828 matches
-
-ne împreună cu reporterul ajunși lângă Babe și lângă Sfinx. „Pe așa zisul „Platoul Bucegilor” pașii te poartă către acele stânci neclintite de furia stihiilor naturii, numite Babele și Sfinxul. Cam impropriu spus „babe”, căci cele de aici înfruntă vitejește dezlănțuirea stihiilor naturii pe orice anotimp. Este regatul lor și sunt neclintite de milenii. Stau la taifas ca niște „bunicuțe”, vara depănând amintiri sub soarele strălucitor, iar iarna înfruntând viscolele năprasnice. Puțin mai sus domină „Sfinx-ul” ca un colindător solitar al
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1490254299.html [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
oferă spre lectură scene de un dramatism ce înfioră, mai ales când descrie cutremurul ce surprinde solia polonă, care venise cu daruri de la Vladislav Iagelo cu gând să-l răpună pe voievodul Roman, darul fiind o blană de hermină otrăvită. Stihiile răscolite din adâncuri răzbună intenția mârșavă a lui Iagelo: „Un vuiet părea că vine din marginea pământului, câinii începură să urle, caii să necheze prelung, iar celelalte animale stârneau larmă asurzitoare. Sub picioarele tuturor, pământul începu a se clătina, hornul
CÂND A RIDICAT ROMAN VODĂ CETATE DE SCAUN, ACOLO UNDE MOLDOVA SE VARSĂ ÎN SIRET de ION DOBREANU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/ion_dobreanu_1483340510.html [Corola-blog/BlogPost/353244_a_354573]
-
Autor: Eugen Dorcescu Publicat în: Ediția nr. 465 din 09 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Eugen Dorcescu Despre statornicie și impermanență Recentul roman al lui Ion Jurca Rovina, Iubire fără domiciliu, Editura Palimpsest, București, 2011, are drept personaj central o stihie, Erosul, forță nevăzută și devastatoare, generatoare, deopotrivă, de fericire extatică și de teribilă suferință, neocolind, în drumul său de neînțeles prin univers, prin existență, nici oamenii, nici zeii, nici chiar, crede autorul, abisurile de lumină, pure, eterate, ale lumii mistico-religioase
DESPRE STATORNICIE ŞI IMPERMANENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Despre_statornicie_si_impermanenta_eugen_dorcescu_1334037626.html [Corola-blog/BlogPost/357115_a_358444]
-
oricare alt spațiu ce-i asigură solitudinea necesară unei viziuni cât mai nude, “acel ochi dinlăuntru, invizibil, neiertător”, ațintit asupra obiectului (Iubirea), eul (subiectul) cunoscător nu va întârzia să constate, gradual, relativitatea fatală, ambiguitatea extremă, intangibilitatea și caracterul incomprehensibil al stihiei: “Când iubirea debutează cu o iluzie deșartă, în deșert se sfârșește, iar când începe în rai, cu alungare dureroasă se alege”. Sau acest pasaj decisiv, care decodează titlul cărții: “...Iubirea. Eu cred că iubirea nu ține un loc anume, cu
DESPRE STATORNICIE ŞI IMPERMANENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Despre_statornicie_si_impermanenta_eugen_dorcescu_1334037626.html [Corola-blog/BlogPost/357115_a_358444]
-
unui roman. De ce nu, dat fiind faptul că talentul, cartea, este ca o lumină, de Înviere, nu trebuie ținută egoist în sân, ascunsă (oricum, lumina nu poate fi pusă sub obroc), ci trebuie răspândităcudragoste. Izbânda este sigură, dincolo de vicisitudini, de stihiile pe care le poate impune destinul fiecăruia dintre noi, dacă pășim frumos, dârz și tenace, fără ezitări. Vântul este prielnic numai corăbierilor care știu încotro s-o apuce, nu celor indeciși, desigur, dar aportul familiei, și acelor din preajmă este
CONSACRARE ŞI DIALOGUL CU SINE, CRONICĂ DE PROF.DR.MIHAELA ROTARU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1394721031.html [Corola-blog/BlogPost/353447_a_354776]
-
pielea româncuțelor mamei Vitoria, pe care n-aveam s-o cunoaștem niciodată, pentru că așa hotărâse unchiul Pavăl, luând exclusiv asupra lui soarta noastră. Și, cum gospodăria lui era în mărginimea satului, am trecut, practic, neobservate până s-au domolit cumva stihiile Progromului... Anul următor, unchiul Pavăl ne-a dat în grija unei prietene din tinerețe, care ținea în Tg. Frumos o băcănie dichisită pe ulița Păcurari, despre care baba Mărgărita bombănea că ar fi fost prețul burlăciei băiatului ei primit de
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1434260875.html [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
