255 matches
-
de 780 ha, case in Chișinău, unde se face metocul mănăstirii. Moare la 20 februarie 1814, dar nu înainte de a primi călugăria, primind numele de Filaret, înmormântat în pridvorul bisericii. Biserica de iarna, închinată Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, împreuna cu stăreția veche, au fost ridicate la 1843, dar a fost sfințită abia în 1847. Până în prezent pe peretele altarului se păstrează icoana sfântului. Biserica de vară sau biserica mare, cu hramul ”Nașterea Maicii Domnului” a fost ridicată între anii 1866-1872, din
Mănăstirea Curchi () [Corola-website/Science/302742_a_304071]
-
din apropierea mănăstirii Curchi, aici se înființează o obște de călugărițe. Se construiesc două biserici: a „Nașterii Maicii Domnului” (ridicată în 1800; reînnoită în 1845) și a „Sfîntului Ierarh Nicolae” (ridicată în 1822; reînnoită în 1880). Începând cu anul 1854, pe timpul stăreției monahiei Olga în bisericile schitului (mănăstirii) a fost introdusă oficierea slujbelor în limba română. În anii 1855-60, pe timpul stăreției egumenei Veniamina, a fost înălțată pe un loc nou biserica de iarnă, cea veche fiind distrusă de vremuri, iar în anii
Mănăstirea Răciula () [Corola-website/Science/333897_a_335226]
-
în 1800; reînnoită în 1845) și a „Sfîntului Ierarh Nicolae” (ridicată în 1822; reînnoită în 1880). Începând cu anul 1854, pe timpul stăreției monahiei Olga în bisericile schitului (mănăstirii) a fost introdusă oficierea slujbelor în limba română. În anii 1855-60, pe timpul stăreției egumenei Veniamina, a fost înălțată pe un loc nou biserica de iarnă, cea veche fiind distrusă de vremuri, iar în anii 1907-10, pe timpul stăreției egumenei Eugenia, a fost rezidită biserica de vară, fiind clădită din piatră și acoperită cu tablă
Mănăstirea Răciula () [Corola-website/Science/333897_a_335226]
-
în bisericile schitului (mănăstirii) a fost introdusă oficierea slujbelor în limba română. În anii 1855-60, pe timpul stăreției egumenei Veniamina, a fost înălțată pe un loc nou biserica de iarnă, cea veche fiind distrusă de vremuri, iar în anii 1907-10, pe timpul stăreției egumenei Eugenia, a fost rezidită biserica de vară, fiind clădită din piatră și acoperită cu tablă de zinc. Aceste biserici s-au păstrat până în zilele noastre. S-au păstrat și pristolurile vechilor biserici, astăzi ocrotite și îngrijite cu dragoste de către
Mănăstirea Răciula () [Corola-website/Science/333897_a_335226]
-
în sală pentru nunți și cumătrii, mai târziu devenind depozit al colhozului din localitate. Tezaurul bisericesc al mănăstirii a fost ars în Dealul Călărașilor. Averea mănăstirii, care consta din 35 ha teren agricol, livadă, vie, două case, corp de chilii, stăreție, trapeză, trei clădiri auxiliare, cinci grajduri, vite mari cornute, oi, porci, cai etc., a fost transmisă în posesia colhozului din localitate. Din cele 230 viețuitoare ale mănăstirii (98 călugărițe și 132 surori) 30 au plecat la rude, iar cele rămase
Mănăstirea Răciula () [Corola-website/Science/333897_a_335226]
-
cu suspendare, pe care le-au executat însă în Penitenciarul Turda și Aiud, după recursul făcut de Procuratură. Ca urmare a neînțelegerilor de ordin canonic dintre el și Biserica Ortodoxă Română (biserica oficială), arhimandritul Evloghie renunță în anul 1955 la stăreția Mânăstirii Râmeț. A fost exclus din monahism și caterisit. Prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din același an, Mănăstirea Râmeț a fost transformată în mănăstire de maici. Cele patru măicuțe și 11 ucenițe, sub îndrumarea stareței Pelaghia Prica
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
