168 matches
-
de enzime care au diverse roluri în patogenitate, dar care sunt utilizate și ca markeri în diagnosticul infecțiilor stafilococice: Manifestările clinice ale infecțiilor produse de stafilococul auriu se datorează fie toxinelor secretate de acesta - intoxicații, fie înmulțirii bacteriene - infecții. Intoxicatiile stafilococice sunt: Principalele infecții sunt cele purulente, dintre care cele mai frecvente sunt: SST este o intoxicație acută amenințătoare de viață, caracterizată prin: Pentru apariția acestui sindrom, un individ trebuie să fie colonizat sau infectat cu o tulpină toxică de "S.
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
descuamare. Evoluția bolii este în medie de 10 zile, mortalitatea prin hipovolemie și infecții fiind însa semnificativă. Tratamentul include administrarea de antibiotice antistafilococice, lichide, electroliți și tratamentul local al zonelor denudate. Apare ca urmare a ingestiei alimentelor contaminate cu enterotoxine stafilococice. Principalele alimente care se pot contamina sunt preparatele din carne și prăjiturile cu cremă, deoarece stafilococii se dezvoltă în mediu bogat în proteine și zahăr; prepararea termică distruge stafilococii, dar nu și enterotoxinele, care sunt stabile termic. Cel mai important
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
sunt preparatele din carne și prăjiturile cu cremă, deoarece stafilococii se dezvoltă în mediu bogat în proteine și zahăr; prepararea termică distruge stafilococii, dar nu și enterotoxinele, care sunt stabile termic. Cel mai important factor de risc pentru toxiinfecția alimentară stafilococică este consumarea alimentelor lăsate la temperatura camerei o perioadă mai îndelungată, în special în anotimpul cald, timp care permite stafilococilor să secrete toxinele. Simptomele debuteaza în scurt timp după ingestia alimentelor, cu grețuri, vărsături, dureri abdominale și diaree uneori severă
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
de la nivelul orofaringelui, fie datorită diseminării hematogene a stafilococilor, de la un focar intravascular de infecție (endocardita inimii drepte, tromboflebita septică). Infecțiile cu stafilococ pot fi localizate oriunde la nivelul tractului respirator, determinând: rinofaringite, faringo-amigdalite, traheite, bronșite, pneumonii, empiem, sinuzite. Etiologia stafilococică a pneumoniei este neobișnuită, dar când apare poate avea o evoluție severă. Factori predispozanți pentru pneumonia stafilococică sunt: instituționalizarea în unități de ingrijire a bolnavilor cronici, antibioterapia folosită recent, spitalizarea, intubația traheală, infecții respiratorii virale, boli cronice sau care se
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
drepte, tromboflebita septică). Infecțiile cu stafilococ pot fi localizate oriunde la nivelul tractului respirator, determinând: rinofaringite, faringo-amigdalite, traheite, bronșite, pneumonii, empiem, sinuzite. Etiologia stafilococică a pneumoniei este neobișnuită, dar când apare poate avea o evoluție severă. Factori predispozanți pentru pneumonia stafilococică sunt: instituționalizarea în unități de ingrijire a bolnavilor cronici, antibioterapia folosită recent, spitalizarea, intubația traheală, infecții respiratorii virale, boli cronice sau care se însoțesc de imunodepresie. "S. aureus" ajunge la nivelul sistemului nervos central fie pe cale hematogenă (prin sânge), de la
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
cauză neobișnuită a infecției tractului urinar. De obicei, apar secundar intervențiilor asupra vezicii urinare: cistoscopia, sondaj vezical etc. În absența unor manevre urologice, prezența "S. aureus" în urină trebuie să ridice suspiciunea diseminarii hematogene a infecției frecvent de la o endocardită stafilococică, avându-se în vedere și existența unui abces la nivel renal. "Stafilocul auriu" este una dintre cauzele cele mai frecvente de endocardită bacteriană acută, atât pe valve native, cât și pe protezele valvulare, valvele cele mai frecvent afectate fiind valvele
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
