578 matches
-
sau să-i belească pe țărani, acum trădător de stat... și ar mai fi... În consecință, cobora pe scări cu ambele putori cu care o viață s-a distrat, dar cu care la sfat, neam! Din acest motiv zic, conform stătutului În partid, că e, după aliniatul al șașelea, mai mult decât poligam, că a trăit, când cu una, când cu alta, Încât unul ca mine, cu origini sănătoase, neam! Acu, târziu, la ora asta, când latră câinii peste drum, nu
Editura Destine Literare by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/99_a_389]
-
ales de când m-am apucat să număr personal copacii tăiați ilegal de pe dealul Bujorăscu, din perimetrul Ocolului Silvic Motru. îi inventariez pentru că cei care ar fi trebuit să o facă sunt doar servitorii de serviciu la ușa ,,unsului’’ în scaunul stătutului, pe banul boborului. Când voi termina, vin cu situația, cu lista. Vă dați și voi cu părerea despre ce vom mai respira într-un mâine, dacă vom mai respira. Că dincolo de părere, un fel de apă-neagră, un fel de uite
Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/97_a_199]
-
pentru lectură l-a ținut departe de jocurile celor de o seamă cu el, iar datorită pornirii lui critice și ideilor neconformiste de care s-a pătruns, a ajuns să nutrească de timpuriu o aversiune împotriva constrângerilor impuse de atmosfera stătută a urbei natale și de mediul intelectual de provincie căruia îi aparține familia sa (tatăl și bunicii lui erau medici). Trimis la Universitatea Yale (1903), conduce un timp revista acestei prestigioase instituții și colaborează la ziarele locale. În vacanțe, setos
Sinclair Lewis () [Corola-website/Science/300209_a_301538]
-
Republică oligarhica, Anconă a fost guvernată de șase "Bătrâni", aleși de către cele trei "terzieri" în care orașul era divizat : Sân Pietro, Porto și Capodimonte. Ea avea o monedă proprie, numită agontano, si un cod de legi cunoscut sub numele de "Stătuți del mare e del Terzenale" și "Stătuți della Dogana". De obicei, Anconă era aliată cu Ragusa și cu Imperiul Bizantin. În anii 1137, 1167 și 1174, republica era destul de puternică pentru a fi în stare să respingă forțele Imperiului occidental
Republica Ancona () [Corola-website/Science/324522_a_325851]
-
șase "Bătrâni", aleși de către cele trei "terzieri" în care orașul era divizat : Sân Pietro, Porto și Capodimonte. Ea avea o monedă proprie, numită agontano, si un cod de legi cunoscut sub numele de "Stătuți del mare e del Terzenale" și "Stătuți della Dogana". De obicei, Anconă era aliată cu Ragusa și cu Imperiul Bizantin. În anii 1137, 1167 și 1174, republica era destul de puternică pentru a fi în stare să respingă forțele Imperiului occidental, inclusiv pe cele ale împăratului Frederic I
Republica Ancona () [Corola-website/Science/324522_a_325851]
-
și localuri de întrunire. Urmăream să cuprindem masele chiar în cartierele în care locuiau. Cine a trecut vreodată prin aceste suburbii, prin micuțele lor teatre, care abia dacă-și meritau numele, cine cunoaște aceste săli cu mirosul lor de bere stătută și de W.C. pentru domni, cu stegulețe și panglici rămase de la ultima chermeză, acela își poate imagina câte dificultăți am întâmpinat încercând să alcătuim o concepție despre un teatru al proletariatului. Intenția inițială era să ne descurcăm fără actori burghezi
Erwin Piscator - Teatrul Politic (fragmente) () [Corola-website/Science/295621_a_296950]
-
dispunea (integrat de Armata roșie) dar și zeci de mii de ostași luați prizonieri deși nu mai erau dușmani, ci aliați ai URSS. Mii dintre prizonieri au murit din cauza condițiilor inumane în care au fost ținuți (lipsă de igienă, apă stătută și nemâncare), supraviețuitorii au fost deportați spre gulagul siberian. Câteva sute din deținuții lagărului de la Bălți au rămas în viață și s-au întors acasă. Tradiția meșteșugărească legată de transport a vechiului târg de cai de la Bălți s-a preschimbat
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
de monopoluri și când capitalismul în criză globală are din nou nevoie de stat: de data aceasta, nu atât pentru a scoate resursele publice de sub autoritatea cetățenească, cât pentru a mai scutura lucrurile un pic în același cazan, vânturând aerul stătut pentru recrearea unei imagini a „pieței libere”. Și, desigur, pentru a vinde ce mai este. Iată adevărata veste proastă: momentul reînnoirii relației dintre capitalism și stat poate constitui începutul unei perioade istorice la fel de lungi ca cea a privatizării și austerității
NU Tranziției 2.0 () [Corola-website/Science/296072_a_297401]
-
