163 matches
-
parte din domeniul domnesc. După întemeierea Mănăstirii Slatina de către Alexandru Lăpușneanu în anul 1558, Valea Seacă și Mironu trec în proprietatea mănăstirii, iar apoi în timpul stăpânirii austriece și ulterior desființării iobăgiei, prin anii 1876-1878, moșia a fost vândută boierului Victor Stârcea. Evenimentele care au marcat evoluția social economică a comunei Valea Moldovei: 1. Perioada 1774-1918, când au loc : colonizarea localităților și ridicarea gradului de civilizație; apariția infrastructurilor(biserică și școală); apariția evidenței cadastrale; apariția de noi meșteșugari și organizarea acestora în
Comuna Valea Moldovei, Suceava () [Corola-website/Science/302009_a_303338]
-
pe locul numit „ Chilia arsă” în pădure, sau probabil un călugăr ar fi avut acolo o chilie care din motive necunoscute ar fi ars. Astăzi, în acest loc numit Arșița, locuitorii comunei au ridicat un Schit de călugări. În timpul boierului Stârcea au fost aduși de către arendașii moșiei oameni din Ardeal pentru muncă, care erau agricultori și crescători de animale, în special oi. În perioada stăpânirii austriece (1774-1918) au fost colonizați germanii, repatriați apoi în 1941. Numele inițial al satului Valea Moldovei
Comuna Valea Moldovei, Suceava () [Corola-website/Science/302009_a_303338]
-
o viața mai bună. În secolul XIX era centrul volostei cu același nume. În 1902 avea 288 case, cu o populație de 2703 persoane. Țăranii posedă pământ de împroprietărire 626 desetine; proprietarii: d-nii Kiriac și Nicolae Leonard, 3026 desetine; familia Stârcea, 1217 desetine. Sunt vii și livezi. În a doua jumătate a sec. XX se profilează aspectul industrial al orașului, când apar mai multe fabrici și uzine, cum ar fi fabrica specializată în producerea uleiurilor eterice, fabrica de conserve și fabrica
Glodeni, Moldova () [Corola-website/Science/304341_a_305670]
-
lega orașele Cernăuți și Iași trecea prin sat. Satul este atestat oficial pentru prima dată într-un document din data de 8 aprilie 1528 dat de către Petru Rareș, domnitorul Moldovei (1527-1538; 1541-1546). Prin acel hrisov, i se întărea pârcălabului Ion Stârcea de Hotin, fratelui său Mihul Stârcea, pârcălab de Cetatea de Baltă și surorii lor, Fedca, nepoții lui Tăbuci cel Bătrân, moșia Marele Boian . Prin hrisovul domnesc din 1 aprilie 1547, domnitorul Iliaș al II-lea Rareș (1546-1551) i-a dăruit
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
prin sat. Satul este atestat oficial pentru prima dată într-un document din data de 8 aprilie 1528 dat de către Petru Rareș, domnitorul Moldovei (1527-1538; 1541-1546). Prin acel hrisov, i se întărea pârcălabului Ion Stârcea de Hotin, fratelui său Mihul Stârcea, pârcălab de Cetatea de Baltă și surorii lor, Fedca, nepoții lui Tăbuci cel Bătrân, moșia Marele Boian . Prin hrisovul domnesc din 1 aprilie 1547, domnitorul Iliaș al II-lea Rareș (1546-1551) i-a dăruit diacului Matiaș Stârcea, fiul lui Ion
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
