1,053 matches
-
fentzter Și se cutremur plopii Und tzitert lindenbeimer E că în minte să te am Iz vi tzi hobn în main gaist Și încet să te apropii. Vu dernernsteh în a știln. *** Și dacă stele bat în lac Und oib stern clapt în ozer Adâncu-i luminându-l Balaihndic di țif E că durerea mea s-o împac Iz tzum veitic, șulem mahn Înseninându-mi gândul. Und loiten main gedanc. *** i Și dacă norii deși se duc Und oib afilu volkn geen
POEZIA „ŞI DACA...” DE MIHAI EMINESCU TRADUSĂ ÎN LIMBA IDISH de SAUL LEIZER în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368478_a_369807]
-
fentzter Și se cutremur plopii Und tzitert lindenbeimer E că în minte să te am Iz vi tzi hobn în main gaist Și încet să te apropii. Vu dernernsteh în a știln. Și dacă stele bat în lac Und oib stern clapt în ozer Adâncu-i luminându-l Balaihndic di țif E că durerea mea s-o împac Iz tzum veitic, șulem mahn Înseninându-mi gândul. Citește mai mult SI DACA... / UND OIB...Și dacă ramuri bat în geamUnd oib tzvaign clapt
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368510_a_369839]
-
în geamUnd oib tzvaign clapt în fentzterși se cutremur plopiiUnd tzitert lindenbeimerE că în minte să te amIz vi tzi hobn în main gaistși încet să te apropii.Vu dernernsteh în a știln.*** Și dacă stele bat în lacUnd oib stern clapt în ozerAdâncu-i luminându-lBalaihndic di tifE că durerea mea s-o împacIz tzum veitic, șulem mahnînseninându-mi gândul....
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368510_a_369839]
-
dădea senzația lipsei de aer. A simțit o-nțepătură ca o arsură usturătoare trecându-i prin ceafă, urmată de-o o transpirație rece. Imediat și-a pus mâna în dreptul inimii care bătea mai să-i spargă coastele deșirate, agățate de stern ca niște nuele de răchită din gardul grădinii. Dacă n-ar fi fost prinse de stern și de șira spinării, te puteai aștepta să le vezi cum se desfac din moment în moment ca doagele unei bote de apă rămasă
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
ceafă, urmată de-o o transpirație rece. Imediat și-a pus mâna în dreptul inimii care bătea mai să-i spargă coastele deșirate, agățate de stern ca niște nuele de răchită din gardul grădinii. Dacă n-ar fi fost prinse de stern și de șira spinării, te puteai aștepta să le vezi cum se desfac din moment în moment ca doagele unei bote de apă rămasă fără cercuri. Era atât de slăbit că-l putea lua vântul ca pe-o pală de
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
pe calea evoluției spirituale. Când îmi vorbea, fața lui Emiko strălucea de o lumină interioară; nu mai aveam în față o femeie japoneză obișnuită ci un artist desăvârșit. I-am mulțumit înclinându-mă în stilul japonez - cu palmele lipite în dreptul sternului și trunchiul înclinat: ”domo arigatou”, Emiko! Mulțumesc frumos, Emiko! În noaptea aceea am dormit în Yokohama cu gândul la bucuria de a două zi, când voi afla secrete ale celeilalte arte japoneze: ”Ceremonialul ceaiului”. Floarea Cărbune Referință Bibliografică: Ikebana-Calea florilor
IKEBANA-CALEA FLORILOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348063_a_349392]
-
și îi duse colegei sale paharul plin. Georgeta apucă cu mâna tremurândă paharul din care căzu câteva picături pe jos, bău cu sete întregul conținut și cu cealaltă mâna apăsându-și pieptul, răsuflă puternic de parcă se ridicase o greutate de pe sternul său, greutate care nu o lăsa să mai respire. Simțea că se sufocă. Ridică privirea spre Sebastian și porni să plângă fără nicio jenă de parcă își pierduse cea mai dragă ființă din viața sa. Poate că acesta era și adevărul
SENATORUL ZBIHLI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361688_a_363017]
-
un fel de inventar sufletesc, cu liste invizibile: “între mine și mine câmpiii / păduri în care vorbesc la telefon cu cerbii / lebede negre uneori mare și pescăruși rătăciți / sânge dispneic nisip întors nesfârșit / dureri în celulele înghesuite / parcă tăceri sub stern / nori umilitor de jos/sfaturi rețete spaime normali și nebuni / spray paralizant cercuri pătrate nervi / gol în gol lacrimi nimeni nu știe / cu ce dor gândurile / Doamne câte sunt... / eu lipsesc...” (RMN pentru suflet). Există în carte și câteva poeme
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]
-
ale poeziei românești (Ruxandra Cesereanu); - flash-urile ironice (Marin Mincu); - frazarea neostentativă și subtilă (Ioan Es. Pop). Și tot el conchide admirabil, sintetizând astfel poezia Eugeniei Țarălungă: „E ca și cum un spadasin în duel cu sine însuși s-ar răni sub stern încă înainte de a porni împotrivă-și și, în locul replicii neiertătoare, ar face o neașteptată reverență.” Voi trece acum în revistă observațiile (extraestetice) făcute de critici privind semnificațiile micilor unități de percepție, utile demersului meu de relevare a aspectelor gnoseologice din
