250 matches
-
secunda muzicii urcă în veșnicie cu maestra Angela Gheorghiu, în orașul însinguratului Bacovia! Tot mai mult credem de acum, că nu frumosul e întâmplător, ci lumea e întâmplare că vine spre el, se ciocnește cu fruntea de el, ca de stalactite, calcă în vârful degetelor desculțe pe timpanul frumuseții muzicii, ca pe stalagmite milenare. Recitalul sopranei Angela Gheorghiu de la Bacău nu a fost o întâmplare, ci mângâierea lui Dumnezeu, ce învelește nisipul de supărări cu surâsul gurii din care izvorăște iubirea
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353206_a_354535]
-
vieți în care am fost cândva sortită de-a bea din cupa plină pelinul, dar și vin, iar de-am greșit vreodată, eu, oaia rătăcită, am regăsit lumina-n cuvântul tău blajin Și-acum, în ceas de taină, precum o stalactită mă scurg în mii de lacrimi și Ție mă închin. Referință Bibliografică: În ceas de taină / Elena Glodean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1544, Anul V, 24 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Glodean : Toate Drepturile Rezervate
ÎN CEAS DE TAINĂ de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357781_a_359110]
-
le am, îmi văd de treabă. Nu e nevoie, prietene, să crezi În ce simt eu, dar am o rugăminte, Până e ziuă încă și lucrez Nu-mi tulbura lumina din cuvinte... LACRIMI ÎMPIETRITE (Nu mai am lacrimi...) Lacrimi împietrite- Stalactite-n cer, Umbra mea de-o vreme Nu mă mai ajunge, De la viața asta Doat atât mai cer, Sfânta bucurie De-a mai putea plânge... ORBUL Unge-mi cu tină, Doamne, ochii mei, Cei orbi pe dinlăuntrul lor, Iisuse, Ca să
RUSALII (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358276_a_359605]
-
secunda muzicii urcă în veșnicie cu Angela Gheorghiu, în orașul însinguratului Bacovia! Tot mai mult credem de acum, că nu frumosul e întâmplător, ci lumea e întâmplare că vine spre el, se ciocnește cu palma frunții de el, ca de stalactite, calcă în vârful degetelor desculțe pe timpanul frumuseții muzicii, ca pe stalagmite diafane. Recitalul Angelei Gheorghiu de la Bacău nu a fost o întâmplare, ci mângâierea lui Dumnezeu, ce învelește nisipul de supărări cu surâsul gurii din care izvorăște iubirea. Invitatul
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359896_a_361225]
-
Simt răsuflarea fulgilor, ninsoare, Logodnă-n solilocviile-andante Cu unduiri de gând aromitoare Când ninge între noi cu diamante. SĂ CREZI? Să crezi în învieri de vise oarbe Neumbra primenindu-ți-o-n zorele Când răni de fum se sting timid în narbe - Reci stalactite-n lujerii de stele? Să crezi în născociri lovind fereastra Cu săgetări de așteptări perene Dosite-n sânul lunii, când măiastra Sfințește lutul viu cu sânziene? Sau să te-ascunzi în roiul alb de fluturi Robită-n voal de floare
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
televizorul n‑are sonor. În hala unde au trăit 37 de zile puii pe care bărbatul încă îi sacrifică, e liniște. În curând, va fi golită, spălată, văruită, dezinfectată și ținută închisă minimum 14 zile, în vid sanitar. Acum, becurile, stalactite albastru‑european și verde‑ierbos, sunt încă aprinse. Benzile cu hrănitoarele și cu notele muzicale pentru apă sunt ridicate. Pe jos, așternutul de paie pare frământat cu pământ. Prin ușile larg deschise, intră soarele tăios de toamnă. • Nota editorului: Oprea
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
