319 matches
-
cu patru jaluzele și cu trei pachețele de gumă. Getta 2 îi numără cinci fise de uraniu, cât îi ceru meseriașul, apoi Felix îi sugeră din priviri ieșirea în hăul cosmic. Din ușă, Jan, se întoarse și spuse: — Da’ niște sticli goale... N-avem! răcni Felix S 23. Meseriașul ieși resemnat, trăgând după el ușa. La vreun minut după aceea, prin hublou, văzură cum micul vehicul pe care scria Cooperativa „Prestarea” se depărtează încet, spre noi și noi orizonturi ale cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
peste fața mea. - Ce vreți, ce? Ce s-a întâmplat?, am bâiguit nesigur, încercând să ies din situația jalnică în care mă aflam. Degeaba! Hohote de râs, vorbe pline de ocară mă înconjurară din toate părțile. Ea râdea cu ochii sticlind nefiresc. Se aplecă deasupra mea, mă sărută prelung, plimbându-și mâinile de-a lungul trupului meu imobilizat. Îmi apucă sexul cu furie. M-a durut, dar n-am urlat de durere. - E vrednic amicul!, zise ea săltându-mi în podul
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
să mă scopească, numai așa ca să se distreze. - Stai liniștit. S-ar putea să-ți tai podoaba fără de voie și să mori ca un nechibzuit. Nu știi să te comporți civilizat?, mă ironiză ea, în vreme ce grupul hohoti îndelung. Lama bisturiului sticlea sălbatic în penumbra încăperii. Fiori de groază mă străbătură din creștet și până-n tălpi. Părea că o nebunie generală îi cuprinsese pe toți. Iar victima urma să fiu eu. - Opriți!, am strigat mai mult decât mi-aș fi putut închipui
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
Una câte una căprioarele./ Spun tatii că mi-i sete și-mi face semn să tac./ Amețitoare apă, ce limpede te clatini!/ Mă simt legat prin sete de vietatea care va muri/ La ceas oprit de lege și de datini.[ ... ] Sticlea în ochii-i umezi ceva nelămurit, / Știam ca va muri și c-o s-o doară. / Mi se părea că retrăiesc un mit / Cu fata prefăcută - n căprioară. De sus, lumina palidă, lunară, / Cernea pe blana-i caldă flori calde de
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
că murim! Și se făcu mic, mic lângă zid. - Scoală, prostule, și fii tare! îl îmbărbătă Mărțișor (de fapt își dădea lui curaj). Pune-ți pelerina și sări în spate! Norocel își aruncă pelerina de i se vedeau numai ochii sticlind jucăuș și sări rapid în cârca lui nenea Mărțișor. - Pe ei, nenicule, fă-i zob! șuieră la urechea lui Mărțișor, care scoase iute caseta cu nisip și-l aruncă pe el. Dintr-o dată îmbrăcămintea lui se acoperi cu o peliculă
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
răsăritul ți-a adus potcoavele, numai două, două ți-a adus din cele patru cerute, nu e nimic, ai să îl bagi mâine la carceră, știi, carcera aceea cu drugi de metal și apă până la brâu, timpul e albăstriu și sticlește pe pieptul tău, luna a plecat de pe câmp iar tu faci focul cu lemne subțiri, noaptea ți-a intrat în ochi, e văzduh printre chipuri, morarul a oprit moara, o să cumpăr făină pentru cozonaci dar chipul tău am să îl
POEM FILOZOFIC de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362538_a_363867]
-
cînd își făcea copiii tembeli, pe la cîte un revelion, cînd îi mai înjura și blestema ... dar ziceam că așa are ea temperamentul ... Mai multe amănunte trebuiau să mă fi pus pe gînduri: faptul că mînca bomboane cu mentă, că îi sticleau ochii, că avea crize de furie și de demență ... dar treceam mereu peste ele ... Pînă într-o zi cînd, plecînd de acasă, pe drum mi-am dat seama că mi-am uitat geanta diplomat. Întoarce, i-am spus șoferului. Cînd
