236 matches
-
pentru a obține rezultatele dorite numai intru binele altora, mișcând munții din loc dacă a fost nevoie. Nu știam mai nimic despre trecutul dramatic care i-a format personalitatea acestui om și cum a putut substitui ură ce putea fi stârnita de suferințele anilor grei de pușcărie comunistă, cu iertare și dragoste de oameni; cum i-a rămas neatins sufletul , aceasta nestemata pe cale de dispariție la oamenii acestui secol. Suferință l-a înnobilat în loc să-l înrăiască. Cu orice fel de stavile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de a învăța Esențiale sunt și personalitatea și stilul de predare al adultului. Dacă un profesor vine la oră cu o cutie mare, roșie, strălucitoare, atunci elevii, fascinați de ea, se vor întreba ce se află în ea. Curiozitatea - astfel stârnită - poate să fie apoi convertită în energie pentru predarea lecției. De asemenea, cel mic trebuie uimit în fiecare zi, astfel că părinții sau profesorii săi trebuie să rămână un „magician", omul care merită să fie ascultat pentru că tot ceea ce spune
Părinți de succes: Magia învățării by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/30647_a_31972]
-
cu un racordaj din fir de nylon de pescuit, dependent la întindere de temperatură de afară, adusă de acasă de Marga. Cum nu mai jucasem, mă făleam cu ea fără să-mi dau seama ce catastrofal jucam. Pofta era însă stârnită, mai ales după ce fosta extremă de la Poli Timișoara, topograf și mare amator de tenis, Djoka Glisic, l-a adus pentru demonstrație pe Țiriac! A început goana după echipament, după rachetă și mingi englezești, teniși de pe la noi și tot ce ni
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
de Institutul Cultural Român, Institutul Cultural Român din Lisabona și Uniunea Artiștilor Plastici din România. Radu Boroianu consemna la deschidere, în data de 17 iulie: Aduc multaintelegere sistemelor de rezidentasi taberelor și cred în această capacitate de a te lasă stârnit, fie că ești în grup, fie că ești în alt spațiu decât cel obișnuit. Numai că, în ultima vreme, n-aș putea spune ca vreuna din aceste întâmplări au avut efecte atât de benefice, atât de profunde că aceasta de
Închiderea Expoziţiei “Insula Eternei Primăveri” [Corola-blog/BlogPost/92423_a_93715]
-
pielii ei, acel trup oval și lunecos sub stropii zglobii ca și cînd zilele de mult s-ar fi Întors cu adevărat, ca și cînd nu ar fi fost niciodată plecate. Ies pe poarta din spate În amiaza Înaltă. VÎntul stîrnit brusc ridică trîmbe de praf pe maidanul cu cîteva leagăne rupte. Calc cu grijă pentru că pe jos, printre smocurile de iarbă uscată, sînt cioburi și bucăți de tablă și sîrme la fiecare pas. Am Învățat să fiu prudentă. Exteriorul Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spus servitoarei fraza pe care o pregătisem, și, în timp ce așteptam răspunsul, pe un coridor întunecat, am fost silit să strâng tare din dinți ca să n-o rup la goană. Servitoarei s-a întors. Atitudinea ei a sugerat imaginației mele deja stârnite tabloul complet al catastrofei care se produsese în casă. — Vreți să mă urmați, domnule? m-a întrebat. Am urmat-o în salon. Jaluzelele erau lăsate parțial, ca să întunece încăperea, iar dna Strickland ședea cu spatele la lumină. În fața căminului, în picioare, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
