284 matches
-
Plângăreț): Jur că n-am vrut să-l omor. Nu aș fi vrut să fie ucis de mâna mea. Ar fi trebuit numai să-l bag în sperieți, pentru că și așa totul merge execrabil azi... DESIRÉE: Fă bine și îngroapă stârvul micului meu hamster sub tufișul de trandafiri din grădina de legume și pe urmă încropește din câteva pietre o cruciuliță, ca să nu fie săpat mormântul la toamnă. Ascultă ce-ți spun, papa! (Domnul Kovacic învelește animalul într-un șervet si
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
-se): Asta nu merge. Închisoarea mă cunoaște. Închisoarea știe cu precizie ce fel de putoare are corpul meu. Nu mai vreau să mă sprijin de clădirea închisorii. De aia nu putem organiza uciderea lui Mariedl. Și de aceea pentru mine stârvul satisfăcut până la crăpare al lui Mariedl are un caracter legat de poliția judiciară. MAMA LUI MARIEDL (trezindu-se): Păi trebuie pe bune s-o ucidem fără să se bage de seamă, pe prost-crescuta de Mariedl, s-o omorâm, s-o
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și ,,locurile bune", spațiile-refugiu ale acestuia. Odaia va fi invadată de semnele morții: Era odaia mea, o odaie ca oricare?... Tot sanatoriul putrezea acolo alungit, cu totul descompus, cu coastele afară, foșnind de gândaci și de viermi care îi rodeau stârvul. Și nu numai gândacii îl rodeau, erau și șoarecii care îl invadaseră și care ronțăiau și ei cu bucurie din hoit, din sanatoriul putred, plin de purulențe și de cărnuri descompuse, uitat în vijelie, sub croncănitul corbilor și urletul vânturilor
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
imunde ale forțelor răului. Rareori și-a aflat pesimismul o imagine mai adecvată”50. Iar Hans Jonas Îi Întărește spusele: „Pesimismul maniheenilor a inventat aici expresia imaginativă extremă a unei viziuni negative a lumii: toate componentele naturii Înconjurătoare provin din stîrvurile necurate ale puterilor răului”51. Este cu siguranță o judecată pripită; vom vedea În curînd de ce anume (vezi, În continuare, secțiunea 5). După ce Spiritul Viu și-a Încheiat misiunea demiurgică și Lumea a luat ființă, fiecăruia dintre cei cinci Fii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Dacă nu întâlnirea cu "infernalul și divinul" baudelairean stă la originea frondei argheziene, sigur e că acestea au stimulat-o, fără a o canaliza în negație universală și satanism. Contestatar și excentric, cinic până la brutalitate, demonic, amar și patetic, autorul Stârvului discreditase irevocabil vechea concepție despre cuvintele "poetice în sine" sau funciar "nepoetice". Baudelaire cunoștea Principiul poetic, eseul halucinatului Edgar Poe, potrivit căruia poezia este expresie, divinație, formă: o Creație Ritmică a Frumuseții. "Cu intelectul sau cu Conștiința, ea nu are
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
, publicație apărută în 20 martie 1946 la Cluj. În articolul de fond, semnat I. Cârja-Făgădaru, se afirmă: „Clujul literar, azi, e mort! O spunem tare, chiar la octavă de doriți, ca să se audă. Clujul e un stârv peste care plutesc croncănind doar ciorile unui destin stupid și nemeritat.” E deplânsă absența unei reviste literare în Ardeal, a unei edituri, a unui ziar, a bibliotecilor „încălzite”. Există și un posibil articol-program, semnat Paul Lucian: „Vrem să veștejim această
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285142_a_286471]
-
un fenomen de satanizare a deținutului politic. O parte din discursurile lui Țurcanu, care se erija În evanghelizator pervertit, pledează pentru acest lucru: „Eu sunt Țurcanu, primul și ultimul. (ă) Eu sunt adevărata evanghelie. Am pe ce o scrie, pe stârvurile voastre. Dacă Hristos ar fi trecut prin mâinile astea, nu mai ajungea el pe cruce! N-ar fi Înviat, n-ar fi fost creștinism (ă)”. Nicu Ioniță, În intervențiile deja amintite, vorbește despre o dimensiune luciferică a piteștizaților, care voiau
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
forma din nou cercul, Ouroborosul, simbol alchimic fundamental. Oglinda e un sistem de navigație adesea întâlnit în poesie. Rembrandt imaginează o astfel de imagine pentru Faust și seamănă îngrozitor de bine cu o mandală, cu sufletele apărute în fotografii. Căldură de stârv al cerului prag, din el răsare soarele. Acolo nu-s nemuritorii, doar cei căzuți, pe ei îi numărăm. Și după putrezire nu strălucire-urmează. Divinitatea noastră, istoria, o groapă ne-a tocmit, din câte nu-i rost de înviere 1194. În locul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o vastă ars poetica. Pentru V., cuvântul, versul, poemul, cartea sunt semnele și „însemnele” unei umanități ce se complace în a-și depozita aici toată murdăria și mizeria. El denunță substanța abjectă a poeziei neangajate, vorbește mereu despre „nămolul”, „cenușa”, „stârvul cuvintelor” etc., discreditează poemul, avertizându-și cititorul că există cuvinte „care-ți vin brusc pe buze ca o viespe/altele împânzesc pagina ca javrele pe uliți târzii/ haite fără stăpâni”. Lirica este axată pe această obsesie a cuvântului-vers ce devine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290671_a_292000]
