347 matches
-
Intrase grupul de colegi de serviciu ai văduvei. Aduseseră cu ei o coroană și flori și o bună bucată de timp, s-au ocupat de așezarea ei, a buchetelor de flori și de aprinderea lumânărilor. Observă și la ei aceeași stânjeneală în momentul trecerii prin fața sicriului. Ca și cum ar fi preferat să ignore o evidență, sau, ca și cum... s-ar fi temut. Păreau că doresc să decupeze din firul iarăși încâlcit al existenței, acea clipă, acel nod, și viața, astfel deblocată, să curgă
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
îi devenise încordată și excitată ca în apropierea unui animal de pradă primejdios de care care se temea, însă în mod fatal se simțea și atrasă inexorabil. Privirea aceea îndrăzneață a lui îi crea cine știe de ce, un sentiment de stânjeneală teribilă și ar fi dorit să-i ceară să nu o mai privească în felul acela, însă nu o făcu. Se întoarce către el și îi spune cu un ton voit leneș și ironic: - Bună dimineața domnu Victor! Dacă cumva
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
cravată? Se poate așa ceva? Am rămas foarte încurcat, eram an în plină vară și, ca tot omul, nu purtam cravată. Ce tipicar a ajuns boierul, ia te uită! mi-am zis. Dar acesta nu m-a lăsat să stărui în stânjeneala mea. Uite ce e, mi-a ordonat scurt, dotează-te cum se cuvine și vino mâine din nou! M-am reîntors în ziua următoare, mi s-au deschis imediat toate ușile, cred că dăduse dispoziții în această privință, și m-
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
e, cu adevărat, pedeapsa pentru o purtare nedreaptă? zise el, vorbind mai curând cu sine. Iar dacă ar fi așa, ce rău a fost pedepsit prin supliciul meșterului mozaicar, la San Giuda? Peste sală se pogorî o tăcere plină de stânjeneală. Dante nu se aștepta la nici un răspuns, așa Încât continuă: — Am aflat că În curând se va deschide și la Florența un Studium general. O facultate a Artelor, ca În Îndepărtatul Paris. Și prin voința lui Bonifaciu, de-a dreptul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
auzit spunându-se printre poeții iubirii, că Dante Alighieri s-a Întors În Împărăția cărnii și a căcatului? Dante roși, fără să mai răspundă. Privea În jur, În căutarea unui pretext de a se despărți. Celălalt păru să Îi observe stânjeneala. Fu cât pe ce să stăruie În sarcasmul lui, Însă mai apoi schimă subiectul, revenind la accentele frivole de cu puțin timp În urmă. Am asistat la Înscăunarea voastră la San Piero. O ceremonie impresionantă, cu adevărat. Puterea cerului Îmbinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Încăierări și În ciocniri, care au deschis larg porțile templului războiului civil? Poetul tăcu o clipă, cu pumnii strânși pe brațele jilțului. — Care, prin purtarea lor iresponsabilă, alimentează planurile lui Bonifaciu asupra libertății noastre? La acel nume, un sentiment de stânjeneală Îi lovi pe toți cei de față. — Nu... firește, zise celălalt prior, Încurcat. Dar să exilăm și familia Donati... Nu sunt Înrudiți cu domnia ta? — Soția mea e o Donati. Și ce-i cu asta? Celălalt nu știa ce să zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o halima care s-a declanșat după ce el răposase Întru Domnul de câțiva ani buni... Matematic corect, enervant de corect; o nimerisem prost cu tentativa mea de glumă. Așa-mi trebuia! - Vă interesează aspectul? a trecut ea repede peste ușoara stânjeneală pe care mi-o provocase cu replica-i acidă. Nu e chiar istorie, dar nici foarte plicticos nu e. - Sunt numai ochi și urechi. - În mod normal, urechile ar fi suficiente... S-o creadă ea! Dispuneam de o atenție Îndeajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Episodul 11 SE LIMPEZESC îNTRUCÂTVA APELE Văzând o atât de ciudată întâlnire, toată suflarea tătărească din tabără, mic și mare, cu cățel, cu purcel, dădu ocol moldovenilor, curioasă nevoie mare. — Și zi așa, preacuvioase Metodiu! - zise spătarul Vulture, descălecând cu stânjeneală, căci tătărușii, ca toți copiii lumii, țopăiau pe lângă el și-l înțepau cu săbiuțe. - Noi te credeam la Râm și mneata aici colea, la Porțile Orientului. — Am fost la Râm, am fost, se grăbi să zică Metodiu, dând mâna spătarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Masaj! - hotărî sultanul și-o luminiță ciudată îi sclipi pentru o clipă în ochi. După aceea? - întrebă el cu un glas care îi miră pe moldoveni prin moliciunea lui. Cadâna plecă cu sfiiciune privirea. Mda - zise sultanul, trecând firesc peste stânjeneala cadânei. Și-apoi? — Apoi duș sau spectacol - zise cadâna. — Duș - hotărî sultanul. — Luminăția-ta - interveni timid viziriul - n-aș îndrăzni să vă tulbur măreața pauză dacă n-aș cunoaște cât de adâncă e grija ce purtați oriunde pentru acele întâmplări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
