsească și să trăiască "viața de după moarte" a poemului, Gass consideră că posteritatea trebuie inventată. Ea este produsul celui care o inventează, traducătorul, pe tot atît pe cît este al autorului inițial. Apelînd la o analogie mai curînd stîngace, Gass compară marile poeme cu hambare oricînd pregătite să găzduiască noi și noi recolte. Fără a-și asuma neapărat implicațiile metafizice, scriitorul american definește traducerea ca act de reîntrupare a poetului în persoana traducătorului. Poate de aceea impresia pe care
Traducîndu-l pe Rilke by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16706_a_18031]
-
sub orice nivel intelectual sau, mai exact spus, marcat fundamental de povara arierării senile, momente pe care Grid Modorcea însuși încearcă să le dreagă din mers: ,,jdanovista" Ana Pauker, așa cum apare ea alintată de ziaristul român, este coafarea evidentă și stîngace a jidancei Ana Pauker, cum o invocă, de fapt, nonagenarul autor al bufnițelor din fier forjat. Cine nu este convins că Antonovici, tocmai acolo, în inima New York-ului, își fundamentează rasist eșecul artistic și invocă scenarii desprinse parcă din România
Ce se mai întîmplă cu Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16757_a_18082]
-
sau vechi, dar biblioteca nu e nici bogată nici, mai ales, vie. Totul creează impresia unui "arivist" în ale culturii care nu se pricepe să-și creeze o ambianță firească și plăcută. Ca gazdă, M.S. s-a arătat de asemenea stîngaci și nepriceput, deși cu vădite intenții de a fi binevoitor. E în el ceva reținut și poate ascuns, probabil complexul omului ce vrea să pară mai mult decît este, deși nu are nevoie de așa ceva". Iarăși despre Al. Piru, în calitate de
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
-o chiar în/pe Internet, cu ajutorul unui motor de căutare care identifică sintagme. Cu toate riscurile metodei (aceleași pagini pot să apară de mai multe ori, sînt reprezentate mai ales anumite tipuri de texte, multe din ele pot fi traduceri stîngace, unele construcții pot avea alte valori sintactice), diferența statistică e prea mare ca să nu devină semnificativă: sintagma "în Internet" apare înregistrată de 943 de ori, "pe Internet" de 3540 de ori. Exemple tipice sînt, pentru în: "Cîștigați bani în Internet
"În" sau "pe" Internet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15858_a_17183]
-
autorii volumului experimental 40238 Tescani (1999). Prima secțiune a cărții, Cariera, este o poveste de copilărie relatată de o femeie la începutul unei maturități pe care o simte prea timpurie, aproape falsă, nepotrivită, de neînțeles: " Dimineața de acum e schița stîngace a celeilalte" (F), "dimineața ridată în care mecanic mă studiez în oglindă/ și nu mă mai pot întoarce spre panglicile lucioase/ pe care atunci le zdrobeam, nu din frică,/ ci pentru că așa se făcea, iar asfințitul devenea/ dintr-o dată foarte
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
fermă, chiar cabrată, în raport cu anomaliile epocii totalitare pe care unii încep a le uita - se conturează chiar programe de amnezie voluntară -, iar cei mai pudici din rîndul celor ce detestă revizuirile se silesc a le acoperi cu vălul unei absoluțiuni stîngace de sub care se văd, pe la margini, mîini, picioare și chiar capete culpabile. Fără adevăr, chiar dacă e un adevăr supărător, uneori supărător la extrem, nu s-ar putea face istorie, iar fără o conștiință istorică n-am putea decît clădi pe
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
unui personaj, dar pe care caracterul genialoid, de asemenea specific vîrstei îl ajută uneori să "dea lovitura", cum se întîmplă în Bunavestire, unde defectul sus-menționat nu se vede, întrucît naratorul nu se mai obosește să explice cum se face că stîngaciul, călcătorul în străchini Grobei devine brusc un individ seducător cînd pătrunde în familia Leliei, sau cum același plicticos salesman capătă extraordinara forță e guru după celebra "ruptură la jumătate" a romanului. Naratorul, mic tiran maniheist și megaloman, își manevrează personajele
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
dl Stanciu nu este nici sculptor, nici critic și nici istoric de artă, nu este nici măcar membru al U.A.P., singura structură profesională în care se regăsesc oamenii de specialitate -, domnia sa a pornit o campanie furibundă pentru acreditarea unor pastișe stîngace și neprofesioniste drept lucrări necunoscute ale lui Brâncuși, dar și o acțiune virulentă de hărțuire și de intimidare juridică a acelor specialiști care au denunțat falsul și au demascat impostura. Lui i s-au asociat, în mediile scrise și vizuale
Anomaliile anului Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16194_a_17519]
-
său de oltean care nu se joacă nicicînd cu sentimentele." Și, din așa o ură, nu putea ieși decît un scriitor excepțional, de un exemplar curaj etc. etc. Pînă și scriitorul ar trebui să reacționeze negativ la astfel de laude stîngace. Oricum, fanii lui Marius Tupan pot găsi la sfîrșitul volumului, într-un grupaj de fotografii, diverse ipostaze interesante, cu niște comentarii pe măsură: "După gratiile camerei 14, de la Vila Scriitorilor (Neptun), spațiul său preferat pentru vacanțele estivale"... Ion Roșioru, Marius
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
biografiei marilor scriitori pe care îi numiți, ca și a altora cîțiva (T. Arghezi, Camil Petrescu, Tudor Vianu), fază circumscrisă, din păcate, unor compromisuri ideologice. Compromisuri incontestabile, pe care n-are rost a le ocoli ori "justifica" într-o manieră stîngace, dintr-o pietate greșit înțeleasă ori în baza unui discurs inerțial. Ele trădează o deficiență morală, transpusă în texte de circumstanță, propagandistice, componentă a catastrofei pe care a abătut-o regimul totalitar asupra istoriei și culturii noastre. Adevărul trebuie cunoscut
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
era înfățișat un pește mare, gras, un fel de crap cu capul negru și solzii pictați în culori țipătoare. Coada nici nu mai avusese loc să încapă cu totul în pictura aceea încropită, s-ar fi spus, de o mână stângace. Ce e mai ciudat, crapul ăsta gras privea cruciș în așa măsură încât îmi producea amețeli și un fel de greață adâncă, rău prevestitoare." În a doua povestire, peștele a devenit deja o obsesie. Iar în cea de-a treia
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
are o certă coerentă stilistica și formală și o logică exactă a discursului, dar, din punct de vedere strict artistic, el nu depășește nivelul mediu al picturii românești interbelice. Greoi ca putere de imaginație, restrîns tematic și de multe ori stîngaci, el este mai curînd un precursor al supremației ideologicului în arta decît un reper adevărat al artei noastre moderne.
