980 matches
-
din filme, la 6 dimineața, în ploaie încă, râzând cu orașul cam adormit, iar el îmi ia o floare roșie și mă sărută iar, asta cu floarea e puțin cam de mult de când n-am mai primit și sunt puțin stânjenită și e și gestul cam demodat, dar tot e foarte frumos, atât de frumos, încât devine cea mai romantică zi din viața mea. Și unde stăm? Baby vine azi cu proprietarul acasă, la garsonieră, la 10, să ia ceva, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
de data asta într-o rochie largă din bumbac. — Ce se-ntâmplă aici? întreba ea surâzătoare. — Șam pune un premiu pe capul lui Fanny Tarrant și-mi oferă mie rolul asasinului plătit, îi explică Adrian. Șam se adună de pe jos stânjenit. — Ei bine, când am aflat de la Adrian că țipă moare de nerăbdare să-i ia un interviu... începu el. Eleanor făcu ochii cât cepele. — Fanny Tarrant vrea să-ți ia un interviu ție? — A pomenit chestia asta când m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
cred că ar trebui să-mi spui ceva la fel de... intim despre tine. — De ce? Pentru că așa mi s-ar părea corect. — În regulă, spuse ea. Ce vreți să aflați? — Ei bine, spune-mi ceva despre tatuajul tău. Fanny păru un pic stânjenita de întrebare. — Fluturele meu? — N-aveam cum să nu-l observ adineauri... se scuză el, arătând cu mâna spre sauna. Ți l-ai tatuat pentru fetișcana provinciala din tine, tânăra din Essex care încerca să iasă din gogoașa? — Nu, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ca să începem o cu totul altă viață. Așa că... A fost o soluție, dar una nu tocmai eroica. — Trebuie să recunosc că sunt dezamăgită, mărturisi Fanny. — De ce? — Ei bine, pentru mine a reprezentat cândva un fel de erou. Eleanor o privi stânjenita pe Fanny. Se auzi soneria de la intrare. — Probabil mi-a sosit taxiul, spuse Fanny. Închise reportofonul. Eleanor păru îngrijorată la vederea lui. — M-ați înregistrat, nu-i așa? — Da, răspunse Fanny, deschizându-și geantă diplomat subțire. — Nu mi-ați cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
vostru stupid a ținut până la un punct. Agentul lui Adrian... Se opri și se uită lung la Șam. Unde ți-e mesa? se minuna ea, văzându-i mândrețea de chelie din creștet. Am aruncat-o la gunoi, răspunse Șam, nițel stânjenit. — De ce? Era o bătaie de cap acolo, în California. Mi se desprindea ori de câte ori intrăm în piscină... Continuă. Eleanor îi povești cum a fost pus la cale interviul, în pofida sfaturilor ei, si cum a aranjat ea să lipsească de acasa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
sânii Anitei seamănă acum cu pietrele funerare din cimitirul evreiesc: strâmbe și tocite de ploi, abia se mai zăresc printre bălării, năpădite de mușchi și de licheni. Ici-colo, ca niște găuri de molii Într-un șal verde, surâsul tulbure ori stânjenit al unor cuvinte de neînțeles. Cum de neînțeles era și zăpada care, cu mici Întreruperi, cădea peste oraș de trei zile. Calmă, nepăsătoare, urma să intre, după toate probabilitățile, În Guiness-ul autohton precum inundațiile, cutremurele și incendiul de la moara Bender
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ochelari mari, de soare, cu rame aurii, și un ceas masiv, de aur. Avea aspectul curat și îngrijit al unui bărbat ieșit de la frizer, ceea ce mă făcu să mă simt murdar și transpirat. — Domnul Nimeni? am întrebat. Bărbatul râse oarecum stânjenit. — Da. Foarte încântat de cunoștință. Se întinse să-mi strângă mâna, înclinându-se ușor. — E puțin melodramatic, nu-i așa? Totuși, sper că înțelegeți natura... nedorită a numelor, date fiind împrejurările. Nimeni luă un scaun din umbră și-l trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și, dacă la mijloc se insinua dezaprobarea, un aspru „Pot discuta ceva cu tine?“ într-un moment viitor, mai intim. Dar la început, în afară de un călduros și scurt „Bună, dulceață“, la care Scout răspunse cu un zâmbet larg, dar ușor stânjenit, nu se întâmplă absolut nimic. Ruth păru mai preocupată să-mi explice ce și cum făcuse Ian. Când descărcă farfuriile cu mâncare și mormanele de pâine prăjită de pe tavă, îmi spuse că Ian fusese alături de ea mare parte din după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
