223 matches
-
regimului de control ca celelalte, interiorul lor era cercetat dintr-un birou vecin cu ajutorul unui miniradar care „vede și citește” spațiiile închise. Dar și noii lui patroni cunoșteau trucul și i-au acoperit pe toți cu o folie protectoare de staniol care absoarbe undele acestea prea curiose, astfel că aparatul tot gol a raportat pe monitor, în timp ce ei au stat câtva timp cam înghesuiți în portbagajul cu pricina, fără să fie însă descoperiți. Un caz fericit, cum nu se înregistrează prea
ARME NOI de ION UNTARU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358216_a_359545]
-
antena R. A urmat o detunătură înfiorătoare care a zguduit pământul, iar noi urmăream „cățelușa" cum se îndrepta milimetru cu milimetru spre ținta vrășmașe, pe care o detectasem între puzderia de ținte (semnale care nu erau altceva decât foițe de staniol, un bruiaj de inducere în eroare a celor care-o urmăreau). Cele optsprezece secunde care au trecut, până când undele emise din capul Pito au interceptat avionul, mi s-au părut extraordinar de lungi, dar în următoarele patru secunde, când „Volkuța
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
regimului de control ca celelalte, interiorul lor era cercetat dintr-un birou vecin cu ajutorul unui miniradar care „vede și citește” spațiiile închise. Dar și noii lui patroni cunoșteau trucul și i-au acoperit pe toți cu o folie protectoare de staniol care absoarbe undele acestea prea curiose, astfel că aparatul tot gol a raportat pe monitor, în timp ce ei au stat câtva timp cam înghesuiți în portbagajul cu pricina, fără să fie însă descoperiți. Un caz fericit, cum nu se înregistrează prea
ARME NOI de ION UNTARU în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359117_a_360446]
-
zâmbind despre cum cei ieșiți în stradă susțin PSD. Atât de jos a ajuns selecția celor din administrația țării, încât să nu vă fie cu mirare dacă veți constata că au publicat în Monitorul Oficial ordine să purtăm căști din staniol în cap ca să nu fim manipulați prin antenele de telefonie mobilă de pe clădiri (Foto: Facebook Ștefan Voinea). Căci la cum își arată miniștrii măsura competenței și întreg aparatul de sub ei țara nu are nicio șansă să evolueze. Vorba unui amic
Conjurația imbecililor. Șoferii, secretarele și rândașii partidului s-au instalat în funcții și se pregătesc să ne conducă () [Corola-blog/BlogPost/339215_a_340544]
-
Crăciun, se bazează pe un procedeu dificil, de pendulare a eului care povestește, între lumea animală și cea umană, motivul de intersecție fiind fascinația pe care o exercită în mod egal asupra tuturor, lumina bradului de Crăciun și mai ales, „staniolul albastru al bomboanelor de ciocolată“. Mediul este previzionat din interiorul și prin ochii unei veverițe domestice și bineînțeles, neapărat sprințare, în timp ce, în cazul băiețelului Ciprian și al mamei, notarea este neutră, la persoana a treia, pentru că de fapt lumea este
Un carusel al timpului pentru toţi () [Corola-blog/BlogPost/339675_a_341004]
-
Acasa > Poezie > Cantec > ORAȘUL ÎNVELIT ÎN STANIOL Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1653 din 11 iulie 2015 Toate Articolele Autorului se scutură duzii aerul este siropos îți scriu pe șapte frunze de arțar cu pletele pline de omizi rubiconde, ce îmi devoră sufletul culcat în
ORAȘUL ÎNVELIT ÎN STANIOL de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377322_a_378651]
-
se scutură duzii aerul este siropos îți scriu pe șapte frunze de arțar cu pletele pline de omizi rubiconde, ce îmi devoră sufletul culcat în iarbă, dulce aureolă șuier nopțile șubrede, presar sare pe trotuarul fierbinte cu inima învelită în staniol tu-mi taci și râzi înainte cele două sorți se rotesc ca la ultima vară desculță fluturi polenizează câmpul roșu de cuvinte prin oraș circulă aburul poeziei, sufletul meu doarme ca într-un balansoar mi-este teamă că va dispărea
ORAȘUL ÎNVELIT ÎN STANIOL de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377322_a_378651]
-
râzi înainte cele două sorți se rotesc ca la ultima vară desculță fluturi polenizează câmpul roșu de cuvinte prin oraș circulă aburul poeziei, sufletul meu doarme ca într-un balansoar mi-este teamă că va dispărea vara orașului învelit în staniol iar tu te vei întinde pe trotuar sleit de căldura silabelor beat de lumină, amar Referință Bibliografică: Orașul învelit în staniol / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1653, Anul V, 11 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
ORAȘUL ÎNVELIT ÎN STANIOL de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377322_a_378651]
-