Camil Ressu, la o nouă privire (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16455_a_17780]
-
la mormînt". Se putea oare o mai lucidă consemnare, o mai amară apreciere a acestei liote de nechemați abuzivi ce alcătuiau "conducerea superioară?" Să vedem care e atitudinea lui Titus Popovici față de sine însuși. Am putea vorbi de o cochetărie stîngace, cînd prozatorul își atribuie gesturile unei opoziții practic nule, precum albul așternut pe alb. Astfel, la finele Congresului al XIV-lea, și-ar fi îngăduit să taie de pe listă, în taină, "banda celor patru": madam Ceaușescu, Bobu, Dincă, Dăscălescu, precum și
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
al naturii nu are deocamdată suficientă experiență de transpunere artistică. Un limbaj pre-eminescian emană desuetudine: "Luna-i tristă și moroasă/ Decât ea mai trist sunt eu/ Tristă-i inima din mine/ Trist e suflețelul meu" (p. 26). Câte un crochiu stângaci, parcă de album sentimental, bate spre Alecu Văcărescu: "Am cercat o mândră floare/ Fruntea să mi-o încunun/ Și-am găsit o floare care/ N-ar mai fi ca să o spun.// Să-ndulcească-a mea privire/ Am cercat o blândă
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
cum și-au ispășit, rînd pe rînd, "păcatele tinerețelor", prin discursuri encomiastice și scrieri "de școală nouă", face substanța studiului lui Stanomir. Angelo Mitchievici întregește tabloul cu critica literaturii "de anticipație" , aceea care plănuia, pentru generații după generații, "viitorul luminos". Stîngace în stil, strălucea prin "scenarii". Inițial importate dinspre soare-răsare, subiectele ajung, pe măsura "profesionalizării", să reflecte performanțele în crescendo ale conducerii autohtone. În finalul primului capitol, tot Ioan Stanomir face un legato cu literatura "ușoară" (dar de succes...) din interbelic
Citiți-le noaptea! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11929_a_13254]
-
un succes destul de mare și formula "V-am prins, vrăjitoarelor!", care o oferit unei exclamații de uz frecvent ("v-am prins!") un adaos mai curînd absurd. Unele enunțuri au rămas în uz tocmai prin devierea lor lingvistică, prin anormalitatea formulării stîngace: "Prietenii știu de ce", " Perfect pentru familia mea". Persistența s-a datorat și capacității de adaptare a enunțurilor la situații comunicative foarte diferite: "Prietenii știu de ce" poate funcționa ca un substitut general de cauzalitate, ca un refuz de a furniza explicații
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]
-
comentarii literare destinate memorizării și reproducerii la diverse examene circulă de ani buni pe piața românească. Comentariile on-line preiau în mod evident sursele tradiționale, oferind o oarecare varietate de tipuri și nivele valorice: de la analize literare oneste și corecte, până la stîngace transcrieri din vreun caiet vechi ale comentariilor dictate de profesorul de liceu. Sintaxa textului � cu fraze scurte, întreruperi, cuvinte sărite - trădează adesea sursa din urmă. Limba și stilul� acestor producții � nocive în sine, pentru că substituie gîndirea individuală și exercițiul de
Referate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16117_a_17442]
-
de comandă“. Sigur c-am să aerisesc. Doar nu mai sunt o puștoaică neștiutoare!... Bine, tată, bine... a îngânat tatăl încurcat și vinovat că fusese surprins de fată uitându-se spre baie cu insistență. Eu nu, s-a desculpat el stângaci arătând spre bucătărie; maică-ta ! O știi cum e cu aerisitul... Tata a dispărut repede la liftul de pe holul scării de unde i s-a văzut capul mare, leonin, cu păr sur și ondulat. Cristina a căpătat putere din puterea lui
Căderea pisicii. In: Editura Destine Literare by Traian Bădulescu-Suteanu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_371]
-
cel Mare, Pilat, Socrate, Dumnezeu, Iisus, Asia, Istanbul, Moscova, Siberia, Beijing, Shanghai, Pascal, Europa, Berlin, Marx. Ca în orice oratorie, retorica se infiltrează ca în propria-i conferință. Și așa apar principiile, logica strânsă a demonstrațiilor, eliberarea aserțiunilor de vituperări stângace ori hazardate. La o asemenea ținută academică a discursului narativ sunt excluse, chipurile, abaterile întâmplă toare. Și totuși, clipește pișcherlicește prozatorul, îngăduindu-și să citeze secvențe fie din înțelepciunea lui moș Gogu ("Bă, n-ai să o duci niciodată bine
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]