908 matches
-
mi l-a smuls cu o forță pe care nu i-o bănuiam. Mă ocup eu de omulețul ăsta, a zis scurt și a plecat cu el în dreapta drumului, printre pancartele care avertizau, în litere scrise cu hemoglobină, Don’t step off the road, iar cu semne prelinse de la dreapta la stânga același lucru în trei limbi locale. Au dispărut după un desiș de măciulii albe de bumbac înfipte pe tije înalte și unduitoare. Am profitat pentru a verifica rapid ce filmasem
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Așa pretindea poetul nostru, - nu mai văzuse iarnă ca aia... Și, plimându-se el astfel pe strada 52, a văzut o dugheană deschisă. A intrat înăuntru, și înăuntru era cald. Un negru tânăr dansa singur în prăvălia goală, un fel de step. Nu avea mușterii. Nu era frig... Și să ții deschis în prima zi de Crăciun... Or să fi fost musulman?... Comerțul, în America, nu-i ca-n Europa... ții deschis și când răsună solemn cele douăsprezece bătăi de orologiu ale
A doua bătălie crâncenă de pe strada 52 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7201_a_8526]
-
orologiu ale Revelionului... Cu ce poate el să-l servească?... Negrul pusese întrebare continuând să atingă podeaua când cu vârful pantofilor, când cu tocurile, dând în același timp și din coate, cu bustul aplecat, în poziția clasică a dansatorilor de step. Cetățeanul român se uita uimit în jur. Erau de toate. Ce să fi ales?... Banane, că nu prea mai văzuse... Cât dorește onoratul client... Mușteriul a stat, s-a gândit și a zis: Două! - Două kilograme? imediat! a exclamat vânzătorul
A doua bătălie crâncenă de pe strada 52 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7201_a_8526]
-
asistă la spectacolul puterii, despre tăcerile din noi, aprobatoare, încurajatoare, despre felul în care ne ascundem identitățile în majorități, despre limite și ieșirea din limite. Ce vedeam asta era, de fapt. Corpul poetic, varietate de măști de mim, pași de step, pași fel de fel, confesiunea unui artist, travaliu infinit, seară de seară în fața celor care îl înțeleg sau nu, care merg sau nu cu el. Cuvintele se opreau, mesajul era continuat de dinamica trupului, de poezia mimului, de condoarea figurii
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
corpului său, pus în valoare pe fragmente, cât și de fâșiile de lumină care-l segmentau la rândul lor. Dar momentul de maximă frumusețe plastică, din prezenta ediție a festivalului, a constituit-o compoziția slovacului Jaro Vi×arsky, The Last Step Before, dansator, care a studiat inițial la Bratislava, dar ulterior a trecut și el pe la Academia din Praga, iar în ultimii ani a lucrat cu coregrafa belgiancă Karine Ponties, care în 1998 a făcut un stagiu și la noi în
eXplore dance festival 2007 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9107_a_10432]
-
și fără mișcări de dans. Nici una dintre cursante nu s a plâns. Cel puțin așa susține el. De obicei, Lionel face de la gară până la salon douăsprezece minute în pas normal și cincisprezece minute când e cu chef și vine bătând step. E ora 9.50. Fetele - să rămânem la termenul ăsta, eufemistic - măresc ritmul de mestecare a gumei. Matilde, care-și așteaptă rândul de peste patru ani, de dinainte de divorț, îi strigă corepetitorului: — Fernando, pune radioul, să vedem dacă n-a intrat
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
să nu moară. Acum Lionel e în baie. A terminat cu bărbieritul. E în alt maiou gri și poartă aceiași boxeri gri, mulați. Verifică în oglindă calitatea rasului. Din oglindă îl privește de data asta Fred Astaire, drept care bate un step scurt - folosindu-se de papuci - și fredonează Puttin’ on the Ritz. Un logician pedant - care mai e și cinefil pe deasupra - ar putea obiecta, în baza principiului tranzitivității, că Woody Allen și Fred Astaire nu prea seamănă între ei și că
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
său, toarnă apă și mângâie lâmâia paralitică. Lămâia îl ignoră. Intră în baie, se spală pe dinți și se rade la sânge. La sfârșit, cântă Puttin’ on the Ritz și, uitând că are papucii în picioare, bate câțiva pași de step. Vecinul de dedesubt îi bate în țeava caloriferului. Lionel crede că e vorba de un semn de apreciere și mai execută câțiva pași de step. Vecinul execută de data asta niște lovituri ritmate, cu o coadă de mătură în tavan
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Puttin’ on the Ritz și, uitând că are papucii în picioare, bate câțiva pași de step. Vecinul de dedesubt îi bate în țeava caloriferului. Lionel crede că e vorba de un semn de apreciere și mai execută câțiva pași de step. Vecinul execută de data asta niște lovituri ritmate, cu o coadă de mătură în tavan. Lionel înțelege exact mesajul și oprește acest inedit număr de musical. Reintră în cameră și face o ordine desăvârșită. Mănâncă mai consistent ca de obicei