toți cu privirile plecate, cu mâinile în poală, ba vreo doi-trei își trecură rușinați săbiile la spate și râcâiau încetișor cu unghia paharele goale, ca și cum paharele ar fi fost niște obiecte cu totul neînsemnate, întâmplător aflate acolo, ca niște solnițe. Stânjeneala lor, rod al unei profunde credințe atât în Cel de Sus, cât și în formele particulare de manifestare ale autorității acestuia prin Cei de mai Jos nu trecu neobservată de Metodiu, care grăi: — Frate Vasea, văd că tovarășii dumitale nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un muget sumbru. Se pregătea prânzul și-n fața acestei evidențe, gândindu-se că pentru desfătarea de mai târziu a palpitândelor lor stomacuri un blând suflet de bovină se înălța acum la ceruri, oaspeții se simțiră o clipă rușinați. Văzând stânjeneala lor, boierul Radu Stoenescu-Balcâzu grăi: — După semnele ce le am, nu mă îndoiesc că am dinainte-mi oameni de seamă. Părea-vi-s-ar oare o greșeală de neiertat dacă aș dori să cunosc numele domniilor-voastre? — Nicidecum - răspunse spătarul. Eu sunt, de-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
În pijamale vărgate, unii erau În halatele șifonate ale spitalului, cîțiva jucau table sau vorbeau Între ei, alții tăceau și se uitau În gol. Nu știa cui și cum să se adreseze, după spaima de adineauri avea o oarecare ezitare. Stînjeneala ei le atrase imediat atenția și Începură s-o privească bănuitor; pentru ei era o intrusă care venise să le tulbure liniștea sau să-i spioneze. Salvarea apăru ca din senin. Un domn Între două vîrste, Într-un halat gri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
când ating sublimul, au inconvenientul extrem de grav al duratei scurte, ceea ce, fiind evident, n-ar mai trebui menționat dacă n-ar fi împrejurarea existenței unei contrarietăți mai mari, care constă în a nu ști ce să facem după aceea. Această stânjeneală, însă, se reduce aproape la nimic când e de față un ministru de interne. Abia și-a reocupat locul cabinetul, cu ministrul lucrărilor publice și al culturii încă ștergându-și o lacrimă ascunsă, că ministrul internelor ridică mâna pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
părea să vorbească în același timp, iar eu, șezând tăcut, mă simțeam stânjenit. Dar eram prea timid să nu mă alătur vreunuia dintre grupulețele care păreau absorbite de propriile lor treburi. Dra Waterford era o gazdă bună și văzându-mi stânjeneala se apropie de mine: — Vreau să vorbești cu doamna Strickland, îmi spuse ea. E pur și simplu nebună după cartea dumitale. — Cu ce se ocupă? Eram conștient de ignoranța mea și dacă dna Strickland era cumva o scriitoare binecunoscută mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am cercetat în tihnă pe Strickland. Era mai voinic decât mă așteptasem. Nu știu de ce mi-l imaginasem subțirel și cu o înfățișare insignifiantă. De fapt, era voinic și lătăreț, cu mâini și picioare mari, și își purta cu oarecare stânjeneală hainele de seară. Te făcea să te gândești la un vizitiu îmbrăcat elegant pentru această ocazie protocolară. Era un bărbat de patruzeci de ani, nu prea chipeș, totuși nu urât, căci avea trăsături destul de frumoase, numai că erau puțin prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
vălul și Îi deschise palma, unde se apucă să Îi bată cu buricele degetelor Într-un ritm misterios. Dante privea uimit scena. Dar, Între timp, mintea Îi rătăcea printr-o pădure de analogii. Simțea cum Îi crește un sentiment de stânjeneală, ca și când ar fi pândit o feminitate secretă, dezvăluită puțin câte puțin prin acel straniu colocviu. Poate că aceeași stânjeneală pe care o simțise Paris, se gândi el, atunci când fusese chemat să pună capăt Întrecerii dintre zeițe. De data această, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
