686 matches
-
avut loc în prezența locuitorilor satului, Dimitrii Toderenco, Ivan Dunder, Dimitrii Mogoreani și starosta satului Petrea Carp. Primirea predarea a fost însoțită de un act, întocmit la 01 august 1873 care a fost confirmat prin semnăturile persoanleor nominalizate și ștampila starostelui. În act se nominalizează că moșia respectivă intra în posesia Direcției Guberniale a Proprietății de Stat Herson-Basarabia. Totodată a fost efectuată și iventarierea moșiei: -pămînt total - 1399 deseatine dintre care: sub vii și livezi și morii de apă - 3 des
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
din satul Nihoreni se mută cu traiul la Sturdzeni, cu scopul de a construi o stîna. Începînd construcția a dat de un ulcior cu galbeni. Ciobanul, care se numea Gheorghe Gîjdea a venit cu ulciorul la Ion Românaș, care era starostele satului, cerînd un sfat, ce să facă cu averea găsită. Au presupus că ulciorul cu galbeni a rămas de la turci și au hotărît să construiască o biserică. Piatră de temelie a fost pusă în anul 1852 în satul Cucuietii Vechi
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
(n. de prin 1316 - d. 31 iulie 1358) a fost un om de stat francez din timpul Războiului de 100 de Ani. Ales starostele neguțătorilor (în ) ai Parisului în 1355, a declanșat o mișcare de revolt în 1358 și a fost asasinat. S-a născut într-una din cele mai bogate familii burgheze din Paris, vânzători de stofe și schimbători de bani. Era ginerele
Étienne Marcel () [Corola-website/Science/335390_a_336719]
-
amenda de 50.000 monede de aur a fost rerambursată unui alt ginere. Astfel Étienne Marcel a ajuns să simtă o mare înverșunare împotriva puteri regale. În 1355, în vreme Războiului de 100 de Ani, a fost ales de colegi starostele neguțătorilor, în momentul respectiv un fel de primar Parisului. În timp ce regele Ioan al II-lea era prizonier englezilor, Étienne Marcel a aparat interesele a burgheziei Parisului împotriva Delfinului Carol, viitorul rege Carol al V-lea, care vrea să mărească impozitele
Étienne Marcel () [Corola-website/Science/335390_a_336719]
-
alipirea, în 1775, la Austria a Bucovinei, privilegiile acordate armenilor, ca element util statului, de către Guvernul austriac au dus la sporirea numărului armenilor. Un stimulent similar îl constituise avertismentul pe care Grigore Ghica Vodă îl dăduse la 14 aprilie 1737 starostelui de Cernăuți, să nu-i persecute pe negustorii armeni veniți din Țara Leșească. Iar în 1786, cînd împăratul Iosif II a unit Bucovina cu Galiția, și Suceava a fost declarat oraș comercial liber, în acest centru al armenilor din Moldova
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
1775, cînd sunt menționați, printre alții, „cîțiva din breasla armenilor și cu steagul său“. Același Ipsilanti îi va recunoaște pe armeni ca formînd o singură breaslă. Iar domnitorul Mihail Șuțu, prin pitacul său din 23 decembrie 1791, îl confirma pe starostele armenilor din București, „ca să aibă a fi staroste și purtător de grije, breslii aceștia, să judece pricinile ce vor avea dînșii armean cu armean, și după alegerea lor să-i îndrepteze, iar pe pricinele mai mari și care nu se
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
breasla armenilor și cu steagul său“. Același Ipsilanti îi va recunoaște pe armeni ca formînd o singură breaslă. Iar domnitorul Mihail Șuțu, prin pitacul său din 23 decembrie 1791, îl confirma pe starostele armenilor din București, „ca să aibă a fi staroste și purtător de grije, breslii aceștia, să judece pricinile ce vor avea dînșii armean cu armean, și după alegerea lor să-i îndrepteze, iar pe pricinele mai mari și care nu se vor odihni pe alegerea ce le va face
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
și purtător de grije, breslii aceștia, să judece pricinile ce vor avea dînșii armean cu armean, și după alegerea lor să-i îndrepteze, iar pe pricinele mai mari și care nu se vor odihni pe alegerea ce le va face starostea, pe aceia să-i trimiță la cămara Domniei mele și la toate, atît pentru breaslă, cît pentru dînsul, să urmeze după vechiul obicei, precum s-a urmat și mai nainte, după cuprinderea privilegiurilor și cărților domenști ce au avut și
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
după cuprinderea privilegiurilor și cărților domenști ce au avut și mai nainte, cari s-au văzut de Domnia mea și în condicele Divanului, pentru care poruncim Domnia mea tuturor celor ce țineți legea armenească, să aveți a-l ști de staroste al vostru și să-i dați cuviincioasă supunere și ascultare". În Matca de numele tuturor companiilor țării alcătuită pe județe și orașe, din 1820, în fapt un catalog al breslelor, armenii erau menționați cu a 12-a companie din București