seama de impotența și insuficiența sa. Colegiul continua să viseze - cu ochiii deschiși -. Amory era stăpânit de o nerăbdare nervoasă, creată, poate, de palpitațiile inimii sale Încete. Era un pârâu În care avea să arunce o piatră, iar cerculețele concentrice stârnite vor dispărea aproape din clipa când piatra Îi va zbura din mână. PÎnă În momentul acesta nu dăruise nimic, nu luase nimic. Un student boboc Întârziat, cu o pelerină din pânză impregnată care fâșâia sonor, a trecut pleoscăind pe aleea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Abia Împliniți. EL: Presupun că ești produsul educației mondene. EA: Nu, sunt mai degrabă material brut. Am fost eliminată de la Spence - nu mai știu de ce. EL: Ce te caracterizează, În general? EA: O, sunt deșteaptă, cam egoistă, emotivă când sunt stârnită, ador să fiu admirată. EL (impulsiv): Nu vreau să mă Îndrăgostesc de tine... EA (ridicând din sprâncene): Nu ți-a cerut-o nimeni. EL (continuă, rece): Dar pesemne că o voi face. Mi-e dragă gura ta. EA: Pst! Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fasonul, care demos mi se cheamă când din kratos vine tonul spre democrația-mamă, necuvintele sunară întrunirea în congres - în doi timpi se adunară și aflară ce-i de dres, când raportul fu citit de alesul președinte: “Vrem, le spuse el stârnit, să nu fie ca-nainte. Altă lume să durăm, ce nelume să se cheme - după chipul ce-l avem - și-unde omul fi-va vierme!” Când elanul se mai stinse și ei toți se așezară, mulțumiți că se atinse unanimul
IUBIRI DISCRETE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363815_a_365144]
-
-și facă făcutele prin tâlhărie. C-așa e moda la românii de parvenire îmboldiți: Pe găinari politica-i preschimbă în niște bravi nelegiuiți, care de jertfă și onoare vor trăncăni la nesfârșit, fără să simtă pic de jenă pentru ridicolul stârnit! Și-apoi să-i vezi pe șobolani când barca apă stă să ia - ei primii o vor părăsi și, demni, în alta vor urca... Dar iarăși spun că-i imposibil să definești azi România fără de toți aceia care nemuritoare fac
BALADA AFLĂTORILOR ÎN TREABĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363925_a_365254]
-
Poezie > Credință > PORUNCA CEA MARE Autor: Elenă Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1565 din 14 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Aceasta este porunca mea: să vă iubiți unii pe alții, precum eu v-am iubit (Ioan: 15-12) Pulberea drumurilor era stârnita De pașii mulțimilor ce urmau pe Iisus Vânt cald bătea dinspre muntele Sfânt Unde se primise binecuvântarea Vindecări miraculoase Risipă de iubire și iertare Pluteau peste păcatoșii ticăloșiți Copii posedați de duhuri rele Schilozi, ațineau calea Mântuitorului Femei bolnave se
PORUNCA CEA MARE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367526_a_368855]
-
a fost aruncată de pe o clădire pe celalaltă. Firește că poliția alertata a încercat să oprească acest spectacol acrobatic atât de riscant, dar timp de 45 de minute au fost nevoiți să fie martorii resemnați ai acestei frumoase nebunii. Frenezia stârnita de acest episod a contribuit la desculpabilizarea lui Phillippe în urmă arestului sau, ulterior fiind rugat să susțină un spectacol echilibristic pentru copiii din New York. Philippe, fără să știe atunci, a creat un moment în timp la care mulți ne
INTRE DOUA LUMI, SPERANTA ... de MARA CIRCIU în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367156_a_368485]
-
întâlnit cu Luna Ce-i fără-asemănare și, evident, doar una, Cu glasul de vioară și zâmbetul de soare M-a prins în vraja-i ei, ce-i fără de scăpare. Și m-am întors în mine, mai calmă și-mpăcată, Cu amintiri stârnite și-n suflet mai bogată. Am revenit acasă, urcată-n Carul Mic. Lăsa-ți-mă în pace, vreau să visez un pic! Referință Bibliografică: CĂLĂTOR / Eugenia Mihu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2104, Anul VI, 04 octombrie 2016. Drepturi
