268 matches
-
lt; 0, 05 ) mai mare comparativ cu grupul placebo/ placebo , atât în cazul perioadei de administrare i . v . ( 2, 2 % , respectiv 0, 0 % ) , precum și pe întreaga perioadă de studiu ( 4, 8 % , respectiv 1, 3 % ) . Complicațiile plăgilor chirurgicale ( majoritatea implicând plăgile sternale ) au fost observate la o rată crescută în cazul tratamentului cu parecoxib/ valdecoxib . În al doilea studiu de bypass , au fost evaluate 4 categorii de evenimente prestabilite ( cardiovasculare/ tromboembolice , disfuncție/ insuficiență renală , ulcer/ hemoragie gastro- intestinală superioară , complicații ale plăgilor
Ro_269 () [Corola-website/Science/291028_a_292357]
-
1/ 10 ) , mai puțin frecvente ( ≥1/ 1000 , < 1/ 100 ) , rare ( ≥1/ 10000 , < 1/ 1000 ) , foarte rare ( < 1/ 10000 ) , necunoscută ( nu poate fi estimată din datele disponibile ) ] . Infecții și infestări Mai puțin frecvente : secreție seroasă anormală a plăgii sternale , infecții ale plăgilor Tulburări metabolice și de nutriție Frecvente : hipokaliemie Tulburări psihice Frecvente : agitație , insomnie Tulburări cardiace Mai puțin frecvente : bradicardie Tulburări respiratorii , toracice și mediastinale Frecvente : , insuficiență respiratorie , faringită Tulburări renale și ale căilor urinare Frecvente : oligurie Tulburări generale
Ro_269 () [Corola-website/Science/291028_a_292357]
-
excluse în cazul Dynastat : bronhospasm și hepatită . După intervenția de bypass coronarian , pacienții cărora li s- a administrat Dynastat pot prezenta un risc mai mare de evenimente adverse de tipul evenimentelor vasculare cerebrale/ tromboembolice , infecțiilor chirurgicale profunde sau complicațiilor plăgii sternale . Evenimentele cardiovasculare/ tromboembolice includ infarctul miocardic , accidentul vascular cerebral/ atacul ischemic tranzitor , embolia pulmonară și tromboza venoasă profundă ( vezi pct . 4. 3 și 5. 1 ) . În cadrul experienței acumulate după punerea pe piață , au fost raportate următoarele reacții asociate tratamentului cu
Ro_269 () [Corola-website/Science/291028_a_292357]
-
lt; 0, 05 ) mai mare comparativ cu grupul placebo/ placebo , atât în cazul perioadei de administrare i . v . ( 2, 2 % , respectiv 0, 0 % ) , precum și pe întreaga perioadă de studiu ( 4, 8 % , respectiv 1, 3 % ) . Complicațiile plăgilor chirurgicale ( majoritatea implicând plăgile sternale ) au fost observate la o rată crescută în cazul tratamentului cu parecoxib/ valdecoxib . În al doilea studiu de bypass , au fost evaluate 4 categorii de evenimente prestabilite ( cardiovasculare/ tromboembolice , disfuncție/ insuficiență renală , ulcer/ hemoragie gastro- intestinală superioară , complicații ale plăgilor
Ro_269 () [Corola-website/Science/291028_a_292357]
-
câtorva specii din familia Liphistiidae (numiți păianjeni segmentați), opistosoma nu este segmentată. Prosoma și opistosoma sunt conectate printr-un pețiol (sau pedicel), formațiune ce sporește mobilitatea corpului . Prosoma este alcătuită din două părți: un scut dorsal (carapacea) și două plăci sternale ventrale. Ea are forma aproximativ ovală, purtând anterior mai multe perechi de oceli (ochi simpli), orificiul bucal, chelicere, pedipalpi și lateral 4 perechi de membre locomotoare. Scutul dorsal reprezintă cuticula puternic chitinizată de aceea în timpul dezvoltării păianjenii năpârlesc. Cuticula îndeplinește
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
perechi de oceli (ochi simpli), orificiul bucal, chelicere, pedipalpi și lateral 4 perechi de membre locomotoare. Scutul dorsal reprezintă cuticula puternic chitinizată de aceea în timpul dezvoltării păianjenii năpârlesc. Cuticula îndeplinește rolul de exoschelet și protejează păianjenul de deshidratare. Ventral, placa sternală mică are rol de buză inferioară, iar placa sternală mare este înconjurată de coxele membrelor locomotoare. Ei nu au maxilare, de aceea articolele bazale ale chelicerelor, pedipalpilor și primei pereche de picioare formează atriul bucal, cu funcție de fărămițarea hranei. Chelicerele
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