privea uimit scena. Dar, Între timp, mintea Îi rătăcea printr-o pădure de analogii. Simțea cum Îi crește un sentiment de stânjeneală, ca și când ar fi pândit o feminitate secretă, dezvăluită puțin câte puțin prin acel straniu colocviu. Poate că aceeași stânjeneală pe care o simțise Paris, se gândi el, atunci când fusese chemat să pună capăt Întrecerii dintre zeițe. De data această, Însă, premiul aflat În joc era răspunsul la o enigmă. Pietra părea și ea atentă, dar, cu coada ochiului, poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În așteptare; dar Înainte să sară afară, raza lunii lumină, printr-o fereastră, fața dizgrațioasă a necunoscutului. - Cecco! strigă Dante, recunoscându-l pe sienez. Ce cauți aici? Celălalt se opri pe dată, tresărind. Dar imediat redeveni stăpân pe sine, cu stânjeneala alungată curând de un zâmbet zeflemitor. Își ridică fruntea, aruncând ostentativ o privire de jur Împrejur. - Se spune că aici se petrec miracole. Voiam să văd și eu. Ehei, voi, florentinii, sunteți de-a dreptul norocoși. Dumnezeu vine să scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pasul, ajungând În spatele lor În clipa În care aceștia se aflau aproape de vechiul puț roman. - Sănătate, messeri, Îi apostrofă, tăindu-le calea. Cei doi se opriră cu o expresie surprinsă. - Ne cunoaștem? Întrebă cel mai Înalt, după o clipă de stânjeneală. - Nu mi se pare că te-am mai văzut vreodată, zise celălalt, făcându-și iute privirea roată, ca pentru a se asigura că poetul era singur. - Nu vă temeți, nu e nimeni cu mine. Însă am o Întrebare să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Vino cu noi! repetă celălalt. Să-l răzbunăm pe ultimul Împărat, acvila asasinată. - Cu voi? Cu Ordinul Templului? șuieră priorul. Monerre se Îndreptă din șale. Apoi Încuviință Încet. - Cum ai descoperit? Nu era dezamăgire În glasul său, ci doar surprindere. Stânjeneala unui copil surprins În timpul unui joc interzis. - Am fost sigur atunci când ți-am auzit cuvintele. Povestirea călătoriilor dumitale și obiceiul despre care mi-ai pomenit, cu Împărțirea unui singur cal la doi cavaleri. Aceasta este metoda templierilor: și nu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de gâscă și o Înmuie În cerneala vărsată. După o ultimă privire spre ceilalți, trasă câteva semne În josul paginii de registru, În dreptul numelui poetului. - Să spună acum că nu știe nimic, ... către ușă. L-ați văzut cu toții semnând. Umbra de stânjeneală de pe fețele celorlalți patru se risipi Într-un surâs. Dante ieșise exasperat din sală. Pe trepte, aproape că fu luat pe sus de un trimis, care alerga spre poartă, gâfâind cu sufletul la gură. Îl Înșfăcă de un braț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Încercare de a o săruta pe Isabelle. A doua zi au străbătut ținutul Jersey cu mașina, au luat masa la New York, iar după-amiază s-au dus la o piesă serioasă, unde Isabelle a plâns tot timpul actului al doilea, spre stânjeneală secretă a lui Amory - deși, privind-o, inima i se umplea de tandrețe. Îl tenta să se aplece și să-i culeagă lacrimile cu buzele, iar ea Își strecura mâna Într-a lui la adăpostul Întunericului, ca să i-o strângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ar fi simțit pe deplin întreaga rușine a familiei, împărțită cinstit cu jumătatea lui, dacă pastilele sale nu și-ar fi făcut efectul exact în același timp. Fuga lui Mișu în culise fu interpretată de toată lumea drept o manifestare a stânjenelii și povestea cu halterele fu dată uitării. Horațiu, Romeo și Nexus, din toată treimea ființei lui, ar fi vrut să fie departe, la picioarele Contesei, unde nu existau rușine și pârț și televiziune. Cele câteva grame se întoarseră în portretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
credeam. Contesa se cam plictisise de jocul intelectual cu Popa, dar nu putea să-l lase baltă tocmai acum, când omul începea cât de cât să gândească. În plus, Contesa descoperise și ea, odată cu Popa, bucuria libertății. În prima zi stânjeneala fusese mare. În a doua zi, un grad suficient de familiaritate îi redase Contesei demnitatea obișnuită. În a treia zi, Contesa încetă să se mai radă pe picioare. Doamna Popa fusese invitată să participe la interogatoriu. Gabrielescu se gândise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
zis că erau niște antiinflamatoare, mai ales că erau aranjate Într-o punguță de hârtie pe care erau scrise numele și adresa unui cabinet stomatologic. Un sentiment de ușurare mă cuprinse când am revenit pe bulevardul Aoyama, eliberându-mă de stânjeneala pe care mi-o provocaseră clădirea aceea În general și persoana lui Porcușor În special. Razele soarelui coborau către apus, cămașa mi se lipise de spate, eram plin de sudoare, mi-era rău. Era de-ajuns să Întâlnesc persoane un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]