CĂLĂTOR de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368660_a_369989]
-
mâini: Trecea un înger, / pe un scaun negru așezat. / Trecea prin aer, liniștit / și mândru. // Eu îl priveam de la fereastră, cum / prin ziduri trece ca un fum. // Primește-mi un cuvânt, strigai, / tu, îngere, împins din rai / de-un vânt stârnit, de-o apăsare / a vreunui gând cu mult mai mare. // Dar îngerul tăcea, trecea / pe-un scaun negru stând, citind / o carte veche strălucind / în legătura-i de argint, și grea. Trecu prin blocul nou din piață. Trecu prin chioșcul
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
Un EU se reaprinde-n ființa adormită Se-nfruntă minți cu teamă în visuri ne-mplinite dorind o pace fermă în poftele hirsute și sunt atâtea drumuri ce n-au mai fost bătute. Cu timp și patimi arse,se lasă liniștite. Stârnitul râu de foc pătrunde-n pietre șterse cutremurând acum abisurile firii. Renaște iar prezentul în rugul nemuririi cu iezere de flăcări ce stau să se reverse Vulcani erup în forță cu lavă furioasă rupând zăgazuri puse în timpurile grele. Ambiții
ÎNFRUNTARE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348603_a_349932]
-
a tras în plin, nimerind pe nenea Mitu lu` Codiță în picior. N-a murit, dar nici teafăr n-a rămas, ci schiop pentru tot restul vieții. Glonțul următor a fost tras în doagele butoiului cu țuică, iar din țuțuroiul stârnit s-au adăpat pe săturate setoșii oșteni ai Armatei Roșii. Reclamația adresată de victimă șefilor acestora n-a avut nici o urmare; dimpotrivă, Codiță a fost acuzat că a dovedit aroganță și sfidare față de luptătorii ruși. Groaza cea mai mare au
AMINTIRI DESPRE STAŢIONAREA TEMPORALĂ ATRUPELOR RUSEŞTI, ÎN COMUNA COSTEŞTI-VÂLCEA, ÎN TIMPUL ÎNAINTĂRII LOR SPRE APUS, DUPĂ 23 AUGUST 1944 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348142_a_349471]
-
trebuie abordată cu multă seriozitate, cu competență, și totodată cu multă delicatețe și sensibilitate, pentru că în esență este vorba de o întâlnire între civilizații și culturi total diferite, ce se exprimă prin sensibilități specifice, care sub nici o formă nu trebuie stârnite ori neglijate. Să nu uităm că dincolo de specificul fiecăreia, monoteismul este factorul de coeziune a celor trei mari religii care se întâlnesc acum în Europa - creștinismul, iudaismul și islamismul - întrucât toate trei sunt de sorginte avraamică și aceasta ar face
DESPRE IMPORTANTA CONLUCRARII RELIGIILOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364718_a_366047]
-
trebuie abordată cu multă seriozitate, cu competență, și totodată cu multă delicatețe și sensibilitate, pentru că în esență este vorba de o întâlnire între civilizații și culturi total diferite, ce se exprimă prin sensibilități specifice, care sub nici o formă nu trebuie stârnite ori neglijate. Să nu uităm că dincolo de specificul fiecăreia, monoteismul este factorul de coeziune a celor trei mari religii care se întâlnesc acum în Europa - creștinismul, iudaismul și islamismul - întrucât toate trei sunt de sorginte avraamică și aceasta ar face
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361487_a_362816]
-
a lui Sadoveanu, creează cadrul favorabil derulării dialogului dintre cei doi și, totodată, prin intrarea sau ieșirea discretă din scenă, delimitează cele zece episoade. Recurgând la tehnicile cinematografice, scriitorul aduce în actualitate evenimente petrecute în urmă cu câteva luni (furtuna stârnită de reportajele lui Florin vizând furturile din sistemul de sănătate, de exemplu), cu câțiva ani în urmă (când eroul, întors cu soția pe meleagurile natale, investighează escrocheriile ce au pus o pată pe obrazul tuturor viticultorilor, chiar și a celor