-
Stăncescu], un pristav anunță că fata Împăratului Galben va lua de bărbat pe cel care va putea să spună o ghicitoare fără ca ea s-o dezlege. Băiatul unui unchiaș Își Încercă norocul. Pe drum vede doi vulturi lăsându-se pe stârvul unui cal care, fiind otrăvit, Îi omorî. Băiatul Îi jumuli, Îi puse În desagi și porni mai departe. Printre copaci, zări o flacără, lângă care 12 hoți frigeau un vițel. Băiatul Îi cinsti cu vulturii jumuliți să-i frigă, zicându
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
icoane necioplite”. Ca „mădular” al gintei horațiene, autorul versurilor din Mașinării romantice (1973) se înrudește cu Al. Andrițoiu și cu Ion Horea, dar și cu ceva din Leonid Dimov (cu acea parte preluată din Ion Barbu, „balcanicul”) în poemul Un stârv, ingenioasă replică la piesa omonimă a „domnului” Charles Baudelaire, căruia poemul îi și este dedicat. „Stârvul” descris e al unei gutui, prilej pentru poet de a zugrăvi livada: „Livada cunoscută, alene se turcea - / goi, pepenii în vrejuri roteau lucite fese
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
Al. Andrițoiu și cu Ion Horea, dar și cu ceva din Leonid Dimov (cu acea parte preluată din Ion Barbu, „balcanicul”) în poemul Un stârv, ingenioasă replică la piesa omonimă a „domnului” Charles Baudelaire, căruia poemul îi și este dedicat. „Stârvul” descris e al unei gutui, prilej pentru poet de a zugrăvi livada: „Livada cunoscută, alene se turcea - / goi, pepenii în vrejuri roteau lucite fese,/ iar trandafirul galben, ce se usturoia/ în stratul de legume printre cârciumărese// părea o rană nouă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
a-i livra purgatoriului de-afară. Întreg teritoriul și toată suflarea fuseseră cuprinse de orbire, clădirile orașului erau bântuite de supraviețuitori în agonie sau vânători de hrană, de colindători-fantasme sau scormonitori prin gunoaie. Ființe scheletice se preumblă pe străzi, printre stârvuri și, cu toate astea, semnele și voința supraviețuirii persistă. Deasupra acestui spectacol al regresiei entropice și al dezumanizării, comparabil cu cel zugrăvit de Paul Auster În țara ultimelor lucruri, soția medicului, cea născută să vadă oroarea, plânge pentru ei toți
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
al neliniștii existențiale. Bunăoară, timpul „gonește la tot pasul pe străzi de-a lungul liniilor de rămas bun și lasă în urma sa prichindeii”. Rebelul dadaist revine la o elegie cu tonalități oarecum mai solemne: „Vezi tu în mine înșiruirea de stârvuri/ Și puntea durerilor închegate în șiruri de vremi,” epicul „înalt”, ca și elegia fiind deseori subminate de o imagistică violență, de repetiții, paralelisme sau de ziceri voit orale. Sunt utilizate mijloacele cumințite ale dadaismului, contaminate de modalități ale suprarealismului, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
vultur" (II, 241), cu rol de monarh peste toate celelalte păsări, este cunoscut ca mâncător de cadavre ("... mai niciodată ciolan proaspăt ciocniia sau sânge cald gusta") (II, 185), ospăț la care pot fi văzuți alături corbul și vulpea (care de "stârvurile împuțite nesăturate sunt") (I, 57, 59-60, 87). Cantemir cunoaște glasul piuit caracteristic vulturilor. Neamul acvilelor este reprezentat prin pajoră (pajură acvilă-de-câmp Aquila heliaca) cu penele "pestrițe" poate pentru penele deschise de pe umeri și albul din coadă și care, după Cantemir
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
indicații ca și calitatea de iepurar a brehnacei ne îndeamnă să recunoaștem unele trăsături specifice acvilei-de-munte (Aquila chrysäetos)."4 După cum se observă, Al. Filipașcu insistă, deloc întâmplător, pe o diferență esențială între cele două păsări răpitoare: vulturul se hrănește cu stârvuri, în timp ce acvila nu. De aici, după cum vom vedea, și direcții simbolice diferite. Problema este că în limba română cele două specii distincte și, mai important încă, cele două simboluri care adesea intră în antiteză, suferă de un nefericit fenomen de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