EUGENIA ŢARĂLUNGĂ – ENDO, META, EPI, PARA TEXTE LIRICE de LUCIAN GRUIA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346591_a_347920]
-
stăpânînlăuntru si în ... XXI. ATAC LA PERSOANĂ, de George Adrian Popescu , publicat în Ediția nr. 759 din 28 ianuarie 2013. nu există păsări care să plângă înlăuntrul oului în pana cu care își acoperă golul nu plânge păunul omul cu sternurile altcuiva pare el să fie lacrimă nu e plâns în sânul retinei durerea vederii este zvârlită prin timpan ierburilor care dorm în sufletul său sinele de om mușcă din furia vulcanilor cu viermi din truda cariilor se plânge el fără
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
ca el să plângă niciodată cu sine despre cât de adânc e crivățul din nevrednica înaripare a unui alt suflet de om ... Citește mai mult nu existăpăsări care să plângă înlăuntrul ouluiîn pana cu care își acoperă golulnu plânge păunulomulcu sternurile altcuiva pare elsă fie lacrimănu e plâns în sânul retineidurerea vederii estezvârlită prin timpan ierburilor care dormîn sufletul săusinele de ommușcă din furia vulcanilor cu viermidin truda cariilor se plânge elfără să audăe musai să fie noapteîn strigătul golsă se
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
stoluri, Șiruri de șiruri ce s-au stins... O za, un zvon, un gol de goluri, Un zero în zerouri prins Când Pacea-n Tot, tentaculară, Se zbuciuma pulsând intern Să-și rupă pânza membranară Ca o globulă într-un stern... Un gol - Nimic din vechi implozii - Trecând prin sine, un cordon Ce-și trage capu-n locul cozii Precum un ochi întors în somn... În liniștea atemporală Aveam vedenii ca de ciob, Pe-a mea retină spartă, goală Din ochiu-mi
TOAMNĂ FATALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354839_a_356168]
-
săritoare, profund credincioase respectând punct cu punct pașii către bucurie a ființei. Dar nu, nu e posibil așa ceva. Nu este permisă bucuria decât după ce pleoapele ating podeaua vieții iar buzele rămân încleștate într-o rugăciune perpetuă odată cu mâinile împletite pe stern, cu o cruce micuță de argint și un bănuț pentru pasul pe luntrea făgăduinței de a fi primit undeva, de a scăpa de iadul interior, de raiul compromis al umanului. Cred că m-am păcălit nițel când am spus că
MĂ ȚESE TIMPUL ÎN TÂMPLA TA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370081_a_371410]
-
gheara întoarsă în sus / ca pe niște miei să fure, / steaua cu lumină ondulată; // ca pe niște miei să fure de sus / lumina ochilor mei. // Zburau vulturii întorși / și pe spate prin cer / spinările lor coborâseră / și se ștergeau de sternul meu. // Cer le era trupul meu de carne, / pământul le era lumina aceea / de sus a ochilor mei. («Greșirea cerului» - SEM, 158). În câmpul valorilor estetice ale Europei contemporane, opera lui Nichita Stănescu, cu „noua ontologie“ a Limbii / Logosului din
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
echipei și al clubului de fotbal din Bayern, acest om spendabil, este acum condamnat la închisoare. In sfârșit, o sentință care arată că în Germania, încă mai există Dreptate! Intreaga poveste a început de la o informație primită de către redactorul ziarului ”Stern”, despre prominente din lumea fotbalului, prominente care ar avea conturi în Elveția, pentru care nu se plătește taxele cerute de statul german. Fără să fie dat un nume concret, acest redactor a scris un reportaj în revista citată mai sus
CAZUL HOENEß de DOINA THEISS în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353626_a_354955]
-
când îți strivesc sufletul umbrei.GEORGE BACIU... XI. POEZII DE DRAGUL TAU, de George Baciu, publicat în Ediția nr. 546 din 29 iunie 2012. AM IUBIT-O Am iubit-o în orașul cu ochi de caldarâm, mai visa pe furiș, pe sternul nopții luna, mai treceau păsările către alt tărâm, mai cădeau pe gânduri stelele, una câte una. Am iubit-o în orașul cu tavan de toamnă, mai tușea aerul la subțioara copacilor, mai alerga strada cu glezne de doamnă, mai cânta
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
sâni de sărut, mai zornăiam pe crucea ei din când în când, mai mă nășteam fântână din trupul ei de lut. SONET ... Citește mai mult AM IUBIT-OAm iubit-o în orașul cu ochi de caldarâm,mai visa pe furiș, pe sternul nopții luna,mai treceau păsările către alt tărâm,mai cădeau pe gânduri stelele, una câte una.Am iubit-o în orașul cu tavan de toamnă,mai tușea aerul la subțioara copacilor,mai alerga strada cu glezne de doamnă,mai cânta
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