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nordul Moldovei, ăsta subiect! Gérard îl lasă cu prospectele în aer. E hotărât să fie dur. E ora 9.30. Lionel se îndreaptă agale spre sediul companiei la care e angajat. Uneori, fără să și dea seama, bate câte un step scurt. La un moment dat, se intersectează cu o doamnă distinsă, de 75 de ani, care-i spune: — De acord. Trece pe lângă un șantier. Îi atrage atenția inscripția de pe un autobuz parcat vizavi: Vizitați castelele de pe Valea Loarei. Autobuzul are
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
neinteligibil și vrea să muște pe toată lumea. A doua zi regretă amarnic, dar, spre deosebire de oameni, se ascunde într-un colț și-și linge organele. Oamenii nu fac așa ceva - pentru că nu pot. Vâzând că nu-i întâmpină nimeni, Lionel bate un step asurzitor. Imediat, se prezintă Robert, șeful de sală. Lionel îl ironizează superior: — Iartă-ne dacă te-am deranjat. — Nici un deranj, domnule. Cu tot respectul, în Angers, lumea bună vine la restaurant după ora 9. Aveți rezervare? — N-avem, dar nu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Dacă nu l-aș fi văzut dansând, nu știu dacă m-aș fi uitat la el, era cam pricăjit. Mai avea și ochelari, ce mai, moartea pasiunii! Dar când dansa, era Fred Astaire, nu alta. Îl știți, nu? Dansatorul de step din filmele americane. În Franța aveați Telecinemateca? Noi aveam. Lionel e emoționat până la Dumnezeu: ce emisiuni știu să facă francezii ăștia! Zău dacă nu merită să devii cetățean francez numai pentru atât! S-o descopere ei pe Jana tocmai la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cu siguranță, la două dintre stadiile dezvoltării ființei umane -, Îi făcu semn de la distanță să vină În colțul ferit În care mâncau psihanaliștii. În Purgatoriu, aceștia constituiau cea mai de temut gașcă, mai dură chiar decât cea a dansatorilor de step ori a stiliștilor vestimentari, spre a nu mai aminti de banda creatorilor de parfumuri. Toți semănau cu Hulk Hogan. Freud, care În timpul vieții fusese un ins sobru și distins, se transformase radical odată cu trecerea marelui hotar. După o existență Închinată
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Mozart, când pacienților le creștea În jumătate de oră o a treia ureche În zona occipitală, asigurând un auz perfect. Ori febra coregrafică, răspândită, se pare, de puii de condor din Mexic, care-l făcea pe cel infectat să danseze step până la epuizare fizică și deces. Ceea ce nu te omoară te face mai puternic, se spune, și, un timp, dintr-un anumit punct de vedere, omenirea devenise parcă mai sănătoasă - nu ne referim, evident, la cei morți, care pierduseră deja bătălia
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Alexander Knisch, doamnă inspector - șef. Cazul din Otto-Ludwig-Straße. — A, da. Mulțumesc, Pieplack. Pieplack... Își Întoarse asistentul din drum. Să nu fim deranjați. Cum dorește doamna inspector - șef. Ușa se trânti. Îl auzeam pe ofițer Îndepărtându-se ca un dansator de step, care părăsește scena. Neștiind dacă e cazul să mă apropii, am rămas țintuit Într-un loc, țeapăn ca un soldățel de tinichea. Nu vreți să vă faceți comod, domnule Knisch? Manetti indică spre un scaun de lângă ușă. M-am așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
încercă să găsească o modalitate de a atrage atenția școlarilor. Deodată, strânse fața de masă, se urcă pe catedră și începu să tropăie. Atrași de zgomotul înfiorător, copiii întoarseră capul spre ea. Ce faci acolo? întrebă unul dintre ei. Bat step, răspunse fata, cu obrajii arzând. M-a învățat tatăl meu. Vorbești prostii. Tatăl tău e mort. A fost și viu, înainte de a muri. Vreți să vă povestesc? Fără să aștepte acordul copiilor, profitând de zăpăceala lor, Luana coborî sprintenă, așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în relație cu el, mă puneam pe mine în tavan și mă simțeam bine singură acolo suspendată, dar pentru puțin timp, pe iubita lui o condusese acasă și acum se uita drăgăstos și îmi dărâma baricada. Hai, zice Baby, bătând step în ploaie, aveți timp de la 2 la 8 să vă futeți, tu la cât pleci în Bulgaria? la 9! Marius nu spune nimic, mie mi se pare cam caraghios să te îndemne altul la futut, se poate, zice Baby, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