Rătăcire). Totul este trist, strivit, îndurerat: „un bibelou stă trist pe masă”, „Vremea se întristează”, „catrenele sunt triste” (Semne rămase), „apusul trist” (Sfârșit păstrat); „gânduri triste” (Începutul pentru sfârșit), „piatra strivită dinadins” (Prestidigitație), „Părerile dau formă strivitelor/idei uitate printre stalactite” (Peșteră); „Suspină timpul răzvrătit” (Margini închise), aripa se încolăcește, memoriile sunt pierdute, gândurile sunt pătate, dorințele înecate, părerile de rău chinuiesc obsedant spiritul: „Dimineața părerilor de rău” (Funestă). „Agonice păreri de rău”, (Dintr-un strănut). Poetul se imaginează în ipostaza
EUGEN DULBABA – PIRUETE ÎN LABIRINT de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343484_a_344813]
-
și silicifiate, relieful apare foarte accidentat, spre deosebire de relieful liniștit cu forme domoale din zonele de dezvoltare a pânzelor efuzive andezitice de la exterior. Rocile vulcanice caolinizate și limonitizate din caldera Călimanului au condus la apariția grotelor Luanei, cu stalactite și stalagmite silicioase și oxidate, care mai apoi au fost distruse în timpul activităților de extragere a sulfului. Bazinul superior al râului Neagra, care a străpuns craterul, prezintă aspectul unei depresiuni - ca o pâlnie uriașă delimitată de o ramă montană
PLAN DE MANAGEMENTdin 14 iunie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/274583]
-
vieți în care am fost cândva sortită de-a bea din cupa plină pelinul, dar și vin, iar de-am greșit vreodată, eu, oaia rătăcită, am regăsit lumina-n cuvântul tău blajin Și-acum, în ceas de taină, precum o stalactită mă scurg în mii de lacrimi și Ție mă închin. Referință Bibliografică: În ceas de taină / Elena Glodean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1915, Anul VI, 29 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elena Glodean : Toate Drepturile Rezervate
ÎN CEAS DE TAINĂ de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378458_a_379787]
-
Cu o pânză argintie, Prinde fulgii de sidef Să îi coasă ca pe-o ie. Stratul rece-i tot mai gros, Streașina-i înlăcrimată; Ia te uită ce frumos S-a gătit natura toată! Tufele sunt de brocard, Îmbrăcate-n stalactite; Strigă vesele pe gard Gaițele răgușite. Doar gâscanu-i supărat: „Ce-o mai fi, nimeni nu știe! Balta iată, a-nghețat, Albă, stranie, pustie!” Referință Bibliografică: ZI DE IARNĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1842, Anul VI, 16 ianuarie
ZI DE IARNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378558_a_379887]
-
ei. S-ancheiat și tevatura, Tras-impinsă spre final. S-a făcut proces-verbal, S-a strigat de 3 ori « Ura » Și c-o foarfecă mai mare S-a făcut inaugurare. N-a trecut a treia ploaie, Că au și-nceput s-apară Stalactite, bunăoară, La etajul zece-n baie, Iar culoarea la fațadă E de-acuma pastelată. Termopanul, bată-l vina, A ținut și el un an, Și-ncercau vecinii-n van Să îi afle ei pricina, Căci constructorul, se pare, Nici că
REABILITARE (PSEUDO)TERMICĂ de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373865_a_375194]
-
seara, Și-aluneci moale, sarpe printre must, Îmi umpli și arcușul și vioara cu sânii tăi pe care-ncerc să-i gust. Când muști din buzele-mi atemporale fardate sobru cu tremurături, Mă-mproști cu romantisme bienale. Mă dori cu stalactite de impuri stropi centenari de izmă meliferă ce-a încolțit în coapse de amiezi, Tortură de amor și în sinapse, Mi-a implantat cornițe roz de iezi. Când mi te urci sălbatecă, mioapă, Pe muntele măslinului imberb, Te-aș înghiți
CÂND.... de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375396_a_376725]
-
nemărginitul univers artistic, creat de talentata autoare Cella Negoiescu. Dacă Oleg Shuplyak "îmbină portrete ale unor personaje emblematice în istoria omenirii cu peisaje pentru a crea imagini cu dublu conținut", doamna Cella Negoiescu, subtil și delicat reușește același artificiu în "Stalactite și stalacmite", "Cascada", "Nori", "Păpădia", "Talaz". De fapt, cele numite (nu doar de Modest Mussorgsky) "Tablouri dintr-o expoziție", merg drept la suflet și îndeamnă să le vezi iar și iar, pentru a le descifra definitiv odată și odată... MIHAI