în complex se făcea printr-un impozant turn-clopotniță, situat pe mijlocul laturii scurte de sud-vest a incintei. Construcția, pe plan pătrat, avea trei nivele, ultimul fiind probabil destinat clopotelor. Pe latura de vest a incintei, în exterior, se localizează ruinele stăreției. Forma construcției este trapezoidală, având, pe fațada estică, ce da înspre curtea interioară a mănăstirii un volum care adăpostea gârliciul pivniței și posibil un foișor căruia îi era alipită scara de acces la nivelul de locuit. Pivnița era compartimentată în
Mănăstirea Plăviceni () [Corola-website/Science/303075_a_304404]
-
la alte clădiri ale complexului monahal. În perioada păstoririi mitropolitului Teoctist Arăpașu, a fost repictată Biserica "Nașterea Maicii Domnului" (în 1982), s-a restaurat catapeteasma, s-au înlocuit stranele vechi cu altele noi și s-au construit noi chilii și stăreția (1984-1986). Din inițiativa și sub directa îndrumare a mitropolitului Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei, au fost realizate în anii 1990-1992 lucrări de reparații a Bisericii "Adormirea Maicii Domnului": au fost înlocuite stranele vechi cu altele noi sculptate din lemn
Mănăstirea Vorona () [Corola-website/Science/313822_a_315151]
-
În stânga și în dreapta clopotniței sunt clădiri pentru chilii cu cerdacuri susținute de stâlpi din lemn în partea sudică și de coloane din zid în partea nordică. În partea de est a incintei se află mai multe clădiri cu scop administrativ: stăreția (care are la parter ateliere, iar la etaj chilii), sala de protocol pentru primirea oaspeților și o clădire pentru chilii. Mai este păstrată o casă mică în care a viețuit ca frate în 1929-1931 viitorul patriarh Teoctist Arăpașu. În anul
Mănăstirea Vorona () [Corola-website/Science/313822_a_315151]
-
1949-1953), apoi cursurile Institutului Teologic Universitar din București (1953-1957). În anul 1957, a fost numit egumen la Mănăstirea Neamț (1957-1962), fiind în paralel și profesor la Seminarul Teologic Monahal de la Mănăstirea Neamț (1957-1959). În anul 1962, a fost chemat la stăreția Mănăstirii Putna (1962-1977), fiind hirotesit întru arhimandrit la 22 ianuarie 1967. Acolo a restaurat întreg complexul mănăstiresc: biserica, turnul tezaur, turnul Eminescu, clopotnița, muzeul și chiliile, fiind constant sprijinit de Mitropolitul Moldovei și Sucevei de atunci, Iustin Moisescu. La data
Gherasim Cucoșel () [Corola-website/Science/308456_a_309785]
-
construit în anul 1990 un paraclis provizoriu din BCA în formă de cruce. Începând din anul 1995, sub conducerea starețului Varnava Ene, a început să se construiască o biserică mare din zid de piatră, corpuri de chilii, paraclisul din incinta stăreției, turnul-clopotniță de la intrare și zidul înconjurător de piatră. Catapeteasma, baldachinul Sfintelor Moaște și stranele din interiorul bisericii sunt făcute din lemn de stejar. Deși nu este finalizată construcția sa, s-a început să se slujească deja în biserica mare, cu
Mănăstirea Sfântul Mina din Roșiori () [Corola-website/Science/308509_a_309838]
-
Ansamblul mănăstirii are în componență să: Biserică cu hramul "Înălțarea Domnului", la 40 de zile după Paști, Paraclisul cu hramul "Acoperământul Maicii Domnului", pe data de 01 octombrie, clopotnița în care se află două clopote ce vestesc timpul rugăciunii, prăznicarul, stăreția, chiliile monahilor și o gospodărie anexă pentru animale; toate construcțiile fiind din lemn. În prezent obștea de monahi a mănăstirii este formată din cinci viețuitori povățuiți de Părintele Stareț Protosinghel Onufrie Leonte.