Acasă > Versuri > Frumusețe > POEZII DE DRAGUL TĂU Autor: George Baciu Publicat în: Ediția nr. 546 din 29 iunie 2012 Toate Articolele Autorului AM IUBIT-O Am iubit-o în orașul cu ochi de caldarâm, măi visa pe furiș, pe sternul nopții luna, măi treceau păsările către alt tărâm, măi cădeau pe gânduri stelele, una cate una. Am iubit-o în orașul cu tavan de toamnă, măi tușea aerul la subțioara copacilor, măi alerga stradă cu glezne de doamna, mai cânta
POEZII DE DRAGUL TAU de GEORGE BACIU în ediţia nr. 546 din 29 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358020_a_359349]
-
eu pe ici, pe colo. La un moment dat, îmi sărise în ochi, ieșit dintr-un dosar, capătul unei coli de celuloid. Era o radiografie, îmi dădusem seama imediat ce, împins de curiozitate, o cercetasem mai atent, recunoscusem imaginea scheletului toracic, sternul, coastele, îndărătul lor - un fragment de coloană vertebrală. Ciudat însă, undeva spre mijloc, aproape contopindu-se cu sternul, se distingea, extrem de bine conturată, o pată foarte albă, ușor alungită, cam de mărimea vârfului unui deget. Atunci îmi adusesem aminte de
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
unei coli de celuloid. Era o radiografie, îmi dădusem seama imediat ce, împins de curiozitate, o cercetasem mai atent, recunoscusem imaginea scheletului toracic, sternul, coastele, îndărătul lor - un fragment de coloană vertebrală. Ciudat însă, undeva spre mijloc, aproape contopindu-se cu sternul, se distingea, extrem de bine conturată, o pată foarte albă, ușor alungită, cam de mărimea vârfului unui deget. Atunci îmi adusesem aminte de cuvintele mamei și un fior mă trecuse de spaimă. Ca și cum asta n-ar fi fost de ajuns, auzisem
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
îmi trebuia neapărat stiloul, aveam teză cu zbirul de Larionescu ... Un zâmbet de neîncredere îi apăruse fugitiv tatei în colțul buzelor, apoi îmi luase stiloul dintre degetele moi de emoție și îi îndreptase capătul spre pata frapant de albă în comparație cu sternul, alături de care se contura pe radiografie. Este un glonț, spusese pe un ton neutru, de parcă ar fi descoperit o pată de muscă pe bucata aceea de celuloid. Da? mimasem eu surprinderea, căci nu stăteam rău nici la capitolul ăsta. Îmi
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
10 mai 2012 Toate Articolele Autorului NU MĂ MAI IUBIȚI! Nu știu cât mă iubiți? Percep doar, că mă priviți, ca pe ceva intern, ca pe un refren, venit din etern, adus din Infern, că versuri aștern, câte un catren, al osului stern! LĂSAȚI-MĂ! NU MĂ IUBIȚI! sunt un mucegai, pe nume Mihai, îmbrăcat în strai, prins în vătrai, în luna lui mai, pus la grătar, fără chihlimbar, nedus la altar, decât foarte rar, fiți voi liniștiți, NU MĂ MAI IUBIȚI! Referință
NU MĂ MAI IUBIŢI! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358636_a_359965]
-
Acasa > Strofe > Creatie > ALT HOTAR Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 457 din 01 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului între două pietre nearuncate, alergarea e inutilă. dintre două pietre aruncate, una ucide pruncul dintre palmele ridicate la stern, în rugăciunea de dimineață. de cu seară se aruncă a doua piatră, pentru ca bumerangul să fie prins între două secunde, nealterate de trecere. visul se ucide încet. fiecare gest atinge perfecțiunea viorilor, în concertul de gală al tăcerii. nu se
ALT HOTAR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358766_a_360095]
-
brațele zvâcnesc, mimând îmbrățișare, degetele conturează aripi, și inimă, și pasăre, și... scara dorințelor, și opturi... multe opturi până când umbra prea înaltă a mâinilor se prăbușește în poale. mâinile plâng atunci, prinzându-se una pe alta apoi urcă încet spre stern. "pe unde pașii caută aripa?" tălpile dor de nemișcare și mâinile ajung la stern. ruga tăcută începe să curgă și... valu-și sparge creasta de gratiile celulei în care strigăt de om, ecoul surprinde. rămâne un strop de aer în ninsoarea
TĂCERE, GHEAŢĂ. GÂNDURI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360599_a_361928]
-
și opturi... multe opturi până când umbra prea înaltă a mâinilor se prăbușește în poale. mâinile plâng atunci, prinzându-se una pe alta apoi urcă încet spre stern. "pe unde pașii caută aripa?" tălpile dor de nemișcare și mâinile ajung la stern. ruga tăcută începe să curgă și... valu-și sparge creasta de gratiile celulei în care strigăt de om, ecoul surprinde. rămâne un strop de aer în ninsoarea cu flăcări de gânduri. acolo doar, viața îmbrățișează moartea iar coasa lucește absurd în
TĂCERE, GHEAŢĂ. GÂNDURI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360599_a_361928]