gol al femeii de care buldozeristul tocmai divorțase. Nepotrivire de caracter. 11. Coborî În stația de la cinematograful „Municipal”. Altfel se mișca și altfel respira: firesc, degajat, viril. Privea femeile În ochi și bărbații În creștetul capului. Încerca câțiva pași de step. Alunecă. Se prăbuși În ciuda eforturilor disperate dar și comice de a-și menține echilibrul, oricum precar pe acea porțiune a străzii unde o mână harnică măturase superficial zăpada. Stratul rămas, călcat În picioare de sutele de trecători grăbiți să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
măcar. Era de nerestructurat, ca și sediile PCR construite de soț, prin Moldova. Minte nebuloasă, de profesor distrat? Nimic mai fals: m-a lovit la vedere, dar a dat impresia că a fost un accident. Doar jucam un fel de step pe trambulină. Căderea în gol fusese pregătită din vreme. Să fii taxată ca "reacționară" după tezele Ceaușescu din '71 echivala cu o condamnare. Acuma recunosc: n-am știut să mă apăr pentru că n-am știut să atac. "Nici măcar n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
albastru, crăpat parcă cu o piatră, ușă încuiată, belciuge din fier beton și un bătrânel care tot își găsea de lucru dimineața, dincolo de sticla zgâriată a ferestrei. Pe sub dușumea, galerii de șobolani, curse nesfârșite până în zori; deasupra, parcă cineva dansa step, spărgea nuci, bătea cuie în cer; deasupra, locuiau doi bătrâni trecuți de 60. La internat, tovarășul pedagog verifica zilnic valiza. Vreau ordine și disciplină în dulapuri, curvelor! Vă bag chiloții pe gât, dacă mai găsesc și mâine dezordine, nespălatelor! Bă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în fagii seculari, un codobelc așternea sidef pe drumul către altar. Pasărea măiastră, ciocârlia, era mare dirijor cu brotacul la trombon, rândunica la chitară, vrăbiuța la vioară, ursul la violoncel. Lupul își ascuțea dinții în coada unui miel, iepurele bătea step în pălăria unui vânător iar vulpea fericită pentru că în poieniță un cocoș îi închina batista la o periniță. Când o porumbiță curta un cioroi mititel, mierla fredona un nou cântecel și greierul s-a abonat la corul ce-ndată s-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
superstitions, many of which were encouraged by the Romanian Orthodox Church. Șerboianu's pro-cremationist opinions were published in Flacăra Sacră, starting with its second issue in January 1935. Hence, the former archimandrite's presence in the journal was a necessary step for the Romanian cremationist movement of those times, because it provided a foothold from within the Orthodox rhetoric, even if its exponent was, at that hour, completely marginalized and excluded from the Orthodox clergy. From a theological perspective, Șerboianu embarked
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
București, 1997. Pașa, Florin; Pașa, Luminița Mihaela, Cadrul juridic și organizatoric al asistenței sociale în România, Editura Polirom, Iași, 2003. Pateman, Carole, The Sexual Contract, Stanford University Press, 1989. Patterson, G.R.; Littman, R.A.; Bricker, W., „Assertive behaviour in children: A step toward a theory of aggression”, Monograph for the Society for Research in Child Development, 35 (5 serial no. 113), 1967. Pedersen, Susan, Family, Dependence, and the Origins of the Welfare State: Britain and France, 1914-1945, Cambridge, 1993. Peterson, Spike V.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
dorința de a face prea mult. Discuția este cu mult mai profundă de atît. Genul care a impus în peisaj Teatrul Masca este, totuși, unul singular, așa cum îl fac artiștii de acolo. Teatrul de stradă, musicalul, pantomima, teatrul de gest, stepul, un gen de coregrafie presupun noțiuni solide pe care actorii le învață prea puțin sau deloc pe perioada studiilor. De aceea, Masca înseamnă, în același timp, și o școală. Din toate punctele de vedere. Un tip de pregătire specială, nouă
Centru și margine by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7022_a_8347]
-
Hollywood-ului, precum: Brad Pitt, Pink, Robin Williams, Matt Damon și Sofia Vergara. Partea a doua a animației premiată cu Oscar în 2007, Happy Feet 2 readuce pe marile ecrane peisajele feerice din Antarctica și pe cei mai buni dansatori de step: pinguinii Mumble (Elijah Wood), Gloria (Alecia Moore - Pink) și prietenii lor, Ramon și Lovelace (Robin Williams). Mumble și Gloria au acum un pui, Erik (EG Daly), care încearcă neîncetat să-și găsească abilitățile lui speciale în lumea pinguinilor imperiali. Însă
Vocea României îi dă viaţă lui Happy Feet 2 () [Corola-journal/Journalistic/67854_a_69179]