deci, plaivazul în Vechiul Testament, în Evangheliști, în Apocalips, în "inițiați", în ezoterici, în ocultiști, în hermetiști, în cabaliști, în teozofi, în Krishna Murti, în Dostoievski (prădat copios și acesta!), Dumitriu își încropește o compilație confuză, o apă chioară, sălcie și stătută, pe care o îmbie sufletelor spre curățirea lor. E tocmai marfa care i s-a părut că are căutare în anumite sfere din Apus. Și îngroșându-și vocea, lansează, prin capitolul final din romanul său ultim, un bombastic apel: "Am
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
cu strictețe să-ți aplic obișnuita moxa pe fluierele picioarelor și pe șolduri, înainte de a pleca pe front. — Cum! A spus să-mi aplici moxa? — Se teme că peste câmpul de luptă va dăinui căldura toamnei și, dacă bei apă stătută, riști să te îmbolnăvești. Îți voi aplica moxa și după aceea am să-ți dau o ceașcă de sake. Dar e ridicol. Nici nu-mi place moxa. — Că-ți place sau nu, astea-s ordinele mamei tale. Ei bine, tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Așteptase până i se dăduse... Atâta timp cu ghidul la cineva care îi era complet străin? Dar eu? Ce rost avusese să-i spun istoria cu vaza? Cu adevărat rămăsesem surprins când, răsturnînd-o în chiuvetă s-o golesc de apa stătută, mă pomenisem cu ea bucățele în mâinile mele... Și era adevărat că mă gândisem la bunicu... Dar de ce să-i fac tocmai ei astfel de confidențe? Fiindcă din dimineața aceea nu mai schimbasem nici un cuvânt cu ea. În afară de cele referitoare
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și urbanizarea, cu arhitectura exagerat cubistă, camere-cutiuțe, slab luminate și aerisite, instalații prost executate, cu foarte multe betoane. Astăzi se încearcă modernizarea lor cu "anvelope" și colorit variat, cu petele cele vechi lăsate de recalcitranți. Subsolurile tehnice, infestate de apele stătute și de paraziții produși de animalele care se adăpostesc acolo reprezintă pericole reale pentru grave epidemii. Acest stil de viață "modern" va continua decenii la noi, întrucât concepțiile călăuzitoare din arhitectură rămân cam aceleași cu cele de o jumătate de
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
tot mai mult, tot mai des. Pentru că, oricît m-am străduit, n-am mai înțeles mare lucru. Cu cît tam-tam-ul în jurul Fundației creștea, cu atît nu mai regăseam gesturile ample culturale. Nici deschiderea, nici atmosfera. Ceva fals, artificial, rece, oficial, stătut părea că se așterne peste vigoarea de altă dată. Pe care o voi purta mereu în amintirea mea. Și, din nou Ion Iliescu. Un alt statut, o altă formă, mai impozantă, mai mare peste cultura română. Manifestațiuni, discursuri pompoase, revanșarde
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
o brutalitate pe care n-o are. Dar "stupefiantul imaginar" de care vorbea Aragon își arată efectul nu atît într-un registru violent, cît într-unul blînd halucinatoriu. Aspectul corespondențelor programatic bruscate pare produs prin diluarea lor în apa cotidianului stătut, monocord: Aici oamenii fac dragoste se plimbă bîrfesc pe cei de alături tăcerea mea e insuportabilă geamantanul meu a născut azi dimineață o bibliotecă veverițele de aici și-au pierdut libertatea gesturile lor fac parte din civilizație tariful biletului nostru
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
o să plece." (Ora rece), nu la fel de ușor se desprind de datorii, chingi gravitaționale, dacă amintirile sînt pentru suflet ce e atracția pămîntului pentru trup: "Cîte puțin sînt dator/ Fără să-mi fi dat nimic, tuturor - / Și lemnului uscat, și bălții stătute,/ Și florilor, și pietrelor, și vitelor bătute,/ Și oamenilor din răstignire./ Cu ce să plătesc nefire și fire?" (Mă uit). Singura monedă de schimb pentru amprentele, în pulbere foarte fină, ale acestor acumulări din a căror substanță rămîne doar părerea
Praf de stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6726_a_8051]
-
un perete scund. În camera lui Heidi, băiatul cu bagajele deschise ferestrele. Nu aveau plase, iar lângă fereastră se puteau vedea resturi de bețișoare contra insectelor și borcane cu ulei de citronella, toate semne Îngrijorătoare care confirmau faptul că apele stătute de sub aleile-ponton erau cuiburi unde țânțarii se reproduceau În voie. O ușă mai Încolo, Marlena și Esmé erau amândouă numai exclamații de Încântare la vederea lacului, Întrebându-se dacă nu cumva acesta chiar era paradisul, Shangri-La. Harry era cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