EXPOZIŢIE DE PICTURĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344772_a_346101]
-
ce se va apleca asupra lor să o descopere. Sesizabil și neputincios în fața vremurilor care au fost, când trăia în celulele întunecoase ale timpului creșterii profane: Tăcerea mi-este duhul - / și-ncremenit cum stau și pașnic / ca un ascet de piatră ... (Stalactita), poetul cade însă și se ridică plin de optimism și cu dorința de a rosti: Femeie, / ce mare porți în inimă și cine ești? Mai cântă-mi înc-odată dorul tău, / să te ascult ... . Când totuși, va ieși din nou la
ELEONISMUL LITERATURII ŞI TAINA ŞI TAINA SURPRINDERII LA LUCIAN BLAGA de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372756_a_374085]
-
Dacă-i așa, suntem salvați, înseamnă că în fața noastră e o ieșire spre afară! Încurajați de așa perspectivă, o porniră în pas mai alert. Și nu mare le fu mirarea când ajunseră la intrarea într-o mirifică încăpere străjuită de stalactite și stalagmite, prin mijlocul căreia curgea, într-adevăr, un pârâiaș zglobiu. Dar, nedumerirea le fu augmentată când realizară că lumina ce cădea din tavanul peșterii avea o intensă nuanță albastră-liliachie, părând a proveni de la o sursă artificială. Înfricoșate umbre în
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
gentuța lui roșie, cu părul-perie pe zi ce trecea tot mai grizonat. Într-o dimineață cu promoroacă, mi-a intrat în atelier și nu m-am putut stăpîni să nu m-apropii de el și să-i ating brațul gol: stalactită! După ce-am strănutat de vrei cinci ori, am simțit că fac fulgerător febră. Mi-a și pus termometrul și, într-adevăr, aveam deja 38 cu... A fost ultima dată cînd l-am văzut. După ani și ani, cineva mi-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din „clocotul sângelui dac”. Antologia Stelăria (1997) îi cuprinde majoritatea versurilor, la care poetul adaugă producții de după 1989. SCRIERI: Ochi neînnoptat, București, 1971; Texte de ființă, București, 1974; Poeme, București, 1978; Stelăria, I-II, București, 1981-1986; Metafora umană, București, 1982; Stalactitele dorului, București, 1983; Poezii, București, 1989; Stelăria, București, 1997. Repere bibliografice: Dan Cristea, Vasile Andronache, „Ochi neînnoptat”, RL, 1971, 34; George Alboiu, Trei poeți. Opinii, LCF, 1976, 24; Aureliu Goci, Vasile Andronache, „Poeme”, RL, 1979, 30; Constant Călinescu, „Metafora umană
ANDRONACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285360_a_286689]
-
Blaga, on observe que le tiret contribue fréquemment à la création de la métaphore, surtout de la métaphore révélatrice, ou des structures métaphoriques en général. Voici quelques exemples : [...] lin picuri de lumină și stropi de pace cad necontenit [...] și împietresc în mine. (Stalactita) (Blaga, 2010 : 47) [...] doucement des gouttes de lumière et de paix tombent sans cesse [...] et se pétrifient en moi. (La stalactite) (Miclău, 1978 : 175) [...] și clipele să-mi pară niște muguri plini, din care înfloresc aievea veșnicii. (Dorul) (Blaga, 2010
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
en général. Voici quelques exemples : [...] lin picuri de lumină și stropi de pace cad necontenit [...] și împietresc în mine. (Stalactita) (Blaga, 2010 : 47) [...] doucement des gouttes de lumière et de paix tombent sans cesse [...] et se pétrifient en moi. (La stalactite) (Miclău, 1978 : 175) [...] și clipele să-mi pară niște muguri plini, din care înfloresc aievea veșnicii. (Dorul) (Blaga, 2010 : 52) [...] leș instants me sembleront de gros bourgeons, où fleurissent réellement des éternités. (Désir) (Miclău, 1978 : 183) M-aplec peste margine