frecvente de endocardită bacteriană acută, atât pe valve native, cât și pe protezele valvulare, valvele cele mai frecvent afectate fiind valvele mitrale și aortice. La consumatorii de droguri intravenoase apare mai frecvent endocardita inimii drepte cu afectarea valvei tricuspide. Endocardita stafilococică are o rată crescută de mortalitate (40-60%), atât prin tulburările cardiace pe care le antrenează, cât și prin diseminarea hematogena a infecției cu apariția septicemiei, meningitei, abceselor cerebrale și abcese în diferite alte organe etc. "S. aureus" este cea mai
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
Diagnosticul infecțiilor cu "S. aureus" este relativ simplu, constând în punerea în evidență a bacteriei în diferite materiale purulente recoltate de la locul infecției sau în fluidele organismului, care sunt sterile în mod normal. Mai dificil poate fi, însă, diagnosticul intoxicațiilor stafilococice, care de multe ori se face numai pe baza semnelor clinice. Deoarece intoxicația stafilococică nu presupune neapărat și infecția, "S. aureus", de cele mai multe ori, este absent. Determinarea enterotoxinelor în probele alimentare, demonstrarea apariției anticorpilor îndreptați împotriva toxinelor stafilococice ale șocului
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
bacteriei în diferite materiale purulente recoltate de la locul infecției sau în fluidele organismului, care sunt sterile în mod normal. Mai dificil poate fi, însă, diagnosticul intoxicațiilor stafilococice, care de multe ori se face numai pe baza semnelor clinice. Deoarece intoxicația stafilococică nu presupune neapărat și infecția, "S. aureus", de cele mai multe ori, este absent. Determinarea enterotoxinelor în probele alimentare, demonstrarea apariției anticorpilor îndreptați împotriva toxinelor stafilococice ale șocului toxic sau demonstrarea producerii de toxine in vitro la o tulpină izolată, sunt datele
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
diagnosticul intoxicațiilor stafilococice, care de multe ori se face numai pe baza semnelor clinice. Deoarece intoxicația stafilococică nu presupune neapărat și infecția, "S. aureus", de cele mai multe ori, este absent. Determinarea enterotoxinelor în probele alimentare, demonstrarea apariției anticorpilor îndreptați împotriva toxinelor stafilococice ale șocului toxic sau demonstrarea producerii de toxine in vitro la o tulpină izolată, sunt datele de laborator care pot confirma diagnosticul clinic, însă acestea sunt dificil de realizat în practica clinică. Tratamentul infecțiilor stafilococice cuprinde tratament antibiotic, alături de care
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
apariției anticorpilor îndreptați împotriva toxinelor stafilococice ale șocului toxic sau demonstrarea producerii de toxine in vitro la o tulpină izolată, sunt datele de laborator care pot confirma diagnosticul clinic, însă acestea sunt dificil de realizat în practica clinică. Tratamentul infecțiilor stafilococice cuprinde tratament antibiotic, alături de care sunt necesare și drenajul colecțiilor purulente, îndepărtarea țesuturilor necrozate și a corpurilor străine. Deoarece în prezența unor corpuri străine (proteze, catetere, pacemaker), este aproape imposibil de eradicat infecția cu "S. aureus", de cele mai multe ori acestea
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
a corpurilor străine. Deoarece în prezența unor corpuri străine (proteze, catetere, pacemaker), este aproape imposibil de eradicat infecția cu "S. aureus", de cele mai multe ori acestea trebuie îndepărtate. Încă din anii 1950-1960 a fost semnalată o creștere rapidă a rezistenței tulpinilor stafilococice, în general, și mai ales a "S. auriu" la antibiotice. Efectuarea antibiogramei a devenit, astfel, obligatorie pentru toate tulpinile de "S. aureus" izolate din diverse infecții. Rezistența se instalează prin următoarele mecanisme: Aceste proprietăți conferă rezistență la toate antibioticele care
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
hiperhidroză , ten gras , prurit , leziuni cutanate . Tulburări musculo- scheletice și ale țesutului conjunctiv : Mai puțin frecvente : crampe musculare , mialgie . Tulburări metabolice și de nutriție : Frecvente : anorexie . Mai puțin frecvente : creștere ponderală , polidipsie . Infecții și infestări : Mai puțin frecvente : candidoză , infecție stafilococică . Tulburări vasculare : Mai puțin frecvente : înroșirea feței/ bufeuri . Tulburări generale și la nivelul locului de administrare : Frecvente : astenie/ fatigabilitate . Mai puțin frecvente : edeme , disconfort toracic , letargie , sete . 9 Tulburări psihice : Mai puțin frecvente : dezorientare , euforie , anxietate . * Greața și vărsăturile au