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
zâna iernii, rea de soi Și aprigă de crudă, Pândea pitită după-un sloi Crâpând de-a urii ciudă, Precum ades și tot mai des Ni-i scris să se întâmple... Pe Crivăț l-a adus la șes Din munți sticlind pe tâmple Și ger să sufle cum n-a fost, I-a dat atunci poruncă, Să nu-și mai afle loc și rost Nici-un lăstar din luncă. Și s-a pornit pe pojghițat, Vârtej de frig să scoață Și ghiocelul
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI DUPĂ O PROZĂ FOARTE SCURTĂ DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367452_a_368781]
-
că-i o fetișcană de liceu. Știi, o cam neglijasem în ultimul timp, că ea îmi zice că sunt mai mult cu tine, dar aseară a fost... tare, ce mai! Mi-am scos pârlela. C: - Nu mai spune? M: - Îi sticleau ochii, am zis c-o mănâncă. Femeia-i tot femeie... sensibilă, ce mai... iubitoare, domnule, plină de tandrețe, excitantă. C: - Te ascut..., și? M: - Ai văzut tu femeie să refuze darul bărbatului? Costică, dacă știi cum să-i oferi surpriza
CIZMA ELECTRICĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367563_a_368892]
-
mai mare pescar în viață, dar iarna, la copcă? Brrrr, mulțumesc, nu! Prefer când soarele își aranjează mustața în luciul apei, când rațele se bălăcesc la marginea stufului de pe malul celălalt, cînd în apa mică și caldă de la picioarele mele sticlesc nălucile de argint ale puietului, când apusul e ca o pată de sânge rămasă pe omăt la Ignat... Ignat, iarnă, îngheț... Nu! - Nene, nu merg nici bătut! Abia ajung la magazin, să iau pâine! Dar unde mergem? Întreb de curios
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1243 din 27 mai 2014 Toate Articolele Autorului AM FOST AICI Am fost aici si-n veci vom fi Strângând din soare aur și lumini Și vitejii nenumărate-n veac Strângeau strămoșii-n calendar. Sticlea în săbii dragoste de țară Și munții săritori stăteau în zare. Scriau poeții versuri sfinte De dor de țară și de-așezăminte. Veneau vitejii-n strai de sărbătoare Spre-a lămuri victorii viitoare. Și visul de iubire și de oameni
AM FOST AICI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350470_a_351799]
-
când jertfe din beznă, te cheamă în cor. Haina-ți smulsă, obosită de noapte, îmbracă un suflet, care se îneacă, degete lungi te mângâie-n șoapte, patima beției în cuget îți joacă. Licoarea plăcerii se scaldă-n privire, ochii îți sticlesc și înghit adevărul, ce mâine te doare, văzând iar lumina, ca viciul s-o stingă, să-ți toarne eterul. Părul albit îl mângâie asfințitul, plânge corbul ce se zbate în păcate, penele negre îți acoperă trupul, putrede amprente în urmă
UMBRA ȘI VICIUL… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349942_a_351271]
-
Acasa > Stihuri > Imaginatie > DESTRĂMARE Autor: Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1153 din 26 februarie 2014 Toate Articolele Autorului DESTRĂMARE Priveau clipele-n noapte La marea lumii singurătate. Lătra glasul pământului Urlau fiarele gândului. Sticleau licurici la hotare Peste-a lumii destrămare. Elena Trifan Referință Bibliografică: DESTRĂMARE / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1153, Anul IV, 26 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
DESTRĂMARE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347621_a_348950]
-
