684 matches
-
de diferite vârste alergând gălăgioși printre mese. Reușiseră să coboare panta abruptă și acum mergeau prin nisipul de pe mal spre grupul de țigani. Fără nici o îndoială că fuseseră deja văzuți de aceștia, însă nimeni nu se întrerupea din lucru. Singur, starostele se ridicase de pe scăunelul său și îi întâmpină în picioare. În timp ce spălau nisipul din talere, bărbații din apă le aruncau priviri furișe pe sub borurile pălăriilor negre ce le purtau pe cap. Ziua bună! spuse Cristi când ajunse la doi pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Cristi. Se îndreptase de șale, încrucișându-și brațele pe piept. Pufăia tăcut din lulea, așteptând ca cei doi să înceapă conversația, să spună ce îi adu sese acolo. Cum merge treaba? întrebă Vasilică, arătând cu capul spre zlătarii din apă. Starostele tresări la auzul întrebării. Privea nedumerit de la unul spre celălalt. Bănuia că șeful este Cristi, dar tânărul agent era în uniformă de polițist și reprezenta autoritatea. Iese ceva? salvă Toma situația, care observase dilema bătrânului. No, cât să ne ducem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Privea nedumerit de la unul spre celălalt. Bănuia că șeful este Cristi, dar tânărul agent era în uniformă de polițist și reprezenta autoritatea. Iese ceva? salvă Toma situația, care observase dilema bătrânului. No, cât să ne ducem zilele, domnule ofițer, oftă starostele scoțând un nor de fum din pipă. Nu mai merită să ne trudim, de la an la an scoatem tot mai puțin aur. Atunci de ce mai veniți? întrebă Cristi care privea curios în jur. Păi, ce altceva să facem dom' șef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-i drumul mai departe la treabă! Mintenaș e gata masa și n-am adunat nimic în dimineața asta. Văzând că aceștia încă se codesc, mai adăugă câteva cuvinte într-o limbă aspră și guturală. Polițistul nu înțelesese ce le spusese starostele pe țigănește, dar îndemnul se dovedi foarte mobilizator pentru că aceștia se apucară din nou de lucru. Se aplecară din nou și înfipseră cu dexteritate talerele pe care le țineau în mâini în nisipul de pe fund. Apoi, cu mișcări repezi începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
picior pe altul, căutând întrebător privirea bătrânului de pe mal. Ai găsit ceva? îl întrebă acesta. Hai încoace, îl îndemnă el, văzând că tânărul dă din cap aprobator, să vadă și domnul polițist! Zlătarul veni la mal, și întinse talerul către staroste. În afară de o pereche de pantaloni strâmți, suflecați până deasupra genunchilor, nu mai era îmbrăcat cu nimic. Era desculți și pielea de pe mâini i se încrețise de stat prea mult în apă. Îi arunca priviri piezișe lui Cristi care se apropiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
distanță de apă. Un șteamp, îl lămuri Vasilică. Un ce? se întoarse Cristi spre el, nevenindu-i să creadă ce auzise. Un șteamp, așa se cheamă drăcia aia. Îl folosesc tot ca să spele nisipul aurifer. Când vine apa mare, explică starostele, care se apropiase de cei doi, acolo spălăm mâlul cărat de vâltoare pe maluri. No, vreți să vă arătăm și ăsta cum funcționează? Acum își scosese luleaua din gură și o ținea în căușul palmei. Toată suflarea șatrei se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întrebări se abătu din nou asupra lor. Unii vorbeau românește, alții țigănește, era un adevărat vacarm. Gata! strigă Cristi ridicând mâna dreaptă în sus. Putem sta de vorbă fără să țipăm unii la alții? Nu țipă nimeni, dom' șef, spuse starostele, pe un ton mai scăzut, dar suficient de tare ca să acopere vocile celorlalți, așa-i vorba noastră! Se întoarse apoi spre ceilalți și rosti câteva cuvinte pe țigănește. Imediat liniștea se așternu peste ceata de zlătari. Așa-i mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vreau să știu cu cine stau de vorbă. Adică cine vorbește pentru toată lumea. De acord? Bine, adăugă el fără să mai aștepte confirmarea lor, în regulă. Tu ești șeful, nu-i așa? îl împunse el cu degetul în piept pe staroste. Cu tine vorbesc. Te rog să te asiguri că restul șatrei te ascultă, ne-am înțeles? Bătrânul dădu afirmativ din cap, după care mai spuse ceva pe limba lor. Rămase apoi tăcut, încrucișându-și din nou brațele pe piept. Stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