Ro_529 () [Corola-website/Science/291288_a_292617]
-
laboratorul de microbiologie se testează în mod curent calitatea stafilococilor de a produce coagulază, pentru diferențierea între speciile patogene și cele nepatogene (care cel mai adesea nu product coagulază). În urma acestui test, stafilococii sunt grupați în coagulazo-pozitivi și coagulazo-negativi. Toxinele stafilococice sunt o cauză comună a toxiinfecțiilor alimentare. Bacteriile se pot dezvolta pe hrana stocată în condiții necorespunzătoare, fiind capabili să se multiplice chiar și în alimentele cu un conținut relativ redus de apă. Deși procesul de gătire omoară bacteriile, unele
Staphylococcus () [Corola-website/Science/304604_a_305933]
-
infecțiilor persistente sau recurente cu Staphylococcus aureus a fost observat la 19/ 120 ( 15, 8 % ) pacienți tratați cu Cubicin , 9/ 53 ( 16, 7 % ) pacienți tratați cu vancomicină și 2/ 62( 3, 2 % ) pacienți tratați cu penicilină de semi- sinteză anti- stafilococică . Dintre aceste eșecuri , șase pacienți tratați cu Cubicin și un pacient tratat cu vancomicină au fost infectați cu Staphylococcus aureus care a determinat o creștere a CIM a daptomicinei în timpul sau după tratament ( vezi mai sus „ Mecanisme de rezistență ” ) . Majoritatea
Ro_225 () [Corola-website/Science/290984_a_292313]
-
infecțiilor persistente sau recurente cu Staphylococcus aureus a fost observat la 19/ 120 ( 15, 8 % ) pacienți tratați cu Cubicin , 9/ 53 ( 16, 7 % ) pacienți tratați cu vancomicină și 2/ 62( 3, 2 % ) pacienți tratați cu penicilină de semi- sinteză anti- stafilococică . Dintre aceste eșecuri , șase pacienți tratați cu Cubicin și un pacient tratat cu vancomicină au fost infectați cu Staphylococcus aureus care a determinat o creștere a CIM a daptomicinei în timpul sau după tratament ( vezi mai sus „ Mecanisme de rezistență ” ) . Majoritatea
Ro_225 () [Corola-website/Science/290984_a_292313]
-
120°C (floare de sulf), 132°C (uree). ... 5. Inspecții pe fluxul activității, verificarea și vizarea documentelor legate de deșeuri toxice și de risc, ținute pe secții și laboratoare 6. Controlul săptămânal al decontaminării suprafețelor din spațiile contaminate: a) testul Stafilococic ... b) testul NTG ... c) testul Acido alcoolo rezistenților. Articolul 19 Puncte fixe de colectare a probelor sunt: 1. cenușarul crematoriului; 2. coșul de fum al crematoriului; 3. bazinul de retenție temporară a apelor uzate; 4. autoclava; 5. suprafețe din spațiul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/172365_a_173694]
-
acțiune citotoxică, provocând alterări funcționale și morfologice, în special la nivelul nucleelor de la baza creierului; 3. Factorii postnatali pot fi de mai multe tipuri: a) boli inflamatorii cerebrale - encefalite (întâlnite în rujeolă, rubeolă, varicelă, tuse convulsivă, gripe etc.), meningoencefalite (streptococică, stafilococică, meningococică, TBC, viroze, abcese cerebrale); b) boli infecțioase cu complicații cerebrale - gripă, hepatită epidemică, scarlatină, variolă, varicelă, tuse convulsivă etc.; c) boli parazitare cerebrale - chist hidatic, cisticercoză; d) boli generale cu efecte degenerative la nivel cerebral - acidoze, hipoxii, hipoglicemii, tulburări
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
exemplu, 25 mmol/l). Tamponada pericardică, complicația cea mai redutabilă a pericarditei hemoragice asociate dializei, a fost discutată mai sus. Pericardita purulentă este o complicație foarte rară, însă severă. În unele cazuri, pericardita purulentă poate fi cauzată de către o infecție stafilococică, evidentă o dată cu analiza lichidului de drenaj pericardic; necesită anitbioterapie prelungită (3-4 săptămâni) [Singh et al., 2003]. Pericardita constrictivă poate fi consecința (rară) a pericarditei lichidiene asociate dializei sau chiar o primă manifestare clinică a bolii pericardice. Semnele clinice ale pericarditei
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
