565 matches
-
le-a reclădit așa cum a făcut-o Valparaíso. Nici un al oraș n-a avut asemenea zbârcituri: viețile oamenilor vin și pleacă pe ele, urcând mereu la ceruri de parcă ar coborî la origini. Scări, iar la mijlocul drumului: un ciulin cu flori stacojii! Scări pe care urcă marinarul întors din Asia spre a găsi acasă un zâmbet nou ori o absență cumplită! Scări pe care a căzut, ca un meteorit negru, un bețivan! Scări pe care urcă soarele, îmbrățișând dealurile! Am face ocolul
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
să prevină cu siguranță infecția. Vezi mai joi mărturii impresionante ale unor oameni măcinați de boală. Cele trei filme au fost premiate în cadrul conferinței de presă organizată cu ocazia Zilei Mondiale de luptă Împotriva Tuberculozei. Oana Dan, Vlad Stoicescu - Litera stacojie: T de la Tuberculoza Nicoleta Lazăr, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea București, An III, Specializarea Jurnalism UNATC în colaborare cu FJSC - Tuberculoza
Mărturii impresionante ale bolnavilor de tuberculoză din România. Oricine poate fi contaminat - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/67085_a_68410]
-
avea prin anii ’20 mai multe secții cu acces din stradă pe liniile de autobuz. Cât era vara de lungă, sub lamele de gutapercă ale ventilatoarelor vedeai băieți și fete care citeau așezați pe scaunele din lemn tare. Tramvaie electrice stacojii, semănând cu niște vaci burtoase, se clătinau pe șine. În 1929 țara a intrat în faliment. Noi vâsleam pe apele lacului de agrement și ne citeam unul altuia din Keats în timp ce ramele ni se încâlceau în ierburi. Chicago nu era
Micro-romane à clef din interbelicul american by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5512_a_6837]
-
Wilhelm Mühle, cel care a făcut aici parcul cu 300 de soiuri de trandafiri. E Timișoara în care încă se mai păstrează ca o legendă concertul lui Franz Liszt și unde oamenii se mai întreabă unde e placa de marmură stacojie care ar fi trebuit să acopere mormântul iubitei lui Beethoven. E Timișoara unde în 1981 a putut să apară festivalul TIM Rock, recent «reînviat». Nici un alt eveniment din perioada aceea nu purta cuvântul «rock» în titulatură.” Este inspirată ideea timișorenilor
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3478_a_4803]
-
Alter Într-o zi mirosind a vulpi cu pieile tăbăcite de cei 34 de ani ai tatălui și spaima unui uter ros pe dinăuntru am văzut cercul de parafină lărgindu-se într-un soare rînjind uleios în răbufnirea de felinar stacojiu tăind mușchii îngenuncheați ai burții mi-am văzut viața ca o vomă sfîrșită în oceanul de alge și viermi dintr-o piatră de cercel ieftin am văzut darul neștiut zvîcnind împletit spre gîtul plăpînd și bolovanii urletului creșteau în revărsări
Poezii by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/16297_a_17622]
-
istoria exterioară, pe foaia maronie, cu titlu subliniat și frontispiciu de Teodorescu Sion. Era să spun că apare fără dată (destule cărți, în jur de 1900, sînt s.a.), dacă nu găseam, pe ultima învelitoare, undeva deasupra cuprinsului, cu litere mici, stacojii, scris 15 octomvrie 1924. Citisem, puțin mai sus, că "apare la 1 și 15 ale fiecărei luni". Care va să zică, o gazetă de toamnă. Ce culege, în 32 de pagini mici, jumătate cît ale revistelor noastre, exclusiv coperta, printre litografii de Utrillo
Nedatate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10685_a_12010]
-
avea unde să doarmă, ea plecase deja dintre noi - viii. A urmat un episod de bocete sfâșietoare, soră-sa, adică bunica Parmenia, chiar vrând să-și smulgă părul din cap, dar când a dat de o biată șuviță-meșă de culoare stacojie - cât îi mai rămăsese de la bătălia cu o vecină la emisiunea ,Folclorul contraatacă" de pe Antena 1, și pentru un pensionar văduv, cu pielea obrazului ca de hrean deshidratat, s-a răzgândit... Ah, pensionarii, acești inși cu chip de înțelepți, unii
Haralampy: "- La toți mai moare câte-o rudă..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10975_a_12300]
-
ocolit-o pe cat le-a fost cu putință și cu greu și-a găsit oameni care s-o ajute În proiectele sale ambițioase. Nu o Încuraja nimeni. Mai toți erau dispuși s-o sperie, s-o alunge. Străină cu păr stacojiu și mănuși caraghioase, venise acolo cu planuri necurate, altminteri nu ar fi adus meșterii, care-i umpleau beciurile cu cazane de arama, teascuri și instalații ciudate. Mărțina a ignorat gură lumii. și-a construit Visul. Nu a chemat soborul de
Vara Leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