fratelui său Mihul Stârcea, pârcălab de Cetatea de Baltă și surorii lor, Fedca, nepoții lui Tăbuci cel Bătrân, moșia Marele Boian . Prin hrisovul domnesc din 1 aprilie 1547, domnitorul Iliaș al II-lea Rareș (1546-1551) i-a dăruit diacului Matiaș Stârcea, fiul lui Ion, treimea din sat stăpânită de Mihul, fostul pârcălab de Cetatea de Baltă. La 3 aprilie 1560, domnitorul Alexandru Lăpușneanu (1552-1561) a dat un hrisov prin care a împărțit satul Boian între copii și nepoții frațior Stârcea. Cele
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
Matiaș Stârcea, fiul lui Ion, treimea din sat stăpânită de Mihul, fostul pârcălab de Cetatea de Baltă. La 3 aprilie 1560, domnitorul Alexandru Lăpușneanu (1552-1561) a dat un hrisov prin care a împărțit satul Boian între copii și nepoții frațior Stârcea. Cele trei părți ale Boianului erau partea de sus (actualul cătun Hlinița), partea de mijloc (pe locul cătunului Hucău) și partea de jos (vatra actualului Boian). În următoarea sută de ani, părțile de mijloc și de jos ale Boianului au
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
mijloc (pe locul cătunului Hucău) și partea de jos (vatra actualului Boian). În următoarea sută de ani, părțile de mijloc și de jos ale Boianului au fost vândute de mai multe ori, trecând pe la diverși proprietari. În anul 1636, Isac Stârcea a fost obligat să-i dea vornicului Gavrilaș Mateiaș treimea de sus a Boianului, cu vad de moară, 1/2 Onutul de sus, partea de jos, cu vaduri de moară și satul Lăzanii, ca urmare a faptului că îi furase
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
au fost împărțite de copiii lui, fiicei sale, Ileana comisoaia, revenindu-i treimea din Boian și a patra parte din Lehăcenii Tăutului. Aceasta, neavând urmași, i-a donat moșia surorii ei, Alexandra, soția vistiernicului Iordache Cantacuzino. Deși ginerele lui Isac Stârcea, Toader, a cerut judecată domnească pentru a recăpăta moșiile socrului său confiscate de domnie, procesul s-a încheiat la 22 mai 1654 prin întărirea dreptului de proprietate familiei lui Iordache Cantacuzino. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
permisiunea de a se întoarce în Moldova și s-a judecat cu fiul lui Lupu Costache, Iordache, convingând divanul domnesc să i se restituie moșia . Stabilit la Boian, el a descoperit că moșia sa era revendicată de către urmașii lui Isac Stârcea, care veniseră cu noi documente. Pentru a stăpâni moșia întreagă, el a cumpărat părțile deținute de moștenitorii lui Stârcea. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
domnesc să i se restituie moșia . Stabilit la Boian, el a descoperit că moșia sa era revendicată de către urmașii lui Isac Stârcea, care veniseră cu noi documente. Pentru a stăpâni moșia întreagă, el a cumpărat părțile deținute de moștenitorii lui Stârcea. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
Ioan I. Mocsony-Stârcea, ortografie alternativă Ioan I. Mocioni-Stârcea, (n. 16 mai 1909, Cernăuți - d. 1992, Elveția) a fost un moșier, industriaș și om politic român din familia Stârcea, crescut în Banat la satul Bulci, comuna Bata, județul Arad din vechea familie moldovenească Stârcea. Regatul României a fost fiul mai tânăr al aristocratului bucovinean Ioan Victor Stârcea (n. 9 februarie 1867) și fratele ambasadorului României la Londra Victor (n.