FICŢIUNEA CA MODALITATE DE AUTOREFLECTARE OBIECTIVĂ, RECENZIE DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351785_a_353114]
-
Ponta și pretenarul din Mehedinți (nu-i candidat ca să-I pronunț numele. I-am pus însă majusculă la pronume. Merită oare?). Lucullus nu era un sărman bogătaș ca Vântu. Avea moșii pe lângă care Nana este un fleac cu toată vâlva stârnită. Așa era pe vremuri. Primeai, ca avocații de astăzi, cotă parte din prada de război și aceea care nu se putea „restitui” în natură era compensată cu pământuri romane, de pe cizmă. Și așa mai toată cizma italiană era o sigură
LUCULLUS IA MASA LA LUCULLUS de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1217 din 01 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350654_a_351983]
-
ca o insulă amenințătoare. - Aș face o baie în lac, spuse băiatul surioarei sale într-o zi fierbinte de vară și apoi, înainte ca aceasta să poată spune ceva, se dezbrăcă și se aruncă în apa verzuie. În urma lui, apa stârnită pufăi un nor de fum verde, după care se închise ca și când nimeni n-ar fi încercat niciodată să o atingă. Văzând că fratele ei nu mai apare, fetița începu să îl strige pe nume cu disperare. Seara, obosită de atâta
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
sforțare de-a fi în veci eroi De care se îmbată de-a pururi orice față Ce și-a pierdut condurii în cel mai pur noroi 6 Și urma, bunăoară, strivita e că stema În care se scufundă natură cea stîrnita În marșul spre niciunde ea este anatema Psalmodiată-n spațiul cu iz de stalactita & Visages (Un article moins connu păru en 1939 sous le titre Visage ) Dans leș societes d'hommes, leș visages règnent. Le corps est serf, on l
VOLUM POEZII 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370854_a_372183]
-
îmi oferi ritmate sărut din buzele rujate arsuri de sâni, icniri și scâncet prin pori ardoarea varsă plânset izbiri de val ce-aduc furtună duet de gemete răsună în ritmurile-amețitoare de trupuri vii, fremătătoare un ceas, o noapte, cine știe ? stârniți de ritm și frenezie fiorii-n pântec nu ne mint alint, răsfăț și iar alint *** ce rai ți-s sânii borboane plouă aspru crâmpoțiți inspiră muze pielița de fruct respiră rouă când se simt priviți dezmierd de buze hulpav mă
IUBIREA (PARTEA A II-A) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370098_a_371427]
-
Trunchiuri dezbrăcate din eternitate Fluieră în codru delirând aiurea Scurtele rafale rătăcesc spre hăuri Gonite de neguri par că-s îngrozite Să-și refacă vlaga se adună-n găuri Ce duc în străfunduri nezăgăzuite * Mă-nfășoară gânduri de-un tunet stârnite Umbre fără număr mă-nsoțesc în noapte Spre locuri străbune, meleaguri sfi nțite Să-mi revăd destinul nescris în vreo carte! Fulgi de nea Fulguiește liniștit peste-o lume adormită Un covor fără sfârșit de zăpadă insolită S-a întins - de
EXECUTIA-SPICUIRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369478_a_370807]
-
O întrebare pusă-n a gândurilor umblet nu îmi dă pace astăzi, revine obsesiv : „Bocancii” tăi mi-au tropăit prin suflet și nici acum nu cred că știu, din ce motiv. Ai mersul apăsat și fără de simțire ... De multele dureri stârnite nu îți pasă când praful așezat cuminte pe amintire, e răscolit de-o minte rămasă tot geloasă. Ce demon te îndeamnă și te călăuzește să tulburi vechi trăiri, din clopotul tăcerii ?! Privirea de altă dată nu mă mai încălzește, o
VIAȚA... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2126 din 26 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370143_a_371472]