86 matches
-
făceau tot ce puteau ca să nu le simt. Ele erau foarte înghesuite, grație mie; niciodată însă n-au dat nici cel mai mic semn de neplăcere și, când am plecat, dânsele plângeau mai mult. În mănăstire începuse fierberea pentru alegerea stariței prin intrigile și intervențiunile la București și între ele, [călugărițele]. Mă rugau să vorbesc, să pledez. Eu eram decisă să nu mă amestec în nimic, deși [mie] mi se părea cea mai nimerită și simpatică blânda și monahala Maica Isidora
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
urechile, de care sufeream de mai multe luni. După zece zile, direct de la etapă, primii învoirea să merg, fără escortă și cu propriile mele mijloace, două zile în București. Propriile mele mijloace nu puteau fi decât ale mănăstirii. Noua maica stariță îmi dete un loc în trăsura care pornea la oraș în ziua de 20 noiembrie/ 3 de cembrie, la orele 5 dimineața. Am mers direct la doctorul Fessler, care mi-a dat un certificat că aveam nevoie de zece zile
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
după plecarea Liei, mă dusei la Pasărea ca să-mi ridic bagajul și să-mi aduc înapoi servitoarea. Am revăzut pe toate maicile și le am dat colane și cruci de mărgele foarte frumoase, făcute de prizonieri români. Maica Domnica, noua stariță, era foarte amabilă, dar nu se putea compara cu predecesoarea ei. Adusesem de la Crucea Roșie haine pentru cei treizeci de prizonieri mai puțin bine înțoliți de Lia. Acum erau toți cald îmbrăcați de iarnă. După masă mi-am luat ziua
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și de revolta sufletească, nicăieri nu puteam fi mai bine din punct de vedere al alimentelor și al comunicațiilor cu familia. Nu pleca una din aceste maici, părintele Manea, d-na Ionescu sau vreo cunoștință venită în vizită la maica stariță fără să ne ia și să ne aducă scrisori. Doamna Rădulescu, soția intendentului de la Pantelimon, ne-a fost prețioasă și foarte devotată. Tocmai când am fi putut să-i arătăm recunoștința noastră, a murit, în preajma păcii, de vărsatul bubat. Ba
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cărora d-na Antonescu avu voie să-l vadă și să-i ducă cele necesare numai de 3 ori câte 2 ore, în prezența jan darmului. Mâncarea de la cazan fu înlocuită la sfârșit cu bucătăria privată, după ce se respinsese propunerea stariței să i-o furnizeze dânsa. Generalul se hotărâse la sfârșit să facă o plimbare zilnică cu santinela după el - lucru care nu-l putea desconsidera, ci mai degrabă face simpatie în ochii populației. În fine, îl eliberează, dar cu condiția
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
1893, București, înmor mântat la Tigveni Constantin, proprietar, căs. a treia oară cu Ecaterina Paleologu † Theodor căpitan de cavalerie, proprietar; căs. cu Maria Lia Bălteanu Petre Slăvescu prefect Anastasia Romniceanu Maria Vulturescu Viorica Protopopescu Elena Gheorghiu † Alexandru † Ion † Maximila Maria starița mânăstirii Ostrov de lângă Călimănești și a mânăstirii Văleni † Ana căs. cu Alecu Furduescu Elenca căs. cu I. Slăvescu Iancu Tinca căs. cu N. Dimancea † Elena † Marieta † Romulus † Alexandru † Constantin † Stăvărache† Alecu Ion † Petre † Șetrarul Iene, vătaful plaiului Loviște, căsătorit cu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cursul mediu albia este lată (1,0-1,3 km), predominant înmlăștinită, acoperită cu trestie și rogoz, între satele Mălăiești și Brăviceni prezintă o mlaștină desecată tipică. Suprafața luncii constituită din roci argilo-nisipoase nu este netedă, fiind întretăiată de mulți afluenți, starițe și heleșteie. În perioada apelor mari de primăvară și a viiturilor pluviale este acoperită de un strat de apă cu grosimea de 2-4 m, pe o perioadă de la 2-5 zile până la 3-4 săptămâni. În aval de or. Orhei lunca se
Râul Răut () [Corola-website/Science/308573_a_309902]
-
sudic al edificiului a fost amplasată o pisanie în limba română cu caractere chirilice, având următorul text: ""Această s. bisărică sau făcut cu cheltueala făcătorilor de bine prin osărdiea și ostăneala sfinți(ei) sale, maicei E(u)frosina Laz(u) starița sn. mon. Varatecul, și sau sfințit la a. 1847, noemvri(e) 2"". Biserica are plan dreptunghiular, având atașat un pridvor de lemn în colțul sud-vestic. Pe acoperișul lăcașului de cult se află trei turle înalte, din lemn. Inițial era compartimentată
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
cruci de aur. Codrii în suiș aproape drept strâmtorează milenara clădire și aruncă miresmele chiparosului și răcoarea stejarului în balcoanele și ferestrele chiliilor. O sacră severitate monahală stăpânește în jurul și în cărările acestei mănăstiri. [...] Zografu păstra pentru noi mari destăinuiri! Starițul vorbește românește, iar pe peretele de onoare al salonului stă, în rând cu marii ctitori, Ștefan cel Sfânt și Mare, voievodul Moldovei!”
Mănăstirea Zografu () [Corola-website/Science/303571_a_304900]
-
Elena cele șase fiice ale sale Datorită splendidului portret pictat de Pârvu Mutu pe peretele de la intrarea în pronaos, în partea din dreapta ușii, și purtând înscris anul 1699, aflăm numele stareței sfintei mânăstiri la acea dată: "„Platonida, care au fostu stariț(ă) cându s-au făcut mănăstirea.”" Domnitorul Constantin Brâncoveanu a înzestrat mânăstirea cu odoare de preț și cu moșii. La refacerea ctitoriei de către domnitor au fost construite și corpurile de chilii care se păstrează până în zilele noastre. Conform documentelor și
Mănăstirea Mamu () [Corola-website/Science/322372_a_323701]
-
unei pisanii aflate în biserică, Ghermano ieromonah cu ciracii săi: Popa Constantin zugravul și Gheorghe Bălăceanu zugravul. În trecut, pe peretele de nord al bisericii era reprezentat un portret al stareței Meletina, datat 14 iunie 1842, cu inscripția: "Meletina schimonaha starița sf(intei) măn(ăstiri) Mamu". Pe ruloul pe care-l ținea stareța era scris: În anul 1873 obștea de maici de la Mânăstirea Mamu e mutată la Mănăstirea Horezu iar Mamu se transformă în biserică de mir, în parohia Lungești. Documentele
Mănăstirea Mamu () [Corola-website/Science/322372_a_323701]