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
-a companie din București și a 15-a din principat. La 22 septembrie 1820, Alexandru Șuțu Vodă a dat armenilor o Carte domnească de reorganizare a breslei lor, care putea alege, astfel, patru epitropi, aceștia la rîndul lor, alegînd un staroste și împreună "să dea chezășie la Domneasca vistierie, cum că vor răspunde la vreme cuviincioasă dăjdiile, ce vor eși asupra breslei armenilor"; epitropii și starostele vegheau asupra disciplinei din breaslă și făceau dreptate în cazul unor conflicte între armeni. În
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
a breslei lor, care putea alege, astfel, patru epitropi, aceștia la rîndul lor, alegînd un staroste și împreună "să dea chezășie la Domneasca vistierie, cum că vor răspunde la vreme cuviincioasă dăjdiile, ce vor eși asupra breslei armenilor"; epitropii și starostele vegheau asupra disciplinei din breaslă și făceau dreptate în cazul unor conflicte între armeni. În 1821, față de 187 breslași români în Capitală, se înregistrau 37 armeni. Era vestit, de pildă, în epocă, starostele brutarilor din București, armeanul Babic, care cocea
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
vor eși asupra breslei armenilor"; epitropii și starostele vegheau asupra disciplinei din breaslă și făceau dreptate în cazul unor conflicte între armeni. În 1821, față de 187 breslași români în Capitală, se înregistrau 37 armeni. Era vestit, de pildă, în epocă, starostele brutarilor din București, armeanul Babic, care cocea jimbla în coltuce, de unde se încetățenise zicala “coltuc de la Babic”. În ședința din 25 octombrie 1857 a Adunării ad-hoc, Mihail Kogălniceanu afirma: "În Țara Românească nu numai că libertatea culturilor este mai mare
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
se prăznuiește la 8 septembrie stil vechi și la 21 septembrie stil nou. În anul 1989, biserica a fost reparata, iar la 29 octombrie 1989 a fost deschisă și sfințită. Primul paroh, după restaurarea bisericii, este părintele Jelihovschi Valerian Timoftii, staroste - diacon Stoian Alexei S., conducător al construcției (n.n. - decedat 14.12.2012). La restaurare au activat meșterii iscusiți: Busuioc M.A., Prohnițchi G.V., Lungu Gheorghe I., Motroi D.V., Sobaliu V. G., Spătari D.I., Jelihovschi D.G. Au dat o mână de
Sadaclia, Basarabeasca () [Corola-website/Science/305133_a_306462]
-
întoarce la Delft și în primăvara anului 1659 se căsătorește cu Catharina Bolnes, o tânără provenind dintr-o familie catolică, după ce pictorul - care era protestant - trece la catolicism. În repetate rânduri, în anii 1662, 1663, 1669 și 1670 va fi staroste al breslei pictorilor din Delft. Va fi o prezență obișnuită în cercurile sculptorilor, negustorilor, pictorilor de faianță, editorilor-tipografi și țesătorilor. Vermeer picta puțin - în medie două tablouri pe an - rezultă însă că era bine plătit, pentru a putea face față
Johannes Vermeer () [Corola-website/Science/305799_a_307128]
-
3.000 de florini, luați din trezoreria regală. Dezastrele care au lovit cetatea în prima jumătate a secolului al XVII-lea l-au ajutat pe generalul suedez Robert Douglas, Conte de Skenninge, să ia castelul, care a fost apărat de starostele Jakub Olbrycht Szczawiński, din timpul Potopului în 1655. El a fost distrus complet în 1707 în timpul unei altei ocupații suedeze. De-a lungul următorilor ani, localnicii au folosit ruinele castelului ca o sursă de materiale de construcție. După Al Doilea
Castelul Łęczyca () [Corola-website/Science/329282_a_330611]
-
luptă pe malul fluviului Kura (6 noiembrie 1412), adică la granița Șirvanului, de către cavaleria Qaraqoyunlu. Toți suverani aliați, toată aristocrația Șirvanului au căzut prizonieri. Doar în 1413, Ibrahim I în schimbul unui tribut imens, care a fost plătit pe urmă de către starostele breslelor meșteșugărești din Tabriz în fruntea cu Ahi Gassab, se întoarce în țara sa, recunoscundu-se vasalul suveranului Qaraqoyunlu, iar armata de ocupație părăsește Șirvanul. Qara Yusif planifica să supune total statul Șirvan și să ocupe anumite regiuni din est. Dar
Statul Qaraqoyunlu () [Corola-website/Science/309211_a_310540]
-
așa precum aflăm dintr-un act al Mitropolitului Grigorie al Ungrovlahiei, din 1786. Din pisania veche, scrisă cu litere chirilice săpate în piatră, care se păstrează în pridvorul bisericii, aflăm că aceasta s-a zidit și înfrumusețat cu ajutorul lui Mărgărit Staroste, al lui Nicolae Cernavodeanu, al Jupânului Nicolae Cupețul și al altor creștini, "„ca să le fie lor veșnica pomenire”". La 25 august 1794, un ctitor pe nume Radu Nicule a dăruit Bisericii un clopot. În prima jumătate a secolului al XIX
Biserica Oțetari () [Corola-website/Science/317058_a_318387]
