824 matches
-
sunt spuse în totalitatea minoră a unei drame ce s-a jucat și din care a mai rămas piaza rea, blestemul, contratimpul. Cărora li se opune când și când minunea, miracolul. Ce se înfățișează consolator într-o viață dependentă de stihia naturii și de hazardul orb. Galeria bogată de figuranți îi oferă lui Ioan Neșu posibilitatea de a sonda firea omului și firele destinului, pasiunile omenești ce sunt aceleași, indiferent de spațiul geografic, temporal sau cultural. Reținem talentul autorului de a
Povestiri din zona gri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16428_a_17753]
-
noastre. * Doar talentul poate fi o primejdie pentru un alt talent. * A judeca înseamnă a te sustrage vieții, a prezuma că întrupezi o valoare superioară vieții. * A crea: într-un fel a suspenda reflecția, a te lăsa în voia unei stihii care modelează capricios tot ce aparține trăirii tale, inclusiv elementele reflecției. * Momentele în care nu gîndești, fiind totuși traversat de gînduri, asemenea norilor ce străbat o porțiune de cer pe care n-o bagi în seamă. * Libertate sistematică, libertate fortuită
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
Filologia timișoreană), un roman ce utilizează jocul imprevizibil, ori previzibil, al semnelor nu ca scop în sine, ci ca un mijloc, privilegiat, de acces la ființă. Întreaga desfășurare a evenimentelor(fabula) este determinată și dominată de trei entități, de trei stihii tutelare, care țin, implacabil, în chingile lor, destinele eroilor: Arhitema (Cunoașterea de sine) și două arhipersonaje (Iubirea și Moartea - Eros și Thanatos). De pe acest palier, ca de la o amețitoare înălțime, ochiul atent al cititorului deslușește, pe întinsul platou, confuz și
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
Mariana Neț 1. Renașterea va fi, în veci, un vîrf de neatins, pe lîngă altele - pentru că ține sub control stihiile din om și dintre oameni, fără ca, totuși, să le anuleze. Nici nu le amputează, căci eu cred că, în acele vremi, cei (mai) mulți erau conștienți că răul cel dezlănțuit e amputat prin chiar natura sa. Așa se face, poate
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
Hedwig Stavianicek în 1984, Bernhard îi va face portretul în romanul Vechi maeștri, însuflețit de o gratitudine postumă de la care nu te-ai fi așteptat din partea unui fantast în ale cărei obișnuințe recunoștința nu-și găsea locul. Dar semnul că stihia decedatei avea să-l urmărească în continuare, grație unei fatalități trecînd peste condiția muritoare, este că în 1989 Bernhard a acceptat să fie înmormîntat la Viena, chiar în cavoul familiei Stavianicek, alături de fosta lui protectoare, fără a fi stînjenit de
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
orgasmul inițiatic”: „poeme interminabile”, de Eugen Evu Evu (chiar dacă, lucid, știe că “păstrăvii-n amonte mor la praguri” și, spre amurgul lui ICHTHEOS/HristosDumnezeu, “Nici icre de sămânță n-or mai fi...” - ambiguu, spre apoteoza...”nocturnului”: “Sub parapante, corbii zbat stihii” - CORBUL fiind nu doar simbol funebru, ci și Pasărea FOCULUI!) se situează (militant ANAMNEZIC, răzvrătit contra “iernii” existențial-proliferante!) sub semnul solar și armonic al COCORULUI. Pasărea lui Apollon! (“Cocorul este pasărea lui Apollo, zeul soarelui (...). Cocorul este asociat cu poeții
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
ci “șTIRE ÎNTRU SINELE UMANO-DIVIN/înțelepciunea Magului Kogaionic” - altfel, se micșorează șansa Revelației Soteriologice (fanta dinspre Misterul Învietor se îngustează!): “Hristos știind aflase. Eternitatea scade” - cf. Oarba empatie. Voind să descânte Kali Yuga/Vârsta Întunericului/Fierului (când “Moartea bătrână-n stihii/Urlă gravidă prin gloate...” - cf. Kali Yuga) Poetul este/devine, inițiatic, “Pasărea Haar”, orfică și thanatică, totdeodată (dar exorcizarea de moarte se face tocmai prin... ”murirea” întru CÂNTEC-REARMONIZARE, ÎNTRU NOU COSMOS! - “cu moarte pre moarte călcând”): “Acea pasăre prea-înaltă plutind
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
Marelui Urs?; 5 Doctrina Brejnev, ultima strigare; 6 Soarta României, nu la Malta, ci la Kiev!; 7 Proiectul lui Ceaușescu venea de la Carol II-lea!; 8 Berlin august 1989, la 50 de ani de la semnarea pactului Ribbentrop - Molotov; 9 Între Stihiile trecutului și Războiul stelelor. Pentru a-l înțelege pe Hidalgo este necesară dacă nu chiar obligatorie lectura Breviarului, pentru că în el ni se dezvăluie un Weltanschuung-ul filozofic și literar mai puțin obișnuit. George Astaloș de la Paris vede în modul său
ISTORIA ROMÂNIEI LA LIMES, INTRE EST ŞI VEST de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381571_a_382900]
-