și lateral 4 perechi de membre locomotoare. Scutul dorsal reprezintă cuticula puternic chitinizată de aceea în timpul dezvoltării păianjenii năpârlesc. Cuticula îndeplinește rolul de exoschelet și protejează păianjenul de deshidratare. Ventral, placa sternală mică are rol de buză inferioară, iar placa sternală mare este înconjurată de coxele membrelor locomotoare. Ei nu au maxilare, de aceea articolele bazale ale chelicerelor, pedipalpilor și primei pereche de picioare formează atriul bucal, cu funcție de fărămițarea hranei. Chelicerele, formate din 2 articole, sunt situate preoral. Ultimul articol
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
se unesc și se deschid doar printr-o singură stigmă situată în partea posterioară a opistosomii, aproape de organele filiere. Orificiul bucal se deschide anterior pe prosomă. El este înconjurat de buza superioară, de lamele laterale chitinizate ale pedipalpilor și placa sternală mică. Toate aceste structuri participă la fărâmițarea cuticulei prăzii. În orificiul bucal se deschid canalele glandelor salivare. Păianjenul injectează conținutul acestor glande în pradă paralizată anterior cu veninul cheliceral. Organele interne ale prăzii sub influența enzimelor încep să se descompună
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
iar procesul xifoidian este unit cu corpul sternului prin intermediul sincondrozei xifosternale. Sternul prezintă o față anterioară și alta posterioară, două margini laterale, o bază (aflată pe manubriu) și un vârf (format de procesul xifoidian). Manubriul formează cu corpul sternului unghiul sternal. Sternul se articulează cu cele 2 clavicule (articulațiile sternoclaviculare), și cu cartilajele primelor 7 perechi de coaste (articulațiile sternocostale). Manubriul sternal ("Manubrium sterni") numit și mânerul sternal sau presternul ("Presternum") este segmentul cranial (superior) al sternului, care se articulează cu
Stern () [Corola-website/Science/317125_a_318454]
-
laterale, o bază (aflată pe manubriu) și un vârf (format de procesul xifoidian). Manubriul formează cu corpul sternului unghiul sternal. Sternul se articulează cu cele 2 clavicule (articulațiile sternoclaviculare), și cu cartilajele primelor 7 perechi de coaste (articulațiile sternocostale). Manubriul sternal ("Manubrium sterni") numit și mânerul sternal sau presternul ("Presternum") este segmentul cranial (superior) al sternului, care se articulează cu cele 2 clavicule și cu prima pereche de coaste. Este plat, turtit antero-posterior și triunghiular, se prezintă mai lat sus și
Stern () [Corola-website/Science/317125_a_318454]
-
și un vârf (format de procesul xifoidian). Manubriul formează cu corpul sternului unghiul sternal. Sternul se articulează cu cele 2 clavicule (articulațiile sternoclaviculare), și cu cartilajele primelor 7 perechi de coaste (articulațiile sternocostale). Manubriul sternal ("Manubrium sterni") numit și mânerul sternal sau presternul ("Presternum") este segmentul cranial (superior) al sternului, care se articulează cu cele 2 clavicule și cu prima pereche de coaste. Este plat, turtit antero-posterior și triunghiular, se prezintă mai lat sus și se îngustează spre unirea lui cu
Stern () [Corola-website/Science/317125_a_318454]
-
joncțiuni cartilaginoase. Aceste joncțiuni se osifică la pubertate și la 25 de ani antrenează o fuziune progresivă a sternebrelor formând corpul sternului la adult. Liniile de fuziune a sternebrelor se văd pe fața anterioară a corpului sternului la adult. Unghiul sternal sau unghiul Louis ("Angulus sterni") este un unghi aflat pe fața anterioară a sternului format de manubriul și corpul sternului și care corespunde sincondrozei manubriosternale. El bombează anterior și are o convexitate anterioară. Unghiul lui Louis se poate vedea și
Stern () [Corola-website/Science/317125_a_318454]
-
secundă, cu un volum curent de 500 - 600 ml care trebuie să inducă ridicarea toracelui. Din două în două minute, în timpul masajului cardiac extern, se verifică pulsul și ascultația cordului! Complicațiile masajului cardiac extern sunt reprezentate de: fracturi costale și sternale, pneumotorax, hemotorax, hemiperitoneu, rupturi ale viscerelor: pulmon, ficat, splina, stomac, sau vărsătura lichidului gastric - ca urmare a compresiunilor repetate - cu invazia căilor aeriene, prin respirațiile artificiale, dacă nu s-a observat imediat și nu s-a aspirat rapid tot conținutul