imensă cocoașă, semn al eroicei rezistențe contra unei ghiulele otomane. Vârful turnului înclina amenințător către clădirea Parlamentului. Avusesem o zi bună, căci găsisem o statuie de cupru a zeului Hefaistos. Lui Lepenis, directorul rematului la care vindeam de obicei, îi sticliră ochii văzând-o. Era ce-i drept frumoasă. Zeului îi lipsea un testicol, fapt pentru care directorul mă taxă cu o reducere din prețul cerut de mine. De mult mă întrebam cine i-o fi pus numele ăsta? Probabil că
ȚIGANII AU VÂNDUT TURNUL EIFFEL LA FIER VECHI, SAU CUM M-AM VISAT UN (H)EROSTRATUS MODERN de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350010_a_351339]
-
ia și sufletu’ din tine, f...e morții mamei lor de advocați! Nici în c...r nu te doare, rumânașule de mine, f...i gura mă-tii cu neamu' tău cu tot! Tot mai vrea, băi, tot mai vrea! Îi sticlesc ochii-n cap, să moară mama! Am fost eu moale că am zis că-i dau bani. Aia e, băga-mi-aș ... să-mi bag în mă-sa moartă! ... Da’, dacă țiganca dă la al ei mai mult? Ce, țiganca
CAP. I / 2 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361917_a_363246]
-
vizuale sunt reprezentative stărilor pe care poeta voiește să le imprime cititorului, o liniște divină: Am presărat trandafiri în deșert / Și-a înflorit cerul...( Florile oceanului), îmbină personificarea cu tot ceea ce poate cuprinde imaginația creatoarei: Luna răstignită în țurțurii nopții, / Sticlește gerul (Sub clar de lună), purtându-ne apoi într-o lume de basm a lumescului. Nu coboară prea mult de ceea ce trupul o leagă de semenii săi, pentru că în cuvântul inspirat, pe care îl înalță inițiatului, răbdător și chinuit de
TIMP ŞI SENS ÎN DESCIFRAREA CODULUI POETIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356916_a_358245]
-
o pedeapsă în mijlocul unei umbre din plictiseală mi-am izbit tăcerea la marginea unei păduri ca un apucat îmi reped umerii să muște din inima frunzei poate zăresc mai bine lutul cules în aripi de marșul fluturilor poate reușește să sticlească ochiul găsit în scoarța unui arbore bătrân în vremea când nu știam încă să vorbesc drept așteaptă-mă deci în creștetul lumii am să ajung și eu să îți pretind sânul ofrandă închinată drumurilor ce au obosit să se mai
ÎNCREMENIRE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356612_a_357941]
-
vă rog. Lumina am plătit-o, televizor nu avem, ce mai doriți? - Sst, vorbiți mai încet, doamnă. Șoaptele lor nu se mai aud acum. - Un etaj mai jos este unul în pielea goală, doar cu un cearceaf pe el. Îi sticlesc ochii și nu lasă pe nimeni să treacă pe lângă el. - Eu sunt femeie serioasă, domnule. - Mai încet că dacă ne aude... Eu cred că a scăpat dela balamuc și dacă o fi și din ăia periculoși, brrr nu știu cum să mai
VALENTIN ŞI VALENTINA de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356634_a_357963]
-
PĂMÂNTUL - ETERUL PRIVIT DIN CER Zbuciumul nostru (zadarnic) e doar un act pierdut când de fapt finalul e aceeași singurătate aceiași muguri aceleași frunze aceeași speranța Același pământ. TOAMNĂ, MUGURII ADORM În urma noastră simt mirosul crizantemelor arse de brumă (lacrimi sticlesc pe pervaze) Foșnetul frunzelor pe care noi le numărăm ne este oda (te iubesc în surdina unei șoapte) Taci Știu ce ascund porii prin care ma respiri (toamnă ne iubim la lumină frunzelor) Umbră zâmbetului tău trist aduce crizantemele la
VERSURI DE DUMINICĂ de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346132_a_347461]
-