000/9,90 lei. în librării Marcel Reich-Ranicki - Viața mea (Ed. Hasefer, 190 750 lei); Ruxandra Cesereanu - Nebulon (Ed. Polirom, 230 000 lei); Eugen Dimitriu - Cazabanii: o cronică de familie (Ed. R.A. „Monitorul Oficial”, 455 000 lei); Nathaniel Hawthorne - Litera stacojie (Ed. Leda, 200 000 lei); Nina Berberova - Afacerea Kravcenko (Ed. Humanitas, 230 000 lei); Ioan Petru Culianu - Jocul de smarald (Ed. Polirom, 249 000 lei); Cristian Troncotă - Omul de taină al Mareșalului (Ed. Elion, 299 750 lei); Dumitru Ungureanu - Turnul
Agenda2005-17-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283622_a_284951]
-
învăluita în voaluri albe, cu doi porumbei albi în mână , o imagine a transformării ei spirituale... Ne facem viața cu propriile gânduri...Pe patul alb, de spital, femeia slabă că o cadra bizantina mișcă din aripile ochilor căzute pe obrajii stacojii.Se derula pe ecranul visului poate întreaga ei viata.Langa pat trona o vaza încărcată de dalii albe, ușa se deschidea aproape fără zgomot și în salon intrau că două fantome albe , lungi și subțiri, diafane, două femei: Ana și
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
Devenise ursuz, se simțea umilit. Doar când se gândea la noaptea incendiului, la clipele în care făcea cale-ntoarsă din marginea satului stând fugar prin pădure ori la momentul în care i-au luat bunurile, golindu-i casa, Gheorghe se făcea stacojiu la față și cu greu își stăpânea mânia, apoi ceda cuprins de durerea neputinței în fața unui sistem opresiv, iar lacrimile-i împăienjeneau ochii. Destul de greu, dar cu încăpățânare, deschidea ochii mari și îi ațintea în tavan, forțându-se să-și
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
din mătase. E chipul meu străpuns de bumerangul idelor neînvinse! Căutătura-mi culege subit din oniric o roadă-imagine, în care șarpele-rădăcină se-aurește înălțându-se încolăcit pe frunza de treflă a unui as. Cât clipesc, trefla se preschimbă-n romb stacojiu, părelnic mecanism al ceasului întors, strop de lavă prelins pe zidul de care pânza - casa mea - se-anină. Deodată, viziunea se preschimbă. Apare pe neașteptate, sprijinit de zidul meu imaculat, un brad ciudat! Pe măsură ce-l observ, verdele-i alunecă în
COCOŞUL CU PENE DE RUBIN de ANGELA DINA în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382865_a_384194]
-
mine și-n noiși noaptea mi-e soră de seară,Și vântul mi-e frate de ploi. Par toate că ne separă,Dar toate ne-aduc înapoi.29 iulie 2016, ConstanțaSursa foto:Beautiful Decay - Pearl C Hsiung#Spray ... V. LITERA STACOJIE, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2291 din 09 aprilie 2017. Într-un sertar, cu o scrisoare, Penița timpului azi moare; Cireșe-n slove stacojii, Grâu în lumini lumânărií, Un pardesiu pentru stafii, În ore reci și purpurii
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
29 iulie 2016, ConstanțaSursa foto:Beautiful Decay - Pearl C Hsiung#Spray ... V. LITERA STACOJIE, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2291 din 09 aprilie 2017. Într-un sertar, cu o scrisoare, Penița timpului azi moare; Cireșe-n slove stacojii, Grâu în lumini lumânărií, Un pardesiu pentru stafii, În ore reci și purpurii. La geamul vechi, o rândunea Așteaptă primul fulg de nea, Așa cum eu aștept, tăcut, Ecoul lumii desfăcut, Pe care iarba a crescut În drumul nostru-aproape mut. Îmi
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
mea Și dincolo de o perdea, Care umbrește umbra ta, E-un Univers cu-o piatră grea, Care-și scufundă timpul nou În vechi iubiri ... Citește mai mult Într-un sertar, cu o scrisoare,Penița timpului azi moare;Cireșe-n slove stacojii,Grâu în lumini lumânărií,Un pardesiu pentru stafii,În ore reci și purpurii.La geamul vechi, o rânduneaAșteaptă primul fulg de nea,Așa cum eu aștept, tăcut,Ecoul lumii desfăcut,Pe care iarba a crescutîn drumul nostru-aproape mut. Îmi sună-n
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
reține. Bineînțeles că eu voi confirma totul. Vreți? -Da, vă mulțumesc! Mihai a dat-o la o parte , femeia a țipat chiar în momentul în care bărbatul pătrundea în birou. -Ce-i asta? Ce se întâmplă aici? Directorul s-a făcut stacojiu la față ca un rac fiert când a văzut ce s-a întâmplat și cine intrase în cabinetul directorial. -Ce doriți? Vă rog să-mi spuneți repede, că nu am timp de stat. Sunt convocat la prefect, apoi la Președintele
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385346_a_386675]
-