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
costale își încep dezvoltarea din masa comună vertebrală posterioară a scheletonului axial, cresc înspre anterior și lateral și apoi în paralel cu musculatura emergentă a peretelui trunchiului. Coastele, cartilajele costale și mușchii intercostali își continuă dezvoltarea lor independent de masa sternală. La 9 săptămâni, coastele 1-7 și cartilajele lor ajung la marginea sternului. Malformațiile cele mai frecvente ce pot apare în cursul maturării costale sunt: ageneziile, hipoplaziile izolate sau asociate cu sindromul Poland, coastele supranumerare, coastele bifide. Embriologia sternului Primele elemente
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92096_a_92591]
-
dezvoltare intrauterină. Sternul ia naștere din scheletonul apendicular, de la nivelul a două benzi mezenchimale laterale, în strânsă legătură cu mușchii mari pectorali. Aceste benzi mezenchimatoase sunt dispuse ventro-lateral și inițial sunt situate la distanță una de cealaltă. Cele două benzi sternale migrează spre anterior și fuzează pe linia mediană a trunchiului, mai întâi în porțiunea superioară, apoi în cea inferioară. În timpul acestei fuziuni, sternul încorporează o masă medială superioară mică (corespunde unui „presternum” la animalele inferioare) și două elemente suprasternale variabile
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92096_a_92591]
-
apoi în cea inferioară. În timpul acestei fuziuni, sternul încorporează o masă medială superioară mică (corespunde unui „presternum” la animalele inferioare) și două elemente suprasternale variabile. Aceste trei elemente mezenchimale precursoare vor da naștere manubriului. La 9 săptămâni de gestație fuziunea sternală este completă, sternul devine cartilaginos. Osificarea sternală începe la 5 luni după naștere, dar nu se finalizează în copilărie. Anomaliile dezvoltării sternale duc la fisuri sternale complete (lipsa totală a fuziunii mediane), superioare sau inferioare. Cele inferioare se asociază frecvent
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92096_a_92591]
-
sternul încorporează o masă medială superioară mică (corespunde unui „presternum” la animalele inferioare) și două elemente suprasternale variabile. Aceste trei elemente mezenchimale precursoare vor da naștere manubriului. La 9 săptămâni de gestație fuziunea sternală este completă, sternul devine cartilaginos. Osificarea sternală începe la 5 luni după naștere, dar nu se finalizează în copilărie. Anomaliile dezvoltării sternale duc la fisuri sternale complete (lipsa totală a fuziunii mediane), superioare sau inferioare. Cele inferioare se asociază frecvent cu malformații cardiace. DATE DE ANATOMIE DESCRIPTIVĂ
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92096_a_92591]
-
elemente suprasternale variabile. Aceste trei elemente mezenchimale precursoare vor da naștere manubriului. La 9 săptămâni de gestație fuziunea sternală este completă, sternul devine cartilaginos. Osificarea sternală începe la 5 luni după naștere, dar nu se finalizează în copilărie. Anomaliile dezvoltării sternale duc la fisuri sternale complete (lipsa totală a fuziunii mediane), superioare sau inferioare. Cele inferioare se asociază frecvent cu malformații cardiace. DATE DE ANATOMIE DESCRIPTIVĂ Sistemul osos al toracelui Este format din: coaste, stern, coloana toracică. Cele trei elemente delimitează
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92096_a_92591]
-
trei elemente mezenchimale precursoare vor da naștere manubriului. La 9 săptămâni de gestație fuziunea sternală este completă, sternul devine cartilaginos. Osificarea sternală începe la 5 luni după naștere, dar nu se finalizează în copilărie. Anomaliile dezvoltării sternale duc la fisuri sternale complete (lipsa totală a fuziunii mediane), superioare sau inferioare. Cele inferioare se asociază frecvent cu malformații cardiace. DATE DE ANATOMIE DESCRIPTIVĂ Sistemul osos al toracelui Este format din: coaste, stern, coloana toracică. Cele trei elemente delimitează cutia toracică. Spațiul prin
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92096_a_92591]
-