inspector pufăind din lulea. Spune-mi, cum s-a întâmplat? întrebă Cristi. Cum și, mai ales, când ați constatat că puștiul lipsește? Grupul începu să se frământe și un cor de șoapte se auzi dinspre femeile care stăteau în spatele bărbaților. Starostele se întoarse într-acolo și rumoarea încetă imediat. No, ce să vă spun, dom' șef? începu el să vorbească. Nu putem să ne aducem căruțele până aici. Nu există drum prin pădure. Le-am lăsat mai încolo, într-o poiană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
văzut nimeni. Au strigat după el, l-au chemat dar, văzând că nu răspunde, s-au întors în tabără, cre zând că el a și ajuns deja. Am pornit cu toții după el și am răscolit pădurea toată noaptea. Eh, oftă starostele, nu l-am găsit. Dimi neață am luat-o de la capăt dar tot degeaba, așa că ne-am hotărât să coborâm în oraș la poliție să facem reclamație. Asta-i, mai multe nu am ce să vă spun, dom' șef. Așteptăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
peretele de pânză al cortului. Lângă el, Solomeia adormise, doborâtă de oboseala și zbuciumul zilei trecute. Femeia sforăia ușor, cu gura întredeschisă. Gemea în somn răsucindu-se agitată de pe o parte pe cealaltă. Nici Strugurel nu era odihnit, peste zi starostele îl pusese la treabă alături de ceilalți bărbați ai șatrei la spălat nisipul din râu. Zadarnic se tânguise nevastă-sa, smulgându-și hainele și rugându-l să le dea învoire să-l caute pe puradelul dispărut prin pădure. Starostele, care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
peste zi starostele îl pusese la treabă alături de ceilalți bărbați ai șatrei la spălat nisipul din râu. Zadarnic se tânguise nevastă-sa, smulgându-și hainele și rugându-l să le dea învoire să-l caute pe puradelul dispărut prin pădure. Starostele, care era și fratele lui taică-su, se arătase neînduplecat. O trimisese pe femeie să mestece mai departe în ceaunul cu mâncare iar lui, văzând că încearcă să ia apărarea pirandei, îi aruncase o privire fulgerătoare care îl determinase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu făcuse nimic altceva decât să caute aur în apele râurilor de munte. La Baia de Sus ajunseseră cu vreo câțiva ani în urmă și locul se dovedise bun pentru zlătari. Veneau acolo în fiecare vară, imediat ce începea dezghețul, iar starostele spunea că încă nu sunt semne că ar trebui să schimbe locul. Scoteau destul aur ca să aibă ce mânca, ba le mai rămânea suficient ca să pună și deoparte. Erau cu toții mulțumiți pentru că aveau cu ce să-și cumpe re cai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
primea partea și erau mulțumiți. Până atunci însă nimeni nu știa unde ținea bătrânul comoara. O ascundea probabil pe undeva, prin pădure pentru că în cortul lui nu era nici un gram de metal prețios în afară de ce scoteau în ziua cu pricina. Starostele le explicase că în caz de îi calcă hoții, ar bate la ochi să nu găsească nimic la ei. Dacă se pierdea un săcușor nu era mare pagubă însă, restul avutului, trebuia să fie pus în siguranță, ferit într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
negoț cu sătenii care se bucurau că primesc aur curat în schimbul hranei și nutrețului de care aveau nevoie țiganii. Apoi, odată cu primăvara, plecau iarăși la drum spre Baia de Sus. În noaptea aceea Strugurel trebuia să stea de veghe însă starostele schimbase rânduiala. Ținând cont de necazul ce se abătuse peste el îl oprise și hotărâse ca propriul lui fiu, Burcilă să facă de strajă. Burcilă era un bărbat de aceeași vârstă cu Strugurel. Copilăriseră împreună și erau chiar prieteni buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
căutarea copilului. Îl striga pe nume, răscolind desișurile și toate văioagele unde credea el că l-ar fi putut afla. Se întorcea la o bucată de noapte, cu mâinile goale, năuc și plin de furie. Văzându-l atât de tulburat, starostele îi interzisese să mai părăsească tabăra. Nu mai avea voie să plece singur mai departe de câteva zeci de metri de corturile în care dormeau. Unde, Dumnezeu, o fi Burcilă? se întrebă el mirat la un moment dat. Inițial crezuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dintr-o curbă strânsă la stânga și apoi urma palierul drept unde se afla refugiul pe marginea drumului. În față, cinci căruțe cu coviltir veneau încet spre ei. Pe capra celei din față, fu mând din pipa cu coadă lungă, stătea starostele șatrei de zlătari pe care îl cunoscuse zilele trecute. Alături de acesta era un bărbat cu fața smeadă, care ținea hățurile. Cristi opri și coborî din mașină. Văzându-l, starostele ridică mâna în care ținea pipa și întreg convoiul rămase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