aluzie la hoitari și traduc prin "vulturi", când versetul ar putea trimite de fapt la legătura între urmașii lui Cristos sau la euharistie"5. Traducerile românești păstrează confuzia; iat-o pe cea din diortosirea lui Bartolomeu Anania: Unde va fi stârvul, acolo se vor aduna și vulturii"6. Prin urmare, parcurgând sursele antice și medievale, vom observa că se coagulează cel puțin două direcții simbolice: una care îi atribuie vulturului (vulturius) o conotație negativă, punându-l, ca pasăre care se hrănește
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
răpitoare, o ființă solară, simbol al lui Hristos. Heraldica, ce e drept, a impus folosirea preponderentă a termenului aquila pentru ipostaza pozitivă a păsării. O distincție la fel de clară, deși discretă, face și Cantemir în alegoria sa. Vulturul se hrănește cu stârvuri, la fel și Corbul, se înțelege din ceea ce îi povestește Inorogul Șoimului: "pliscul Vulturului și clonțul Corbului de-abiia vreodată și mai niciodată ciolan proaspăt ciocniia sau singe cald gusta. Și pentru ca întru tot adevărul să grăiesc, nu numai că singe
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
înțelege din ceea ce îi povestește Inorogul Șoimului: "pliscul Vulturului și clonțul Corbului de-abiia vreodată și mai niciodată ciolan proaspăt ciocniia sau singe cald gusta. Și pentru ca întru tot adevărul să grăiesc, nu numai că singe cald nu gusta, ce așeși stârv împuțit macară a afla sau pântecele a-și sătura putea"11. Prin urmare, "Vulturul ceresc", monarhul absolut, este un consumator de cadavre. Chiar dacă nu e vorba de un personaj în carne, pene, gheare și oase, ci mai degrabă de un
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
că la tot sfatul, când în vreo parte a să aședza nicicum a să alége nu poate, spre partea lineștii a să pleca sfat înțelepțăsc ieste)"38. Să sesizăm nuanțele: Brehnacea, spre deosebire de Corb și de Vultur, nu se hrănește cu stârvuri, ci cu carne proaspătă. Și totuși, această meteahnă, de care, la urma urmelor, nici nu se face vinovată, căci nu este o chestiune de alegere, nu îi impune și un comportament violent, brutal, ca celorlalte surate. Brehnacea nu este, e
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
decor. El este doar numit, alături de slujitorii devotați ai Corbului, ca unul care nu iese din gloată și nici nu încearcă să gândească pe cont propriu, primind automat tot ceea ce decide stăpânul: "Toți Șoimii, Uleii și Coruii și alalte de stârvuri iubitoare pasiri frumos crăngăitul Corbului lăudară și cu multe lingușituri și colachii învățătura-i și înțelepciunea-i preste nuări rădicară (că mai toți supușii de frică obiciuiți sint, nu ce adevărul, ce ce stăpânul poftéște, acéia să laude și să
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
încât sună ca o rafală de vânt. Când atacă, nu se aruncă perpendicular sau drept, ci în diagonală; lovind oblic, cauzează o rană atât de mare victimei sale încât de obicei o lasă spintecată de la cap până la coadă și uneori stârvul este găsit chiar decapitat"8. E limpede, cu o asemenea forță a naturii nu te poți pune. Ferocitatea sa i-a impresionat pe toți martorii unei vânători cu șoim și i-a creat o faimă de neegalat printre păsările de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
tocmit pe Veliar... Pute pământul pe urmele pașilor lor și duhoarea lor omoară pe cei slabi... Isbăvește-Te, Dumnezeule, întru slujitorii Tăi. Până la marginile pământului să se audă strigarea celor fără de lege. Arde-i pe ei cu focul mâniei Tale! Și stârvurile lor nici corbii să nu le mănânce, că s-a îngrețoșat firea de nelegiuirea lor! Auzit-a Domnul glasul plăcuților Lui și S-a preamărit într-înșii! În haină de omăt i-a îmbrăcat și cu cunună de binecuvântări i-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
bizantină, 1983), ele se restrâng la dimensiunea, directețea și dramatismul unui crochiu expresionist sau a unui haiku, fără a pierde, însă, ritualitatea rostirii: „Spală-mă de cuvintele toate,/ce mai rămâne/e pasul în moarte!” (Arhetipală) sau: „Ciori/pe un stârv înghețat;/ materia/oarbă de singurătate/hulpav devorându-se” (Ciori). În întregul ei, poezia lui B. se vădește drept „poezie a ființei și a rostirii” (Eugen Simion), proiectând cosmic derizoriul ființei umane, drama existențială. Ea devine tot mai mult lamentație solemnă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
17 județe ale Țării Românești, județul Ialomița, care, după un recensământ făcut la finele lui noiembrie de înșiși rușii, poseda încă 18.500 vite cornute, nu mai dispunea, la sfârșitul săptămânii trecute, decât de 2.000... Drumurile sunt semănate cu stârvuri de vite moarte subit și vedem adesea aceleași lucruri pe străzile Bucureștiului...” „... Serviciul subsistențelor se face cu proviziile ce se mai pot procura în țară, cu cele ce se aduc din Basarabia și hrănind soldatul la locuitor, căruia i se
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]