constitutiv al toracelui, deoarece poate fi un element extrem de util în stabilizarea peretelui toracic după parietec-tomiile posterioare. Sternul Este situat în partea anterioară și mediană a toracelui. Are o lungime de 15-20 cm și este format din trei elemente: manubriul sternal, corpul sternal și procesul xifoid. Sternul are o față anterioară subcutanată pe care se inseră mușchii sternocleidomastoidieni, pectoralii mari și drepții abdominali, o față posterioară pe care se inseră mușchii sternohioidieni, sternotiroidieni, transversul toracic și diafragmul, o bază situată superior
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92096_a_92591]
-
toracelui, deoarece poate fi un element extrem de util în stabilizarea peretelui toracic după parietec-tomiile posterioare. Sternul Este situat în partea anterioară și mediană a toracelui. Are o lungime de 15-20 cm și este format din trei elemente: manubriul sternal, corpul sternal și procesul xifoid. Sternul are o față anterioară subcutanată pe care se inseră mușchii sternocleidomastoidieni, pectoralii mari și drepții abdominali, o față posterioară pe care se inseră mușchii sternohioidieni, sternotiroidieni, transversul toracic și diafragmul, o bază situată superior cu incizura
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92096_a_92591]
-
Are o formă de S, fiind curbată în porțiunea medială cu convexitatea înainte, iar în porțiunea ei laterală cu concavitatea înainte. Are două fețe (una superioară și cealaltă inferioară) și două margini (anterioară și posterioară). Se articulează medial cu manubriul sternal, iar lateral cu acromionul de pe omoplat, fiind parte a centurii scapulo-humerale. Atât pe suprafața ei superioară, cât și pe cea inferioară prezintă rugozități, puncte de origine sau inserție a unor mase musculare. Superior se inseră sternocleiodomastoidianul, deltoidul și trapezul, iar
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92096_a_92591]
-
de ligamentul sternocostal intraarticular și ligamentele sternocostale radiate ce se inseră pe fața anterioară a sternului și cartilajului costal. Articulațiile costo-condrale Sunt sincondroze și deci au ca mijloc de unire continuitatea periostului cu pericondrul cartilajului costal. Articulațiile sternoclaviculare Unesc manubriul sternal și primul cartilaj costal (formând un unghi diedru deschis în afară) cu extremitatea sternală a claviculei. Articulația este întărită cu ligamentele sternoclavicular anterior și posterior, ligamentul interclavicular și ligamentul costoclavicular. Articulațiile costo-vertebrale Coastele se articulează cu vertebrele toracice prin articulația
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92096_a_92591]
-
a sternului și cartilajului costal. Articulațiile costo-condrale Sunt sincondroze și deci au ca mijloc de unire continuitatea periostului cu pericondrul cartilajului costal. Articulațiile sternoclaviculare Unesc manubriul sternal și primul cartilaj costal (formând un unghi diedru deschis în afară) cu extremitatea sternală a claviculei. Articulația este întărită cu ligamentele sternoclavicular anterior și posterior, ligamentul interclavicular și ligamentul costoclavicular. Articulațiile costo-vertebrale Coastele se articulează cu vertebrele toracice prin articulația capului coastei și articulația costo-transversă. Aceste articulații sunt foarte importante în parietectomia toracică. Deseori
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92096_a_92591]
-
ANATOMIE CHIRURGICALĂ Apertura toracică superioară reprezintă regiunea anatomică de comunicare cervico-toracică. Spre deosebire de apertura toracică inferioară, ale cărei dimensiuni variază permanent cu respirația, apertura toracică superioară are dimensiuni fixe. Limitele anatomice sunt reprezentate de: coasta I, cartilajul coastei I și manubriul sternal (anterior), capul coastei I și vertebra T1 (posterior), domul pleural. La nivelul aperturii toracice superioare vasele subclavii și plexul brahial se îndreaptă dinspre zona cervicală spre braț prin canalul cervico-axilar; acesta este împărțit de marginea externă a coastei I în
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Teodor Horvat, Natalia Motaș, Cezar Motaș () [Corola-publishinghouse/Science/92098_a_92593]