aburul poeziei, sufletul meu doarme ca într-un balansoar mi-este teamă că va dispărea vara orașului învelit în staniol iar tu te vei întinde pe trotuar sleit de căldura silabelor beat de lumină, amar Referință Bibliografică: Orașul învelit în staniol / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1653, Anul V, 11 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Angi Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ORAȘUL ÎNVELIT ÎN STANIOL de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377322_a_378651]
-
ca un stol de lebede azurii plutind cu grjă de trubadur mută-ți degetele de frunze lin pe corzile animei tale și lacrimile de litere lasă-le să poleiască străzile minților noastre cu amintiri de mătase blândă coperta ta de staniol glazurat cu povești ancestrale învelită cu grijă de mamă e pielea trupului vorbelor ucise de gândul străin din nou adunate-ți sunt filele clipelor vieții într-un mănunchi de plasturi vii rănile tainiței inimii tale ca niște spărturi în zidul
POEM HIERATIC XXX-LACRIMI DE LITERE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377557_a_378886]
-
personală.... XII. FERICIREA, de Nicolae Stancu, publicat în Ediția nr. 1699 din 26 august 2015. Fericirea se citește ca afișul de pe gard, Nu o poți masca pe față sau ascunde după fard. S-o pitești de ochii lumii învelită-n staniol, Iară-și cred că nu se poate, ochii, tot te dau de gol. Și mă-ntreb de ce-am ascunde-o?Dac-o fi la o adică, Nu-i mai bine să îți fure, fiecare-o bucățică? Este singura din
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
Și aș vrea-n final de viață, vreau să mor... de fericire. Citește mai mult Fericirea se citește ca afișul de pe gard,Nu o poți masca pe față sau ascunde după fard.S-o pitești de ochii lumii învelită-n staniol,Iară-și cred că nu se poate, ochii, tot te dau de gol.Și mă-ntreb de ce-am ascunde-o?Dac-o fi la o adică,Nu-i mai bine să îți fure, fiecare-o bucățică?Este singura din
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
ales: trebuia sa-mi satisfacă și acel capriciu. La pădure, după doi mici cu muștar, o morișcă din hârtie lucioasă, o pereche de ochelar de carton cu lentile de celuloid colorat și o minge din rumeguș învelit în folie de staniol atârnată de un fir elastic, începeam iar: „Hai să mergem acasă! Hai să mergem acasă!” Dar nici acasă, tata nu scăpa de mine, căci abia ajunși, îl cicăleam din nou, cu: „Hai la rachete! Hai la rachete!”, adică la artificii
SĂRBĂTORILE DE ALTĂDATĂ de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374947_a_376276]
-
că mai există și artiști ca maestrul Benone Sinulescu, pentru a demonstra cât se înșeală acei ce cred că scriu istoria muzicii folclorice românești, scriind de fapt niște „istorii” expirate de pe acum, ca niște bomboane degradate și învelite într-un staniol ce scârțîie. Cine ar fi rămas pentru români Toše Proeski, dacă maestrul Benone Sinulescu nu ar fi vorbit multor oameni despre el?! Un mare necunoscut! „Este bine și responsabil să vorbim despre artistul Toše Proeski, cel puțin de acum înainte
TOŠE PROESKI, ÎNGERUL MACEDONIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374887_a_376216]
-
piața românească o monotonie descurajantă. „Bomboanele de pom” erau greu de găsit prin magazine și constau dintr-un ghem diform de zahăr cu arome artificiale. Erau tari ca piatra. Noi, copiii ne cam spărgeam dinții cu ele. Veneau învelite în staniol ieftin, argintiu, din care nu se puteau decupa nici măcar banalele benzi pentru înșirat verigi în ghirlande. Noroc cu capacele de iaurt. Din ele modelam steluțe în opt colțuri, înfășurându-le pe-un vârf de creion. În acel context, pachetul din
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
piața românească o monotonie descurajantă. „Bomboanele de pom” erau greu de găsit prin magazine și constau dintr-un ghem diform de zahăr cu arome artificiale. Erau tari ca piatra. Noi, copiii ne cam spărgeam dinții cu ele. Veneau învelite în staniol ieftin, argintiu, din care nu se puteau decupa nici măcar banalele benzi pentru înșirat verigi în ghirlande. Noroc cu capacele de iaurt. Din ele modelam steluțe în opt colțuri, înfășurându-le pe-un vârf de creion.În acel context, pachetul din
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
așez în memoratorul terestru, pătrățos, memoriile. Remarc cu o solicitudine acaparatoare bezna. Ea baleiază ca un ultim scufițoi scheletic mundan. Îmi scot la plimbare turlele interioare făurite din nisip sordid... Rebelele! Încep a fluiera prin spații sincretice cu romantism în staniol. Îmi simt corpul ca o carcasă de ghezeș trudit. Mă întreb retoric dacă scriitura este irefutabilul argument sapiențial al ontologicului. Redundanta ploaie îmi pictează pe lentilele bătrâne visuri, părând niște îngeri cu săbii lichide. De cele mai multe ori, în templul meu