O mângâi cu gândul încet pe obraz Și visul tresare sub tâmplele ei- E cea mai frumoasă dintre femei! Se-aude lumina în jur cum oftează, Dumnezeu mi-a dat-o mie în pază Să nu mi-o fure nicio stihie, Să nu fiu singur, nici ea să nu fie! Când o s-adorm de frumusețe răpus Va sta de veghe cuvântul nespus Până la ziuă, ce-i atât de aproape! Poemul meu se luminează sub pleoape. Ea doarme, eu încă sunt treaz
POEMUL DIN SOMN... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383728_a_385057]
-
un zbucium din interior. Demult între noi nu mai este liant Iar umbra de-acum e-a unui fior. Îmi sunt ochii umezi acum și pustii Nici lacrimi în vise, deloc nu mai am. Nu vrei să-nfruntăm ale vieții stihii Se scurge iubirea și tot ce speram. Eu văd că în jur e doar aparență Pe față nu ai nici urmă de dor. De-acuma iubirea nu e-n congruiență Cu alte visări și speranțe ce mor. Te uită la
LACRIMA DORULUI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378319_a_379648]
-
ne este dragă profesia, considerând-o într-adevăr neasemuită podoabă, ornată cu noblețea aurului. De dragul ei nici un sacrificiu nu e prea mare, zorii de după nopțile albe găsindu-ne în fagurele satisfacției sufletești neîncadrate în beneficii materiale. Pentru noi, ziaristica este stihia oamenilor curajoși, iubitori de libertate, care nu pot trăi cu gura închisă, primind datul vieții, ca o nesfârșită călătorie spre țărmurile binelui. Asumându-ne benevol, impuși doar de propria vocație și conștiință, această profesie încununată cu pasiunea, suntem fericiți când
NE-A DAT ARIPI PENTRU LIBERTATEA ZBORULUI [Corola-blog/BlogPost/93633_a_94925]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > ECOURI Autor: Elena Neacșu Publicat în: Ediția nr. 1614 din 02 iunie 2015 Toate Articolele Autorului 31.05.2015 ECOURI Pietre se aruncă în pomul plin de rod, Zadar vrei tu să fii stihiilor zăvod, De-i azi sau fost-a ieri, de ai sau nu de coasă, Vine o vreme când de nime nu-ți mai pasă; Și-apoi de ce ți-ar mai păsa când vezi ades De toți ești judecat făr-a fi
ECOURI de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377163_a_378492]
-
Luna stă agățată în vârful de fag; Cu pasul măsor îngusta cărare, Pe care o urc de-o vară cu drag. Ulița e-n beznă și pare pustie, Doar pomii aruncă umbre pe cer; Înainte-mi parc-a trecut o stihie, Că toate din juru-mi-s vrăjite și pier. Mă ghidez după steaua polară Și bâjbâi ca orbul cu albul baston În noaptea câlțoasă de vară, Iar inima-mi palmă o țin sub veston. M-apropii cu teamă de casa uitată Sub
LA ULTIMA CASĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382291_a_383620]
-
scape de oroarea sunetelor de citeră, care îi trezeau amintiri dureroase, și nici să se lase în voia melodiei de flaut, singura muzica plăcută pe care ar fi ascultat-o la nesfîrșit. Condamnată să tragă după ea memoria unui trecut, stihia lui Marsyas se afla în puterea zeilor. Vladimir Tismăneanu reprezintă ilustrarea contemporană a poveștii lui Marsyas. Prins în peștera contemporană a luptei dintre stînga și dreapta, politologul este precum un jupuit care, deși și-a dat pielea de pe el numai
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
și vorbit. Măcar să fi tăcut, să nu mai fi adus vorba de crimele comunismului, să fi menajat postum amintirea celor cu care odată dăduse semne că e complice. De ce n-a tăcut? E greu de spus care din cele două stihii ale peșterii îl urăsc mai mult: cei care îl bănuiesc că nu s-a convertit sau cei care nu-i pot ierta că totuși a făcut-o. Unii nu vor să vadă în profesorul de la Universitatea Maryland decît un Marsyas
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
individuale. Persoanele sunt elemente prinse într-o canonadă socială din care nu pot scăpa decît într-un singur fel: dispărînd. Așa se face că generalul e mai puternic decît particularul, masele sunt mai puternice decît indivizii, istoria e făcută de stihiile impersonale, iar scriitorul este o așchie în bătaia concursului de împrejurări, semănînd cu o marionetă supusă unor condiționări sociale cărora le dă glas chiar împotriva voinței sale. Conștiința lui e precum o gazdă pasivă, parazitată de influența unor focare de
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
moartea-i peste tot, în lut, în ape, În bronz, în piatră, mă întreb cum oare Putea-va frumusețea ta să-i scape, Cu brațu-i slab, neștiutor, de floare? Ar fi în stare dulcea ei lumină Să-nduplece a Timpului stihie, Când porți de-oțel ruginei se închină și-n praf s-a-ntors a stâncilor tărie? Ce gând înfricoșat! și oare unde Să îți ascunzi, tu, Lume, giuvaerul Cel mai de preț, când criptele-s flămânde? E cineva s-oprească Temnicerul? Nu
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