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Silence) (Miclău, 1978 : 149) ; " streașina curat'a veșniciei " " l'auvent pur de l'éternité " (Dar munții unde-s ?/Et leș montagnes où sont-elles ?) (Miclău, 1978 : 155) ; " picuri de lumină/și stropi de pace " " des gouttes de lumière/et de paix " (Stalactita/La stalactite) (Miclău, 1978 : 175) ; " gheare de lumină " " șes griffes de lumière " (Vei plânge mult ori vei zâmbi ?/ Vas-tu pleurer ou sourire ?) (Miclău, 1978 : 185) ; " solzii de ispita " " écailles de tentation " (Pax magna/Pax magna) (Miclău, 1978 : 189) ; " cornul
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
1978 : 149) ; " streașina curat'a veșniciei " " l'auvent pur de l'éternité " (Dar munții unde-s ?/Et leș montagnes où sont-elles ?) (Miclău, 1978 : 155) ; " picuri de lumină/și stropi de pace " " des gouttes de lumière/et de paix " (Stalactita/La stalactite) (Miclău, 1978 : 175) ; " gheare de lumină " " șes griffes de lumière " (Vei plânge mult ori vei zâmbi ?/ Vas-tu pleurer ou sourire ?) (Miclău, 1978 : 185) ; " solzii de ispita " " écailles de tentation " (Pax magna/Pax magna) (Miclău, 1978 : 189) ; " cornul de luna
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
une note plus pathétique. " [...] picuri de lumină/și stropi de pace cad necontenit/din cer/și împietresc în mine. " " Des gouttes de lumière,/ Des graines de paix/Tombent sans arrêt/De mon ciel/Et puis, voilà,/se pétrifient en moi. " (Stalactita/La stalactite) (Romanescu, 1998 : 26). La traductrice imprime au texte d'arrivée une oralité plus évidente par l'emploi du moț " voilà ". Să version contient aussi un changement sémantique, le nom " ciel " (" cerul ") étant précédé par l'adjectif possessif " mon
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
plus pathétique. " [...] picuri de lumină/și stropi de pace cad necontenit/din cer/și împietresc în mine. " " Des gouttes de lumière,/ Des graines de paix/Tombent sans arrêt/De mon ciel/Et puis, voilà,/se pétrifient en moi. " (Stalactita/La stalactite) (Romanescu, 1998 : 26). La traductrice imprime au texte d'arrivée une oralité plus évidente par l'emploi du moț " voilà ". Să version contient aussi un changement sémantique, le nom " ciel " (" cerul ") étant précédé par l'adjectif possessif " mon ". " Când eram
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Lucian Blaga, Primăvara (Printemps), în 65 poèmes, traduit par Paula Romanescu, op. cît., p. 59. 1454 V. Lucian Blaga, Psalm (Psaume), în 65 poèmes, traduit par Paula Romanescu, op. cît., p. 49-50. 1455 Même situation dans la traduction du poème Stalactita (La stalactite) : leș vers en miroir " Lin,/lin,/lin picuri de lumină [...] cad necontenit [...]. " șont traduits par " Et une à une,/Tout doucement,/Des gouttes de lumière [...]/Tombent sans arrêt [...]. " La traductrice omet la répétition de l'adverbe " doucement ", recrée
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Primăvara (Printemps), în 65 poèmes, traduit par Paula Romanescu, op. cît., p. 59. 1454 V. Lucian Blaga, Psalm (Psaume), în 65 poèmes, traduit par Paula Romanescu, op. cît., p. 49-50. 1455 Même situation dans la traduction du poème Stalactita (La stalactite) : leș vers en miroir " Lin,/lin,/lin picuri de lumină [...] cad necontenit [...]. " șont traduits par " Et une à une,/Tout doucement,/Des gouttes de lumière [...]/Tombent sans arrêt [...]. " La traductrice omet la répétition de l'adverbe " doucement ", recrée le sens
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]