ostenită Și-n ogradă îmi așterne Cuvertură dichisită. Eu mă-mbăt cu visuri terne Lângă-o sticlă-abia golită, Curcubeul arcu-și cerne Peste toamna-mi ostenită. Într-un leagăn de răchită, Soața-mi potrivește perne Și-n ograda-mi răvășită De stihiile eterne, Curcubeul arcu-și cerne. Referință Bibliografică: RONDELUL TOAMNEI MELE / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2126, Anul VI, 26 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
RONDELUL TOAMNEI MELE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2126 din 26 octombrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1477511608.html [Corola-blog/BlogPost/381272_a_382601]
-
an I, nr. 30, din 25 iulie 1942 NOIEMBRIE Soare veșted, soare vechi Cât o palmă de înalt, Îl iau plopii de urechi Fără scară, fără salt. E bolnav de veșnicii Câte-a tors și-a îngropat, Câte umbre și stihii Între timp a destrămat. Soare umil, saore mic Cât o ancoră abea Înfloritu-i-a în spic Dulcea somnului zăbrea. O să doarmă iar blajin Undeva adânc și cald Rotunjindu-ne cu chin Pentru mâine alt smarald. ----------------------------------------------- Publicată în „UNIVERSUL LITERAR
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 by http://confluente.ro/ion_pena_1487583813.html [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
DĂINUIRE... Mai e nevoie uneori să te ascunzi În picurii mărunți de ploaie și rotunzi... Va trebui, cândva, să te mai contopești Cu limpezimile oglinzilor cerești... Mai poți, vremelnic, frunză-n vânt hai-hui să fii Pe creanga toamnei bântuită de stihii... E necesar, în viscol, să fii un fulg de nea Și sufletul din tine să-l simți o albă stea... E sfânt, ca fir plăpând de iarbă, să-nverzești Și epopeea vieții spre soare s-o pornești... E bine cu
GHEORGHIȚA DURLAN by http://confluente.ro/articole/gheorghi%C8%9Ba_durlan/canal [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
Citește mai mult DĂINUIRE...Mai e nevoie uneori să te ascunziîn picurii mărunți de ploaie și rotunzi... Va trebui, cândva, să te mai contopeștiCu limpezimile oglinzilor cerești...Mai poți, vremelnic, frunză-n vânt hai-hui să fiiPe creanga toamnei bântuită de stihii...E necesar, în viscol, să fii un fulg de neași sufletul din tine să-l simți o albă stea...E sfânt, ca fir plăpând de iarbă, să-nverzeștiși epopeea vieții spre soare s-o pornești...E bine cu un val să
GHEORGHIȚA DURLAN by http://confluente.ro/articole/gheorghi%C8%9Ba_durlan/canal [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
fi rămas în ton minor, de peripeție bufă. Prin urmare, cartea este sprințară, poate fi citită dintr-o răsuflare, dar nu este înaripată sau, neapărat, entuziasmantă. Este zemoasă sub unghi lexical, dar iremediabil plată sub unghi duhovnicesc, inapetența autorului pentru stihii obscure blocîndu-i ochiul lăuntric și încărcându-l cu tenta mată a unui turist ocazional, atins de clasica miopie a intelectului școlit sub coerciția lui esse est percipi. (Sorin Lavric). În concluzie și încheiere, vom afirma că cititorul reține, așadar, un
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stelian_gombos_1398681676.html [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
câmpuri vara, Are mari oștiri de grâne, Cât se-ntinde țara! Restul meseriilor miner,oțelar și doctor ,lipseau din poezie oricât aș fi forțat memoria...era o ceață și un vânt prin cap .Invocam parcă forțele naturii să-mi aducă stihiile lipsă,însă acest vid mi-a adus arestul.A stați că nu știți ce-i arestul! Vă spun eu era un mod să-ți înveți lecția după terminarea orelor.Măicuța mea a venit de la treabă , nu m-a găsit acasă
ȘCOALA.....RESPONSABILITĂȚILE ȘI COPILĂRIA de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 by http://confluente.ro/zamfira_rotaru_1493051450.html [Corola-blog/BlogPost/376848_a_378177]
-
veacul ce-o să vină. Visez prin ochii tăi la timpuri ce-au trecut, Sărutul meu alintă suspin de ne-ntâmplare, În nopți cu stele mute din dorul nost’ durut Plătim impozit zilnic pe-abis de resemnare. De norii își strecoară stihiile de sare Și umbre colorează zenitul dintre noi, De ei nu-ți fie teamă, un lied de alinare, Iubirii voi jertfi, cântând pentru-amândoi! Răniți ne despărțim și ne-mpăcam naiv, Ne-ncercănăm voit și-aprindem felinare, ... Citește mai mult Ursit