floare, o rază de soare”, pe o aplică este scris textul de pe porțile Maramureșului „Am fost și om fi”, pe alta este reprodusă poezia „Inscripție pe o ușă” de Tudor Arghezi: „Când pleci să te-nsoțească piaza bună, Ca un inel sticlind în dreapta ta. Nu șovăi, nu te-ndoi, nu te-ntrista. Purcede drept și biruie-n furtună. Când vii pășește slobod, râzi și cântă. Necazul tău îl uită-ntreg în prag. Căci neamul trebuie să-ți fie drag Și casa ta
TÂRGUL CERAMICII POPULARE ROMÂNEŞTI COCOŞUL DE HUREZ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370445_a_371774]
-
eroare... Da, da! Dintr-o nedorită, dar până la urmă benefică, eroare!... Iată cum s-au întâmplat lucrurile. Într-o iarnă, după un scrutin electoral - firește, fraudat - un parlamentar nou ales, a venit cu o propunere , care a făcut să le sticlească ochii celor mai mulți dintre colegii săi din înaltul for legislativ. Respectivul a lansat în Parlament o inițiativă cât se poate de rațională pentru modul de gândire împământenit pe acel tărâm, el dorind, nici mai mult, nici mai puțin, decât dezincriminarea „valorilor
POVESTE de LIVIU GOGU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360066_a_361395]
-
dreptului la viață și taci îndelung secondat doar de cântecul graurului leagănat pe ramul de soc cu floarea trecută. STACOJIU Vâscul tăcerii cuibărește golul dintre ramuri lumina ia culoarea mării în furtună spărgându-se încioburi reci ce umplu străzile murdare sticlește-n tușe vineții dintre vitrine stropi de ploaie sau joacă în pupila dilatată a călătorilor încremeniți în așteptare și tristețea mă apucă de mână strâns îndemnându-mă să păstrez momentul de reculegere pentru că - îmi șoptește ea discret - umerii lor sunt
POEZIE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359810_a_361139]
-
La adăpost. Toamnă i-a ales ciorchinii. A câtă oară? A câtă oară! Durerile viei transfera licorile trandafirii ... în pahare - Balans al verii aurii în dânsul de nestăvilit al Toamnei solare! SUB CLAR DE LUNA Luna răstignita în țurțurii nopții, Sticlește gerul. Pătrunde în Castelul sorții, Si luminează inima împietrita a prințesei, Topindu-i nemurirea. Se prelinge la colțul mesei, Rumenind mărul, ce iscase discordie. Prințesa musca, îndemnată de propria-i zodie. Și se-mplini sorocul clarului de luna, Sub alean
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMANI CONTEMPORANI DIN INTREAGA LUME de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345226_a_346555]
-
cu douăsprezece mii ca să pot evita falimentul, pentru care le mulțumesc și acum. Un plic închis a plecat din mână în mână până a ajuns la Sandu, care l-a primit foarte indiferent, spre deosebire de alții de la aceeași masă cărora le sticleau ochii. -Nu am înțeles, de ce a făcut Lazăr gestul ăsta, dacă ar fi cum susțineai tu zilele trecute, că Sandu nu e fiul lui!? era tot nelămurită Mariusa. Într-o liniște perfectă, în care nu se auzeau decât respirațiile uneori
SFÂRŞITUL LUI ANDREI MURGESCU. Fragment din romanul Îngerii de la Casa Morarului de Ion R. Popa, Ed. Autograf, Craiova, 2011 () [Corola-blog/BlogPost/339663_a_340992]
-
coborâți? Îi spun, prinsă în capcana amabilității mele ieșite din comun. - Ah, n-o să puteți coborî, că nu vă las. Și-mi râde literalmente-n nas. - Mai sunt șapte stații până la Olimpia. Până acolo reușesc să vă cuceresc. Ochii îi sticlesc dezgustător. - Vă duc cu mine să vedeți autobuzul cu care plec. "Așa-mi trebuie", îmi spun, "dacă plec în ultima clipă. Să mă fi trezit cu jumătate de oră mai devreme, nu aveam molusca asta pe cap acum." - Vreau să
PREA FERICITUL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342017_a_343346]