a dat jumătate. Nu știu ce discuții au fost în urma noastră. A doua zi, domnul Arsu l-a chemat la cancelarie pe “domnul” Dode, unde au stat de vorbă mai mult timp. Pe urmă au venit împreună în clasă. “Domnul” Dode era stacojiu la față și zâmbea forțat. Domnul Arsu ne-a spus foarte calm: - Copii, domnul Dode nu mai poate fi învățătorul vostru, întrucât are de făcut alte treburi mai importante. L-am rugat să rămână până la sfârșitul anului, însă treburile importante
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
Copiii se uitau nedumeriți la dumnealui cum își chinuia limba în gură. - Ați înțeles, copii? A întrebat oftând, ușurat de chinurile limbii. - Daa ! Am răspuns noi în cor. Doamna ... Scismischischi este coana preoteasă, învățătoarea noastră. - Nu, copii! S-a făcut stacojiu domnul Arsu. Într-adevăr, coana ... pardon, doamna învățătoare este preoteasă, dar voi să nu-i spuneți coană preoteasă, că... ă... a început să se bâlbâie... ă, îmi cer iertare coană preoteasă, dar, copii... ă... voi trebuie să știți că doamna
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
torțele scăpate de soldați. Își acoperi fața cu vălul beretei, pentru a-și proteja nasul și gura de miasme, și ilumină iarăși mortul. Încetul cu Încetul, inima Începea să Îi bată regulat. Varul săpase răni În carne, producând niște brazde stacojii, iar când fusese Înlăturat smulsese fâșii de piele și de peri de pe față, devastându-i trăsăturile și făcând-o se semene cu chipul acoperit de plăgi al unui bolnav. Dar mâinile și gâtul păreau neatinse, lipsite de ulcerații. Făcându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
iadului Însuși, se căscase asupra camerei sale. O figură Întunecată, care se contura În contra luminii, se apropie cu pași lenți de patul pe care Dante era Întins. Era o femeie, Învăluită Într-o largă tunică din mătase albă, verde și stacojie, ale cărei forme atrăgătoare transpăreau pe sub vălurile străbătute de lumina cea orbitoare. Continuă să Înainteze până când atinse culcușul cu gambele, iar poetul simți căldura trupului care se apleca peste el, deschizându-i șireturile hainei și Întinzându-și pântecul spre chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
că o flacără Îi țâșnește din piept, urcându-i pe gâtlej Într-o vâlvătaie sinuoasă. Era un tatuaj, care se cățăra din adâncurile tainice ale trupului ei, ajungând În cele din urmă să Îi strângă sânul. Văzu capul unui șarpe stacojiu Împodobit cu o creastă stranie, probabil un vasilisc din tărâmurile de la Răsărit. Se simțea pradă unei emoții de neoprit, gândindu-se unde și-ar fi putut afla văgăuna monstrul acela. Acum, el era cel care Îi căuta ochii. Dar privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Antilia a cântat pentru dumneata. E pentru prima oară când se Întâmplă, spuse Antonio pe un ton invidios. Până acum, noi credeam că e mută. Dante roși. Privirea profundă a acelei creaturi, plină de o depărtare nesfârșită, ca și șarpele stacojiu care se adâncea În trupul ei Își făcuseră sălaș În inima lui. 9 19 iunie, dimineața Culoarea aramei Încă Îi umplea ochii când se deșteptă. Simțea că trebuia să o alunge, Într-un fel sau altul. Atracția ce-l stăpânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Însemnele pe care le purta. — Dă-mi un braț de postav, de care o fi, Îi ceru imperios unui negustor care Își expunea stofele pe o bancă, undeva În zonă. Omul se zori să Îi ofere o bucată de postav stacojie care Încă mai mirosea a vopsea, speriat de tonul său imperios și de veșmintele sale. Parcă nu se aștepta nici la plată, dar Dante i-o azvârli grăbit pe bancă, Îndepărtându-se. De cum dădu colțul, poetul Își lepădă bereta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În prăvălie cu pas hotărât. Proprietarul ședea la locul lui, Înapoia umilei tejghele din lemn ros, Încărcată de hârtii și de registre. Nu dădu să se ridice, mărginindu-se la un scurt semn din cap. Privirea Îi lunecă pe bocceaua stacojie, Înainte de a-l fixa din nou pe Dante cu suficiență. — Doriți să Îmi propuneți un gaj, messere? Poetul Își mușcă limba pentru a și-o ține În frâu. Nu o putea rupe cu Domenico. Nu acum, cel puțin. Câinele acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Într-o haină obișnuită de lucru. La stânga sa, țopăia și zbiera un mic grup de actori costumați cu niște tunici țipătoare, cu fețele ascunse Îndărătul unor măști grotești și Înarmați cu niște furci de care atârnau niște fâșii de pânză stacojie. La dreapta, sobri În tunicile lor albe Împodobite cu aripi mari din pânză aurie, tot atâția Îngeri, cu fețele prostite Într-o beatitudine idioată, psalmodiau laude Într-o latină anapoda. — Îngerii Încearcă să le smulgă diavolilor sufletul mortului. Ia te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]