INES VANDA POPA by http://confluente.ro/articole/ines_vanda_popa/canal [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
nici veacul ce-o să vină.Visez prin ochii tăi la timpuri ce-au trecut,Sărutul meu alintă suspin de ne-ntâmplare, În nopți cu stele mute din dorul nost’ durutPlătim impozit zilnic pe-abis de resemnare.De norii își strecoară stihiile de sareși umbre colorează zenitul dintre noi,De ei nu-ți fie teamă, un lied de alinare, Iubirii voi jertfi, cântând pentru-amândoi!Răniți ne despărțim și ne-mpăcam naiv,Ne-ncercănăm voit și-aprindem felinare,... Abonare la articolele scrise de
INES VANDA POPA by http://confluente.ro/articole/ines_vanda_popa/canal [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
rațiune ... Cunoașterea, Afrodito, se face prin trei căi: senzația, opinia personală asupra senzațiilor și timpul. Nici Platon nu le-a potrivit atît de bine ca mine, ai? Vocea bărbatului suna mîndră, ca a unui conchistador curajos. Se înfruntase el cu stihiile naturii și nu gemuse de spaimă, dar acuma, cînd stăpînea un trup fierbinte, ce tremura sub atingerea palmelor lui bătătorite de muncă și un suflet de păpădie, ce se înfiora sub suflarea lui! Și, a continuat el, cu senzațiile noastre
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_cap_15_18_ioan_lila_1329443732.html [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
apreciată această poezie de către criticul și istoricul literar Mircea Tomuș: „Structurată astfel, poezia picturală din această frumoasă carte numește și înfățișează elementele și dimensiunile fundamentale ale lumii: pământul, cerul și marea, întunericul și lumina, aștrii tutelari: luna, soarele și stelele; stihiile eterne: vântul, ploaia, curcubeul, apoi, păsările, peștii, spicele, arborii, iarba, omul (bărbatul și femeia) și celelalte. Reprezentarea este nu atât picturală, cât iconică, înțelegând prin aceasta că, sub conturul fizic, versul surprinde sufletul tainic, forma fiind nu înfățișarea propriu-zisă, cât
ION ONUC NEMEŞ-VINTILĂ: POEME HAIKU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 by http://confluente.ro/Ion_onuc_nemes_vintila_poeme_haiku_al_florin_tene_1345275434.html [Corola-blog/BlogPost/364268_a_365597]
-
putere țărmul de stânci, încearcă să dărâme nepăsarea de piatră Undeva, corabia plutește în derivă, lovită de furia naturii. Privești împietrit prin geamul rotund puntea scăldată în apă ... catargul se rupe neputincios, lovit de valuri ... Departe de lume, lupți cu stihiile, capcanele subconștientului, piedici in călătoria spre lumi necunoscute, unde ajunge doar urma gândului. Lovitura puternică a răsturnat vasul, apa te-a înghițit lacomă. Înoți ... înoți, nimic nu te poate opri, să ajungi la marginea oceanului de iluzii deșarte, să evadezi
NAUFRAGIU de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 by http://confluente.ro/Naufragiu_camelia_constantin_1341568939.html [Corola-blog/BlogPost/354649_a_355978]
-
pânzele albe ale destinului/ dăltuind flori-de-nufăr/ îngemănate cu flori-de-colț/ încrustate pe sufletul meu/ ce plânge după nostalgia fulgilor/ și a zăpezii dintâi“ (Tainică amintire). Există mereu un filon elegiac de amintire leopardiană și eminesciano-nichitiană în același timp al compenetrării între stihiile universului cosmic, în versiunea lor antropomorfică, și ființa poetei:„Cui îi pasă de îngândurarea și tristețea stelelor ce coboară în mine?/ Cui îi pasă de sălciile ce mă plâng,/ de râul ce se aruncă în lac,/ unde plutește umbra mea
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 by http://confluente.ro/viorela_codreanu_tiron_1457192104.html [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
sfărâmate-n albia somnului de ne-somn,/ adunându-te/ risipindu-te etc.) dau la iveală preferințele stilistice ale poetei, la care trebuie să adăugăm neapărat dramatismul inclus în numeroasele replici-întrebări existențiale fără răspuns ce a-desea sunt conexate cu lexeme numind stihiile ce ne asediază și mortifică simțurile și sentimentele ca într-o dramă shakespeariană: „Dar cine mai poate vedea?!.../când ochii noștri orbesc/de vuiietul vântu-lui,/ când ochii orbilor/ sunt păsări moarte/ arunca-te-n pustiul de munte?/ și ochi de