cutremurele devastatoare, nici uraganele, nici seceta cronică și nici măcar aspirația infecției HIV de a deveni epidemie nu au reușit să facă saltul de la senzaționalul de tabloid la semnificantul cosmic, rămînînd, pe mai departe, simple fatalități jurnaliere ale întîlnirii omului cu stihia naturii, cu fiara socială și cu bestia lăuntrică. Dacă e să-l cred pe prietenul meu Gheorghe Iova, și n-am nici un motiv să nu o fac pentru că profunzimea observațiilor sale și pregnanța formulărilor conțin în sine toate argumentele posibile
Apocalipsa n-a mai avut loc? by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6936_a_8261]
-
suspiciuni - , discreția în care îi vor fi învăluite Memoriile nu trebuie deplînsă. Vremea cînd estetica nu avea de dat socoteală ideologiei a trecut de mult, iar Anania știe prea bine acest lucru. Dincolo de evenimentele descrise și de semnificația lor politică, stihia care iese cu predilecție la lumină este persoana autorului. O personalitate pregnantă, expansivă și foarte incomodă pentru contemporani. Un om dificil și o fire imprevizibilă: un amestec bizar de călugăr fără vocație mistică și de artist cu înclinație de reformator
Împlinirea unui suflet by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6988_a_8313]
-
și de ruși Cad secerați de mâna lacomă a veneticului Stejarii, fagii, ulmii, fala pădurii. În vaierul lor plâng strămoșii și se frânge un neam. Doina Cântecul acesta vine din adâncurile pământului și din tăriile cerului. Din Învolburarea apelor Din stihiile furtunii Îmi pătrunde simțurile, Se strecoară În fibra ființei mele tulbură, trezește un dor de necuprins de neînțeles, un dor de risipire, un dor de Înălțare, și un dor de moarte. Cântec vechi Cucuruz de pe ierugă Mă pusei la mândra
Grupaj poetic - Amintiri despre ţărani. In: Editura Destine Literare by Ion Marin Almăjan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_386]
-
spirit greoi, dominat de încetineala asociațiilor și chinuit de încîlceala etimologiilor, un mocăit ale cărui meditații rămîn să zacă în chenarul unor pagini inerte. Dar mocăitul nu bănuiește că noțiunile nu sunt decît forma abstractă, de explicitare tardivă, a unor stihii vitale care, în intimitatea lor, sunt forțe volitive. Din acest motiv, făcînd uz de categorii, gîndirea e lectica sub al cărei baldachin voința îți vede nestingherită de intențiile ei. Ce-i rămîne de făcut unui gînditor e să-și smerească
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
programatică a noțiunii de organism. Aici Schopenahuer este bucățică ruptă din Kant, la care mecanismul (mechanema e opera de artă care slujește unui scop suprasensibil) e un fenomen care nu-și are scopul în sine (entelehia), în vreme ce organismul e acea stihie guvernată de o entelehie primordială. Un individ, o specie, o națiune sau un fir de iarbă sînt cu precădere organisme, adică entități însuflețite de o nexus finalis (cauză finală). Tendința științelor e de a explica orice organism în termeni de
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
matematică ce va codifica toate legile naturii, iar Carl Sagan nu se îndoiește că, în clipa întîlnirii cu inteligențele extraterestre, se va alege praful de fabulele religioase. Weinberg deplînge înclinația bolnăvicioasă a omului de a-și căuta scăparea într-o stihie transcendentă, și toți cred că dobîndirea teoriei finale (cuantico-cosmologică) va duce la groapă tradiția filosofică. Replica pe care Karl Gibertson și Mariano Artigas o dau ținutei oraculare cu care cele șase notorietăți șterg cu buretele principiile teologice e că toți
Vederea apostrofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4319_a_5644]
-
căutând soluții de evadare din lumea kafkiană, are norocul unei revelații mistice: Sfântul Anton îi cere să se izoleze departe de familie. Timp de un an, pustnicul Toni (ce se crede pădurar) trăiește o aventură complexă, în care lumi și stihii, deopotrivă, se amestecă într-o ființă tot mai sofisticată. În final, reîntoarcerea pustnicului amnezic rezolvă ecuațiile politice ale familiei, suspectată de legături cu partizanii din munți. În paralel, asistăm la flash-uri sociale, din care nu lipsesc istoricul familiei, securiștii
Povești despre deznădejde by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4229_a_5554]
-
în prologul din cer: ,,E ușor astăzi să mori, mult mai greu să trăiești! Nu mai e nici la noi ca în basme, eu și Fata Pădurii lucrăm acum împreună. Răul de afară e atât de mare, că până și stihiile își dau mâna să poată face un dram de bine”, și ce adaugă Vescovul la final: ,,nu ai auzit de acele guri de rai, unde totul e deopotrivă aievea și neaievea? Ai nimerit chiar într-una dintre ele”. Cadrele feerice
Povești despre deznădejde by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4229_a_5554]