altă întrebare. Nu m-am grăbit s-o dezleg. După 1989, iluziile mele au suferit o nouă lovitură: am încetat să-mi iubesc țara. Nu mă pricepeam cine știe ce la politică, dar nu trebuia să ai doctorat ca să vezi că borșul stătut căruia Ceaușescu îi zicea România Socialistă, iar ăia care-l dăduseră jos, România Liberă, înflorise și clocea bine-mersi mai departe, ca o ciupercă otrăvitoare. Deschideai televizorul și dădeai peste aceleași figuri de-activiști, doar că acum purtau pulover în loc de costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
am strâns toți patru în bucătărie, la o cafea. Scena păstra ceva de-arhivă, gen filmările cu încetinitorul din al doilea război mondial: mișcarea părea blocată, gesturile economice și-automate. Hainele atârnau greu, ca niște uniforme nemțești. Purtau încă mirosul stătut al nopții sau poate al vreunei bătălii pierdute, pe care nu ne-o mai aminteam. Mă simțeam bine, ciudat, ca atunci când nu dormi destul. O urmăream pe Maria în ceață, o jumătate de-obraz încălzită de aburii ceștii pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se plictisea și voia să se-ntoarcă cît mai repede acasă. Îl întreba cum mai merge cu școala, cu dragostea, îl pișca de obraji, în ciuda mișcărilor lui de evitare. Din pereți, covoare și mobilă, îi inunda plămînii un aer vechi, stătut, ca de mort. Covoarele, mobila, lemnul ferestrelor și al ușilor erau de pe vremea lui Zamolxis. Cornel nu prea avea ce face acolo. Nu-și lua soldățeii cu el, pentru a nu o supăra iarăși pe mama că nu se desprinde
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
se retrag în cochilia lor ascunși de ceilalți în spatele neputinței acolo rumegă idei nervi frustrări dorințe neîndeplinite vise spulberate frica de interacțiune setea de mărire nejustificată în sufletele lor se depune praful ferestrele nu sunt deschise niciodată miroase a viață stătută o îmbâcsire cotidiană așezată ca un giulgiu peste conștiința searbădă acesta nu poate fi decât drumul cel mai scurt către propria minimalizare 6 iulie 2011 Starea națiunii O menghină de timp, rugina ca o plagă, Doar scrâșnetele vieții subzistă, furibund
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
prin care îi chemam pe oameni la telefon, n-aveam cum să n-aud conversațiile acestora, căci nu exista o cabină telefonică. Și Owens trăgea cu urechea, și el și soră-sa necăsătorită care era menajera căminului; ușa sufrageriei lor stătute era tot timpul deschisă - iar mirosul de la bucătărie acoperea toate celelalte mirosuri ale casei - unde eu, aflat la postul meu într-un balansoar de răchită câte două ore în fiecare seară, le contemplam siesta, stâlpii pătrați de nuc, mileurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
indian își cunoaște elefantul, aceste locuri erau terra incognita. Diversele mirosuri ale cărnii - de la dorință până la boală - mă urmăreau peste tot. Și toată imaginația, pasiunea, chiar crima pe care o puteai concepe erau învelite într-o aparentă simplitate sau păreau stătute, cu o grosolănie elementară de casnică ce pipăie verzele dintr-un aprozar polonez, sau de tip care a ridicat un pahar de bere către fața lui albă, teșită, sau de negustor care atârnă chiloți de damă și elastice în vitrina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ci la categoria în care le puteam include pe acestea. Într-o dimineață, primind eu un telefon de la mine din cartier, am trecut și pe la Einhorn și l-am găsit în biroul său însorit, în acel miros specific de cafea stătută și de așternuturi, hârtii, loțiune de bărbierit și iz de pudră de la cele două femei. Mildred, cu pantofii ei ortopedici - politicoasă dar nesimpatizându-mă - era deja la mașina de scris, încălzită, cu broboane sclipitoare de sudoare pe ceafa ei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
scaun și mi-am întins picioarele, am simțit toată truda proceselor mele fizice până la arterele din picioare care se ramificau și pulsau regulat, și m-am rugat să nu trebuiască să mă ridic. Ușa și fereastra erau deschise, și aerul stătut din locul acela bătut de o groază de încălțări avusese șansa să se curețe în acea acalmie de tribunal dinainte de reluarea ostilităților, ora de grație înainte ca barajul de tomberon al Flandrei să sfâșie cerul. În care ciocârlia, care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
nici sarcastic, am răspuns. Și-i sunt cu adevărat recunoscător lui Palmer. Dar tare aș vrea să nu mai complotați toți pentru binele meu. Sunt în stare să-mi port singur de grijă. Mi-am aprins pipa. Avea un gust stătut. — Dar noi vrem să-ți purtăm de grijă! spuse Antonia. Nu i-am răspuns, iar ea a oftat și s-a întors să tragă perdelele, acoperind ferestrele întunecate. Toată ziua Londra fusese cufundată într-o ceață gălbuie, transformând ziua în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]