-
s-a născut pe 24 iunie 1621 și a murit pe 8 ianuarie 1693, în Paris. A fost politician, poet, reprezentant al barocului regal polonez și al stilului marinist, vistiernic al Marii Coroane, staroste de Tuchola, conducătorul grupării profranceze și strămoșul lui Stanisław August Poniatowski, ultimul rege al Poloniei. s-a născut în anul 1621 în Wiśnicz, în apropiere de Cracovia, într-o familie calvinistă, cu blazonul Leliwa. Rădăcinile familiei Morsztyn erau de origine
Jan Andrzej Morsztyn () [Corola-website/Science/328113_a_329442]
-
familia de magnați Lubomirski, iar, datorită acestora, are acces la diverse cercuri sociale, ce includ curtea regală. Începând cu anul 1649, devine curtean, în anul 1656 secretar al regelui. Începând cu anul 1658 îndeplinește funcția de stolnic. În 1660, devine staroste de Małogoszcz, iar in anul 1668, vistiernic al Marii Coroane. În acea perioadă, a participat la multe misiuni diplomatice și negocieri - în Ungaria (165), Suedia (1655), Austria (1656). Semnătura sa apare în Tratatul de la Oliva. Între anii 1667-1683, Morsztyn devine
Jan Andrzej Morsztyn () [Corola-website/Science/328113_a_329442]
-
de Małogoszcz, iar in anul 1668, vistiernic al Marii Coroane. În acea perioadă, a participat la multe misiuni diplomatice și negocieri - în Ungaria (165), Suedia (1655), Austria (1656). Semnătura sa apare în Tratatul de la Oliva. Între anii 1667-1683, Morsztyn devine staroste de Tuchola. A luptat în seria de războaie de la sfârșitul secolului al XVII-lea, denumită "Potopul", precum și în Răscoala lui Hmielnițki. Se căsătorește în 1659 cu Katarzyna Gordon, fiica lui Henryk Gordon, colonel în armata regală. Câțiva ani mai târziu
Jan Andrzej Morsztyn () [Corola-website/Science/328113_a_329442]
-
pietre de mormânt fără inscripții. La sfîrșitul sec. XIX sub influența dezvoltării relațiilor marfă-bani se intensifică diferențierea țăranilor în săraci și burghezia sătească. Guvernul țariței Ecaterina a II-a (1764-1796) a creat un astfel de sistem administrativ, sătesc , prin care starostii satelor și alți conducători erau aleși pe un termen de 1-3 ani. În aceste posturi nu puteau fi aleși sătenii, care nu dispuneau de gospodărie, sau pământ, cei care nu erau căsătoriți și cei care nu atingeau vârsta de 25
Costești, Ialoveni () [Corola-website/Science/305685_a_307014]
-
României, aflată în regiunea istorică Moldova. Reședința județului era orașul Focșani. Ținutul Putnei a fost atestat documentar la 2 iulie 1431. Împreună cu Ținutul Adjudului, atestat în 1460, s-a contopit în 1591 sub denumirea de Ținutul Putnei, condus de un staroste până la 1859. În anul 1943, prefectul Panaite N. Pavlu a reușit să editeze o lucrare valoroasă pentru acele timpuri, respectiv Monografia județului Putna, prin mobilizarea celor mai buni specialiști din județ, care au lucrat gratuit pentru a realiza această scriere
Județul Putna (interbelic) () [Corola-website/Science/302177_a_303506]
-
letopisețele slavone contemporane nu pomenesc nimic despre luarea ținutului din jurul Crăciunei, ci numai a cetății înseși. Mai mult, acest act este de fapt o recuperare a fortificației aflată pentru scurtă vreme sub stăpânire munteană, întrucât la 1473 Ștefan își avea staroștii săi la Crăciuna. În legătură cu ultimul fragment citat din cronica lui Ureche, Panaitescu o socotește doar o interpolare târzie, lipsită de suport: în 1423, Alexandru cel Bun întărește, printr-un act, trei sate de pe Putna unui boier. În 1435, boierul moldovean
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
iar Bălții au fost iarăși prădați și incendiați de tătarii veniți din Crimeea. De data aceasta, localitatea și-a revenit rapid. A fost găsită o piatră funerară în timpul restaurarea gardului Catedralei Sf. Nicolae cu inscripția: "„Aici se odihnește Maria, soția starostii Panteilemon Dobrin. 1727.”" - dovadă că localitatea s-a refăcut și a continuat să fie populată. În 1766 domnitorul Moldovei Grigore Ghica dăruiește o parte a Bălților Mănăstirii Sfântului Spiridon din Iași, iar cealaltă parte - unor negustori, frații Panaite. Conform recensământului
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
acesta cobora de la stână. După [[Primul Război Mondial]], acest stil de viață a fost părăsit. Zestrea fetelor din zona Săcelelor și a Branului era trecută pe așa numitele „foi de zestre”. Nunta propriu-zisă era condusă în zona Brașovului de către un „starosti”. În ziua nunții, o ceată de flăcăi călărea înaintea mirelui pentru a anunța sosirea acestuia la casa miresii. Cel care sosea primul era premiat de către aceasta cu un colac și un ștergar ales de ea. După nuntă, la intrarea în
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]