Mănăstirea Mestecăniș () [Corola-website/Science/312492_a_313821]
-
și incinta fortificată (secolul al XVII-lea). (secolul al XV-lea-al XX-lea) cuprinde în ansamblul său biserica „Nașterea Maicii Domnului” (1824), biserica de lemn „Sfinții Voievozi” (1740, strămutată aici din satul Hlăpești), paraclisul „Sfinții Ioachim și Ana” (1840), stăreția, chiliile (secolul al XIX-lea) și turnul-clopotniță (1825). Mănăstirea Neamț cuprinde biserica „Înălțarea Domnului” (1497), vestigiile bisericilor I și II (sfârșitul secolului al XIV-lea-jumătatea secolului al XV-lea), biserica „Sfântul Gheorghe” (1826), turnul-clopotniță de poartă cu paraclisul „Buna Vestire” (1821
Comuna Vânători-Neamț, Neamț () [Corola-website/Science/301697_a_303026]
-
defensiv, construit în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Biserica și zidurile sunt construite din piatră de carieră sub forma unei fortărețe, din cauza acelor vremuri vitrege când năvăleau turcii și tătarii, prădând mănăstirile. Ansamblul mănăstiresc vechi cuprindea biserica, stăreția veche, zidul de incintă (cu trei turnulețe de colt rotunde) și turnul-clopotniță prin care se face intrarea în incintă. De-a lungul existenței sale, a fost supusă mereu eroziunii timpului și vicisitudinilor istoriei. Așezământul monahal a fost închinat de la început
Mănăstirea Hadâmbu () [Corola-website/Science/307380_a_308709]
-
cumpărând terenurile localnicilor din apropiere, în prezent având în jur de cinci hectare de pământ. După redeschiderea mănăstirii s-au construit mai multe clădiri printre care o biserică nouă cu hramul "Acoperământul maicii Domnului", un arhondaric de dimensiuni mari, o stăreție, un agheasmatar, un magazin bisericesc, un muzeu, o fermă zootehnică, un bazin de apă, trei fântâni șu un zid de incintă; de asemenea, s-au împodobit cu pictură și mobilier ambele biserici. Toate acestea au fost realizate cu cheltuiala exclusivă
Mănăstirea Hadâmbu () [Corola-website/Science/307380_a_308709]
-
Ghideon Balmoș (care era văduv), a fost tuns în monahism și numit în funcția de proistos al asistenților de la Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava. În 1905 a fost hirotesit arhimandrit stavrofor și în 1909 arhimandrit mitrofor. În perioada stăreției sale, au continuat lucrările de restaurare a întregului complex mănăstiresc, conduse de arhitectul austriac Karl Romstorfer. Acestea au fost terminate în 1910. Arhimandritul mitrofor Ghideon Balmoș a decedat la 1 martie 1913, la vârsta de 71 ani. În perioada interbelică
Ghideon Balmoș () [Corola-website/Science/319320_a_320649]
-
respectivă. După cum ne informează pisania de pe zidul turnului-clopotniță ce străjuiește intrarea, în 1859 boierul Aga Ioniță Botez a construit clopotnița și a restaurat biserica, înzestrând-o cu mai multe cărți și obiecte liturgice. Alte lucrări de restaurare și construcție (chilii, stăreție, arhondaric) au mai avut loc în 1935, cele mai recente încheindu-se în 1987. Biserica are plan simplu, fără abside laterale, cu pridvor deschis, pronaos, naos și altar. Acoperișul este străpuns de trei turle nu prea înalte, iar bolțile de pe
Comuna Țibucani, Neamț () [Corola-website/Science/301692_a_303021]
-
belgiană Luxemburg. Situl abației ("Aurea vallis") a fost ocupat în Epoca merovingiană. O capelă a fost construită acolo în secolul al X-lea. În 1070, un grup de benedictini, veniți din Calabria (Italia), au construit acolo o biserică și o stăreție, pe terenurile donate ca uzufruct de contele de Chiny, Arnoul I. Spre 1076, suzerana, Matilda de Toscana, contesă de Briey, a trecut prin regiune și a ratificat donația făcută de vasalul său călugărilor benedictini. În acea epocă a avut loc
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
mai există opt alte obiective incluse în lista monumentelor istorice din județul Ilfov ca monumente de interes local. Șase dintre ele sunt situri arheologice trei la Lipia și trei la Siliștea Snagovului. Celelalte două sunt clasificate ca monumente de arhitectură stăreția fostei mănăstiri Gruiu din satul Gruiu, astăzi grădiniță, datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea; și biserica „Sfinții Voievozi” din satul Lipia, datând din 1827.