celei din față, fu mând din pipa cu coadă lungă, stătea starostele șatrei de zlătari pe care îl cunoscuse zilele trecute. Alături de acesta era un bărbat cu fața smeadă, care ținea hățurile. Cristi opri și coborî din mașină. Văzându-l, starostele ridică mâna în care ținea pipa și întreg convoiul rămase pe loc. Caii negri și frumoși dădeau din cap ner voși, sforăind puternic. Din când în când băteau din copite scoțând un nechezat subțire. No, dom' șef, ce vrei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dădeau din cap ner voși, sforăind puternic. Din când în când băteau din copite scoțând un nechezat subțire. No, dom' șef, ce vrei de la noi? întrebă țiganul cel bătrân fără să coboare din căruță. Ce faceți? Nu se vede? răspunse starostele tot cu o întrebare. Plecăm. Ați terminat de scos aurul din pârâu? Vă mutați în altă parte? Nu. Plecăm de tot de aici. De după coviltirele căruțelor oprite se ițeau capetele țigăn cilor care îi priveau curioase, să vadă de ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ales cu cine stă de vorbă șeful. Unde plecați? întrebă și mai mirat Cristian. Nu vă mai interesează să aflați ce s-a întâmplat cu băiatul vostru? Încă n-am terminat cercetările. Ce să mai cercetați? spuse plin de obidă starostele. Dacă era să găsiți ceva, o făceați până acum. Habar n-aveți ce s-a întâmplat cu bietul Rândunel. Toată șatra se dăduse jos din căruțe și se strânsese în jurul lui Toma, privindu-l încruntați. Apoi femeile începură să țipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
jale. Își smulgea părul de pe cap, tângu indu-se de mama focului. Polițistul se uita nedumerit la spectacolul acela, nepricepând ce se întâmplă. Nu înțelegea nici un cuvânt din ce spuneau țiganii, pentru că nu vorbeau românește. După câteva momente în care starostele își urmări oamenii tăcut, acesta se ridică în picioare pe capră și strigă pe țigănește ceva. În afară de femeia care se zbătea mai departe la pământ, ceilalți se liniștiră pe loc. Starostele făcu un semn scurt din mână și doi bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pentru că nu vorbeau românește. După câteva momente în care starostele își urmări oamenii tăcut, acesta se ridică în picioare pe capră și strigă pe țigănește ceva. În afară de femeia care se zbătea mai departe la pământ, ceilalți se liniștiră pe loc. Starostele făcu un semn scurt din mână și doi bărbați se repeziră la femeie, ridicând-o de jos. Mai mult o târâră spre cea de a treia căruță din spate și o ajutară să urce în ea. Vaietele acesteia se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
țiganul îndurerat. De aia plecăm. Nu mai suntem în siguranță aici. Iar voi nu faceți nimic ca să ne ajutați. De unde știi că nu facem nimic? întrebă Toma, după câteva clipe de tăcere. Păi, ați mai aflat ceva? se arătă interesat starostele după ce se așeză și mai trase un fum din pipă. Mă ocup eu de cercetări. Nu am liniște până ce nu descopăr adevărul. Ce-ți spuneam? spuse bătrânul trist. Nu știți nimic. Asta nu înseamnă că stăm degeaba. Țiganul dădu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rău. Ne oprim la poliție și reclamăm acolo. Se întoarse apoi spre țiganul care ținea frâiele și îl îndemnă la drum: Dă-i bice, măi Bâzdoacă, nu mai avem ce face aici! Lui Toma nu-i scăpă tonul peiorativ al starostelui când pronunțase cuvântul "anchetă", dar nu comentă nimic. Rămăsese pe loc, privind în tăcere la convoiul ce trecea pe lângă el la vale nemai știind ce să facă. După ce ultima căruță se pierdu dincolo de cotul drumului, se întoarse spre mașină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ceva, spuse Toma îndepărtând încălțările de nas, încă miros îngrozitor. Oh, se scutură Ileana scârbită, nu vreau să mai aud așa ceva. Aș putea afirma, fără să stau prea mult la îndoială, că sunt bocancii unuia dintre țiganii despre care spunea starostele că s-au pierdut noaptea trecută. Ce facem acum? întrebă fiica lui Pop. Ne mai uităm puțin pe aici prin preajmă și încercăm să vedem dacă nu cumva mai descoperim și alte probe. Nu crezi că ar trebui să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]