MEMORII PE VATĂ SELENARĂ de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372389_a_373718]
-
Era o frumusețe! (Se pare că avea bun gust Moșul ăsta, chiar așa bătrân, cum se spunea că este!) Plin de globuri ce sclipeau jucăușe, de beteală multicoloră, de beculețe și bomboane de ciocolată, care îi făceau cu ochiul din staniolul viu colorat, era minunea așteptată de Călina cu sufletul la gură, în fiecare an, când venea iarna. După ce mai crescuse și era deja „domnișoară”, în grupa mare, la grădiniță, tatăl ei o anunță, pe un ton serios: - De acu` încolo
DAR DE CRĂCIUN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344807_a_346136]
-
cu o aplicație care a scăpat multora până la ... XXII. FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU, de Melania Cuc , publicat în Ediția nr. 214 din 02 august 2011. FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU În vagonul corodat de lumina ca staniolul uzat, de pe bancheta de lemn slinos, față în față cu femeia aceea foarte frumoasă și suficient de tristă pentru a-și aduna lacrimile în batistă, proprietara coșului acoperit numai în parte de o basma mare și înflorată vorbea întruna, cotcodăcea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
gânduri nici dacă ar avea de gestionat Universul. - La Munte urc; alde a' meu îi om cu sânge, nu cu lapte de capră în vine. Nu trece ... Citește mai mult FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEUÎn vagonul corodat de lumina ca staniolul uzat, de pe bancheta de lemn slinos, față în fațăcu femeia aceea foarte frumoasă și suficient de tristă pentru a-și aduna lacrimile în batistă,proprietara coșului acoperit numai în parte de o basma mare și înflorată vorbea întruna, cotcodăceaca găina
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > FRAIERU" DE TURMĂ Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Și fraierul învelea târfulița în staniol. Măi, băieți, ce vă mai plac păpușicile gonflabile la palma a doua ... eheee, spoiala costă scump, dar voi apreciați găurile negre, nu pentru că vă place astronomia ... nooo... doar tencuiala ieftină. Reclama e sufletu' comerțului, să moară cinci pești și caprele
FRAIERU DE TURMĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372283_a_373612]
-
actuala arenă politică, a două comportamente radical diferite. Radicalism asumat mai ales de acea parte a rezistenței anticomuniste, care a văzut tot timpul în comunism ceea ce trebuia (și trebuie) văzut, adică ansamblul unei practici odioase, chiar și cînd ele îmbracă staniolul perfidiei zîmbitoare. Ei bine, întregul front democrat înfiripat, ca o minune, după 1989, a preluat acest comportament de la cei care au înfruntat, psihic și fizic, teroarea concentraționară și a încercat să-l impună societății post totalitare. Că această societate n-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
află acum în situația în care se află, asta se datorește nu puzderiei de "soluții" decorative propuse de administrația criptocomunistă, ci înseși existenței în vîrful acesteia a personajului care poartă în cîrca-i întreaga povară totalitară. Fie și una ambalată în staniol social-democrat. Fără ea/ fără anturajul aferent, forțele autentic democrate atît de explicabil anemice după jumătatea de secol comunist ar fi reașezat țara pe cursul firesc deturnat după război. N-a fost să fie. Și din păcate, și cu voia noastră
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ne pare o nostimadă pe lîngă dramaturgia postmodernă a cruzimii confruntărilor reale. Să nu ne păcălească surogatul de divertisment care ne intră pe cablul t.v. în casă: bîțîiala microfoanelor asudate e tot formă de violență. Una servită într-un staniol ce s-ar vrea de Oscar, dar nu e decît de Vacanța Mare. Consolarea ar putea veni de la constatarea că și pe la case mai mari cam tot așa stau lucrurile. (Numai că pe-acolo, pandantul vulgarității agresive e un masiv
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
obiecte-realități disparate, interioare sau exterioare: „respirația ta liniștită, zâmbetul așternut,/ insular...// prin fereastră,/ pe patina discretă a tabloului,/ lumina cade oblic” (Nox). Poemele din Memorial cu păianjeni și fructe, organizate în două cicluri, Scrisori din salonul 30 și Ferigi și staniol, sunt probabil cele mai valoroase din literatura lui S. Miniaturi lirice în care se fixează spaima de trecerea timpului și de iminența morții, ele compun un jurnal de muribund și consemnează lupta cu așteptarea morții: „De câteva zile defilez prin
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]