Comuna Gruiu, Ilfov () [Corola-website/Science/300501_a_301830]
-
construit o biserică și chilii. A condus schitul în calitate de stareț și a introdus rânduieli monahale isihaste de proveniență athonită - după învățăturile Sf. Vasile cel Mare, Nil de la Sorska, Dimitrie al Rostovului -, punând accent pe ascultare, smerenie și rugăciune. În perioada stăreției sale, Schitul Poiana Mărului a avut influență directă asupra următoarelor așezări monahale din munții Buzăului: Dălhăuți, Bonțești, Trăisteni, Pometul Borșatanului, Rogozu, Cotești și Valea Neagră (toate aflate astăzi în județul Vrancea), precum și Rătești, Ciolanu, Cârnu și Găvanu (în județul Buzău
Vasile de la Poiana Mărului () [Corola-website/Science/335015_a_336344]
-
Pahomie. Iar numărul monahilor, din cele șapte mănăstiri întemeiate de el, se urca la 7000, din care o mie patru sute numai la Teba și numărul lor sporea neîncetat. Aici a venit cu vremea și Sfântul Teodor Sfințitul, care a luat stăreția tuturor mănăstirilor, după Pahomie, dar care, mai întâi, s-a făcut ucenic, urmând îndeaproape viața și faptele cele bune ale dascălui său, fericitul Pahomie, strălucind în facerea de minuni, ca și dânsul. În aceste mănăstiri Sfântul Pahomie a statornicit rânduielile
Pahomie Tabenisiotul () [Corola-website/Science/298515_a_299844]
-
sculptată, care se aflau în pridvor și pe care se sprijinea o cupolă. Iconostasul din lemn avea o bogată ornamentație sculptată și aurită, care încadra icoanele împărătești. Pictorul bisericii a fost celebrul Pârvu Mutu. Pe latura sudică se aflau clădirile stăreției și chiliile călugărilor greci care administrau mănăstirea, iar pe partea vestică se afla turnul clopotniță împreună cu un alt sir de chilii de-o parte și de alta a acestuia. Familia Cantacuzino s-a stabilit în Țările Române în primele decenii
Mănăstirea Cotroceni () [Corola-website/Science/307735_a_309064]
-
capelă. În anul 1910 în apropierea cimitirului mănăstirii s-a ridicat un corp de case cu 20 de camere, dar în anul 1914, în urma unui mare incendiu, este distrus tot corpul de case ctitoricești unde se aflau 30 de chilii, stăreția și un frumos salon oriental, cu această ocazie dispărând și o bună parte din arhiva mănăstirii. În timpul primului război mondial, mănăstirea a suferit de pe urma trupelor germane de ocupație, care au luat, printre altele, și cele două clopote ale mănăstirii. Acestea
Mănăstirea Samurcășești () [Corola-website/Science/312512_a_313841]
-
adăpostit în biserica Mănăstirii Samurcășești. În același timp cu zidirea noii biserici, Prefectura Județului Ilfov a construit în mănăstire și trei corpuri de case care se văd și astăzi la intrarea în mănăstire pe partea stângă cu destinația: Casa preotului, Stăreție și Colecția muzeală. Între anii 1951-1953, prin grija Patriarhului Justinian Marina, biserica mănăstirii a fost împodobită cu pictură în frescă și ceramică, executată în stil neobizantin de către pictorul "Gh. Popescu". Din toamna anului 1953 și până în vara anului 1958, cu
Mănăstirea Samurcășești () [Corola-website/Science/312512_a_313841]
-
lucrări de restaurare în anii 1986 și 1993. În anul 1992, mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei a reînființat Mănăstirea Teodoreni, de această dată cu obște de maici. A fost construită o clădire din zid pentru chilii, bucătarie, trapeză, stăreție, magazii și beciuri. Maicile desfășoară aici activități de restaurare a icoanelor, broderiilor, manuscriselor și cărților religioase. Intrarea în complexul mănăstiresc se face pe sub turnul clopotniței. Acesta datează din aceeași perioadă cu biserica, având un plan de construcție asemănător cu cel
Mănăstirea Teodoreni () [Corola-website/Science/316567_a_317896]