Ioan Mocsony-Stârcea () [Corola-website/Science/310527_a_311856]
-
Mocsony-Stârcea, ortografie alternativă Ioan I. Mocioni-Stârcea, (n. 16 mai 1909, Cernăuți - d. 1992, Elveția) a fost un moșier, industriaș și om politic român din familia Stârcea, crescut în Banat la satul Bulci, comuna Bata, județul Arad din vechea familie moldovenească Stârcea. Regatul României a fost fiul mai tânăr al aristocratului bucovinean Ioan Victor Stârcea (n. 9 februarie 1867) și fratele ambasadorului României la Londra Victor (n. 30 martie 1905, Constantinopol - d. 22 decembrie 1990, Townbridge Wells, Kent, căsătorit la 9 iunie
Ioan Mocsony-Stârcea () [Corola-website/Science/310527_a_311856]
-
Elveția) a fost un moșier, industriaș și om politic român din familia Stârcea, crescut în Banat la satul Bulci, comuna Bata, județul Arad din vechea familie moldovenească Stârcea. Regatul României a fost fiul mai tânăr al aristocratului bucovinean Ioan Victor Stârcea (n. 9 februarie 1867) și fratele ambasadorului României la Londra Victor (n. 30 martie 1905, Constantinopol - d. 22 decembrie 1990, Townbridge Wells, Kent, căsătorit la 9 iunie 1904 în Cernăuți cu contesa Bertha de Viomes du Ponthieu (1886-1937). Tatăl său
Ioan Mocsony-Stârcea () [Corola-website/Science/310527_a_311856]
-
în Cernăuți cu contesa Bertha de Viomes du Ponthieu (1886-1937). Tatăl său era cunoscut cu numele de "Johann Freiherr von Styrczea" și deținea funcția de șambelan al Curții Imperiale din Viena. Luptător pentru unirea Bucovinei cu România, Ioan baron de Stârcea a fost membru al Consiliului Național Român din Cernăuți, după unire devenind maestru de ceremonii al Curții Regale din București, iar în timpul domniei lui Carol al II-lea, membru în Consiliul superior al Frontului Renașterii Naționale. Ioan Stârcea a avut
Ioan Mocsony-Stârcea () [Corola-website/Science/310527_a_311856]
-
baron de Stârcea a fost membru al Consiliului Național Român din Cernăuți, după unire devenind maestru de ceremonii al Curții Regale din București, iar în timpul domniei lui Carol al II-lea, membru în Consiliul superior al Frontului Renașterii Naționale. Ioan Stârcea a avut trei copii: Victor (n. 30 martie 1905, Constantinopol - d. 22 decembrie 1990, Townbridge Wells, Kent), timp de mulți ani ambasadorul României la Londra, Ilinca și Ioan (Ionel), În lumea bună a vremii se vorbea pe șoptite de o
Ioan Mocsony-Stârcea () [Corola-website/Science/310527_a_311856]
-
posesia averii și a titlului acestuia, devenind proprietarul unui întins domeniu pe Valea Mureșului, între Deva și Arad (care cuprindea și Castelele Bulci și Săvârșin). El devine astfel unul dintre cei mai bogați oameni din România. De asemenea, Ioan Mocsony Stârcea avea ca avere de la tatăl său natural terenuri numeroase în comuna Văleni din județul Neamț: 739 de hectare de pădure, 264 de hectare de zăvoi, o plantație de nuci de 12 hectare, 50 de hectare de teren arabil, trei hectare
Ioan Mocsony-Stârcea () [Corola-website/Science/310527_a_311856]
-
Sănătescu, în mai 1944, în vederea pregătirii evenimentelor din 23 august 1944. Această ascensiune se datora și faptului că, la începutul anilor ’40, tânărul baron vânduse castelul și domeniul contelui Hunyady de la Săvârșin (jud. Arad) regelui Mihai pentru o sumă modică. Stârcea a redevenit mare maestru de vânătoare, demnitate care-i permite drumuri prin țară și întâlniri sustrase controlului autorităților regimului Antonescu. Astfel, Mocsony-Styrcea a putut asigura și legăturile dintre cei implicați în arestarea lui Antonescu. A lucrat apoi în centrala Ministerului
Ioan Mocsony-Stârcea () [Corola-website/Science/310527_a_311856]
-