bombat și dispărând între picioare. M-am întors cu spatele, încercând să-mi domolesc zvâcnetele grele din piept și din gât, să le înăbuș, dar nereușind. O apropiere electrizantă, șocul, dorința, corpul meu vibra de toate astea și de panica stânjenită și brusca realitate a tuturor lucrurilor care se întâmplau. Privind țintă de-a lungul coridorului pustiu, de ciment, ascultând sunetele produse de mișcările lui Scout în spatele meu, am avut îngrozitoarea și insuportabila idee că a nu privi ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
deoparte problemele pe care le avea cu mine, cu Primul Eric Sanderson. Acum că trecuse, reveniserăm în punctul din care plecaserăm și, de data asta, Scout nu mai era de față să țină lucrurile în mișcare. Se așternu o tăcere stânjenită, acumulându-se încet, o tensiune puternică în aer, ca și când încăperea ar fi fost un submarin care cobora și tot cobora spre locul acela unde carcasa lui începe să se îndoaie. Doctorul tastă, se întoarse la altă tastatură, mai tastă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vînt și de ne-vînt, de răcoare și de ne-răcoare. Nu se pama după decor natural. Nici Bradutz nu se mai pama după decorul incult, natura naturans; suspina după cel compus, civilizat, după natura naturrata. Mi s-a părut chiar stînjenit de ce-i plăcuse cîndva: bradul crescut ca un diapazon, casa (cam coșcovită) a bunului călugăr Paisie, toaca veverițelor pe garduri, ceaiul de melisă... Brăduț cel iubit de toate animalele, cu har actoricesc, pasionat de poezie nu mai exista. Devenise altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
execută comenzile ca un robot. Puneți-l aici, spune medicul arătînd o comodă. Omul pune coșulețul acolo și ia loc pe scaun. Merge spre bine doamna. Sîmbătă îi dăm drumul acasă. Mulțumesc mult. O să revină după 3-4 luni. Da. Oarecum stînjenit, iese pe coridor și se îndreaptă spre ieșire. Mă duc la piață, spune pentru el. Aleargă printre tarabe, ochii caută piersici, dar putea găsi orice, numai de ce avea nevoie nu. Intră în panică și, cu inima strînsă, într-un coș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu Tei fusese cumpărată de el, viața la țară i se părea în unele privințe de preferat: să trăiască în tihnă, să-și rânduiască viața după placul inimii, să nu stânjenească pe alții și să nu fie la rându-i stânjenit, să aibă o gospodărie iată cam tot ce-și dorea, după o viață consumată în bună măsură departe de casă, prin orașe îndepărtate, în vremea când slujise cu zel cooperația română... Și, cu toate că în mod formal aștepta în continuare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să fac?... răspunse Stelian, străduindu-se să nu dramatizeze. Așa e, viața asta de soț văduv la bătrânețe nu e ușoară... Am auzit că vrei să vinzi casa de la țară, e adevărat? îl întrebă Ticu. Stelian își drese glasul oarecum stânjenit. Aș vrea eu și nu prea, îi mărturisi el. Și nici vreun cumpărător serios încă nu s-a găsit... Ei, asta se poate rezolva... Dar ce-o să faci după aia?... Vezi, asta e problema!... Nu știu... Rămâne de văzut... Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Îl vezi? ...Tata-male!... Tata-male!... strigă peltic copilul, uitându-se lung la Stelian, dar când Virgil vru să i-l dea ca să-l țină puțin în brațe, se sperie și se porni să plângă în gura mare. Stelian își drese glasul stânjenit, iar Mariana se supără și, luându--l pe copil din brațele lui Virgil, îl puse să stea pe marginea prispei și îi dădu să bea niște ceai dintr-un biberon. Copilul nu bău însă decât câteva înghițituri și rămase cu biberonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și portocalii, care ardeau sfârâind în sobă, apoi începu să se bocească cu lacrimi amare. Surprinsă de ieșirea soțului ei, Mariana se înroși, rostind câteva cuvinte drept scuză, în timp ce Grigore, la fel de surprins și el, se foi pe scaun și tuși stânjenit. Ia lasă, ginere, că n-o fi foc!... Niște bani vechi acolo, ce atâta vorbă... E-hei, pe timpuri ăștia micii stăteau cu puța-n țărână toată ziua și nu mai aveau nimic, slavă domnului!... zise țăranul împăciuitor și, destupând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai departe. Ne pare foarte bine!... Dar să știi, drăguță, îl preveni ea, că noi nu prea avem ce zestre să-i dăm fetei, când o să se mărite, fiindcă asta e situația... Mamă, lasă poveștile astea cu zestrea, o întrerupse stânjenită Felicia. Ce dumnezeu!... Hai să vorbim despre altceva... Doamnă, interveni Victor, ca să lămurească lucrurile, eu n-am venit aici ca sa emit pretenții... Eu nu sunt vânător de zestre! Vai, ce bine! se bucură doamna Măgureanu, împreunându-și palmele. Mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