nu întotdeauna, sunt sensibili la penicilina G. Endocardita cu Streptoccocus bovis, sau de grup G a fost asociată cu existența unui adenom sau adenocarcinom la nivelul colonului, fiind recomandată colonoscopia dacă este dovedită prezența Streptoccocului bovis [7, 8]. STAFILOCOCCI Endocardita stafilococică a crescut substanțial și este acum al doilea agent etiologic ca frecvență în endocardita pe valve native. Staphylococcus aureus (meticilino sensibil, meticilino-rezistent), un organism extrem de agresiv și distructiv, cauzează 90% din cazurile de endocardită stafilococică. Staphylococcus epidermidis este cea mai
Tratat de chirurgie vol. VII by BRÎNDUŞA ŢILEA, HORAŢIU SUCIU, IOAN ŢILEA () [Corola-publishinghouse/Science/92079_a_92574]
-
bovis [7, 8]. STAFILOCOCCI Endocardita stafilococică a crescut substanțial și este acum al doilea agent etiologic ca frecvență în endocardita pe valve native. Staphylococcus aureus (meticilino sensibil, meticilino-rezistent), un organism extrem de agresiv și distructiv, cauzează 90% din cazurile de endocardită stafilococică. Staphylococcus epidermidis este cea mai frecventă cauză a endocarditei de proteză valvulară precoce. Stafilococci sunt producători de beta-lactamaze și de aceea sunt rezistenți la multe, dacă nu chiar la toate, antibioticele beta-lactamice, adică la peniciline și cefalosporine. Vancomicina și teicoplanina
Tratat de chirurgie vol. VII by BRÎNDUŞA ŢILEA, HORAŢIU SUCIU, IOAN ŢILEA () [Corola-publishinghouse/Science/92079_a_92574]
-
subacută, lentă. Această formă de manifestare a condus la denumirea de „endocardită lentă”. Acest tip de endocardită răspunde relativ bine la terapia cu Penicilină G. Din nefericire, astăzi medicii se confruntă cu infecții mai agresive, în special în cazul endocarditei stafilococice, deseori boala apare la pacienți imunodeprimanți sau la pacienți cu implante cum ar fi protezele valvulare, electrozi de pace-maker, linii venoase centrale etc. Mai mult decât atât, atenția s-a îndreptat mai mult spre profilaxie decât spre tratament în cazul
Tratat de chirurgie vol. VII by BRÎNDUŞA ŢILEA, HORAŢIU SUCIU, IOAN ŢILEA () [Corola-publishinghouse/Science/92079_a_92574]
-
anticoagulare (de exemplu, o proteză valvulară mecanică). PROGNOSTIC În ciuda terapiei chirurgicale și cu antibiotice, endocardita infecțioasă nu este o afecțiune ușor de tratat. Mortalitatea în serii mari variază de la 15% la 20% [4, 15]. Letalitatea este ridicată în cazul endocarditei stafilococice și fungice și în endocardita protezelor valvulare. Se estimează că aproximativ 30-50% din pacienții cu endocardită urmează tratament chirurgical precoce și pot fi afectați de complicații neurologice permanente [4, 15]. PROFILAXIE ȘI PREVENȚIE Tratamentul profilactic cu antibiotic al endocarditei infecțioase
Tratat de chirurgie vol. VII by BRÎNDUŞA ŢILEA, HORAŢIU SUCIU, IOAN ŢILEA () [Corola-publishinghouse/Science/92079_a_92574]
-
transferul pacientului în secția de reanimare. Pînă la izolarea propriu-zisă a unui germen, trebuie avut în vedere: * dacă există un anumit context particular epidemiologic specific unei clase de bacterii. * criterii clinice sugestive (semne extrarespiratorii). * aspecte radiologice patognomonice (de exemplu bule stafilococice). * examene biologice în anumiți parametri care permit ascocieri cu germeni particulari. Prin aceste orientări etiologice se poate indica antibioterapia de primă intenție, care se va schimba o dată cu rezultatul antibiogramei. IV.1. PNEUMONIA PNEUMOCOCICĂ În proporție de 5-10% dintre adulți sînt
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
cardiomiopatia restrictivă. Trebuie introdusă figura la tehnoredactare • Complicațiile infecțioase sunt secundare deficitului de Ac și deficitului cantitativ și calitativ al neutrofilelor. Imunitatea celulară este conservată (cu excepția tratamentului imunosupresor). Infecția „clasică” asociată MM este pneumonia pneumococică. Se mai pot întâlni infecții stafilococice, streptococice, cu Haemophilus influenzae sau herpes zoster. • Manifestările cutanate sunt polimorfe: noduli (prin infiltrarea plasmocitară a pielii), xantomatoză, piodermită gangrenoasă, necroză papuloasă, lichen amiloid etc. • Simptomele de hipervâscozitate sangvină sunt relativ rare în MM, spre deosebire de macroglobulinemia Waldenström (cu IgM), unde
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]