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 by http://confluente.ro/viorela_codreanu_tiron_1457192104.html [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
abordare aptă să redescopere în om - fără să-i evite limitele și durerea ― o dimensiune de măreție, de a cărei lipsă în primul rând suferim. Iată de ce au-toarea se aruncă în luptă trup și suflet, de-acum imună în contra conspirației stihiilor ce se reunesc mereu să întunece și să frângă bucuria inimii și pa-văza perenei tinereți a poetei: „Sărmane vânturi ce nu știu/că inima mea, niciodată/nu va ajunge/ în-deajuns de bătrână,/ îndeajuns de uscată.../să nu mai poată simți
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 by http://confluente.ro/viorela_codreanu_tiron_1457192104.html [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
-n pridvor. seara în pădure, la cules de mure, adiind răcoare în apus de soare. seara pe vâlcele să culeg la stele, să culeg la flori seara până-n zori. de pe rămurele, doar polei de stele, în delir cu tine pe stihii străine. sună clopoțeii, de argint sunt teii, iar mirosul lor eminesc de dor. eminesc de tine, cu verone line, eminesc de noi noaptea prin zăvoi. sâmbătă, 21 aprilie 2012 Referință Bibliografică: viață mlădioasă / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
VIAŢĂ MLĂDIOASĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 by http://confluente.ro/Viata_mladioasa_ion_ionescu_bucovu_1341045558.html [Corola-blog/BlogPost/358388_a_359717]
-
Mântuitorul în pustie. Prescura cu patru cornuri în formă de cruce, obișnuită la noi în țară, este recomandată de către Sfântul Simeon al Tesalonicului "pentru că și Dumnezeu s-a facut om cu totul desăvârșit alcătuit din suflet și din cele patru stihii, pentru că și lumea este din patru părți, și Cuvântul acesta al lui Dumnezeu este Trupul care L-a luat Hristos". De asemenea fiecare corn al prescurii, prin forma sa rotundă, simbolizează dumnezeirea fără început și fără sfârșit." Referință Bibliografică: metronom
METRONOM ÎN ARŞIŢA GÂNDULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Metronom_in_arsita_gandulu_anne_marie_bejliu_1383345967.html [Corola-blog/BlogPost/347206_a_348535]
-
în interiorul Cuvântului, avem acces și la structura revelată a luminii : * Cuvântul * Treimea * Iisus * Duhul Sfânt * Maica Domnului * Îngerul Păzitor * Crucea * Sfântul Pavel * Slavoslavia * Rugăciune Îngenunchiați în cuvânt, murmurăm, alături de poet : "Apele toate-n mine-acum să plângă și să se năruie stihiile, inima pulberi acestesă se frângă și mintea să-și deschidă porțile" Cele 121 de sonete dau socoteală de toată ura, neliniștea și deznădejdea acestei lumi. Și totuși, poate "suntem o iubire și-o lucrare"! Costel Zăgan Referință Bibliografică: Lecturi perpendiculare
LĂUNTRUL LUMINII de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 by http://confluente.ro/Costel_zagan_1400874261.html [Corola-blog/BlogPost/346912_a_348241]
-
să doară... În foșnet surd de clipe ce se scurg, Pe-obrazul palid, lacrimile curg, Căci sunt o strună ruptă, de vioară. Aș vrea să cânt, dar nu sunt armonii Și sunete se-nalță tânguind, Acorduri vagi, sunt smulse de stihii, Și tac...Și strig: O,Doamne, nu mai vii? Și-aud doar clipa, sumbru, ticăind. Asculți Tu oare cântecul sfârșit, Ce inima îl poartă tot mai greu? În ultim zbor, ecou în infinit, Zvâcnește azi, dar timpul e grăbit Și
AUD DOAR CLIPA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1477340969.html [Corola-blog/BlogPost/371406_a_372735]
-
rafalele vântului, vuietul său, urletul văii, ecoul tunetelor, fulgerele ce se preling ca niște șerpi luminoși pe stânci, nori fioroși ce revarsă ploi torențiale vara sau viscole năprasnice iarna, descriu tablouri de la incantație la groază. Aici pe înălțimi este împărăția stihiilor naturii. Alteori când cerul este senin, astrul zilei pare mai aproape de frunțile de piatră ale masivului. De la Bâlea Lac se trece din Ardeal, pe sub muchia muntelui printr-un tunel, în partea cealaltă către Argeș. Și aici ești întâmpinat de vârfurile
TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 by http://confluente.ro/Transfagarasanul_si_splen_ion_nalbitoru_1369562557.html [Corola-blog/BlogPost/354934_a_356263]