liliac alb. Nu am schimbat nici o vorbă și totuși a doua zi m-am trezit cu el ținându-și roibul de căpăstru în cadrul portalului dărâmat de ruși. Emoția amândurora era în afara cuvintelor, în afara gesturilor. După o lungă tăcere a rostit stânjenit : "Am primit ordin de încartiruire a plutonului meu în conacul Racoce. Cineva m-a îndrumat încoace." Dominată de o emoție ce nu puteam să o stăpânesc, fără să spun o vorbă, l-am condus în conacul care cu până câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mergem la culcare. La momentul acela a simțit-o pe Cecilia în starea unei vrăbiuțe speriate, strânsă în palma unui băiat rău. Și-a impus să aibă mult tact și multă răbdare.A așezat-o pe pat și văzând-o stânjenită, a mângâiat-o, i-a spus vorbe frumoase, s-a jucat cu buclele ei, cu sânii dezgoliți de cămașa sexi, sâni la care nu avusese acces până în clipele acelea, pe care i-a sărutat când pe unul când pe celălalt
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
trecut pe nesimțite peste momentul de care mă temeam. Noi am fost tot timpul împreună, obișnuiți unul cu altul, pe când voi ați stat mai mult separați, de aceea mă gândesc că Matei fie a fost repezit, fie a fost stânjenit. Stânjenită am fost eu. El a fost atât de atent, de răbdător cu mine, atât de tandru, încât ne-am dăruit unul altuia cu toată dragostea, simțindu-ne fericiți, împliniți. Mă bucur pentru voi. Acum nu veți mai pleca unul de lângă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
provocare pentru mine... Și cred că pot să te ajut, da, sunt convinsă că există o ieșire din situația ta... Surprins de tonul cu care îi vorbea, Bart se foi puțin în scaunul său cu rotile, tuși ușor în pumn, stânjenit, apoi scoase la iveală un pachet de țigări desfăcut cine știe când, dar neatins, șovăi câteva clipe de parcă ar fi stat la îndoială și își întinse brațul spre Arm, ca o gazdă îndatoritoare: Fumezi? Nu, mulțumesc, scutură femeia din cap
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
o avangardă veritabilă și foarte elaborată". Cum de nu-și amintește felul în care au sfîrșit aceștia, ce s-a întîmplat cu avangarda incipientă care avusese naivitatea a se încrede în soviete! În cele din urmă, e drept, apare o stînjenită referință la "replica dogmatică, stalinistă". Dar asta nu e tot. După ce se manifestase ca un apologet al leninismului, eseistul ia distanțe față de scriitorii din Est ce încercau să reziste la presiunile regimului totalitar, neezitînd a-i pune, pe ei, sub
Opinii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7384_a_8709]
-
luni faceți utopii; și, dacă faceți, pun pariu zece la unu că însărcinați statul să le realizeze. Și dumneavoastră, Doamnă, sunt sigur că vă doriți din adâncul inimii să vindecați toate relele tristei umanități, și că nu ați fi deloc stânjenită dacă statul ar dori doar să dea o mână de ajutor. Dar, vai!, nefericitul, ca Figaro, nu știe nici pe cine să înțeleagă, nici în ce parte să o ia. Cele o sută de mii de guri ale presei și
Frédéric Bastiat - Statul by Bogdan C. Enache () [Corola-journal/Journalistic/7395_a_8720]
-
s-au pus pe treabă că și sunt somați să se execute. "Dați-mi deci de lucru, pâine, ajutoare, credit, instrucție, colonii, spune poporul, și totuși, conform promisiunilor voastre, eliberați-mă din strânsorile fiscului." Statul nou nu e mai puțin stânjenit decât statul vechi, căci un fapt imposibil poate fi promis dar nu și împlinit. Încercă să câștige timp, îi trebuie pentru a da roade vastele sale proiecte. Mai întâi, face câteva timide încercări ; pe de o parte, extinde puțin instrucțiunea
Frédéric Bastiat - Statul by Bogdan C. Enache () [Corola-journal/Journalistic/7395_a_8720]
-
bun caz, în blocurile albe de morfină și transfuzii sangvine, care pot oferi ușurare trupurilor ce suferă, dar nu-mi amăgesc certitudinea că jocul e pierdut. La căpătâiul acestul mod de a muri încremenesc, poate, într-o tristețe zâmbitoare și stânjenită, așteptând (pentru cel care moare și pentru mine) ora de a coborî pleoapele. Ceea ce n-am făcut, până astăzi, nici pentru Marília mea (soția lui decedată, n.n.). În alte cazuri, am întotdeauna o abilă intenție inconștientă de a pleca înainte
Moartea actorilor by Dinis Machado () [Corola-journal/Journalistic/6854_a_8179]