casă în care s-a adaptat o capelă, ca de exemplu în Piervomaisc, Rîșcani, Ivanovka, Petropavlovka, Mateuți. Depășind o primă fază de formare, unele comunități au reușit să construiască, să mărească ori să restaureze propriile biserici ca în cazul Stăuceni, Stârcea, Petropavlovka, Râșcov, Râbnița, Tighina. La Râbnița se află în constructie într-o fază destul de avansată o biserică foarte frumoasă. În această perioada a reușit să construiască și un Centru Administrativ Social în care a organizat Curia, centrul parohial, precum și o
Anton Coșa () [Corola-website/Science/308964_a_310293]
-
În această perioada a reușit să construiască și un Centru Administrativ Social în care a organizat Curia, centrul parohial, precum și o casă pentru oaspeți. Asemenea case s-au construit și în alte localități, desigur în alte proporții, precum la Bălți, Stârcea, Râșcov, Râbnița. Au fost construite sau amenajate case pentru surorile care s-au stabilit pe teritoriul noii dieceze: la Crețoaia, Stăuceni, Chișinău, Bălți, Râbnița, Râșcov, Sloboda. Mons. Anton Coșa s-a implicat și pe plan social, promovând proiecte de asistență
Anton Coșa () [Corola-website/Science/308964_a_310293]
-
E vîndut de Gheorghe Mălai și soția sa Tudosia în ziua de 8 aug. 1665 lui Prodan Spătaru, care, neștiind carte, și-a pus pe document degetul, ca să se știe că a făcut această cumpărare. La 2 aug. 1671 Miron Stîrcea a răscumpărat de la vecinii s. Culicani o parte din moșia s. Grimăncăuți, pentru care aceștia plătiseră o moarte de om cu 6 boi și 10 bani de aur. S-a păstrat și un zapis de vânzare al lui Toader, fiul
Grimăncăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305138_a_306467]
-
la Chișinău. La adunarea constitutivă a Partidului Țărănesc din Basarabia a fost ales comitetul central al partidului din care făcea parte: Pantelimon Halippa, Ion Inculeț, Daniel Ciugureanu, Ion Pelivan, Petru Cazacu, Ștefan Ciobanu, Ion Costin, Ștefan Holban, Teofil Ioncu, Gheorghe Stârcea și Nicolae Bivol. Tot în aceeași zi a fost elaborat și adoptat programul și statutul partidului. Programul partidului preconiza împărțirea tuturor moșiilor la țărani, vot universal pentru femei și bărbați, dezvoltarea cooperației sătești, gratuitatea învățământului elementar, descentralizarea administrativă. Este important
Partidul Țărănesc din Basarabia () [Corola-website/Science/306012_a_307341]
-
Dumitrachi Vasilco părțile sale de moșie din Budenița, ce-i sunt cumpărătură. Vasilco va intra în stăpânirea lor după moartea lui Ilie Ilschi și a soției sale Ileana. La 6 iulie 1835, Ilie Ilschi dăruiește nepotului său de soră Emanuil Stârcea și soției acestuia Ilinca Ralea, fiica căminarului și a svetnicului de coleghie a împărăției Rosiei, Zamfirache Ralea și a soției sale Zmaranda, soră cu Ileana, soția lui Ilie Ilschi, moșia Crasna cu casele zidite, mori, crâșme, velniță, potășării, sticlărie. Va
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
conservatori, să emancipeze masele românești (țărani, meseriași, intelectuali din lumea satelor și din orașe), conștientizând necesitatea formării unui suport social pentru derularea luptei contra tendințelor ce aduceau prejudicii întregii națiuni. În august 1898, după retragerea lui Victor baron (1880) de Stârcea din viața politică, în fruntea Partidului Național Român a fost ales Ioan Lupul, căpitanul țării, iar liderii "tinerilor", Iancu Flondor și Modest Grigorcea au devenit vicepreședinți. În toamna anului 1898 Iancu Flondor a fost ales deputat în Dieta Bucovinei, cu
Iancu Flondor () [Corola-website/Science/304851_a_306180]
-
prezentată într-un document ce datează din 22 martie 1834. Cauza civilă este legată de conflictul iscat între posesorul satului Cucueți, nobilul din Bălti Manuil Stîrcia și răzeșii acestui sat, referitor la drepturile asupra unei porțiuni de pămînt din sat. Stîrcea a prezentat documente ce datau cu anul 1822 de cînd el se află în posesia satului Cucueți. Cauza s-a judecat în diferite instanțe, ajungînd pînă la Judecătoria Civilă Regională din Basarabia la 29 februarie 1836, care i-a făcut
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]